Descoperiri recente: creierul se modelează în funcție de ceea ce gândim, simțim și facem!

Gândirea benefic orientată întărește sistemul imunitar, mărește energia vitală, crește longevitatea!

Ați participat vreodată la o conferință susținută de profesorul doctor neurolog Constantin Dulcan? Dacă da, atunci știți deja că este o experiență care te transformă. Și care îți dă putere prin simplul fapt că te face să fii mai conștient. Mai conștient de tine, de cine ești, mai conștient de rostul tău în această existență.

Dacă nu, atunci ne bucurăm să putem împărtăși cu voi câteva din sfaturile domniei sale, prin care explică în termeni cât se poate de logici ce este fericirea, care sunt motivele pentru care ne îmbolnăvim, ce conduită este necesar să avem pentru a ne bucura de o viaţă sănătoasă, cum putem trăi într-o țară mai bună.

Conferința „Gândirea în Dialog cu Sinele”

Prof. dr. Constantin Dulcan:

1. Primul pas: să înțelegem ce se petrece în creierul nostru

Creierul nostru, văzut microscopic, arată ca un cer înstelat. Cunoaștem astăzi că neuronii au și ei posibilitatea de a se reface. O parte dintre ei, nu toți. Într-o manieră extrem de inteligentă, la nivelul creierului, din 100 de celule, între 3 până la 4 luni, 50 de celule devin neuroni care se împart în două. Tot ce există funcționează cu + și –, cu excitație și inhibiție, 25 de neuroni vor fi dedicați funcției de excitabilitate, 25 funcției de inhibiție. Întrebarea este: cine îi numără? Cine numără albinele dintr-un stup, în care ele își refac numărul cu exact atât cât au pierdut? Iată ce înseamnă inteligența din natură.

Tot ceea ce gândim și tot ceea ce ni se petrece are o reprezentare în diferite zone din creier. Noi avem acum mijloacele necesare pentru a putea urmări ce se petrece într-un creier și când exercităm o acțiune, și când gândim. Știm acum, de foarte recent, că între creier și periferie este un dialog permanent. Așadar, între aria din creier care reprezintă mâna sau piciorul și membrele propriu-zise este un permanent dialog. În momentul în care pierdem accidental un segment, aria respectivă ori se atrofiază, ori pur și simplu migrează spre o altă arie și o dublează ca funcție. Aspect extrem de important. Spre exemplu, unui tânăr căruia după 6 luni i s-au grefat alte mâini, aria din creier responsabilă de coordonarea acestora a revenit la normal – aceasta în situația în care, după accident, respectiva arie migrase către altă zonă din creier.

Sunt aspecte foarte noi pe care le aflăm despre creier. Au toate acestea importanță? Colosală.

Legăturile din creier, în boala Alzheimer, se rup și atunci omul care vrea să vorbească nu mai are coerența necesară. Nu mai poate duce o idee până la capăt. De pildă, dacă am văzut o imagine, creierul meu este necesar să o transporte din zona frontală către lobul occipital. Dacă legăturile dintre aceste zone din creier sunt alterate, acest transfer nu se mai poate face.
„Ce-ai văzut ieri la spectacol?” sau „ce-ai văzut ieri în oraș?”. Iar răspunsul este: „Nu mai știu”. De ce nu mai știe omul? Pentru că pur și simplu legăturile din creier sunt întrerupte.

Nevăzătorii învață Braille pentru că lobul parietal, care percepe sensibilitatea, este dublat ca funcționalitate. Apare un transfer de funcţionalitate de la lobul occipital la lobul parietal. Lobul prefrontal are funcționalitatea mărită atunci când nevăzătorul aude sunetele. Cei care nu aud, au limbajul gesturilor: transferul de funcţionalitate apare între lobul temporal către lobul occipital – se dublează vederea ca funcție.

Prin antrenament noi ne putem forma, utiliza, funcționalitatea noastră.

2. Pasul doi: adăugarea de noi rețele neuronale

Termenul neurogeneză înseamnă crearea de noi reţele neuronale. Cântatul la pian favorizează dezvoltarea ariei din creier responsabilă de coordonarea degetelor. S-a spus unor oameni să imite apăsarea clapelor, după o partitură, fără apăsarea efectivă a claviaturii și s-a văzut că zona degetelor, din creier, este din nou foarte activă, favorizată de imitația gestului. Dar în momentul în care au fost puși să imite fără partitură, nu s-a mai petrecut nimic. Creierul pur și simplu nu a putut fi mințit. Ce importanță are asta? Să învățăm ce putem face cu noi.

Iată ce putem face cu noi! De pildă, se știe că violoniștii au partea care lucrează pe coarde (reprezentarea cerebrală a mâinii stângi) mult mai dezvoltată decât cealaltă care ţine arcuşul (reprezentarea la nivelul scoarţei cerebrale a mâinii drepte). Este vorba de antrenamentul oricărei însușiri prin imaginaţie creatoare benefică mentală. Începem să ne imaginăm un aspect, să-l vedem cu mintea în realitatea lui, și creierul nostru se antrenează și preia această funcție ca și cum ar fi reală. Reacțiile noastre la imaginație sunt aproape de cele reale.

Din studiile lui Richard Davidson aflăm că gândurile, cuvintele, ideile, conceptele, emoțiile, sentimentele, în funcție de semnificația lor, și ele au proiecții la nivelul creierului. Iar fiecare dintre acestea, dacă sunt noi, creează o nouă rețea de neuroni interconectaţi la nivelul creierului. Așadar, dacă noi ne antrenăm, dacă citim, învățăm o nouă limbă străină sau învățăm noțiuni noi, se adaugă rețele noi neuronale și atunci putem spune următoarele: creierul se modelează în funcție de ceea ce gândim, simțim și facem. Creierul este cea mai puțin rigidă structură din trupul nostru. În permanență se reface anatomic și funcțional.

Acestea sunt aspecte extrem de noi. Creierul pur și simplu adaugă noi neuroni în funcție de antrenamentul pe care-l facem. Iar aceasta este una din condițiile prin care noi putem să rămânem cât mai mult tineri. Este o temă prezentă în conferințele mele, și anume cum să rămânem cât mai mult tineri și să îmbătrânim frumos. Una dintre condiții este antrenamentul. Creierul este ca un mușchi, dacă nu-l folosești, se atrofiază.

3. Pasul trei: sentimentele benefice produc hormonii stării de bine

În funcție de semnificația lor, gândurile, cuvintele, emoțiile, sentimentele, sunt procesate în arii diferite din creier. Dacă îi spui unui om „Te iubesc”, atunci lobul frontal stâng preia informația mai mult decât lobul frontal drept. Dacă invers, îi spui „Te urăsc”, această informație este trimisă de două, chiar de patru ori mai încet către lobul frontal drept și nu în cel stâng, ca și cum creierul ar refuza pur și simplu această stigmatizare. Asta este valabil pentru toate sentimentele pe care le putem avea. Gândirea benefică înseamnă iubire, compasiune, empatie, credință, calm, iertare, optimism. Iubirea, știm că este una dintre prerogativele, sau dacă vreți, porunca esențială a lui Iisus. Dar poate că noi suntem prea moderni să mai spunem că ne iubim semenii. Haideți să spunem măcar: ne acceptăm semenii.

Iisus aduce în prim plan două atitudini pe care nu le-a evidenţiat niciunul dintre învățătorii lumii, din acest motiv pentru mine este de departe cel mai mare învățător al lumii, pentru că el este singurul care aduce porunca iubirii și a iertării. Iubirea înseamnă iertare. Neiertarea înseamnă război, conflict, moarte.

