ISTORIA ASCUNSĂ A PAMÂNTULUI (Part.II/6)

16 sept 2019; prin Cristina Valenzuela

Traducerea Const. Mihăilescu.
(continuare)

Ingineria genetică oferise hibrizilor capacitatea de comunicare și o minimă înțelegere. Prin îmbunătăți tehnologice, ADAPAS (nota C.M.: adică hibrizii din rezervație, controlați), deveniseră semnificativ mai puternici și își dezvoltaseră o gândire analitică. Față de cei din libertate, erau mai inteligenți, mai capabili să ia decizii la scară mică, însă își păstraseră docilitatea și servilismul față de stăpâni. Erau un fel de roboți cu o inteligență care-i făcea utilizabili.

Prin folosirea acestor sclavi (ADAPAS și HEN-T), Prințul EN-LIL și grupul ANUNNAKI făceau progrese importante în activitatea de exploatare și prelucrare în exploatațiile minere și prelucrătoare din ERIDU.

Pe de altă parte, hibrizii ADAMUS (nota C.M.: adică cei rebeli, lăsați liberi) se înmulțiseră rapid, ca urmare a contactelor sexuale necontrolate. Produșii rezultați din contacte sexuale libere căpătaseră caracteristici diferite de ceea ce se obținea prin controlul și manipularea împerecherilor.
Posibilitatea de liberă procreare avea unele avantaje esențiale. De exemplu, faptul că perechile se formau prin liberă alegere, a dus la o selecție neimpusă din afară, singurul criteriu fiind acceptarea reciprocă. Este de înțeles că, în felul acesta, s-a creat un fel de selecție naturală, în care căutate erau exemplarele mai viguroase ori cu însușiri fizice și comportamente mai deosebite, mai atractive..

Selecția neimpusă a condus repede la calități din ce în ce mai apreciate, precum: frumusețea, gingășia, delicatețea, în cazul femelelor și forța fizică, aspectul, comportamentul ocrotitor, în cazul masculilor.

Ca să nu mai vorbim de istețime, calitate apreciată la ambele sexe.

Timpul petrecut de cei care se întâlneau din plăcere pentru amor sau pentru dorința de a se atinge și de a socializa contribuia mult atât la creșterea stării de sănătate fizică și mentală cât și la nașterea unor progenuturi din ce în ce mai sănătoase și mai adaptate mediului în care trăiau.Toate acestea se puteau numi evoluție a ființelor create și lăsate să trăiască în libertate.

Desigur, era cazul ființelor de tip ADAMUS, nu al celor numite ADAPAS, a căror viață era monitorizată și manipulată după dorința celor care-i creaseră, îi controlau sau îi utilizau..
Din acest motiv era de așteptat ca, în timp, să apară diferențe mari între cele două grupuri de hibrizi.

Astfel, în grupul ADAMUS au început să apară semne din ce în ce mai evidente ale unor preocupări pornite din profundă simțite, precum arta și muzica, pe care Prințul EA le încuraja.

Prințul EA era mulțumit:„bestiile” evoluaseră și se apropiau din ce în ce mai mult de însușirile ființelor inteligente și cu discernământ.

Acești produși aveau o șansă; cel puțin așa spera el. 

În continuarea procesului de perfecționare a acestor creaturi, Lordul EA se străduia să le îmbunătățească și să le utilizeze, prin condiționare, impulsurile sexuale.

Se dovedea că dacă un astfel de hibrid era pus în situația de a alege între munca în slujba Sistemului și plăcere sexuală, „bestia” alegea întotdeauna sexul. O asemenea preferință făcea ca aceste viețuitoare să repungne prințului EN-LIL.

Așa dar, două tipuri de hibrizi se conturau pe ERIDU: ADAPAS, grupa ființelor- sclavi utilizați și exploatați de prințul EN- LIL, „Lordul Poruncii”,  și grupa ADAMUS, ființe care ascultau de prințul EA, și care proliferau în libertate.

În paralel cu evoluția din ERIDU, în galaxiile vecine apăruse o rasă creată de cercetătorii în genetică din acele tărâmuri. Despre rezultatele obținute de către grupul de cercetători condus de Prințul EA, s-a auzit până la ei.

Cercetătorii acelor galaxii obținuseră, la rândul lor, hibrizi cărora li se dăduse numele de „AKHU”, și care erau o rasă de aviare (asemănătoare păsărilor).

Drept cadou, Lordul EA a primit din acea zonă o mostră de ADN, propriu acelor aviare.

Este de înțeles cât de mult a fost stimulată imaginația creativă și munca de cercetare a Prințului, legat de acest nou și necunoscut tip de ADN.

El se gândea deja la multiple moduri de combinare a acelui ADN cu cel al hibrizilor ADAMUS, proprii. Prin combinații de ADN potrivite, Prințul EA spera că va îmbunătății și diversifica mult calitățile hibrizilor săi, mai ales în ceea ce privește afectivitatea, empatia și pasiunea, atât de mult încât chiar să depășească nivelul afectiv și moralitatea oamenilor din Imperiului ASA-RR. (Mostra de ADN și celule de la aviarele AKHU a devenit cunoscută sub numele de „Cadoul Penei”).

Toate acestea au condus la o diferențiere din ce în ce mai evidentă între caracteristicile celor două tipuri de hibrizi (populații) de pe ERIDU: ADAPAS, ai lui EN-LIL și ADAMUS, ai lui EA (EN-GI sau EN-KI).

Plecate din aceeași rădăcină, cele două ramuri se dezvoltau independent și căpătau însușiri care le deosebeau. 

Cu timpul, Prințul EA și Prințul EN-LIL au reușit să facă ambele grupuri să lucreze împreună. 
Ființele ADAPAS ofereau în procesul muncii, metode și tehnici mai avansate de lucru în timp ce ADAMUS își împărtășeau metodele de obținere și conservare a alimentelor precum și reguli și comportamente de succes în socializare.

Pe măsură ce în ERIDU s-a extins ceea ce se obținuse în campusurile șantierelor de lucru, s-a obținut o îmbunătățire generală a nivelului de trai. ERIDU devenise o lume a creaturilor muncitoare și cu un anumit standard de viață.. 

Începea o nouă eră în lumea ERIDU, care-și scria un nou capitol existențial în îndepărtatul sistem solar, sistem care fusese aproape distrus de războiul în care protagoniști fuseseră AR-ZU și AN-U. 
 Restaurarea consolidase stăpânirea regelui AN-U în Pasajul al IX-lea galactic și adusese bună înțelegere și acceptare cu reginele ARI-AN.

(va continua)

https://prepareforchange.net/2019/09/16/the-hidden-history-of-the-planet-earth-part-2/