Acest rânduri sunt inspirate dintr-un articol, cu acelaşi nume, publicat în revista Forbes. Cine s-ar fi aşteptat ca Forbes, o revistă economică, să publice ceva despre intuiţie? Acesta este, fără îndoială, un semn că ceva într-adevăr se transformă în lume.
Dacă te gândeşti că intuiţia nu are nicio legătură cu inteligenţa, să ştii că nu eşti singurul. Pentru că intuiţia este dificil de măsurat şi de observat. În dicționar termenul „intuiție” este definit astfel: „abilitatea de a înţelege ceva instantaneu, fără a fi necesar un proces de gândire raţională”.
Intuiţia este primul nostru instinct; este ceea ce simţi înainte ca mintea să intervină cu mecanismele ei analitice. Deseori auzim despre oameni ajunși în situații limită, ce le amenințau viața, pentru care totul a devenit clar şi au ştiut pur şi simplu instinctiv exact ceea ce era necesar să facă pentru a depăşi acea situaţie; mai ales în astfel de situații nu este timp pentru nehotărâre, pentru cântărirea opţiunilor, și intuiţia va lua decizia dacă îi dăm voie.
De unde vine intuiţia?
Cunoaşteţi acel sentiment instinctiv, aproape visceral că este posibil ca ceva să nu fie în regulă? Aceasta este intuiţia, pe care de multe ori o simţim în zona stomacului, deşi mulţi oameni susţin că aparţine inimii. Într-un documentar uluitor numit Puterea inimii, postat pe portalul Gaia, se explică cum această senzaţie vine de fapt din inimă şi că ea ar fi mereu prima care reacţionează la orice situaţie dată. Inima ştie intuitiv ce se petrece.
De ce consideră Forbes intuiţia ca fiind cea mai înaltă formă de inteligenţă?
Gerd Gigerenzer, director în cadrul Institutului pentru Dezvoltare Personală Max Planck şi autor al cărţii Instinctele: Inteligenta Inconştientului, susține că intuiția este atât intuitivă cât şi raţională:
„În cercetările mele ştiinţifice, am presimțiri. Nu pot mereu să explic de ce cred că o anumită cale este cea bună, dar am încredere în această percepție şi merg mai departe. Am, de asemenea, abilitatea să verific aceste presimțiri şi să descopăr despre ce sunt ele. Aceasta este partea ştiinţifică. Pe de altă parte, în viaţa privată, mă bazez pe instinct. De exemplu, când am întâlnit-o pe soţia mea, nu am făcut calcule. La fel şi ea.”
„În cercetările mele ştiinţifice, am presimțiri. Nu pot mereu să explic de ce cred că o anumită cale este cea bună, dar am încredere în această percepție şi merg mai departe. Am, de asemenea, abilitatea să verific aceste presimțiri şi să descopăr despre ce sunt ele. Aceasta este partea ştiinţifică. Pe de altă parte, în viaţa privată, mă bazez pe instinct. De exemplu, când am întâlnit-o pe soţia mea, nu am făcut calcule. La fel şi ea.”
Intuiţia în sine nu este acelaşi aspect cu inteligenţa, dar intuiția cu privire la acţiune, cel mai probabil, este inteligentă. Probabil că ţi-ai spus de multe ori înainte: „Am ştiut că acesta este răspunsul; trebuia să acţionez conform primului meu instinct”. Acesta este un exemplu cum intuiţia adeseori cunoaşte ceea ce mintea raţională nu ştie. Dar, aşa cum spune Gigerenzer, în cercetările sale el verifică primul instinct să vadă dacă a fost corect, și adeseori se dovedește că este așa. Deci, intuiţia presupune o anumită formă de inteligenţă.
Mai jos, vă invităm să urmăriți un mic fragment dintr-o expunere făcută de Dean Radin, cercetător șef la Institutul de Ştiinţe Noetice:
A avea încredere în intuiţie
În ciuda faptului că aveţi o idee grozavă, vă întrebaţi deseori dacă ea este într-adevăr corectă și puteți să-i acordați încredere? Un fapt extraordinar cu privire la intuiţie este că ea se aseamănă cu un muşchi. De fiecare dată când o folosim și avem încredere în ea, devine tot mai puternică. Aşa că, dacă simţi că intuiţia ta nu este destul de clară, urmărește să antrenezi acest „muşchi”. Data viitoare acţionează conform primei idei care îţi apare în conștiință.
De exemplu, autoarea Alanna Ketler își amintește: „Plănuisem să mă întâlnesc cu o prietenă, dar telefonului ei i se descărcase bateria, iar eu trebuia să iau ceva de acasă înainte de a o întâlni. M-am tot învârtit în zona în care ar fi trebui să ne întâlnim dar ea nu era nicăieri. Intuiţia îmi tot spunea: «Mergi la Green Cuisine, o vei găsi acolo», însă mintea îmi spunea «Nu merge acolo pentru că va fi o bătaie de cap să găsești un loc de parcare şi, în plus, nici nu este prea sigur că ea va fi acolo». Între timp, prietena mea şi-a încărcat telefonul şi m-a sunat, spunându-mi că şi ea a avut intuiţia să meargă la restaurant unde, de altfel, m-a şi aşteptat. Dacă mi-aş fi ascultat primul gând, intuiţia, aş fi salvat timp şi aş fi scăpat de stresul inutil.”
Urmărind să acționezi conform primului gând care îți apare și observând cât de des te conduce la rezultatul pe care îl doreai, sau îți oferă răspunsul corect, vei putea avea surprize foarte plăcute.
yogaesoteric
17 ianuarie 2019
17 ianuarie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu