Iertarea calmează furtunile emoționale dureroase din interior.

8 martie 2019; via John Smallman

Traducere Const. Mihăilescu

UNIMEA care este Dumnezeu, e Tot Ceea Ce Este și cuprinde fiecare ființă creată vreodată sau care va fi creată cândva. Nu există nici o separare! Dar, trăind în formă, ca oameni, această realitate pare a se estompa.

Ați uitat Adevărul și, din cauza convingerilor extrem de limitative în care omul se îngrădește, aveți nevoie de îndrumări divine pentru a vă găsi drumul spre Acasă. Această îndrumare o primiți de la Duhul Sfânt, care este întotdeauna cu voi, așteptând cu răbdare să vă faceți timp să-l ascultați.
Să trăiești ca om, în forma ego-ului vostru lumesc este stresant dar și incitant.

Tu, omule, nu ești corpul tău fizic, nici ego-ul tău lumesc, dar ego-ul tău nu vrea să știi asta, și-ți ascunde realitatea. Acest ego luptă să diminuieze vocea lui Dumnezeu din tine.

Uneori auziți, dar refuzați să credeți, gândindu-vă că este doar o părere și că, oricum, voi știți mai bine (!). 

Uneori, de fapt destul de des, vă opuneți intuiției, cunoașterii voastre interioare, dar atunci când lucrurile nu se petrec așa cum ați sperat, regretați că nu ați urmat-o.

Dacă-ți urmezi intuiția, niciodată nu te vei rătăci; ceea ce nu se întâmplă atunci când te lași dominat de plăcerile, fricile și ifosele eu-lui tău lumesc, care folosește mintea ca să te convingă.

Cu toate acestea, nu înseamnă că drumul vostru va fi întotdeauna ușor și liniștit. Înainte de a vă întrupa vă stabiliți un program, o cale pe care trebuie s-o urmați. Pe această cale veți întâlni toate experiențele pe care ați ales să le încercați.
Cei mai mulți dintre voi, deși au avut multe vieți omenești, nu au învățat încă toate lecțiile care să-i conducă la măestrie.

Acum, pe măsură ce trezirea voastră se produce, lecțiile care vă cresc nivelul de conștiință trebuie învățate, căci fără ele nu puteți face pasul înainte.

În perioada aceasta foarte specială, prin care treceți voi și planeta voastră, nenumărate moduri de instruire și învățare vi se oferă. Însă, într-o anumită etapă apar, aproape inevitabil, haosul și confuzia.

Natura voastră pare a fi mai conflictuală decât sunteți dispuși să accepați voi și lumea voastră. Asta a făcut să se acumuleze un imens ghem de contradicții. Din fericire, în această perioadă specială, multe din relațiile nepotrivite se destramă.

E nevoie să tratați fiecare caz de nepotrivire plecând de la ce vă spune vocea voastră interioară, vocea sufletului vostru. Cereți minții să facă pasul înapoi și dați prioritate sugestiilor inimii voastre. În tot ceea ce faceți, respectați îndemnul divin: "Iubiți-vă unii pe alții! "

În adâncul ființei voastre știți că acest îndem este foarte important, căci este una din principalele condiții ale evoluției. Cu toate astea, marea voastră majoritate ignoră această cerință, mai ales când sunteți provocați.

Mulți oameni îi „atacă” pe alții doar în mintea lor, fără a trece la fapte. Deși aceste atitudini par nevinovate și fără efect, în mintea lor se crează convingeri, atitudini de separare, egoiste, care le stabilizează credințe antagoniste cu ceilalți, născându-se și întărindu-se în ei atitudini antisociale, de frondă nu de prietenie. Linia pe care-și conduc aceștia viața răspunde pozitiv la idei preconcepute precum: "Nu pot avea încredere în nimeni”, „Întotdeauna am fost atacat, nimeni nu mă apreciază, toți mă dușmănesc”, „Nimeni nu mă înțelege, nimeni nu mă iubește”.

