Învăţând să gândească creativ şi folosindu-şi canalele de percepţie, omul capătă posibilitatea de a obţine o cantitate enormă de informaţii din lumea înconjurătoare, însă în afară de aceasta, el mai are posibilitatea de a obţine cunoştinţe ce nu pot fi găsite nicăieri în domeniul vizibil. În acest sens, strămoşii noştri ne-au arătat calea spre această cunoaştere: „Mergi încolo, nu ştiu unde şi adă ceva, nu ştiu ce”…
Iniţial, omul nu înţelege unde este necesar să meargă şi călătoreşte prin lume sau studiază diferite învăţături ale altor popoare. El află multe, dar în cele din urmă înţelege că aceasta este o înţelepciune străină. Asta durează până când el ajunge pe o „insulă nepopulată”, adică se refugiază într-un loc departe de agitaţia lumii. Aflându-se în linişte, el conştientizează că mişcarea în orice direcţie este ceva greşit şi că este necesar să privească în interiorul său. Iar când priveşte în interior, ajunge la depozitul Memoriei ancestrale. Acolo el descoperă înţelepciune şi cunoaştere despre care nici nu a bănuit că există. Această cunoaştere el o percepe ca pe o voce interioară. Memoria de familie a omului conţine experienţa întregului neam, în care se păstrează cunoştinţele tuturor generaţiilor anterioare.
Recent, savanţii au descoperit că molecula de ADN nu este alcătuită doar din gene ce răspund de sinteza unor proteine şi alte gene ce determină forma feţei, urechilor, culoarea ochilor etc., dar şi în mare parte din texte codificate. Aceste texte ocupă 95-99% din tot conţinutul cromozomului! Şi doar 1-5 procente se ocupă de genele care sintetizează proteine.
Potrivit savanţilor, ADN-ul este un text la fel ca textul unei cărţi. Dar el poate fi citit nu doar literă cu literă şi rând cu rând, ci şi pornind de la orice literă, pentru că la nivelul lui nu există spaţiu între cuvinte. Citind acest text, începând de la fiecare literă în parte, se obţin noi şi noi texte. Textul poate fi citit şi invers, dacă rândul este plat. Iar dacă lanţul de texte este în spaţiu tridimensional, ca un cub, atunci textul poate fi citit în orice direcţie.
Activitatea conjugată a lingviştilor şi matematicienilor de la Universitatea de Stat din Moscova a arătat că structura vorbirii, a textului literar şi structura ADN sunt apropiate din punct de vedere matematic. Cu alte cuvinte, spiralele ADN-ului sunt într-adevăr nişte texte scrise în nişte limbi necunoscute, deocamdată. Celulele vorbesc între ele aşa cum facem şi noi între noi: aparatul genetic are o mulţime de limbaje.
Pe lângă aceste uimitoare proprietăţi, există încă o însuşire a aparatului genetic care este evidenţiată în special cu ajutorul unui tip de câmp biologic – asemeni câmpurilor generate de laser, capabile nu doar să ilumineze, dar şi să genereze sunete. Astfel, aparatul genetic îşi manifestă potenţialul prin intermediul memoriei holografice. În funcţie de culoarea ce iluminează o hologramă, obţinem o imagine sau alta – ele sunt o mulţime, pentru că într-o singură hologramă complexă pot fi scrise o mulţime de mici holograme. Totodată, o imagine poate fi citită cu ajutorul aceleiaşi culori cu care a fost scrisă. Cromozomii din ADN-ul uman generează un spectru larg de culori, de la ultraviolet până la infraroşu, de aceea pot forma o multitudine de holograme. Ca rezultat, apare o imagine iluminată şi acustică a unui nou organism, iar în progresie – toate generaţiile viitoare.
yogaesoteric
7 decembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu