Numerologia - știința secretă a numerelor (I)

Articol preluat de pe www.armonianaturii.ro

 

Primele contacte ale omului cu știința numerelor se pierd în trecutul îndepărtat. Probabil că folosirea numerelor a apărut atunci când acesta și-a dat seama că există o ordine în univers și că numai o minte cosmică a putut realiza o schemă planetară incredibil de exactă și complexă. Descoperind că există o ordine în univers, ce cuprinde totul, de la cea mai mică particulă până la formarea universului, putem înțelege modul în care numerele vehiculează o energie ce influențează tot ceea ce există. Forța lor acționează și asupra omului, transformându-i caracterul și viața.

Este cunoscut faptul că, în căutarea acestui adevăr, Pitagora, marele înțelep grec, a înființat mai multe școli în care a început să predea, printre altele, folosirea numerelor, dezvăluind astfel forțele subtile pe care acestea le emit și felul în care ele afectează omul. În prezent, descoperirile unor cercetători moderni ca Dr. Jordan de la Institutul de Investigații Numerice din California și numerologi englezi și americani au îmbogățit aceste cunoștințe antice. În acest fel, știința actuală a numerelor nu numai că a ajuns la o anumită maturitate, dar și să fie recunoscută în numeroase țări ca o modalitate eficientă de a permite cunoașterea personalității și chiar a destinului omului.

Fiecare ne-am născut într-o anumită zi, predestinată în cadrul planului universal și am fost influențați de rezonanțele acestui moment. Astfel, chiar din momentul nașterii, ne situăm sub influența numerelor. Aceste rezonanțe ne vor dirija raționamentul, motivându-ne reacțiile și atitudinile în viață.

Cunoscând principiile numerologiei, putem folosi vibrațiile numerice pentru a modifica aspectele conflictuale ale personalității noastre, putem planifica destinul conform datelor care apar în tabloul numerologic. Vom putea în acest mod să  învățăm să acționăm în momentele cele mai potrivite pentru a profita de vibrații pozitive și să moderăm activitățile care nu ne sunt favorabile.

Ușor de folosit de către oricine, numerologia are valențe profunde și complexe în ceea ce privește simbolistica numerelor, precum și existența lor în natură, în operele create de om. Vom putea descoperi astfel, în această incursiune, cum au fost clasificate numerele de către Pitagora, în feminine (cele pare) și masculine (cele impare), vom afla simbolistica figurilor geometrice prin geometria sacră, precum și povestea numărului de aur și cum se regăsește el în natură și în marile opere de artă.

Semnificațiile generale ale numerelor

 

Deși, în aparență, nu servesc decât la socotit, încă din vechime, numerele au reprezentat o deosebită sursă pentru diverse semnificații, simboluri. Ele exprimă nu numai cantități, dar și idei și forțe. Pentru mentalitatea tradițională hazardul și întâmplarea nu există, astfel încât numărul de lucruri sau de fapte are prin el însuși o mare importanță. De aceea, numărul permite uneori, el singur, accesul la o reală înțelegere a ființelor și a evenimentelor. Din această perspectivă a semnificațiilor, vom examina numerele, pentru valoarea lor proprie.

Printre științele simbolice, interpretarea numerelor este una dintre cele mai vechi. Platon considera interpretarea numerelor cea mai înaltă treaptă a cunoașterii și esența armoniei interioare și cosmice. Pitagora și Boetius considerau interpretarea numerelor ca fiind un instrument al cunoașterii și armoniei. În China, urmele ei se găsesc în YI-JING.

Numerele nu trebuie folosite în mod nepotrivit, deoarece ele conțin o forță neștiută. Potrivit unei tradiții străvechi, numărul este amăgirea misterului. El este produsul cuvântului și al semnului, mai esențial și mai misterios decât componentele sale.

Cuvântul a avut întotdeauna o influență asupra oamenilor. Chiar și în psihologie, este recunoscută eficacitatea mare a cuvântului. Însă, cea a numărului o depășește. Dacă cuvântul este explicația semnului, numărul este rădăcina secretă a acestuia, fiind produsul sunetului și al semnului, este deci, totodată mai puternic și mai misterios.

Gândirea tradițională este exemplul generalizat al relaționărilor, în sensul că pune în relație totul: în univers totul are legătura și numărul nu este decât un anume nod de relații.

Gândirea raționalistă modernă, foloseste o modalitate de demonstrație cu totul diferită, însă poate că nu se află departe de această concepție fundamentală a numărului. Numărul, spunea Kant, este unitatea care rezultă din sinteza multiplului, el provine dintr-o intuiție a elementelor aflate în relație.

A strânge la un loc mai multe informații este calitatea inteligentă a unui spirit divin în eternitate și uman în timp. Astfel, inteligența este izvorul numărului. Dar imaginația poate stabili o rețea de relații, asupra căreia, rațiunea nu poate întotdeauna să ofere explicații și pe care tinde în mod firesc s-o conteste și s-o nege, chiar dacă uneori dovezile sunt absolut relevante.


Semnificațiile numărului unu

 

Vom începe odată cu această prezentare, o serie de articole referitoare la semnificațiile profunde și complexe ale numerelor pentru a putea astfel, înțelege mai bine aplicarea lor în numerologie.

Numărul unu simbolizează atât ființa umană, cât și ființa divină și transcendența. Fiind singura ființă vie ce are calitatea de a fi în poziția verticală, unul simbolizează omul în picioare. Antropologii fac din verticalitate un semn distinct al omului, în special al omului activ. Alte imagini ce semnifică numărul unu sunt: imaginea pietrei în picioare, a falusului în erecție, imaginea bățului vertical.

Unu simbolizează principiul nemanifestat, din care se desfășoară manifestarea și în care se resoarbe manifestarea. Numărul unu semnifică principiul activ, creatorul. El simbolizează totodată ființa, ca sursă a tuturor lucrurilor. De asemenea, unu reprezintă centrul cosmic, centrul mistic.

Numărul unu simbolizează ființa, dar și revelația, legătura care înalță ființa umană prin cunoaștere la nivelul ființei divine.

În folclorul și literatura iraniană, această cifră are câteva particularități. Cifra unu se scrie la fel ca litera „alif” (=a), prima litera din alfabetul arabo-persan, și ea îl reprezintă pe DUMNEZEU cel unic. În alfabetul „abdjad”, litera „a” are, de asemenea, valoare de unu.

Este necesar a se face distincția între unu și unicitate. Unicitatea reprezintă ființa absolută, transcendentă, ce nu prezintă o măsură finită. În schimb, unu presupune generarea multiplului și totodată resorbția multiplului. În diverse tradiții, povestirile legendare și temele folclorice, îl prezintă adesea pe DUMNEZEU unic simbolizat prin cifra unu. Simbolul numărului unu este acela de unificator, tinzând astfel, la sinteza polilor opuși, realizând armonia dinamică a contariilor.

Semnificațiile numărului doi

Fiind un simbol al opoziției, al conflictului, numărul doi semnifică realizarea echilibrului. Deoarece semnifică principiul feminin, numărul doi era în antichitate atribuit Mamei Cosmice. Numărul doi poate fi atât germenele unei evoluții creatoare, cât și al unei involuții dezastruoase. Numărul doi simbolizează dualismul pe care se sprijină orice dialectică, orice efort, orice luptă, orice mișcare, orice proces. Numărul doi exprimă deci un antagonism care din latent devine manifest. El poate semnifica o rivalitate, o reciprocitate ce poate fi aceea a urii sau a iubirii, o opoziție care poate fi contrară și incompatibilă sau, tot atât de bine, complementară. Orice lucru are aspectul său pozitiv (diurn) și aspectul său negativ (nocturn). O lege fundamentală în univers este aceea a permanentei interacțiuni dintre cele două forțe opuse ca sens, dar complementare, una pozitivă, masculină, solară, YANG, și alta negativă, feminină, lunară, YIN.

În cadrul triburilor din Mali, cifra dualității inițiale și a gemenilor este un simbol al unirii, al iubirii și al prieteniei. Doi este numărul diferențierii relative, al reciprocității antagonice sau atractive. Doi este motorul dezvoltării diferențiate sau al progresului, căci orice dezvoltare nu apare decât printr-o anumită opoziție. De asemenea, dacă personalitatea nu se afirmă decât prin opoziție, doi este principiul motor pe calea individualizării.

