Sine al meu Superior, cu iubire îți cer ca începând din acest moment să mă îndrumi în tot ceea ce fac sau intenționez, pentru a cunoaște cele mai corecte soluții în problemele cu care mă voi confrunta în viitor. Îți cer aceasta pentru binele meu cel mai înalt, pentru evoluția ființei mele în Lumină și înafara oricărei interferențe malefice. Vreau să îmi ridic frecvența de vibrației la nivelul cel mai potrivit pentru evoluția spirituală a ființei mele în Lumină. Așa să fie!” (în sprijinul celor interesați)

Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 16 octombrie 2019

O excepțională profeție! «Cugetările unei inimi smerite» – text scris în secolul al XV-lea de monahul Vasile şi păstrat în Biblioteca Vaticanului

Sub acest generic, editurile Cartea Ortodoxă şi Egumeniţa ne restituie unul dintre cele mai importante documente ale ortodoxiei, Cugetările unei inimi smerite, text scris în secolul al XV-lea de monahul Vasile şi păstrat în Biblioteca Vaticanului, de unde a fost readus la lumină în tălmăcirea lui Ştefan Voronca.
Manuscrisul cuprinde notele făcute de monah în urma discuţiei cu un bătrân ascet, vieţuitor într-una dintre mănăstirile din preajma Constantinopolului, adnotate la rândul lor de traducător, care ne înlesneşte astfel o mai bună înţelegere.
Bunăvoinţa remarcabilă a bătrânului de a-şi primi ucenicii în momente de cumpănă, ce prevesteau trecerea sa la Domnul, este de natură să ne încălzească inimile, întrucât dulceaţa şi înţelepciunea cuvintelor sale copleșesc din prima clipă, cu atât mai mult cu cât acestea se constituie nu numai într-un îndrumar de viaţă duhovnicească, ci şi într-un avertisment cutremurător privitor la venirea Antihristului.
Omul – ne atenţionează ascetul – va deveni atât de plin de răutate, atât de înjosit ca urmare a întărâtării şi stăpânirii patimilor celor josnice asupra sa, atât de împietrit la inimă, întunecat şi cu totul epuizat de singura grijă de a supravieţui, încât pentru viaţa duhovnicească el nu va avea nici bunăvoinţă, nici loc în inima sa. Nu va mai rămâne nicio călăuză duhovnicească, deoarece şi aceştia vor urma căile lumii. Bisericile lui Dumnezeu vor deveni fie goale, fie duhovniceşte profanate de către păstori nevrednici.
La apogeul acestor suferinţe şi al haosului din lume va apărea Antihrist. El va veni ca un viclean făcător de pace, un conducător aparent bun şi înţelept, care poate aduce lumea în rânduială. Cu toate acestea, de fapt, el va fi un vrăjmaş al tuturor, un urâtor a tot ceea ce este bun, un tiran şi un făcător de rău, un distrugător a toate; asemenea lui, lumea n-a văzut pe nimeni niciodată şi nici nu va vedea vreodată.
Fiecare persoană va fi pecetluită; fiecare amănunt sau element al muncii sale şi al vieţii acesteia, ba şi fiecare cuvânt, fiecare mişcare a facultăţilor mintale va fi sub supraveghere neîncetată, astfel încât ea [persoana] nu va mai avea obiceiul de a cugeta la sine, de teamă ca nu cumva înfăţişarea feţei să reflecte fără voia sa ceva nepotrivit cu autoritatea conducătorului lumii, adică a Antihristului. Toată lumea va purta «măşti încremenite ca de piatră». Toată munca, fiecare metru pătrat de pământ, fiecare bob de grâu va fi sub controlul lui Antihrist.
Vor fi dezastre naturale: valuri chinuitoare de căldură vor alterna cu perioade de ger aspru, seceta cu inundaţiile; tornade şi furtuni cumplite vor pricinui distrugeri înspăimântătoare; erupţii vulcanice, cutremure şi boli între oameni, animale şi plante; toate acestea vor fi atât de îngrozitoare, încât îi vor duce pe oameni la disperare. Pământul, nemaiprimindu-şi binecuvântarea pentru a da roade, va fi lovit de foamete îngrozitoare, şi astfel se va sărăci cu totul. Şi numai celor care au primit pecetea Fiarei, adică a Satanei, li se va îngădui să existe pentru o vreme, deşi în cele mai slugarnice şi josnice condiţii de sărăcie totală şi dispreţ pentru demnitatea umană, pe care omul a primit-o de la Făcătorul său.
Toate se umplu de Antihrist: pământul, marea, aerul. Toate se vor face cu singurul scop de a înlătura cu totul numele lui Dumnezeu din inima omului. Aceasta va fi cu adevărat o împărăţie a Necuratului pe pământ. Vor veni nenorociri cum n-au mai fost, un timp de agonie intensă nu numai pe pământ, ci în tot universul, căci ele [stihiile] sunt împreunate într-un singur plan al creaţiei, iar tot acest univers urmează să piară pentru ca, după aceasta, să poată fi îmbrăcat în nestricăciune, în statornicie, în veşnicie, după cuvintele Apostolului: «Căci este necesar ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune» (1 Corinteni. 15: 53).”
Dintre cei ce au publicat sau au citit acest mesaj, puțini au priceput, mulți doar au zis că au priceput, iar majoritatea se comportă precum englezul din bancul acela, care văzând pentru prima dată în viață o girafă, exclamă: „Așa ceva nu există!”.
yogaesoteric
10 octombrie 2019

marți, 15 octombrie 2019

O flotă de OZN-uri, dintre care unul mai mare decât Pământul, a împiedicat o uriaşă erupţie solară care ar fi putut afecta grav civilizaţia terestră

O suită de obiecte extraterestre au interacţionat cu Soarele pentru a evita declanşarea unei puternice furtuni solare direcţionate către Pământ, care ar fi putut avea efecte devastatoare asupra civilizaţiei noastre.
 Accesați:   https://youtu.be/Urq11rVbhNE
Observând activitatea Soarelui, graţie imaginilor furnizate de sondele spaţiale SOHO şi SDO, NASA a decis, în consecinţă, să închidă, în luna septembrie a anului trecut, 6 observatoare solare plasate în întreaga lume, pentru ca nimeni să nu poată observa ceea ce se petrecea.
Aceasta este ipoteza unor experţi UFO-logi de la Centrul pentru studierea inteligenţei extraterestre (CSETI), din Italia, după ce au analizat video-ul pus la dispoziţie de un cercetător care a fotografiat ceva extraordinar lângă Soare. Pe imagini se poate observa o imensă navă extraterestră şi o masivă flotă de OZN-uri.
yogaesoteric
13 octombrie 2019

luni, 14 octombrie 2019

ISTORIA ASCUNSĂ A PAMÂNTULUI (Part.II/1)

 
16 sept.2109, by Cristina Valenzuela
Traducere Const. Mihăilescu
(continuare la P I/7)

 

Reginele nu au scos niciun cuvânt.
Apoi, o regină în vârstă s-a ridicat și a început să vorbească. Războiul civil, indiferent de cauză, dusese la distrugerea planetei TIAMAT, crucială pentru imperiile ARIDU, ASA-RRR și ARI-AN. Viața a milioane de ființe a fost amenințată și nenumărați războinici din ambele tabere muriseră.
Ca urmare, reginele SSS-T au cerut încetarea ostilităților!
Nu va mai exista distrugere! Acordurile cu King AX »-AL vor continua! Războiul s-a terminat!
Spre groaza regelui AN-U, rebelului AN-ZU i se va permite să trăiască! Încă o dată, un membru al Casei AL-AL- U îl zădărnicise !
Regele AN-U s-a înfuriat. Nu va permite ca așa ceva să se mai întâmple! Va veni o zi, a promis el, când noul sistem solar va fi din nou parte a imperiului ASA-RRR.
Și uite așa ...Era de Aur a ZU-ZU a putut continua să înflorrească, chiar dacă doar pentru o perioadă scurtă de timp.
Povești despre tărâmurile dominate de regele ZU-ZU au fost multe. Deși un salvator pentru poporul său, el era totuși un rege ... supus slăbiciunilor și capriciilor arbitrare. 