Dacă, spre exemplu, vrei să-ți vindeci o boală, fără optimism nu faci nimic. Iată de ce este așa de important. Din punct de vedere biochimic, toate aceste sentimente se regăsesc în organism sub forma hormonilor bunei dispoziții: dopamină, endorfine, oxitocină. Aceasta din urmă a fost numită molecula înțelepciunii și a moralei. Molecula de oxitocină intervine în relația dintre mamă și fiu, pentru că imediat ce s-a născut copilul, secreția de oxitocină devine prevalentă și astfel intensitatea iubirii pentru nou-născut este foarte mare. Oxitocina este prezentă, de asemenea, într-un cuplu de îndrăgostiți, într-o prietenie. În înțelegerea semenilor noștri, în stările de pace, de liniște, oxitocina este neuro-hormonul care mediază aceste aspecte la nivel de sinapse, un aspect extrem de important.

Gândirea benefică determină întărirea sistemului imunitar, favorizează neurogeneza, mărește energia vitală, crește longevitatea și aduce un tegument frumos și sănătos. Stresul, furia, reduc substanțial numărul de neuroni și ne trezim mai târziu (la bătrâneţe) că nu mai știm cum ne cheamă.

Toate guvernele dictatoriale din lume își stăpânesc oamenii prin frică. Ce rost credeți că au toate aceste vești nefericite care se propagă tot timpul? „Se scumpește lumina”, „la iarnă o să fie frig”, „o să bată vântul”. Cine îi învață pe aceștia să prezinte astfel de știri, de unde vin ordinele acestea? Cei mai mulți oameni se îmbolnăvesc din cauza stresului. Gândirea nefastă înseamnă ură, invidie, lăcomie, furie, răutate, îndoială, pesimism, depresie, frică, mânie, furie. Acestea înseamnă altceva din punct de vedere biochimic, și anume ele se traduc prin hormonii de stres adrenalină, noradrenalină și cortizol. Când se adaugă testosteron, se ajunge deja la violență. Aceștia se găsesc în cantitate normală, dar în stare de stres secreția lor este excesivă. Cortizolul întreține hipertensiunea și tahicardia.

4. Aveți grijă cum vă creșteți copiii!

Am explicat cu altă ocazie că noi suntem niște câmpuri de energie. Aceste câmpuri de energie, de fapt, se condensează în structura noastră fizică. Dacă m-am certat cu cineva, rămân preocupat de faptul acesta ceva timp. Chiar dacă uit de el, am un câmp nefast pe care l-am creat și care infiltrează toate celulele mele. Aceasta este consecința faptului de a gândi altfel decât în mod armonios, normal. Câmpul cuvintelor rostite și nerostite îl purtăm în permanență cu noi și lucrează asupra noastră – pro sau contra noastră.

Epigenetica afirmă că genele nu sunt în totalitate destinul nostru. Se spune că avem 5% din gene care sunt funcţionale şi de aceea considerate suport al geneticii, structurării noastre, și că restul de 95% sunt ar fi doar junk genes – deșeuri, material genetic inutil. Nu. În trupul nostru nu este nimic inutil. Genele se modifică, îşi modifică starea de funcţionalitate (activitate) în funcție de alimentație, stres, emoții, gândire, comportament, convingeri sau credințe. Toate acestea pot modifica starea (activă/inactivă) genelor, iar modificările pot fi transmise la urmași. S-a demonstrat că există o genă a violenței pe care unele persoane o moștenesc. Oxitocina este neuro-hormonul care se opune genei violenței.

S-a făcut următorul experiment: Un pui de șoarece purtător de gena violenței a fost dat unei mame-șoarece care l-a îngrijit cu o atitudine protectoare. Devenind adult, gena patogenă a violenței nu s-a mai exprimat (activitatea sa a fost oprită). S-a luat un pui de șoarece normal (neviolent) și a fost dat unei mame care nu l-a dorit, nu l-a îngrijit, mamă ostilă. Ca adult, acest şoarece a devenit violent, deci gena violenței a ajuns să se exprime.