Simbolurile binare, sau cuplurile, se găsesc în număr imens în toate tradițiile. Ele sunt la originea oricărei gândiri, oricărei manifestări, oricărei mișcări. Expresii persane ce folosesc cifra doi sunt foarte numeroase și tind în totalitate să arate că virtuțile persoanei sunt dublate, înzecite sau amplificate la infinit. În simbolistica persană, cifra doi multiplică puterea. De exemplu, mesagerul cu doi cai semnifică o rapiditate foarte mare, un cort cu doua compartimente reprezintă confortul cel mai mare.

Numărul doi semnifică un dualism fundamental, considerat în tradiția africană, ca o lege cosmică, căci în om există atât moartea, cât și viața, atât binele, cât și răul. Trebuie, de asemenea, amintită opoziția dintre inferior și superior ce există în fiecare ființă și în relațiile sale cu ceilalți.

Semnificațiile numărului trei

 

Numărul trei este pretutindeni un număr fundamental. El exprimă o ordine intelectuală și spirituală, în legătură cu DUMNEZEU, cu universul și omul. El sintetizează tripla unitate a ființei vii. El rezultă din îmbinarea cifrei unu cu cifra doi, fiind în acest caz, un rezultat al împreunării dintre Cer și Pământ. Cel mai adesea, Numărul trei, primul număr impar, este Numărul Cerului, iar doi, Numărul Pământului, unu fiind anterior polarizării acestora.

Trei, spun chinezii, este Numărul perfect, expresia totalității, a desăvârșirii, căci nu i se poate adăuga nimic. El înseamnă desăvârșirea manifestării: omul, fiu al Cerului și al Pământului, completează marea triadă.

Expresia desăvârșirii este, în budism, Triplul Giuvaer sau TRIRATNA: BUDDHA, DHARMA, SANGHA. În tradiția hindusă, timpul este triplu (TRIKALE): trecut, prezent, viitor. Lumea este și ea triplă (TRIBHUVANA): BHU, BHUVAS, SWAR adică, pământ, văzduh și cer. Manifestarea divină are o triplă manifestare (TRIMURTI): BRAHMA, VISHNU, SHIVA, care reprezintă aspectele: generator, conservator, transformator. De asemenea, există trei tendințe în natură (GUNA): TAMAS (centrifugă sau de coborâre), RAJAS (tendința de expansiune), SATTVA (centripetă sau ascendentă).

Divinitatea însăși este concepută, în majoritatea religiilor, cel puțin într-o anumită fază și sub o anumită formă, ca triadă în care apar rolurile Tatălui, Mamei și Pruncului. Catolicismul propovăduiește dogma trinității, care  introduce astfel, în monoteismul absolut un principiu misterios de relații vii.

Trei este Numărul principiului masculin, în mai multe tradiții străvechi, fiind reprezentat printr-un triunghi cu vârful în sus. Triunghiul cu vârful în jos, însă, are o semnificație feminină.

Psihanaliștii, urmându-l pe Freud, văd în cifra trei un simbol sexual. În domeniul etic, cifra trei are o însemnătate deosebită. Aspectele care distrug credința sunt trei: minciuna, nerușinarea și batjocura. Trei sunt și aspectele care-l duc pe om în iad: clevetirea, împietrirea inimii și ura. Tot trei aspectele, însă, îl călăuzesc spre credință: rușinea, buna-purtare și frica de Ziua Judecății.

Cifra trei mai trimite și la nivelurile vieții umane: material, rațional și spiritual sau divin. De asemenea, trei sunt fazele evoluției mistice: purificare, iluminare și unire. Trei mai semnifică și depășirea rivalității (întruchipată prin doi). El exprimă un mister al depășirii, al sintezei, al reunirii, al împreunării, al rezolvării.

Pentru creștini, Numărul trei este perfecțiunea unității dumnezeiești: DUMNEZEU este unul în trei persoane.

yogaesoteric