La scurt timp după confruntarea din Palatul SSS-T, reginele ARI-AN se aflau în fața perspectivei unui război cu un vechi dușman. Din păcate pentru ZU-ZU, amenințarea putea veni din partea unui sistem stelar vecin, aflat nu departe de sistemul său solar, ARIDU.
Situația amenințătoare pentru ZU-ZU putea fi o ocazie favorabilă pentru AN-U de a-l îndepărta pe rebel de la putere. Apropiindu-se de reginele ARI-AN, regele AN-U a tot încercat să justifice reginelor nevoia ca tânărul rege ZU-ZU să fie înlăturat.

ZU-ZU, în ambiția sa de a-și extinde Imperiul, ar fi putut fi influențat să accepte sprijin din partea acelor dușmani care amenințau liniștea imperiului reginelor SSS-T.
Decât să se revolte împotriva Imperiului ASA-RRR, de unul singur, nu era mai indicat să se pregătească de război împotriva reginelor SSS-T, sprijinit, în acest caz, de inamicii acestora?

Până la urmă, insistențele și argumentele lui AN-U le-au convins pe reginele ARI-AN să rupă legăturile cu ZU-ZU și să-l sprijine pe regele ASA-RRR, ceea ce l-a activat puternic pe AN-U care era convins că ,de data aceasta, îl va pedepsi pe ZU-ZU pentru tot ce-i făcuse. Urma ca armadele imperiilor SSS-T și ASA-RRR să se unească în această acțiune militară.
Alăturând navele sale stelare și războinicii săi forțelor reginelor SSS-T, AN-U a format o armată cum nu mai fusese văzută până atunci.
Cerul sistemului SIRIUSIAN se va umple de nave de război ale ASA-RRR și SST ASA-RR-U. Regele și-a pregătit plecarea.
Pentru el, victoria era scrisă în ceruri!
 


Pentru a adormi vigilența Lordului Rege ZU-ZU, acestuia i s-a comunicat că o delegație diplomatică era în drum spre Regatul său, aflat în noul sistem solar, pentru tratative pașnice.

Când ZU-ZU își va da seama de înșelătorie, va fi prea târziu. În tăcere, armada navelor de război a ajuns la marginea sistemului ARIDU, fără a fi depistată de observatorii lui ZU-ZU; o neglijență din partea comandanților lui ZU-ZU care-l va costa foarte scump. 

Bătălia a fost rapidă și decisivă. 
Forțele de invazie s-au revărsat în sistemul solar vecin, la marginea căruia ajunseseră fără a fi depistate.
Luate prin surprindere, Forțele IKIKI și DEH ale lui AR-ZU (ZU-ZU) au fost copleșite de numărul mare de nave de război ASA-RRR și ARI-AN. 
În scurt timp, forțele de invazie au înconjurat Planeta invadată. Ordinele de atac, emise de regele AN-U, nu permiteau luarea de prizonieri, totul trebuia distrus. DAK-MU urma să sufere o anihilare totală.
Starfighters (navele de luptă aeriene) au lovit cu furie, decimând tot ce întâlneau în cale pe suprafața DAK-MU. Sferele de foc create de loviturile de rachetă au distrus totul, inclusiv clădirile din piatră, transformându-le în cenușă sau calcinându-le. Loviturile finale cu fascicule nimicitoare de lumină (lasere; n.m.) au vaporizat tot ce mai rămăsese. Totul era un enorm morman de materie calcinată și de praf.
Regele ZU-ZU a fost capturat și dus în sistemul SIRIUS pentru judecare și pedeapsă. După o judecată sumară, toate forțele războinice răzvrătite ale regelui ZU-ZU au fost executate. Întreaga populație a imperiului lui ZU-ZU era pedepsită brutal, indiferent dacă era vinovată ori nu.
 


De pe suprafața planetei cucerite, toate urmele de civilizație au fost șterse. Orașele au fost nivelate, pădurile distruse. Frumusețea planetei și civilizația ei nu mai erau, ca și când niciodată n-ar fi existat. Toate formele de viață fuseseră distruse.

Fără faună, fără plante, care să-i refacă și să-i susțină mediul și atmosfera, planeta, nu de mult vie și înfloritoare, murise.

Doar nisipurile sale roșii mai dăinuiau. Praful roșu ca sângele amintea dureros de vărsările de sânge provocate de cumplitul Război din Sistemul Solar; muriseră miliarde de ființe.
Marele Lord King AN-U era răzbunat și fericit. Rebelul Rege ZU-ZU fusese, în sfârșit, învins.

Mâna lungă a imperiului ASA-RRR se întindea din nou peste sectorul al nouălea, iar tărâmul reginelor ARI-AN SSS-T ieșise din nou întărit.

Începea o perioadă de pace, care nu avea să dureze prea mult.


(va continua) 

https://prepareforchange.net/2019/09/16/the-hidden-history-of-the-planet-earth-part-2/

sâmbătă, 12 octombrie 2019

Un fost cercetător din cadrul NASA susţine cu tărie că extratereştrii chiar există...

... dar că guvernele urmăresc totuși să ascundă publicului apariţiile lor
Kenin Knuth
Deşi se spune că nu există dovezi concrete ale existenţei extratereştrilor, un profesor de fizică, fost cercetător în cadrul NASA, consideră că adevărul este vizibil, iar cercetătorii ar fi necesar să înceapă să-l studieze în mod oficial.
În iulie 2018, Kevin Knuth a publicat un articol pentru comunitatea ştiinţifică prin care le cere specialiştilor să analizeze dovezile apariţiilor OZN-urilor pe Pământ. În prezent profesor de fizică în cadrul Universităţii New York, dr. Knuth descrie experienţa lui personală cu privire la existenţa vieţii extraterestre.

În anul 1988 Kevin Knuth devenea absolvent al facultății. Pe atunci, profesorul său de fizică a afirmat că OZN-urile dezactivează rachetele nucleare ale Forţelor Aeriene din SUA, iar în acel moment Knuth nu l-a crezut. Câţiva ani mai târziu el a urmărit înregistrarea unei conferinţe de presă în care oficialii Forţelor Aeriene din SUA descriau astfel de fenomene.

În prezent, Knuth consideră că ar putea exista zeci, chiar sute de civilizaţii extraterestre în galaxie. Având în vedere vechimea galaxiei, nu există dovezi ale apariţiilor OZN-urilor. El este însă convins că mulţi politicieni ascund adevărul, deși dovezile existente până în prezent ar putea constitui baza unui studiu ştiinţific. „Cred că scepticismul privind OZN-urile a devenit ca un fel de religie”, a declarat Knuth.
Profesorul afirmă că au fost cazuri documentate ale apariţiilor OZN-urilor, inclusiv prin intermediul telescoapelor. El susţine că dovezi ale apariţiilor OZN avem încă din anul 1700. În anul 2017, guvernul din Chile a publicat chiar imagini cu un OZN, acestea adăugându-se altor documente secrete cu OZN-uri ce au fost publicate şi de alte ţări, cum ar fi: Canada, Franţa, Ecuador şi Marea Britanie
.

yogaesoteric

30 septembrie 2019

vineri, 11 octombrie 2019

Armata rusă prinsă în timp ce comunica cu o specie extraterestră


Un hacker de origine mexicană, Perrua Perrin, a postat recent trei videoclipuri care demonstrează că armata rusă comunică sistematic cu o civilizaţie care îşi are baza pe Marte.

Perrin spune că fişierele (pe care le puteţi asculta după cum urmează: video1,video2, video3) le-a putut lua de pe un forum privat rus, unde existau cu circuit închis.
În primul fişier, se poate auzi cum un reprezentant al Armatei ruseşti vorbeşte cu un personaj reprezentant al unei colonii de pe Marte.
În cel de-al doilea, se poate auzi sunetul unei misiuni armate care s-a desfăşurat pe planeta Marte, iar în cel de-al treilea se poate auzi cum un oficial rus interoghează o fiinţă extraterestră.
Extraterestrul susţine că trăieşte lângă muntele Dyatlov, pe Marte, loc în care există o bază militară de origine extraterestră.

