Dragi ființe luminoase.

Un mesaj de la Sinele Superior al Copiilor noștri.

(24 mart. 2019; prin Suzanne Lie)

Traducere Const. Mihăilescu 

In regulă! In regulă !! Îmi voi scrie povestea așa cum mi-a spus-o Ființa căreia eu îi zic de Aur. Dar dacă o scriu, va trebui să folosesc un alt nume pentru ca nimeni să nu mă judece ... OOPS ...
Eu nu am vrut să spun asta, ca să nu vă supăr. Vreau să spun că s-ar putea să nu fie cea mai bună modalitate de a mă exterioriza. OOPS, din nou. Cred?
"Ce fac? Mă lupt cu propria mea minte? Din nou sunt confuză. Vreau să spun, foarte confuză în legătură cu lucruri importante precum "Cine sunt eu?", "Cum am ajuns aici și de ce am venit ?"
Ca suflet, se pare că abia am ajuns aici, și mi-am luat un corp, dar mi se pare că am fost întotdeauna aici.

Îmi pare rău dacă vă voi deranja. Nu cred că sunt, sau voi fi, o mare oratoare, când voi crește mare. Încerc doar să fac un fel de introducere cu un cuvânt de prezentare.... Nu sunt sigură de ce o fac. Nu prea am experiență, sau nu-mi amintesc!!?

Am să încerc să primesc ajutorul Sinelui meu Superior, poate așa vă voi putea comunica ceva coerent.

Sunt la început, încerc să cunosc lumea în care am sosit.

Mă voi adresa Sinelui meu Superior, dar nici despre el nu cunosc prea multe. Am o băniuală că este în corpul meu și că se află aici ca să mă îndrume.

Oricum, știu că poate fi considerată o aroganță ca eu, un suflet abia sosit să mă apuc să dau lecții. Am simțit însă acest imbold, și vă rog să-mi iertați îndrăzneala. Am venit ca încă de la început să spun ce am de spus, mai ales când voi constata că ceva este în neregulă. Sper ca neregula să nu fie la mine !!? Vin cu un principiu de bază, o directivă: SĂ FIU BUNĂ.
Cu toate acestea, ori de câte ori "Prietenul meu superior" (căruia eu i-am spus „de AUR”) vine să mă viziteze, TOATE problemele copilăriei mele se rezolvă într-un fel minunat iar eu sunt fericită. Da, pe pietenul meu îl numesc „de AUR” pentru că într-adevăr mi se pare a avea strălucirea și rafinamentul aurului.
Nu-i cunosc numele și nu știu dacă el, cel de Aur, este "UNIMEA"!? De fapt, nu sunt sigur nici măcar că fac asta. 

Nu, nu pot să mă întorc acum acolo de unde am plecat, deși aici, unde am descins, nu am nicio siguranță.
Știu că lumea mea, care este lumea din inima și din mintea mea, nu este asemănătoare cu lumea pe care o văd în afara mea. Cu toate acestea, și în același timp, știu că am venit în această lume pentru un motiv.
De fapt, primul lucru pe care îl simt despre această lume (sau, probabil că este doar imaginația mea ?), este că acum aparțin acestui loc, unde am venit pentru o treabă. Habar n-am, care! Ceea ce știu despre această lume, în care abia am picat, este că e o lume REALĂ. Cât de reală, voi afla în viitor.

Mă rog, poate suna ciudat, sau poate eu sunt o „ciudățenie”? ! Vreau să spun că în scurta mea viață pământeană am comunicat și comunic cu ființe pe care nu le pot vedea decât în interiorul meu. Veți spune (și cred că aveți dreptate !) că asta chiar e ciudat!
Ce mai !? Simt că trebuie să m-apuc de treabă și să vă împărtășesc despre experiențele mele cu altcineva, adică cu "ființa interioară" cu care vorbesc. 

Totuși, ființele astea interioare, nu sunt doar în mine. Ființele interioare sunt și în jurul meu. Câteodată simt că știu aceste ființe, le cunosc de undeva, deși ele se află dincolo de câmpul meu de percepție.
Nu, vă rog să nu mă întrebați ce este un "câmp de percepție"? M-aș face de rușine, și abia am venit. Cred că ființele interioare, de fapt Cea de Aur, mi-a spus câte ceva despre Sinele meu interior. Mai general: acest Sine interior, pe care-l consider ca fiind UNUL, mi-a sugerat să transmit celor din jur tot ce mi-a spus El.
Și, de ce fac ceea ce sugerează această Ființă Interioară? Cred că se datorează faptului că acest interior de Aur vorbește cu mine ca și cum eu aș fi cu adevărat mai „specială”. Poate asta nici nu prea e adevărat !.
Vreau să spun, de ce ar vrea o "ființă specială" să fie înăuntrul meu? Sunt doar un copil care, se pare, la adolescență nu voi fi nici prea frumoasă, nici atletică, nici prea populară și care, la mintea mea de acum, nu are de gând nici să-și pună povestea pe hârtie. Cu toate acestea, cineva îmi va pune chiar acum povestea pe internet (ce o mai fi și ăsta?)
Se spune că mai toți adolescenții se folosesc de acest mijloc de comunicare. Cred că Arcturienii, adică cei cu care vorbesc, doresc ca eu să le spun celorlalți adolescenți despre cum i-am întâlnit pe Arcturieni.
Știu, se pare că nu-i prea credibil ca un copil obișnuit, nu prea inteligent și nici prea drăguț să ajungă să vorbească cu ființele galactice.

