«Schimbările Climatice» – o Minciună Globală: Taxarea Globală, Reducerea Populației și Noua Ordine Mondială (II)

Promisiunile Noii Ordini Mondiale

Elitele mondiale ale francmasoneriei urmăresc să conducă treptat umanitatea prin unificarea tuturor superputerilor lumii şi instituirea supravegherii generalizate către instaurarea aşa-numitei Noi Ordini Mondiale, care de fapt presupune sfârşitul democraţiei şi distrugerea suveranităţii naţiunilor, reducerea masivă a populaţiei.

Deja s-a constituit Parlamentul Noii Ordini Mondiale. Oficiosul lui este publicaţia Planuri şi Acţiuni pentru o Lume Nouă (Designs and Actions for a New World). Până în anul 1991, în ea au fost tipărite 11 legi votate în Parlamentul Mondial (5 la Bringhton, în septembrie 1982, 3 la New Delhi, în martie 1985 şi 3 la Miami Beach, Florida, în iunie 1987). Ele vor intra în vigoare atunci când Constituţia Statelor Unite va fi abolită.

Pe prima pagină a publicaţiei respective se face publică şi o „listă parţială cu probleme globale”, în număr de 49, pe care Guvernul Noii Ordini Mondiale le va rezolva. Dintre acestea, 15 privesc mediul înconjurător, referindu-se la două probleme total opuse: „pericolul unei noi glaciaţiuni sau a topirii calotei polare de gheaţă”. Oricare dintre ele va avea loc, Guvernul Mondial o va rezolva, cu condiţia ca popoarele să renunţe la „libertate şi suveranitate naţională”.

„Bătălia pentru protejarea mediuluiˮ înconjurător a devenit sloganul cel mai des invocat de organizaţiile secrete finanţate de marea industrie şi marea finanţă internaţională. În realitate, cine face o analiză mai profundă a situaţiei în care a ajuns omenirea, îşi dă seama că pentru obţinerea de profituri imense, tot marea industrie şi marile finanţe au distrus natura.

De mii de ani, ţăranii, în epoca modernă – fermierii, s-au hrănit pe ei şi restul naţiunii. Agricultura era în mâinile lor, foloseau îngrăşămintele naturale şi rotaţia culturilor. De când micilor producători le-au fost acaparate pământurile şi vitele, de când au apărut adevărate fabrici şi uzine agricole, datorită chimicalizării intensive a produselor agricole în aceste concerne agro-industriale, datorită pompării continue cu hormoni, antibiotice şi cortizon a animalelor şi păsărilor pentru hrana oamenilor, de când îngrăşămintele chimice şi pesticidele au otrăvit solul, de când au fost poluate râurile şi lacurile cu scurgerile nocive şi concentrate ale reziduurilor de la aceste complexe, de când s-au defrişat în mod intensiv pădurile seculare ale continentelor, cancerul şi infecţiile alimentare au proliferat într-o proporţie îngrijorătoare.

Din ce în ce mai mulţi oameni se îndreaptă spre alimentele naturale, nechimicalizate, lipsite de otravă. Ideea că Guvernul Mondial va rezolva problema din acest domeniu este o absurditate care nu-i bună nici de adormit copiii…

Iar despre poluarea atmosferică a coloşilor industriali, ori a autovehiculelor de toate tipurile şi tonaje ce să mai vorbim? Este cunoscută de toată lumea. Ceea ce nu ştie opinia publică este că, atunci când, în anumite ţări (inclusiv în România) anumiţi cercetători, oameni de ştiinţă ori autodidacţi construiesc diferite tipuri de autovehicule sau alte utilaje, din pasiune, cu mult efort şi fără niciun sprijin financiar, care au un consum foarte redus de combustibil (s-a construit chiar un autovehicul care consumă doar 0,5 l benzina la 100 km) şi doresc să fie produse în serie, sunt refuzaţi şi li se pun tot felul de piedici.

Un exemplu elocvent îl constituie expoziţia comercială de la Viena, când, în cadrul unui pavilion, a fost prezentat un disc, un simplu disc, care produce curent electric pentru o perioadă foarte lungă. Pe acest disc se poate prepara mâncarea în cele mai bune condiţii, fără nicio poluare. Un prestigios post de televiziune britanic a prezentat a doua zi invenţia respectivă.

Ei bine, pe lângă faptul că discul respectiv a fost retras imediat de la expoziţie, directorul postului britanic ce a prezentat emisiunea respectivă a primit imediat „vizita” a doi bărbaţi, care foarte hotărâţi l-au pus în faţa următoarei alternative: sau dezminte şi nu mai dă pe post emisiunea respectivă, sau postul va fi desfiinţat! Bineînţeles că directorul a optat pentru prima variantă. Cine erau cei doi vizitatori? Dar, mai ales, pe cine reprezentau? Este uşor de înţeles.