După apariţia acestor înregistrări, un fost căpitan în Armata SUA a oferit informaţii uluitoare despre ceea ce se petrece pe Marte. Căpitanul Kaye susţine că ultimii 17 ani i-a petrecut într-o bază specială aflată pe Marte.
Armata rusă
Acolo există numeroase colonii umane care îşi duc existenţa alături de alte două specii extraterestre, care, de asemenea, deţin baze pe Marte.
Una dintre speciile extraterestre pare să se tragă din reptilieni şi este de o agresivitate greu de imaginat. Cealaltă este mult mai blândă şi deschisă rezolvării problemelor pe cale paşnică.
 


 https://www.efemeride.ro/armata-rusa-prinsa-cum-comunica-cu-o-specie-extraterestra/?fbclid=IwAR1yBLBUnaS_1pbdqTfiU8di2lSawueHeoyfMInkq340lLUl_IWbfNHAMOA

joi, 10 octombrie 2019

Câteva dezvăluiri esenţiale despre tărâmul locuit, din interiorul Pământului

Există la ora actuală informaţii explozive, care circulă în special pe Internet, care dezvăluie argumente deosebit de pertinente şi atent documentate, în sprijinul unui adevăr tulburător: planeta noastră este goală pe dinăuntru, iar în acel spaţiu interior există de mii de ani o civilizaţie mult mai avansată decât civilizaţia de la suprafaţă. Chiar dacă la prima vedere acesta nu pare să fie decât subiectul unui roman de science-fiction, argumentele existente îi pot face până şi pe cei mai sceptici să se gândească mult mai serios la această chestiune. 
Sunt deosebit de concludente în acest sens informaţiile conţinute în mai multe studii ştiinţifice serioase care prezintă o fundamentare teoretică riguroasă a realităţii Pământului cavitar. 
În plus, există date concrete rezultate dintr-o serie întreagă de descoperiri arheologice extraordinare, precum şi numeroase mărturii foarte competente care atestă existenţa tărâmului din interiorul Pământului.
Ceea ce învăţăm în prezent la şcoală este că în interiorul Pământului există un nucleu alcătuit din elemente grele (în special fier), având 3.400 de km în diametru, aflat în condiţii de temperaturi și presiuni ridicate. Ni se spune că acest nucleu interior este la rândul lui înconjurat de o manta (ce conţine o magmă foarte fierbinte) de aproximativ 2.900 de km grosime. Urmează, spre suprafaţă, crusta sau scoarţa Pământului, în grosime de 40-80 de km. 
Deşi aceste date sunt oficial considerate a fi certe, merită să ştim că cea mai adâncă săpătură forată spre centrul Pământului a fost făcută în Rusia şi are doar… 13 kilometri. Modelul oficial nu este aşadar decât o teorie, care nu a fost confirmată concret, practic.
Teoriile ştiinţifice despre modelul Pământului gol au fost formulate încă începând din secolul XVII de către unii savanţi celebri. Printre aceştia s-au numărat astronomul Edmund Halley, matematicianul Leonard Euler, fizicianul John Leslie sau savanţii William Reed, Marshall B. Gardner ori Charles Wilkes. 
La începutul secolului trecut, William Reed, de exemplu, adresa următorul îndemn auditoriului său cu privire la teoria despre Pământul cavitar: „Ceea ce cerem oricui, şi în special omului de ştiinţă care nu crede în teoria noastră, este să nu îşi bată joc şi să nu nege ipotezele, ci să aducă argumente care să demonstreze contrariul faptelor autentice pe care le-am expus aici”.
Câţiva ani mai târziu, în 1912, Marshall B. Gardner a prezentat descoperirile sale, cu privire la faptul că Pământul este gol pe dinăuntru, Oficiului de Brevete al Statelor Unite. Aproape doi ani mai târziu, această agenție federală i-a acordat domnului Gardner un brevet științific a cărui semnificație științifică era depășită doar de descoperirea zborului mecanic realizată de fraţii Wright în 1903. 
Din motive care sunt acum foarte clare, descoperirea sa a devenit însă foarte curând un secret militar extrem de bine păzit.
Teoria modernă spune că Pământul s-a format prin condensarea materiei, generată de forţele de atracţie gravitaţională. Ceea ce nu a fost explicat, ci dimpotrivă, cu desăvârşire ignorat, a fost influenţa extrem de importantă pe care o exercită forţa centrifugă. 
Pornind tocmai de la influenţa forţei centrifuge, Reed a expus ideile despre Pământul gol în 1903, iar Gardner în 1913. 
Teoriile lor spun că Pământul – şi în general toate planetele – se formează din condensarea unor nebuloase. Teoriile lui Reed și Gardner afirmă că în centrul Pământului
se află un nucleu incandescent care este de fapt ca un fel de Soare interior, ce are un diametru de aproximativ 1000 de km.
Faptul că modelul Pământului gol corespunde cel mai bine realității se verifică prin aceea că o serie întreagă de fenomene (altfel greu de explicat) se îmbină perfect în puzzle-ul geodinamicii terestre.
Un astfel de exemplu îl reprezintă aurorele polare pe care ştiinţa oficială – care nu admite existenţa unei imense cavităţi în interiorul Pământului – le pune pe seama impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru. 
Teoria Pământului gol susține că aceste benzi luminoase provin de la Soarele interior, ale cărui raze ies prin deschiderile polare și se irizează în atmosfera mai rarefiată din acele zone. Dacă aurorele polare ar proveni de la lumina Soarelui exterior, de ce persistă acestea și noaptea? Și de ce nu ar apare și în alte zone cu atmosferă rarefiată, aflate în bătaia Soarelui exterior, de exemplu pe vârfurile munților foarte înalți?
Teoria Pământului gol explică, de asemenea, existenţa gheţarilor de la Poli şi constituția lor. Cum altfel putem înțelege că ghețarii sunt formați din apă dulce? Explicația simplă și firească a modelului cavitar este că apa dulce provine de la râurile ce izvorăsc din interiorul mai cald al Pământului. După ce ajunge în zona rece de la suprafaţă, această apă dulce îngheaţă brusc şi se transformă în iceberguri.
Studii recente, sprijinite de argumente ştiinţifice foarte elaborate, au fost realizate, printre alţii, de dr. Raymond Bernard, Dennis Crenshaw, Jan Lamprecht, Frederick Culmer, Alfred Bohrmann, Mark Harp, Joseph Gustaitis, Johannes Lang, Warren Smith, Irving Wallace, Bruce Walton, Floria Benton, Sherman Lyon şi mulţi alţii.
Este interesant să ştim că, în mod neoficial a fost realizată o analiză detaliată a unor observaţii astronomice actuale, pe baza unor fotografii publicate accidental de NASA. Fotografiile pun în evidenţă faptul că practic toate planetele din sistemul nostru solar au o structură cavitară, ce prezintă două deschideri principale către spaţiul interior, situate la poli. În cazul fotografiilor publicate oficial de NASA, se constată că marea lor majoritate omit să indice clar zonele polare ale planetelor. Atunci, când totuşi o fac, se poate sesiza la o analiză atentă că respectivele fotografii au fost trucate, uneori chiar grosolan. Această constatare indică faptul că în realitate NASA urmăreşte să ne ascundă existenţa deschizăturilor polare planetare, în special pe cele ale Pământului.
Au existat însă şi imagini înregistrate de NASA care au fost salvate de cercetători înainte ca ele să fie prelucrate astfel încât să ascundă deschiderile polare. În fotografia de mai sus puteţi vedea una dintre imaginile realizate cu ajutorul sateliţilor spaţiali ESSA, în care se pot identifica destul de clar deschiderile polare: cea nordică are un diametru de aproximativ 1400 de mile, iar cea sudică de 1300 de mile.
Conform lucrării dr. Raymond Bernard, „O lume ascunsă”, publicată în anul 1969, teoria Pământului gol şi-a găsit confirmarea atât în expediţia arctică (din 1947), cât şi în cea antarctică (din ianuarie 1956), conduse de amiralul american Richard Evelyn Byrd. 
Raymond Bernard arăta în cartea sa că totul a fost însă foarte curând învăluit într-o discreţie absolută: „Descoperirea amiralului Byrd constituie astăzi un secret internaţional de prim rang. După ce Byrd a anunţat prin radio, de la bordul avionului, descoperirea făcută şi după o scurtă notiţă apărută în presă, toate ştirile ulterioare în legătură cu subiectul respectiv au fost îndepărtate cu grijă de către agenţiile guvernamentale”.
Între anii 1928 şi 1955 Richard Byrd a efectuat 11 expediţii geografice la poli. 
Într-un comunicat radio transmis în 1947, Byrd declara că la 2700 de km dincolo de Polul Nord a întâlnit o zonă cu climă foarte caldă, cu munţi, râuri, lacuri, vegetaţie luxuriantă şi animale. 
Ulterior, în jurnalul său, el a notat că de la un moment dat, avionul său a fost escortat de două nave ce semănau cu farfuriile zburătoare. El a descris cu foarte multe detalii că sub scoarţa Pământului există oraşe foarte mari, cu mii de locuitori, a căror civilizaţie este mult superioară celei de la suprafaţă. 
Byrd a notat că acei oameni din interiorul Pământului au o înălţime de aproape patru metri, trăiesc mult mai mult decât noi şi au ajuns la o societate foarte avansată spiritual şi tehnologic, bazată pe echilibru şi armonie. Amiralul a fost chiar însărcinat de către emisarii civilizaţiei din interiorul Pământului să transmită superiorilor săi de la suprafaţă că este imperios necesar să fie stopate imediat detonările bombelor atomice, care au un efect devastator din foarte multe puncte de vedere. 