Un copil care nu este iubit de către părinți, pe măsură ce se dezvoltă, văzând ostilitatea părinților, va crede că lumea toată este ca cei care i-au dat lui naștere, o lume ostilă, o lume rea. Și când ajunge el adult, atunci se răzbună pe această lume. Acesta este potențialul infracțional. Așadar, este extrem de important cum creștem un copil. În acest sens, vă recomand o carte pe care am tradus-o din limba franceză-canadiană, în care puteți înţelege cum se formează un copil în pântecul mamei – aspecte extraordinar de interesante – se numește Cele nouă trepte – o privire spirituală asupra genezei ființei umane, şi este scrisă de Daniel Meurois și Anne Givaudan.

Autoarea a obținut informațiile printr-o călătorie astrală, în urma căreia a întâlnit o fată pe nume Rebeca, întrupată undeva prin SUA. Aceasta povestește tot ce se petrece în pântecul mamei sale, în fiecare moment. Veți înţelege din această lectură cum mama este centrul tuturor acțiunilor Universului, cum în jurul ei sunt lumini trimise din pământ și din înalturi. Veți vedea cum un copil este construit, încă din interiorul mamei, ca un adult. Medicina clasică afirmă că creierul unui copil se formează în perioada fetală între lunile 3-6 și că un copil (în formare, în uter) nu are cum să audă dacă vorbește mama de bine sau de rău. Nu. El, acolo, este un adult care se întrupează într-un copil mic, și el poate povesti tot ce se petrece la acest nivel. Mi se par aspecte extraordinare. Atunci deducem că Universul dă unei mame un copil să-l crească și ea are obligația morală să dea Universului înapoi ceea ce i s-a dat. Ceea ce implică o extraordinară responsabilitate. Îmi este greu să înțeleg cum unele mame pot să-și abandoneze copiii. Indiferent de situație.

5. Alimentația: să rămânem, după fiecare masă, cu o ușoară senzație de foame.

Sunt 52 de gene care constituie o orchestră pentru hrănire. Fiecare genă din această orchestră are partitura ei, iar în momentul în care funcționează bine, este ca o simfonie cântată armonic, sau invers. Ne sunt favorizate genele dacă dieta noastră este hipocalorică. Aceasta înseamnă să nu ne umflăm cu carne și cu de toate, ci să rămânem, după fiecare masă, cu o ușoară senzație de foame. Atunci când mănânci până la saturație, toate celulele grase se absorb imediat și se depun pe abdomen.

Acordați-vă cel puțin 30 de minute de mișcare pe zi. Mișcarea este importantă și pentru creier, şi pentru trup, şi pentru inimă, chiar și pentru bolile pe care le avem.

Optimismul, cum am mai spus, este foarte important. Precum și blândețea, generozitatea, credința. Genele ne sunt defavorizate (adică se scurtează viața – scade lungimea telomerelor) de către dieta hipercalorică, poluare, radicalii liberi, alimentația cu aditivi şi conservanţi, alcool și fumat, depresie și frică.

Înainte de ’89, am scris o carte despre longevitate și am adunat din toată lumea informații despre condițiile avute de către cei care au trăit mult. Ultima concluzie suna așa: „Trăiesc mult cei care mănâncă prost”. Și pentru că, la acel timp, coincidea cu al XIX-lea Congres, am zis că dacă public așa ceva, toată lumea va crede că am făcut serviciul lor (n.r. al comuniștilor). Și pur și simplu nu am mai publicat. Ce înseamnă să mănânci prost? Adică să mănânci fără exces. Totul se rezumă la proporții.

Radicalii liberi sunt niște structuri pe care trupul nostru le fabrică pentru a ne apăra de diverse boli doar că, în exces, cu vârsta, aceștia ne pot face foarte mult rău. De aceea, antioxidanții sunt foarte utili la orice vârstă. Se mai spune că noi nu luăm din natură numai oxigen, ci că pur și simplu radiația solară conține particule de lumină care devin parte din propriul nostru trup, propria noastră substanță. Se spune că ele ajung în trupurile și în celulele noastre, pe niște circuite descrise de chinezii din antichitate, acele meridiane energetice, dar cu o condiție. Stresul, supărările și toate de acest gen le blochează. Și atunci noi nu mai primim această lumină care ar fi fost necesar să intre în structurile noastre, pentru că aceste canale sunt blocate. Este de înțeles.

Când să ne reprogramăm creierul? În stările de relaxare și înainte de a adormi. Noaptea se materializează gândirea. Ce-i de făcut? Următoarele aspecte aș vrea să le rețineți:

1. Momentul de relaxare, la jumătatea zilei
Noi consumăm energia prin procesul de activitate, indiferent dacă este vorba de oamenii care merg la serviciu sau de gospodinele de acasă, care uneori muncesc mai mult decât soții de la serviciu. Această energie pe care o consumăm prin procesul de muncă, dacă nu o refacem la jumătatea zilei, atunci consumăm energie din propriile noastre structuri. Este extrem de important să ne refacem la jumătatea unei zile cel puțin această energie. Este greu să înveți pe toată lumea să se relaxeze, dar simplul fapt că poți să te odihneşti o jumătate de oră, fie într-un fotoliu cât mai comod, fie culcat pe spate, neîncercând să te gândești la nimic, decât să îți golești mintea, este foarte important. Dacă vei face asta, zi de zi, vei vedea că ajungi să respiri în alt ritm, care este unul natural impus de propriul trup. Ritmul firesc este altul decât cel 2/4 despre care citim în cărți. Fiecare dintre noi are altă capacitate respiratorie. Veți vedea că respirația profundă este o respirație care te încarcă cu energie. Acest aspect este extrem de important pentru sănătatea noastră. Această pauză aparent banală transformă creierul enorm de mult.

2. Alegerea înțeleaptă a cuvintelorNu uitați, toate cuvintele pe care le aveți în minte ne programează. Dacă noi mereu spunem că îmbătrânim, atunci chiar îmbătrânim. Pentru că îi dăm creierului acest program. Sunt cuvinte pe care este necesar să le scoatem din dicționar: îmbătrânire, îndoială, cuvântul „nu”, toate acestea ne programează nefast.

3. Exercițiul imaginației
Dacă vă doriți să vă mențineți cât mai mult tineri, făceți-vă o imagine care corespunde vârstei care vă convine și urmăriţi să o păstrați permanent în minte.

4. Postura și respirația corectă
Nu mergeți cocoșați. Este nevoie doar să duceți umerii în spate. Dacă mergeți cocoșați, cutia toracică este sufocată. Astfel, cantitatea de oxigen care intră în plămâni va fi diminuată.

Dar dacă toate acestea le faceți din joi în paște, le faceți degeaba. Permanența este cea care ridică structurile din noi și nu modul „din când în când”.

Așadar, gândurile, sentimentele, cuvintele noastre devin propria noastră ființă. În funcție de semnificația lor, bună sau rea, este în beneficiul sau în pierderea noastră. Dacă înainte cu ceva timp toate aceste aspecte erau cunoscute ca o simplă convenție socială, acum știm că această lege a controlării unui anumit tip de comportament, generos, altruist, calm, liniștit, este înscrisă în propria noastră structură. Așadar, dacă nu ai atâta dorință de a-l respecta pe celălalt, măcar de dragul de a te respecta pe tine, propria ta sănătate, să respecți această lege.

Există în consecință o cale pentru fiecare dintre noi de a ne salva viața grație acestei cunoașteri, și faptul că sunt atât de mulți tineri prezenți aici și că ați solicitat atât de intens să vorbim, interesaţi de aceasta mie mi se pare că este de un foarte bun augur, iar asta mă face să vă spun că sunteți niște oameni minunați, că vă iubesc și vă doresc tuturor succes.

yogaesoteric
28 noiembrie 2019