S-au făcut descoperiri chiar şi în domeniul transmiterii curentului electric de la producător la beneficiar fără intermediul liniilor de înaltă şi joasă tensiune. Toate acestea şi multe altele sunt ţinute secrete de cei care dirijează din umbră soarta omenirii. Nu sunt deloc interesaţi ca aceste descoperiri să fie puse în slujba omului, deoarece atunci toate marile întreprinderi şi concerne care construiesc aragaze, frigidere şi alte obiecte de uz casnic ar da faliment. Faliment ar da şi industria extractivă de ţiţei şi cea care prelucrează acest produs natural. Din aceste exemple reiese clar că problema mediului înconjurător nu este cu adevărat o preocupare pentru conducătorii lumii.

Argumentul favorit în favoarea Guvernului Mondial, prezentat în publicaţia amintită, este ameninţarea omenirii cu o nouă glaciaţiune de care doar un Guvern Mondial ne-ar putea salva. Bazându-se pe teorii şi ipoteze enunţate de anumiţi oameni de ştiinţă, dar nedovedite, Philip Isely spune că această glaciaţiune are loc o dată la 90.000 de ani. Iar acest interval de când a avut loc ultima glaciaţiune aproape s-a scurs, mai afirma el.

Dar argumentul forte care să-i încânte pe cetăţenii lumii – câţi vor mai rămâne – este moneda unică internaţională şi concentrarea finanţelor lumii într-un singur sistem mondial. În publicaţia Planuri şi Acţiuni pentru o Lume Nouă se menţionează că fiecare cetăţean al globului va avea salariul asigurat de Guvernul Mondial. Resursele necesare vor reveni de la renunţarea la înarmare, care înghite sume colosale, ceea ce va duce şi la eliminarea războaielor.

În acest sens a fost deja emis Actul Legiferativ Mondial nr. 11, care va intra în vigoare atunci când va fi ratificat în cel puţin 10 state. Însă articolul 3 al actului respectiv prevede că fiecare naţiune va primi fonduri/credite invers proporţional cu natalitatea, fapt ce va ameliora explozia demografică. Iar articolul 5 prevede că naţiunile care nu au ratificat Constituţia Mondială, nu vor primi nimic.

Adevăraţii stăpâni ai lumii s-au dat de gol: în publicaţie se specifică faptul că cererile de bani se vor adresa Corporaţiei Creditului Financiar Bancar – o superbancă mondială particulară. Deci, iată-i pe adevăraţii stăpâni ai lumii! Moneda unică internaţională va fi globo-dolarul. Instituţiile financiare şi naţiunile care se vor afilia în primii doi ani la această corporaţie îşi vor schimba moneda la paritate de 100%, iar cu cât întârzie mai mult, acest schimb va scădea cu 10%, astfel încât după 12 ani valoarea capitalului va fi zero.

O altă promisiune a Guvernului Mondial este la fel de cinică. Zice-se lumea va fi condusă de un comitet în care vor participa delegaţii primelor 25 de ţări care au aderat, plus 30 de membri numiţi de către diverse agenturi ale Guvernului Mondial. În felul acesta, cei 25 de delegaţi vor face doar figuraţie, ei fiind mereu în inferioritate.

Am aderat, deja, la un Guvern Mondial?

Departamentele Executiv, Judiciar şi Legislativ ale Guvernului Statelor Unite au aplicat politica aprobată de Tratatul Naţiunilor Unite, respectiv Actul de Participare semnat în 1945 de Statele Unite ale Americii, respectiv Harry S. Truman, şi Senatul Statelor Unite, care tratat înlocuieşte Constituţia Statelor Unite şi termenii Articolului VI al Constituţiei Statelor Unite.

Consiliul pentru Relaţii Externe a creat Naţiunile Unite. Cei care s-au ocupat de actele legislative ale acestei organizaţii au fost mereu membrii-agenţi, Alger Hiss şi Leo Pasvolsky, dar onorurile au revenit unui comitet special numit de preşedintele Roosevelt, care a elaborat prima formă a Cartei.

Membrii Comitetului erau: Sumner Wells, Isaiah Bowman, Hamilton Fish Armstrong, Benjamin Cohen şi Clark Eichelberger – cu toţii membri ai Consiliului pentru Relaţii Externe şi membri ai organizaţiei secrete Ordinul Cuceritorilor, ramură a Societăţii JASON.

Carta a trecut prin Senatul Statelor Unite într-un singur exemplar, fără să existe copii care să poată fi studiate de fiecare senator în parte: conţinutul le-a fost Explicat de revoluţionarul de origine rusă Leo Pasvolsky.