Deşi jurnalele amiralului au fost confiscate de marina americană, o parte dintre acestea au ajuns să fie cunoscute atât prin intermediul rudelor şi apropiaţilor amiralului, cât şi prin intermediul unor foşti agenţi CIA care au avut acces la respectivele documente. Sunt revelatoare în acest sens dezvăluirile făcute de fostul agent CIA, Virgil Armstrong. Într-o înregistrare video el face referiri la jurnalele de bord ale expediţiilor amiralului Byrd precum și la amenințările pe care amiralul le-a primit în cazul în care ar fi avut de gând să dezvăluie public ceea ce descoperise.
În orice caz, reputaţia deosebit de apreciativă pe care a căpătat-o Richard Byrd după expediţiile sale polare este un indiciu foarte clar că oficialii americani nu l-au considerat deloc nebun. Dimpotrivă, în 1950 el a fost declarat erou naţional, iar unul dintre crucișătoarele Flotei SUA a fost botezat cu numele lui. Informații convergente ce provin de la persoane care l-au cunoscut îndeaproape pe Richard Byrd pot fi consultate în această înregistrare.
Chiar dacă această civilizaţie din interiorul Pământului este practic complet necunoscută oamenilor de la suprafaţă, rolul ei este în realitate esenţial. Ei sunt cei care într-un mod tainic şi nebănuit ghidează şi impulsionează destinele planetare, salvând adeseori umanitatea de la suprafaţa planetei de pericole care ar fi putut duce la cumplite catastrofe.
Deşi în ziua de astăzi puţini oameni mai sunt avizaţi cu privire la consemnările istorice care atestă existenţa teritoriului fascinant din interiorul Pământului, referinţe esenţiale la acesta sunt totuşi prezente în vechile tradiţii din majoritatea ţărilor şi culturilor. 
Poate părea greu de crezut, dar aproape toate tradiţiile omenirii au păstrat memoria unei civilizaţii legendare, primordiale, din care au derivat curentele spirituale majore care au apărut de-a lungul timpului. Astfel, întâlnim menţiuni clare în acest sens în tradiţiile hindusă, chineză, budistă, evreiască, rusă, persană, egipteană, scandinavă, occidentală, sau în cea românească. Tărâmul unde se afla acest popor primordial era denumit de hinduşi „Ariavarşa” sau „Paradesha”, budiştii îi spuneau „Shambala”, iar chinezii „Xi Pien”. Ruşii îl cunoşteau ca „Belovodie” sau „Janaidar”, vechii evrei ca „Salem”, „Grădina Edenului” sau „Pământul Făgăduinţei”, tradiţia dacică îl consemnează ca „Insula Albă” sau „Ostrovul Preafericiţilor”, iar literatura esoterică sub numele de „Shangri-La”, „Agartha”, sau „Tărâmul zeilor”. Unul dintre cele mai cunoscute nume a rămas cel de Shambala. Desigur, ar fi destul de simplist şi naiv să afirmăm că această civilizaţie din interiorul Pământului este una şi aceeaşi cu ceea ce este cunoscut mai ales în tradiţia tibetană ca reprezentând tărâmul înţelepţilor din Shambala, întrucât Shambala este în perioada actuală plasată preponderent într-un plan de vibraţie superior celui fizic (în planul eteric). Cu toate acestea, dezvăluirile făcute de mai mulţi iniţiaţi arată că fiinţele extrem de evoluate din Shambala întreţin o anumită proiecţie fizică şi în cavitatea din interiorul Pământului.
Câteva dintre fiinţele umane pregătite care au avut (sau, mai exact, li s-a permis) un contact direct cu locuitorii Shambalei din proiecţia fizică situată în interiorul Pământului, şi care au lăsat în urma lor mărturii clare în acest sens sunt: Apollonius din Tyana, contele de Saint Germain, Mahatma Morya, Nicholas Flamel, Nicholas Roerich, şi, de asemenea, mai recent, exploratorul norvegian Olaf Jansen sau amiralul american Rychard Byrd.
În sprijinul acestor atestări despre un popor de uriaşi înţelepţi, care s-a retras în interiorul gol al Pământului apar acum din ce în ce mai multe dovezi arheologice. Există o largă serie de informaţii care indică faptul că în toată lumea au fost descoperite scheletele unor oameni uriaşi, care cu siguranţă că au populat cândva planeta. Referiri concludente despre existenţa concretă a uriaşilor pe Pământ există în foarte multe tradiţii şi culturi, inclusiv în Biblie. Oseminte vechi de mii sau chiar zeci de mii de ani, ale unor fiinţe umanoide care aveau cel puţin patru metri înălţime au fost descoperite în Africa de Sud, Ecuador, munţii Caucaz, Kazahstan, Filipine, Irak, SUA, Turcia, Irlanda, Franţa, România, precum şi în multe alte ţări.
Este, de asemenea, semnificativ să aflăm că au fost descoperite în întreaga lume tot mai multe reţele de tuneluri subterane, vechi de mii de ani, care străbat toate continentele planetei noastre. Unele dintre acestea conduc adânc în interiorul Pământului şi depăşesc uneori diametrul de 20 de metri, având în mod clar o natură artificială. Multe dintre porţiunile lor sunt realizate printr-o tehnologie care nici măcar în zilele noastre nu poate fi egalată. 
În Rusia, de exemplu, a fost descoperit întâmplător, pe timpul lui Stalin, un tunel artificial a cărui vechime poate fi cu greu estimată şi care merge adânc în interiorul Pământului. Studiile efectuate de mai mulţi cercetători arată că pereţii tunelului sunt acoperiţi cu un material artificial, extrem de rezistent, pe care tehnologia actuală nu îl poate reproduce. Conform dezvăluirilor făcute în anul 1991 de către dr. L.C. Berman, care a lucrat ani de zile în acest tunel, în interiorul acestuia au fost găsite obiecte stranii, mecanisme de neînţeles, instrumente şi echipamente necunoscute. Serviciile secrete sovietice au preluat însă toate aceste artefacte valoroase, fără a mai dezvălui ulterior niciun fel de informaţii despre ele. Mai multe detalii despre acest subiect au fost publicate de revista Formula As în anul 2011.
Au fost, de asemenea, descoperite adevărate baze subterane şi chiar dispozitive tehnologice foarte avansate, care provin din perioade mult anterioare civilizaţiei noastre. Chiar în România, în urmă cu câţiva ani, cercetătorii de la Pentagon au identificat în munţii Bucegi o imensă încăpere dotată cu o tehnologie uimitoare, realizată de către o civilizaţie foarte veche, despre care istoria oficială nu consemnează absolut nimic. 
Artefactele descoperite arată că membrii acelei civilizaţii erau mult mai înalţi decât oamenii de astăzi, având o statură de aproximativ 4-5 metri. Se spune că asupra Guvernului României s-au exercitat presiuni imense pentru a nu fi dezvăluite urmele acestei civilizaţii străvechi ce a existat cândva chiar pe teritoriul ţării noastre. (nota C.M.: vezi și cărțile lui Radu Cinamar).
O dezvăluire mult mai recentă, cu privire la accesul în lumea din interiorul Pământului, este mărturia unui fost colonel, pe nume Faye Woodard, ce a lucrat în departamentele ultra-secrete ale armatei SUA. 
Mărturia sa a fost preluată şi redactată cu acordul autorului, de pe o înregistrare a unei convorbiri telefonice care a avut loc pe data de 10 ianuarie 2002 (Greg Gavin/Onelight.com). Colonelul Woodard a dezvăluit de exemplu, că primele 15 niveluri subterane ale stabilimentului din Zona 51 (Nevada – SUA) au fost construite de oameni, însă mai în adâncime există multe alte niveluri care existau deja şi care au fost construite cu foarte mult timp în urmă de o specie de fiinţe dintr-o civilizaţie mult mai avansată decât a noastră. Această specie nu a dispărut, ci doar s-a retras în interiorul Pământului. Mărturia sa conţine detalii despre civilizaţia extrem de avansată a intra-tereştrilor, care posedă un nivel tehnologic şi spiritual ce depăşeşte cu mult imaginaţia oricărui om neavizat.
Redăm în continuare câteva fragmente din relatarea extraordinară a colonelului Billie Faye Woodard, ce a fost înregistrată în data de 10 ianuarie 2002. Mărturia sa completă poate fi consultată la aici.
Numele meu este Billie Faye Woodard şi sunt colonel în retragere în Forţele Aeriene ale Statelor Unite. După ce am lucrat o perioadă de timp pentru Pentagon, mi-am început serviciul în Zona 51 din Nevada pe data de 28 ianuarie 1971.
Din data de 28 ianuarie 1971 până în anul 1982 am fost repartizat în Zona 51 din Nevada. În această perioadă a serviciului militar am vizitat de şase ori interiorul gol al Pământului la o adâncime de 800 de mile (1.287 de kilometri).
De îndată ce am sosit în Zona 51, am fost instruit asupra existenţei tunelurilor de sub Zona 51 şi despre toate lucrările care se desfăşurau în acel stabiliment, iar la scurt timp după aceea am întâlnit câţiva operatori de navete subterane care aveau o înălţime între 13 şi 14 picioare (3,96 – 4,27 metri). Aceste tuneluri care traversează întreaga lume au fost construite de către o specie de fiinţe care au trăit aici înaintea noastră cu foarte mult timp în urmă.
Mi s-a adus la cunoştinţă că primele 15 nivele ale stabilimentului din Zona 51 erau construite de oameni; nivelele 16-27 existau deja. Nimeni din guvernul nostru nu le construise. Noi doar le facilităm funcţionarea. Experimentele de inginerie genetică ce au loc în Zona 51 folosesc generaţia noastră tânără. Nivelul 16 al Zonei 51 este destinat ingineriei genetice, unde copiii noştri sunt folosiţi în experimente care vizează longevitatea şi puterea minţii. În spatele acestora se află aşa-zisul «guvern secret». Civili ai acestui guvern secret deţin controlul asupra a mai multe sectoare din Zona 51.
Există o reţea de tuneluri subterane care se întind până în Europa, America de Sud şi mai multe continente. Acestea sunt folosite în secret de guvernele marilor puteri ale lumii pentru satisfacerea propriilor lor interese obscure. (…)
Pereţii tunelurilor sunt foarte netezi. Ei au un grad de finisaj atât de mare încât seamănă cu marmura, însă ei sunt în realitate construiţi dintr-un material metalic impenetrabil. Suprafaţa pereţilor nu poate fi străpunsă nici cu un burghiu de diamant şi nici cu dispozitive pe bază de laser. (…)
Tunelurile sunt destul de largi pentru ca să încapă două vehicule cu lăţimea de 18 picioare (5,5 metri, n. n.) unul lângă altul. Lungimea unei navete mai mari este de aproximativ 400 de metri. Navetele mai mici au o lungime de 15-20 de metri şi acesta era tipul de navetă cu care am mers eu. Viteza navetei este mai mare decât viteza sunetului, astfel încât se poate călători din Zona 51 către zona cea mai centrală din interiorul Pământului în mai puţin de 10 minute terestre. Navetele funcţionează pe baza energiei electromagnetice, utilizând liniile de câmp magnetic ale Pământului.
Mergând în Zona 51 este ca şi cum ai merge într-o altă lume. Guvernanţilor, ca şi membrilor «guvernului secret» le este foarte teamă ca alte ţări sau grupări să nu obţină această informaţie. Ei gândesc astfel: «Dacă recunoaştem că Pământul este gol, centrul său fiind locuit de fiinţe inteligente, aceasta va crea conflicte şi teamă». Din tot ceea ce am văzut în Zona 51, aproximativ 95% rămâne ascuns publicului.”
După cum putem constata cu toţii, aceste adevărate revelaţii de o fundamentală importanţă sunt menţinute cu îndârjire ascunse faţă de opinia publică de către „Elita” mondială, care conduce deja în secret umanitatea. În timp ce „Guvernul din umbră” urmăreşte menţinerea secretului pentru a-şi perpetua dominarea mondială, civilizaţia din interiorul Pământului nu doreşte să revină la suprafață și să își reia prerogativele prin forţă. A ales în schimb să se facă din nou cunoscută doar atunci când umanitatea va fi pregătită, ca nivel de conştiinţă.
Existenţa tărâmului misterios din interiorul Pământului reprezintă o realitate extraordinară, esenţială, care cu siguranţă, în vremurile care vor urma, va fi din nou percepută la valoarea pe care o merită.
yogaesoteric
7 octombrie 2019