Totuși eu vă spun că ființele astea, care-și zic Arcturieni, vorbesc cu mine și chiar mi-au spus că eu sunt o ființă „galactică specială”.
N-am avut nici măcar inspirația să-i întreb ce înseamnă o "ființă galactică". Dar am văzut că ei înșiși se consideră "ființe galactice". Cred că asta înseamnă că sunt ființe care trăiesc în galaxie sau vizitează Calea Lactee. Dar, „specială” de ce aș fi eu? Mă rog, o să-i mai întreb.

Chiar trebuie să fac unele cercetări cu privire la toate lucrurile ciudate pe care le primesc. De fapt, am făcut unele cercetări. Știu că suntem în Galaxia Calea Lactee. Și acum dau și unele date:
Unde se află plasat Pământul în Calea Lactee?
Am aflat că de mii de ani, astronomii și astrologii pământeni au crezut că Pământul era în centrul Universului nostru. Această percepție s-a datorat în parte faptului că observațiile de pe Pământ erau complicate din cauză că abservatorul nu se afla în afara planetei. Pământul aparține, ca și alte planete, acestui Sistem Solar.

Numai după multe veacuri de observare și calcule, oamenii au descoperit că Pământul (și toate celelalte corpuri din Sistemul Solar) orbitează în jurul Soarelui.
Același lucru este valabil și în ceea ce privește poziția Sistemului Solar în cadrul Căii Lactee. Într-adevăr, am știut doar faptul că suntem parte dintr-un disc mult mai mare de stele care orbitează în jurul unui centru comun. Această cunoaștere are vechime de un secol. Și, având în vedere că suntem încorporați în acest sistem, a fost dificil din punct de vedere istoric să ne localizăm poziția exactă. Datorită eforturilor în curs de desfășurare, astronomii știu acum unde se află Soarele nostru în galaxie.
Dimensiunea Căii Lactee:
Pentru început, trebuie spus că galaxia noastră, Calea Lactee, este cu adevărat mare! Nu numai că măsoară aproximativ 100.000-120.000 de ani-lumină în diametru și aproximativ 1.000 de ani-lumină în grosime, dar cuprinde până la 400 de miliarde de stele în interiorul său (deși, după alte estimări, ar fi încă și mai multe). Astea le pot afla și de pe internet; de asta ființa interioară râde de mine. "Pot râde ființele interioare?" Mă întreb, ce o poate face pe Ființa mea interioară să râdă?
Oh, tocmai am spus "ființa mea interioară".
Ființa interioară zâmbește acum. Vă rog, nu mă întrebați de unde știu asta.
Niciodată nu am făcut prea multe cercetări în legătură cu ceva, cu excepția preocupării ca la adolescență să arăt mai bine ca să pot avea un prieten. Dacă nu voi găsi cumva că asta e cam obositor, prea multă muncă.

Aș prefera să vorbesc cu voi, oricine ați fi.
Știu că sună destul de ciudat, că nu vă pot vedea cu adevărat, măcar nu vă văd cum văd alte lucruri și alte ființe. Îmi pare rău să vă numesc o "ființe", dar nu știu cum altfel v-aș putea numi.
Cred că ar trebui să vă spun "ființe speciale", deoarece atunci când sunt cu voi, mă simt și eu specială. Vreau să vă mulțumesc pentru că știu că toate lucrurile pe care le-am făcut v-ar putea plictisi.
Tu, cel Superior, cu care vorbesc, pari complet solid și plin de iubire. Cu toate acestea, știu că trebuie să fie neadevărat deoarece sunteți cu mine și nu merit acest tip de dragoste ... cred. Eu încerc să fiu o persoană bună și să-i ajut pe alții, dar asta nu pare suficient pentru a putea fi în comunicare cu o ființă specială ca tine.
Nu sunt sigură de ce spun că sunteți speciali, dar pentru prima dată în viața mea, cred. Vreau să spun, cred că există ceva special care este pe cale să se întâmple sau chiar se întâmplă.
De ce știu asta? Știu că mâine voi primi întrebări și răspunsuri diferite, dar pentru ACUM - așa spun Arcturienii. „ ACUM", nu sunt sigură dacă înseamnă numai "în acest moment", dar gândul la ACUM mă face fericită până în străfunduri..
De fapt, nu sunt sigură ce ori cine sunt Arcturienii, dar recunosc că în prezența lor mă simt în siguranță și chiar fericită. În profunzimile mele simt că ei sunt buni și iubitori. N-aș spune că de această constatare sunt absolut sigură.
Dar asta pare cam pesimist. Da, vreau să cred că într-o zi, cândva, în viață, într-o anumită realitate, o să știu.