Carta nu conferea Adunării Generale nicio putere reală: toată puterea se afla în mâinile Consiliului de Securitate, care avea drept de VETO. Articolul 25 inclus în această Cartă menţionează:

„Membrii Naţiunilor au căzut de acord să accepte şi să îndeplinească hotărârile Consiliului de Securitate, conform Cartei prezente.”

Fără restricţii, fără rezerve, acesta este Articolul 25. Observaţi cuvântul „prezente”, care indică faptul că ar putea fi şi alte Carte. VETO reprezintă o piedică în calea instaurării Guvernului Mondial – astfel că se dorea să fie anihilat cumva.

În 1950, Adunarea Generală, fără a fi autorizată legal, s-a întâlnit şi a adoptat ceea ce membrii au numit Rezoluţia „Unire în Scopul Păcii”. Prin intermediul acesteia, care de atunci a fost larg extinsă, Adunarea Generală avea permisiunea să-şi execute puterea de Consiliu de Securitate. Deci, Guvernul Statelor Unite recunoaşte Carta ilegală, amendată ca fiind „legea lumii”, fără a ţine cont de Constituţie.

Adunarea Generală a făcut legea în lume prin intermediul Rezoluţiilor Ratificate prin 2/3 vot majoritar. După ce o Rezoluţie este ratificată, este trimisă la Şeful Executiv al Statului Membru, iar Executivul este obligat să accepte şi să îndeplinească prevederile Rezoluţiei.

Guvernele implicate este nevoie să ignore, să desfiinţeze, să revizuiască şi să anuleze legile de pe teritoriile lor, care sunt în conflict cu rezoluţiile Adunării Generale şi să adopte alte legi prin care Rezoluţiile să fie impuse cu forţa. „Un om, un vot” este o lozincă ce aparţine Rezoluţiei nr. 1760.

Până acum s-au aplicat mai mult de 2.000 de astfel de rezoluţii. Acestea sunt adevăratele Legi ale Pământului. Legile noastre, din domeniul drepturilor civile, al agriculturii, sănătăţii, muncii, al ajutorului străin – toate sunt, de fapt, rezoluţii adoptate de Adunarea Generală sau tratate ale Naţiunilor Unite, ratificate de Senat. Dacă sunt în conflict cu Rezoluţiile Adunării Generale, toate legile statului vor fi anulate.

Fără a avea cea mai mică umbră de îndoială, se poate afirma că toate organizaţiile de securitate şi informaţii din Statele Unite lucrează pentru Naţiunile Unite, împreună cu Guvernul Secret, în scopul distrugerii suveranităţii Statelor Unite ale Americii şi instaurării Guvernului Mondial Unic.

Toate acestea ar fi necesar să ne ajute să înţelegem cum sunt elaborate legile noastre şi cine le elaborează. Întrebaţi-i pe senatorii votaţi de dumneavoastră, pe legislatori, dacă li s-au adus la cunoştinţă aceste fapte…

Vă invităm să reflectaţi asupra legilor adoptate de Parlamentul României, a Ordonanţelor de Urgenţă adoptate de Guvernul României după 1990. Asupra nenumăratelor vizite cu care ne-au „binecuvântat” şi ne vor „binecuvânta” comisarii din Occident. Apoi trageţi concluziile. Accentuăm doar faptul că, fără ca opinia publică din România să fie informată, întregul nostru sistem de guvernământ s-a schimbat:

- Parlamentul şi Guvernul nu mai sunt îngrădite de sistemul constituţional. Unica lor obligaţie este să promoveze drepturile omului, mai ales în domenii importante, cum ar fi: domeniul civil, politic, economic, social şi cultural. Acestea se regăsesc în Articolele 55 şi 56 ale Cartei Naţiunilor Unite, un tratat ratificat şi aprobat, şi sunt promovate de Naţiunile Unite în întreaga lume.

- Parlamentul şi Guvernul pot elabora legi fără a fi îngrădite de Constituţie. Iată o dovadă grăitoare a slalomului care se poate face printre legile României. Constituţia României este un contract pe care noi, cetăţenii României, l-am făcut unii cu ceilalţi pentru ca, prin Guvern şi Parlament, să se aplice acest contract.

Nicio instituţie, nicio oficialitate publică nu are dreptul să încalce prevederile contractului. Este necesar ca Preşedintele României să ştie că nu poate legaliza niciun tratat avansat cu Naţiunile Unite sau cu orice altă putere străină, dacă încalcă prevederile Constituţiei, fără să se expună acuzaţiei de trădare. Procedând astfel, ridiculizează jurământul sacru de respectare a Constituţiei.

Astăzi, mai mult ca oricând, sunt de actualitate cuvintele lui Abraham Lincoln:
„Cei mai periculoşi trădători sunt cei care, deşi se pretind a fi loiali Drapelului, se îmbogăţesc pe seama nenorocirilor care se abat asupra naţiunii.”

Merită să reflectaţi asupra celor de mai sus!

(va urma)

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=22198