miercuri, 9 octombrie 2019

Istoria ascunsă a planetei Pământ I/7

6 sep. 2019; de Cristina Valenzuela
Traducere Const. Mihăilescu.
(ultima parte)


Lordul AR-ZU și-a adunat forțele pentru un ultim atac, printr-o lovitură finală. El și navele sale spațiale și-au aruncat cu tot arsenalul în lupta împotriva AR. Fiecare navă de luptă (Starfighter) se năpustea în picaj asupra marii nave inamice lansându-și încărcătura de foc. Ca urmare a repetatelor și preciselor asalturi, AR a început să se clatine și s-a cutremurat. Explozii de diverse intensități făceau ca interiorul navei să fie sfârtecat. Deodată, marea navă inamică, AR, a explodat în flăcări cu un puternic impact asupra planetei deja ucisă.
Fumul și flăcările izbucneau din măruntaiele navei. În urma sa se împrăștia un imens nor de fum. Marea navă spațială AR-ul a lui AN-U își dădea duhul..

AR-ZU era conștient că învinsese mândra și puternica flotă spațială a imperiului ASA-RRR.
Dar, deodată, în zare începea să se observe cum o marea navă AR a lui AN-U se apropia vertiginos de planeta Tiamat. Neînfricații piloți IKU ai AN-U reușiseră să o redirecționeze spre planeta TIAMAT.
Cei din Marele Palat de pe Tiamat au intrat în panică și s-a dat alarma.