Atâta timp cât vei aștepta ca celălalt să-ți vină în întâmpinare primul, cu prietenie, iertare și iubire, neîncrederea va persista, pasul înainte nu va fi făcut iar mâna întinsă va rămâne în aer; cercul nu se va închide.

Gestul de împăcare, de iertare și de iubire trebuie să plece de la tine. Doar așa schimbarea are șanse să se producă. La urma urmei, așa cum constatați și voi adesea, „ceea ce trebuie să faci tu, nu pretinde să facă celălalt”. Altfel, nerealizarea va dăinui, prăpastia se va adânci și uscăciunea sufletului se va extinde. Vai, acelei nații care se încăpățânează să rămână pe poziții de frondă și de nejustificate pretenții !

În ultimele cinci sau șase decenii, mulți oameni s-au trezit și și-au schimbat atitudinia și comportamentul. Ca urmare, conștientizarea și conștiința au atins un nivel nemaiîntâlnit anetrior la societatea umană. Este măsurabilă deplasarea de la frică la iubire, în diferitele aspecte ale vieții umanilor

Deși nu pare, este certă îmbunătățirea relațiilor personale și chiar internaționale. Sigur, se mai flutură amenințări, dar ele nu mai adâncesc divergențele ca altă dată, fiind mai mult manifestarea orgoliului de a „nu ceda primul”. Ele sunt semne ale „dezghețului”, ale schimbării conștiinței colective, care va conduce inevitabil la un alt fel de viitor, unul mai sigur și de mai largă perspectivă.
Trezirea voastră va trebui să ducă la rezolvarea amiabilă a tuturor problemelor rămase în suspensie, probleme care au tot fost amânate, din cauza negăsirii unor punți de rezolvare reciproc acceptabile. 

Voi și conducătorii voștri veți înțelege treptat că nu este în interesul nimănui să întreții o stare de încordare și beligeranță pentru lucruri și probleme pur lumești, fără nicio însemnătate în plan superior.

Aceasta înseamnă că fiecare dintre voi trebuie să fie dispus sincer să ierte, să nu răspundă cu dușmănie la un act neprietenos ci cu dorința de a „citi” partea adversă, a-i înțelege rațiunile și cuzele care au menținut-o într-o atitudine de frondă.

Dacă soluția găsită nu duce la escaladarea ci la stingerea conflictului, în interes reciproc, atunci este o soluție pe care și Dumnezeu „ își pune semnătura”.

Marea majoritate a divergențelor se rezolvă prin COMUNICARE.

Nu uitați că în orice conflict există durere și pierdere în ambele tabere. Cel puțin teoretic, acesta ar trebui să fie un motiv puternic care să vă conducă la concluzia că pacea și colaborarea sunt infinit mai recomandate pentru progresul oricărui individ, colectivități sau stat. Înainte de a ierta este totuși necesar, de multe ori, să aibă loc readucerea la starea dinainte de apariție a problemei. 

O judecată dreaptă trebuie aplicată recuperării pierderilor suferite de partea de la care s-a luat. Dar această restituire nu trebuie să aibă loc prin despăgubiri excesive. 

Acel act trebuie să ducă nu numai la împăcarea dintre părți dar și la împăcarea interioară, în fiecare dintre foștii combatanți. Trebuie ca toți să aibă sentimentul că actul a fost unul echitabil. Pentru evitarea în viitor a unor relații de nemulțumire, vor fi elaborate reguli care să fie respectate de ambele părți. 

Actul iertării trebuie să aibă și un scop educativ, asigurator că nu se vor mai produce fapte de genul celor incriminate, și pentru care a fost nevoie de înițierea unor măsuri de asanare. Când astfel se va proceda, se va naște un sentiment de pace și dreaptă rânduială. Înteresant de remarcat este că pacea care se instalează în cel care iartă, îi limpezește gândurile, iar el înțelege mai bine unde el însuși a greșit, în diverse împrejurări, și aceasta îl înnobilează, îl purifică și-i crește frecvența de vibrație.