Nu înțeleg despre ce am vorbit, dar pare să fie foarte important pentru mine.
Cu toate acestea, când îmi permit să ascult partea mea interioară, care este mai degrabă supărată și rănită, pot să aleg o altă parte a mea care este sigură, fericită și iubitoare.
Wow, mă simt cool !

Dar, încercând ca în încheiere să nu adoptăm o notă negativă, noi, copiii și adolescenții, începem să ne întrebăm cum va fi lumea aceasta atunci când vom deveni adulți.

Vreau să spun că nu este corect ca adulții prezentului să ne distrugă viitorul, înainte ca noi să avem șansa de a trăi decent, dacă nu prosper, într-o lume a păcii și iubirii !
Mă întreb: dacă ei recepționează corect întrebarea, vor lua și măsuri, sau se vor pierde în continuare în problemele de zi cu zi? Eu, ce ar trebui să știu? 

Să fiu iertată: cred că adolescenții de astăzi sunt mai responsabili decât adulții care au chinuit și schimonosit această frumoasă planetă, pe care eu abia am sosit.
Adulții se cramponează de toate lucrurile, muncesc din greu și cresc copii. Noi adolescenții mai suntem copii. 

Dar ceea ce încep să înțeleg este că noi "copiii" vom moșteni Pământul de care părinții noștri și liderii actuali nu prea au grijă și chiar îl distrug cu „matură” inconștiență .

De ce ne distrugeți șansele dacă voi vreți cu adevărat ca noi, copiii să ne făurim o viață mai îmbelșugată și mai fericită?

Nu ar fi cazul ca, măcar de acum să începeți să vă gândiți la ceea ce vrea planeta, nu la ceea ce vreți voi de la ea? Unde vom trăi noi și copiii noștri dacă voi veți continua să distrugeți această planetă pe care o vom prelua de la voi?

Bine! Știu că generația noastră NU va permite ca acest dezastru, această anihilare să se producă, dar cu ce efort, cu ce sacrificii, cauzate de nebunia voastră „matură” și egoistă ?!

Această planetă este locul în care noi, oamenii, vom crește și vom trăi. Prin urmare, noi, copiii Gaiei, ne vom ridica pentru noi, înainte de a fi prea târziu!
Cel puțin sper, mă rog, lăsați-ne nouă, copiilor voștri, Pământul măcar așa cum l-ați moștenit, nu-l mai răniți, nu-l ma sfârtecați în bucăți, nu-l mai otrăviți, nu-l mai tundeți, nu mai faceți din el o latrină pestilențială, plină de mizerie și neprimitoare, unde viața nu poate exista. Noi, copiii voștri, vrem să nu fim obligați să mergem pe alte planete pentru a ne face experiențele pe care ni le-am programat.
Sper că atunci când voi avea copii, ei vor putea să facă lucruri distractive cum ar fi să meargă la un meci de fotbal și la o petrecere după meci, fără să poarte o mască pe figură. 

Îmi pare rău dacă m-am exprimat un pic cam dur și am fost sumbră sau negativistă, dar când citesc că voi, adulții, părinții noștri, susțineți în orice împrejurare că ne iubiți și vă sacrificați pentru noi, când de fapt ne distrugeți planeta și viitorul, cu durere vă spun că îmi este greu să vă cred. Cum aveți grijă de noi și de viitorul nostru dacă ne puneți pe foc sau împroșcați cu noroi și chimicale însuși leagănul în care ne-am născut?
Mai bine amintiți-vă că voi, „oamenii mari” trebuie să faceți tot ce depinde de voi pentru a vindeca planeta, pentru a o îmbogăți și îngriji, ca să ne-o puteți preda nouă prosperă și plină de viață.

V-ați gândit cum va fi viața noastră când vom deveni adulți, dacă veți continua să distrugeți această planetă? Nu uitați că noi nu avem o planetă de schimb.

Și noi vom vrea, la rândul nostru, să lăsăm moștenire copiilor noștri o planetă înfloritoare, primitoare și prosperă. Depinde însă de ceea ce ne veți mai lăsa voi.

Iubiți părinți, cred că voi opri acest mesaj care tare aș vrea să fie stupid.
Nu știu de ce cred, dar știu că trebuie să împărtășesc acest mesaj cu cât mai mulți oameni, care să se mobilizeze.

Da, mulți vor auzi; să nu fie însă prea târziu. Noi copiii și nepoții voștri suntem hotărâți să oprim această nebunie, această lipsă de discernământ. Înțelegeți odată pentru totdeauna că planeta asta este o ființă vie ca și voi. Sperăm ca măcar acum să înțelegeți, în sfârșit !

Trebuie să plec acum. Nu vă întrebați cine sunt, vedeți mai bine dacă am dreptate. Oricum, vă voi spune: SUNT CONȘTIINȚA COLECTIVĂ A COPIILOR DE PE PĂMÂNT.
Dați-ne o șansă!!

(Doresc ca aceasta să fie doar o poveste și nu adevărul - Sue)

https://sananda.website/a-message-from-our-children-via-suzanne-lie-march-24th-2019/