Moartea urma să se prăvălească din cer peste ei si peste palat. Au fost chemate de urgență navele spațiale de care se mai dispunea, pentru a se retrage în locuri mai sigure.

Era însă prea târziu! Nu se mai putea face nimic.

Locuitorii din TIAMAT nu mai aveau nicio șansă, nu mai puteau fi salvați; era prea târziu!
Lordul AR-ZU putea auzi țipetele oamenilor săi prin aparatura de comunicare la distanță. Oripilat, AR-ZU a întrerupt legătura ce comunicare iar nava lui s-a îndepărtat de locul unde se consuma tragedia.
Coliziunea epavei marii nave inamice cu TIAMAT urma să se producă în câteva momente.
Când muribunda navă inamică a lovit planeta, o imensă explozie luminoasă s-a produs, învăluind pentru câteva minute și nava regelui AR-ZU, pe care suflul o aruncase în direcția planetei TARGALLU (Saturn), mai precis, spre inelele acesteia. După recăpătarea controlului asupra navei, care intrase într-o vrie necontrolată, din cauza imensului suflu, uitându-se în direcția lui Tiamat, AR-ZU și echipajul său nu au mai zărit nimic.
Coliziunea destrămase lumea paradisului. Bucăți uriașe ale planetei zburau în toate direcțiile. Magma, metalul, focul și fulgerul se amestecaseră creând o ploaie de moarte arzătoare. Acolo unde fusese mândra planetă, rămăseseră doar aglomerări de piatră calcinată și minereuri topite, fum, foc și praf. Planeta fusese sfârtecată.
Prin norii de praf, fum și gaze, AR-ZU a cerut ca nava să se apropie de spațiul în care fusese marea planetă. Li sa înfățișat un fel de astru devastat, diform și plin de cratere. Era TIAMAT… sau ce mai rămăsese din ea.
Maiestuoasa planetă avea o uriașă gaură în ea, plasată cumva mai lateral. Totuși, parțial, corpul planetei se mai menținea și pe ea muriseră camarazii lui cei mai iubiți și viteji.
Privirea lui AR-ZU îi oferea imaginea dezolantă a unui sistem solar răvășit și decimat. Cumplitul război își lăsa amprenta asupra lumilor și planetelor ARIDU.

Viețile, orașele și sistemul solar în sine fuseseră grav deteriorate probabil, pentru veșnicie.
Lordul AR-ZU vedea dărâmăturile și impactul pe care-l avusese imensa explozie și asupra planetei DAK-MU, planeta roșie (Marte) și lumea uriașă a lui BAR-BAR-U.
Practic, TIAMAT era o planetă moartă, din ea rămăseseră doar enorme bucăți rupte din corpul în formare al unei planete care avea toate șansele să evolueze.
Lordul AR-ZU și supraviețuitorii săi eroi din escadrilele IKIKI s-au întors la DAK-MU, cetatea centrală.
DAK-MU, o lume minunată în sine, va deveni noua Planetă Regală. Pe DAK-MU, Lordul și Regele AR-ZU vor începe din nou, reconstrucția glorioasei TIAMAT unde ar fi urmat să se înceapă o nouă eră de aur, independentă de ASA-RRR.
Înainte de a putea demara acel gigantic și ambițios program, regele a primit încuviințarea reginelor SSS-T a fost invitat la Palatul ARI-AN. Această reluare a relațiilor l-a îngrijorat pe AN-U, mai ales că se aștepta să i se ceară să justifice toate acțiunile atât militare cât și economice pe care le desfășurase.
AN-U s-a prezentat în fața reginelor, cu un plan de contraatac care fusese elaborat de comandanții săi DAK. El cerea o acțiune imediată împotriva lui AR-ZU.
Reginele ARI-AN ascultau în tăcere pledoaria lui AN-U. Întregul său program se axa pe acțiuni de pedepsire imediată a celor din sistemului stelar rebel. După încheierea expunerii sale, AN-U era încrezător că i se va da dreptate și i se va aproba planul.

Imediat după ce s-a așezat, AN-U l-a văzut cu disperare pe rivalul său, ZU-ZU care intra în sala Consiliului. A încercat să protesteze dar a fost invitat să se așeze în liniște.
I s-a dat cuvântul lui ZU-ZU care și-a prezentat clar poziția.
Se considera regele de drept al ARIDU, și pentru aceasta, avea tot sprijinul societății. A arătat că prin intervenția sa militară Sistemul nu fusese distrus, producția de metale și furnizarea de minerale vitale aa continuat fără sincope iar acordul comercial și statal cu bunicul său potrivnic fusese respectat. Se angaja ca și în viitor să respecte toate acordurile încheiate, însă fără prezența sau implicarea lui AN-U.
Când a terminat, regele ZU-ZU s-a așezat în liniște. Era sigur că pledoaria lui fusese primită cu simpatie.

 

luni, 7 octombrie 2019

Enceladus, luna lui Saturn, întrunește toate condițiile de bază ale existenței vieții extraterestre!

Enceladus, satelitul natural al lui Saturn, ar putea susține forme de viață, cel mai probabil „bacterii extraterestre”. Cei de la NASA își întemeiază aceste concluzii pe prezența moleculelor de hidrogen în gheizerele gigantice (de zeci de kilometri înălțime) care țâșnesc prin fisurile din platoșa de gheață a lui Enceladus.
Enceladus se situează acum pe primul loc între corpurile cerești din sistemul nostru solar ce ar putea adăposti forme de viață în spațiul extraterestru. Următorii candidați sunt planeta Marte și satelitul Europa al planetei Jupiter.
La această concluzie s-a ajuns în urma analizării datelor culese de către sonda spațială Cassini. Sub suprafața înghețată a lui Enceladus se află un ocean care oferă condiții prielnice pentru existența unor forme de viață.
Printre altele, prezența moleculelor de hidrogen în apa oceanului de sub crusta înghețată a lui Enceladus sugerează că există, teoretic, condiții de dezvoltare a vieții, în forme primitive. Originea hidrogenului molecular se află în reacțiile chimice petrecute în ocean. La rândul său, hidrogenul poate intra în reacție cu dioxidul de carbon, formându-se metanul.
Are loc un proces numit metanogeneză. Metanul poate constitui, la rândul său, un nutrient necesar existenței, dezvoltării și reproducerii formelor de viață bacteriană. Sunt prezente, astfel, surse de hrană pentru bacterii și procese chimice care se petrec și în oceanele Planetei Albastre.
Pe de altă parte, hidrogenul este atât de abundent în apa oceanului de pe Enceladus încât s-ar putea trage concluzia că n-are cine să-l consume, neexistând bacterii sau că bacteriile, dacă într-adevăr există, sunt prezente într-un număr foarte mic. În orice caz, important este că pe Enceladus sunt prezente ingredientele vieții.
Existența hidrogenului molecular, explică cei de la NASA, completează ceea ce poate fi numit setul de condiții necesare pentru existența vieții: apă în stare lichidă, molecule organice (metan), minerale și o sursă accesibilă de energie.
La rândul său, Europa, satelitul lui Jupiter, care, potrivit NASA, ar putea adăposti viața, este studiată minuțios, prin utilizarea telescopului Hubble.
yogaesoteric
6 octombrie 2019
===============================================
Nota C.M.: Pentru cei interesați, fac următoarele completări asupra acestui satelit al lui Saturn:
- este cel de al doilea satelit (ca apropiere) de marele Saturn (cel mai apropiat de inele fiind Mimas);
- are diametrul de 1780 km (diametrul Pământului fiind de cca 13.000 km)
- din scrierile sale (realizate sub dictare), Jakob Lorber afirmă că sufletele saturnienilor care-și părăsesc corpul (mor) ajung, pentru a începe o nouă viață, mai întâi pe inelele sale (care nu ar fi, așa cum ni se spune, aglomerări de praf cosmic, ci sunt corpuri solide - dar de o densitate mai mică decât a Pământului și chiar a lui Saturn), după care, vor avea vieți pe cei 7 sateliți naturali ai giganticei Saturn, cel mai îndepărtat fiind Titan, cu un diametru de 8310 km, oarecum comparabil cu al planetei noastre, și unde chiar cercetătorii pământeni dau ca foarte probabilă existența unei civilizații. 