Iertarea calmează energia potențială care ar putea naște furtuni dureroase, adesea ținute și ocrotite lungi perioade de timp, chiar zeci de ani, pentru ca la un moment dat să izbucnească, să erupă și să facă ravagii.

Pare greu de crezut dar când îți ierți și-ți accepți întreaga experiență de viață, bună sau rea, toate conceptele, toată viziunea se schimbă și tu te întărești și privești cu mai mult calm și încredere viitorul. Procesul iertării, căci este un proces, cere recunoașterea și acceptarea umanității și divinității voastre.

Divinitatea voastră este, bineînțeles, perfectă, însă partea voastră umană se află în proces de evoluție spirituală, iertarea fiind o mare parte a acesteia.

Foarte puțini dintre voi nu poartă ură și resentimente altora pentru ceva anume, când au fost nedreptățiți, ori maltratați, justificat ori nu.

Atunci când apar amintiri despre asemenea întâmplări sau fapte, emoții puternice de frică, durere, furie și resentimente vă invadează mintea, iar simțul plăcerii de a trăi cu această povară se ascunde și se blochează în voi.

Prin urmare, în perioadele de contemplare, meditație sau relaxare, propuneți-vă să renunțați la a face judecăți și a da verdicte justificate ori nu, căci ele au adus și mai pot aduce dureri și suferințe de-a lungul vreacurilor. .

La urma urmei, majoritatea dintre voi nu are nici o problemă să ierte copiii mici pentru erorile și greșelile lor. De ce ar fi altfel în cazul adulților, dacă acceptați ideea că, la scară universală, pământeanul poate fi un mic copil, comparativ cu experiența și nivelul de evoluției al multor alte civilizații ? 
În fiecare dintre voi există un copil care poate și are dreptul ca din, când în când, să răbufnească și să facă o prostioară.

Acum este timpul să vă reînnoiți, să vă reafirmați dragostea față de copilul mic din ființa voastră și să-i iertați manifestările puțin mai necontrolate, atunci când era înspăimântat de experiențe și întâmplări provocatoare, dureroase ori abuzive, neașteptate pentru el. Este al vostru, face parte din voi și merită să se știe ocrotit și iubit.

Să rănești sau să te auto-flagelezi este ușor, dar traumele lasă urme adânci în ființă și se răsfrâng asupra creșerii (evoluției) individului, de-a lungul vieților care urmează. „Maturizarea” ființei nu se realizează ușor și va fi cu atât mai mult întârziată cu cât acel suflet a trăit traume mai multe și mai dureroase, mai ales în copilărie.

Rănirea - psihică, emoțională sau fizică - întâlnită în timpul copilariei lasă cicatrici adânci care, pentru a se vindeca, au nevoie de timp și bunătate din partea tutorelui.
Dați-vă acel timp pentru a vă vindeca, nu încercați să vă grăbiți - „grăbiți-vă încet !”.

Copilul din voi are nevoie de timp, și acel timp doar voi i-l puteți acorda. Faceți-l să creadă în iubire, în bunăvoință, în dreptate și ocrotiți-l de spaime.

Iubirea este darul de care copilul tău interior are nevoie și merită să nu întârzii să i-o acorzi.

Este foarte probabil ca atunci când erați mici, cei care vă îngrijeau sau ar fi trebuit să vă îngrijească, nu și-au găsit timpul necesar, ori priceperea pentru a vă insufla sentimentele de iubire, de deplină înțelegere și acceptare. Faceți-o voi acum!

Fratele vostru iubitor, Iisus, cel care îți onorează întotdeauna copilul tău interior.

https://sananda.website/sananda-via-john-smallman-march-8th-2019/