duminică, 6 octombrie 2019

Istoria ascunsă a planetei Pământ I/6

6 sep. 2019; de Cristina Valenzuela
Traducere Const. Mihăilescu.
(continuare)

IMPERIUL REBEL
Evenimentul neplăcut pe care intenționase să-l evite, o revoltă condusă de prințul IKU-MAR-BEH, nu numai că s-a întâmplat dar l-a forțat pe AN-U să fugă rușinos pentru a-și salva pielea.
Ulterior, el ordonă ca cea de a doua sa navă AR să fie imediat pregătită pentru război pentru a-l face pe Prințul IKU-MAR-BEH să plătească scump pentru acțiunile pe care le inițiase și coordonase. La bordul navei de război AR au fost îmbarcate puternice forțe militare, inclusiv elitele BBS Warriors.
Cei mai buni piloți IKU Star fuseseră mobilizați.
Escortată de Starfighters - RRR și nave de război, armada AR a trecut în zbor pe deasupra Palatului Regal.
Vederea lor a ridicat mult moralul lui AN-U care s-a simțit sigur de victorie. IKU-MAR-BEH nu va putea evita o înfrângere totală, gândea el.
Însă noul rege, ZU-ZU, era pregătit pentru o ripostă pe măsură.
Chiar nava AR, inițial capturată, a fost reparată și reutilată pentru război.
Lordul King AR-ZU (ZU-ZU) și loiala sa escadrilă IKU s-au pregătit bine pentru a riposta cum se cuvenea forței de invazie și pedepsire a lui AN-U.
AR-ZU a ales să nu aștepte sosirea armadei care venea să-l pedepsească, ci a preferat să-i iasă în cale și s-o împresoare înainte ca aceasta să pătrundă în noul sistem solar, ARIDU.
În timp ce flota Star trimisă de ASA-RRR se apropia, AR-ZU a așteptat momentul potrivit ca să organizeze un fel de ambuscadă. Când au considerat că acel moment a sosit, forțele IKU și BEH ale Imperiului rebel s-au năpustit asupra inamicului. Navele de escortă, luate prin surprindere, n-au putut riposta la capacitate dar s-au angajat într-o luptă crâncernă. Bătălia care se desfășura putea fi văzută de presupuși observatori, căci jerbe de foc și scântei de toate culorile (mai ales albe și verzi) se profilau pe cerul de catran al universului.
AR-ZU a urmărit cu atenție desfășurarea crâncenei bătălii. El aștepta cel mai potrivit moment pentru capturarea navei spațiale imperiale a lui AN-U.

După ce navele sale au izbit cu precizie navele dușmane, brusc s-a instaurat o pauză, un fel de imobilism în tabăra invadatorilor.
AR-ZU a chemat imediat nava AR pentru a intra în luptă împotriva la fel de uriașei nave imperiale a lui AN-U.
Pentru un scurt moment, s-a așternut o tăcere rău prevestitoare în timp ce cele două mari nave de război urmau să se înfrunte. Erau ca doi tauri puternici, cu capetele lăsate, înainte de impact.
S-a declașat apoi haosul nimicitor, tunete și fulgere au umplut cerurile. În văzduhul univerului întunecat se desena foc de arme copleșitor. Însuși Regele AR-ZU a trebuit să renunțe să mai privească luminile prăpădului care se declanșase. Lungul șir de explozii și zgomote greu de suportat parcă nu mai contenea.
Când rafalele au încetat, AR-ZU și-a ridicat viziera și s-a concentrat să vadă prin fum. Fragmente de toate mărimile, fumegânde și contorsionate zburau în toate direcțiile. Pe măsură ce ceața se ridica, AR-ZU a înțeles că acele fragmente care urmaseră
 exploziilor formidabile erau părți din marea sa navă spațială. 



Puternica navă amiral a lui AN-U învingea nava amiral a lui AR-ZU și continua să avanseze.
AR-ZU privea cu groază cum trupul muribund al navei sale de război se arunca în flăcări în jos, făcându-și drum spre lumea planetei KAKKAB SHANAMMA (Uranus), planetă în care experimentele asupra vieții vegetale și animale erau desfășurate de Prințul EA, fratele său.. Cu mica sa navă fanion, AR-ZU a urmărit căderea spre Uranus a enormei sale nave avariată mortal, pe ea aflându-se vitejii săi camarazi de arme. Mica sa navă metalică întra în atmosfera planetei, înconjurată de o jerbă de foc.
Mii de fulgere albastre însoțeau nava sa, în drumul ei năvalnic spre suprafața planetei.
Pe cerul de deasupra lui KAKKAH SHANAMMA (Uranus) era un haos de nedescris, chiar înainte ca globul de metale în flăcări al navei sale AR, lovită mortal, să se ciocnească de suprafața planetei.

Printr-o manevră de ultim moment, făcând un unghi aproape imposibil, mica sa nava a reușit să evite impactul cu planeta înscriindu-se pe o traiectorie pe care era catapultată spre hăul negru al universului.
Din impactul cu uriașa navă, planeta KAKKAB SHANAMMA a fost deplasată de pe axa sa de mișcare și răsturnată. Explozii, surpări și zgomote inimaginabile se produceau acum pe planeta lovită, peșterile interioare se prăbușeau, miezul planetei se cutremura sinistru. Lumea nefericitei planete își găsea sfârșitul, odată cu numeroasele suflete care se aflaseră pe nava care o lovise.
Lordul AR-ZU privea neputincios cum vitejii săi piloți mureau odată cu nava lor, AR. Dăduseră o lovitură de moarte unei mari părți a forțelor invadatoare, însă o făcuseră cu prețul sacrificiului suprem.

Descriind un arc de cerc, mica navă a lui AR-ZU a revenit, pentru a urmări mișcarea enormei nane spațiale a lui AN-U, sesizând că aceasta se deplasa haotic.
A înțeles repede că flotila piloților săi IKIKI avariase grav nava inamică.
Aceasta însemna că rezultatul bătăliei aeriene nu se decisese încă. AR-ZU mai putea câștiga încă victoria !
Cu un sentiment reînnoit de speranță, el a ordonat navelor sale de război să urmărească nava inamică, plasându-și propria navă în frunte. Val după val, navele sale spațiale au atacat nava inamică avariată, în timp ce se ajunseseră deja în sistemul solar AR-ZO.
Cu propriul său arsenal de raze puternice de moarte, nava de război s-a înscris pe o traiectorie spre planeta IRU (Neptun) și spre lumea puternic zdruncinată a lui KAKKAB SHANAMMA.
Dar barajul constant de foc al navelor AR-ZU a început să-i influențeze. Pe măsură ce puternicul AR se apropia de TAR-GALLU (Saturn), gravitația imensei planetei inelate a făcea ca marea navă să fie îndepărtată de la calea directă către TIAMAT, spre care supraviețuitorii încercau s-o orienteze..

(va continua)


https://prepareforchange.net/2019/09/06/the-hidden-history-of-the-planet-earth-part-i/


joi, 3 octombrie 2019

Studii: Opt efecte fiziopatologice ce vor fi amplificate de 5G

Prof. dr. Martin L. Pall
În timp ce implementarea tehnologiei wireless 5G este asiduu promovată, fără a fi testată temeinic în prealabil în ceea ce priveşte efectele biologice, dr. Martin Pall ‒ doctor în Biochimie și Genetică, profesor emerit de Biochimie și Științe Medicale Fundamentale la Universitatea de Stat din Washington, director de cercetare la Tenth Paradigm Research Group, Portland, Oregon ‒ avertizează, pe baza dovezilor științifice incontestabile, asupra pericolului unei iminente explozii a problemelor de sănătate cauzate de noua tehnologie: boli neuro-degenerative și cronice, infertilitate, cancere, autism, copii născuți morți, orbire, disfuncții hormonale, deteriorarea ADN-ului, insuficiență renală, holocaustul insectelor, distrugerea pădurilor.
Astfel, într-un amplu raport adresat forurilor responsabile ale Uniunii Europene, Statelor Unite și tuturor organizațiilor internaționale competente, dr. Martin Pall sintetizează opt tipuri de afecțiuni ce pot fi provocate de 5G.
Mai bine de 60% din raport se concentrează pe contestarea afirmațiilor Comitetului Științific pentru Riscurile Medicale Emergente și Nou Identificate (SCENIHR), ale industriei telecomunicațiilor, ale Comisiei Federale a Comunicațiilor (FCC) și ale Administrației pentru Alimente și Medicamente (FDA) din Statele Unite, care nu reflectă știința actuală și omit, în mod repetat, o mare parte sau chiar toate concluziile acesteia. Aceste organizații sunt obișnuite nu numai cu omisiunile, ci și cu falsurile ușor demonstrabile, susținând eforturile ample ale industriei telecomunicațiilor de a corupe știința, atacând oameni de știință a căror singură vină a fost aceea că ajunseseră la descoperiri importante care nu erau pe placul industriei, precum și de a corupe agențiile federale cu importante roluri de reglementare.
Există însă o vastă literatură de specialitate ce oferă un nivel ridicat de certitudine științifică pentru fiecare dintre cele opt efecte fiziopatologice provocate de expunerile la câmpurile electromagnetice (CEM) de frecvență non-termică a microundelor. Astfel, CEM-urile provoacă:
1. Trei tipuri de atacuri ale ADN-ului celular, care produc rupturi monocatenare și bicatenare în ADN-ul celular, oxidând bazele din ADN-ul celular. Fiecare dintre aceste modificări duce la apariția cancerului și la importante modificări genetice atât la oameni, cât și animale. Când se petrec în celulele somatice, pot cauza cancerul, iar când se petrec în celulele de linie germinală, cauzează trei dintre cele mai importante tipuri de mutații în generațiile viitoare: mutații cromozomiale, mutații ale numărului de cópii și mutații punctuale.
2. Fertilitate scăzută la bărbați și femei, creșterea riscurilor de avort spontan, scăderea nivelurilor de estrogen, progesteron și testosteron, scăderea libidoului. Calitatea spermei poate scădea sub 50% la populațiile din țările lumii avansate tehnologic. Un studiu realizat pe reproducerea cobailor a arătat că expunerea la CEM-uri de frecvență radio în parametrii aflați în limitele actualelor linii directoare de siguranță a produs scăderi substanțiale în reproducere, în timp ce o expunere peste aceste limite a produs sterilitate totală sau aproape totală, direct proporțională cu nivelul de expunere ‒ sterilitate ce s-a dovedit în mare parte ireversibilă.
3. Efecte neurologice și neuro-psihiatrice. Un articol scris de dr. Martin Pall pe această temă, precum și două studii anterioare citate au evidențiat o serie de efecte ale CEM-urilor, înregistrate în societățile noastre avansate tehnologic: perturbări ale somnului și insomnie; oboseală; dureri de cap; depresii și simptome depresive; lipsă de concentrare și de atenție, disfuncții cognitive; amețeală și vertij; perturbări ale memoriei; agitație, tensiune, anxietate, stres și iritabilitate. Există dovezi științifice că CEM-urile cauzează un debut al demenței foarte devreme, incluzând Alzheimer, demență digitală sau alte forme ale acestei boli.
4. Apoptoză (moartea celulară programată). Cele mai importante consecințe ale creșterilor semnificative ale apoptozei sunt apariția bolilor neuro-degenerative și reproducerea scăzută, dar, pe lângă acestea, mai există și altele.
5. Afecțiunile provocate de stresul oxidativ. Stresul oxidativ afectează reproducerea, funcțiile neurologice, determină deteriorări ale ADN-ului celular și cauzează cancerul.
6. Efecte endocrine (hormonale). Prin expunerea la CEM, scad nivelurile hormonilor steroizi, în timp ce nivelurile altor hormoni cresc; de asemenea, scad nivelurile hormonilor neuro-endocrini și ale insulinei, probabil datorită epuizării endocrine.
7. Creșteri ale nivelurilor de calciu intracelular ([Ca2+]i) ca urmare a expunerii la EMF, ducând la creșterea semnalizării celulare prin ionii de calciu.
8. Apariția cancerului. Efectele în lanț produse în celulele noastre de expunerile la EMF-uri pot cauza cancer în 15 moduri diferite. Cancerul cerebral, cancerul salivar, neurinomul acustic și alte două tipuri de cancer înregistrează o creştere a incidenței din cauza folosirii telefonului mobil. Persoanele care trăiesc în apropierea turnurilor de telefonie mobilă prezintă rate crescute de cancer. Operatorii radio de unde scurte sau radio-amatorii, precum și persoanele expuse la radar au o incidență ridicată de cancer. Utilizatorii de telefoane mobile pe termen lung au cea mai mare incidență de cancer cerebral, constatându-se apariţia cancerului pe partea ipsilaterală a capului (partea pe care sunt folosite telefoanele mobile).
Soluții există
Fiecare dintre aceste efecte este produs prin mecanismul principal de acțiune al CEM-urilor de frecvență joasă, şi anume prin activarea canalelor de calciu dependente de voltaj (CCVD). Fiecare dintre aceste efecte este produs prin așa-numitele efecte în lanț ale activării CCVD, care conduc apoi la electro-hiper-sensibilitate (EHS). În continuare, EHS provoacă perturbări metabolice foarte greu de recuperat după un anumit nivel. Sensibilitatea extraordinară a senzorului de voltaj CCVD la forțele EMF-urilor ne arată că actualele linii directoare de siguranță permit să fim expuși, în mod legal, la niveluri de EMF aproximativ de 7,2 milioane de ori peste nivelul normal. Astfel, atât fizica, cât și biologia atrag atenția asupra aceluiași mecanism de acțiune a EMF-urilor non-termice.Astfel, diferitele efecte produse de EMF-uri devin adevărate amenințări existențiale, dacă luăm în considerare faptul că unele dintre ele sunt deopotrivă cumulative și ireversibile. Există o evidență incontestabilă a caracterului cumulativ și ireversibil al efectelor neurologice și neuro-psihice, al celor reproductive, al mutațiilor ADN-ului, al efectelor cardiace, precum și al unora dintre efectele hormonale.
De asemenea, orice ocurență a ADHD-ului și autismului ca urmare a expunerii la CEM-uri nu face decât să ne îngrijoreze și mai mult. Când știm că valorile spermei au scăzut sub 50% în toate țările dezvoltate tehnologic la nivel mondial, e greu să ascunzi faptul că majoritatea populației din aceste țări este deja serios afectată. Aceeași concluzie se poate trage și pe baza răspândirii efectelor neuro-psihiatrice în aceste țări. Ambele efecte se vor agrava și mai mult, chiar și fără creșterea expunerilor curente, din cauza naturii cumulative și a ireversibilității lor. Evident, 4G și 5G nu fac decât să înrăutățească situația.
În plus, este de așteptat ca deteriorarea funcțiilor creierului, pe care o constatăm deja, să ne pecetluiască soarta, dacă nu vom acționa rapid și energic, căci există soluții: internetul poate fi accesat în continuare folosind conexiuni cu fir; putem reduce substanțial radiația telefonului mobil și radiația telefonului fără fir; contoarele inteligente (smart meters) pot funcționa foarte bine prin conexiuni prin cablu etc.
Atâta timp cât există un risc major determinat de multiple amenințări existențiale pentru fiecare țară avansată tehnologic, ignorarea vehementă a acestuia dovedește o uriașă lipsă de responsabilitate.
yogaesoteric
2 octombrie 2019