Pelerinajul la moaștele sf. Parascheva, o afacere lipsită de dumnezeire..

O afacere extrem de profitabilă pentru biserica ortodoxă este expunerea periodică a moaștelor diferiților sfinți. (Parascheva, Dimitrie, Filofteia etc).

În goana lor nebună și lipsită de dumnezeire (dar și de bun simț) pentru îmbuibare și desfrâu, majoritatea slujitorilor bisericești, și mai ales prelații acestora, inventează tot felul de ocazii pentru a-i determina pe credincioși (mai toți niște habotnici) să facă eforturi, uneori epuizante, pentru a fi prezenți la asemenea „evenimente”.

Cât câștigă biserica pe seama ignoranței și credinței enoriașilor? Enorm, chiar dacă ținem cont de nivelul sărăciei din această țară jecmănită de exponenții partidelor politice și guvernelor corupte precum și de biserică (în special ortodoxă).

Aproape oricare dintre componenții acestei gloate, care se bulucește spre altarele sau locurile unde sunt expuse asemenea moaște, scoate din buzunar sume de bani care altfel nu și le-ar permite, dacă ar fi vorba despre ameliorarea condițiilor de trai, din familie, pentru sănătate, ca să nu mai vorbim de cultură.

Mergând pe pricipiul că „ puținul face plinul” sau că „ picătura umple oceanul” și cunoscând că enoriașul de rând nu este un om bogat, biserica a inventat și identificat tot felul de proceduri, de obiceiuri, ritualuri, canoane pentru a scoate din buzunarul peticit al săracului ignorant puținii bani pe care-i mai are. Cu responsabilitate declar că popa e mai hapsân decât doctorul (deși am citit că un medic clujean a sugerat unui bolnav să-și vândă casa pentru a putea suporta costul operației de care depindea viața sa.). Corectitudinea și sfințenia sunt calități rare printre clerici.

Multiple sunt metodele și căile prin care biserca ortodoxă stoarce bani de la populație. 
Pot fi metode directe [taxe, plata unor servicii religioase (multe fiind invenții cu aplicabilitate locală), contribuții pentru anumite acțiuni ori lucrări etc] ori indirecte [salarizarea preoțimii din bugetul de stat, lipsa impozitării salariilor și a oricăror venituri realizate de biserică, cedarea către biserică a unor mijloace fixe (care, prin exploatare rațională ar fi putut aduce venituri la buget), sponsorizări din bugetul primăriilor (unde „neprihănita” Firea și partea psd-alde a consiliului capitalei par a ocupa primul loc pe țară, deși Bucureștiul este una dintre cele mai putrede, nesigure, poluate și nesistematizate capitale, în care nu se învestește și nu se îmbunătățește nimic)]

Mergeți la țară și aflați despre comportamentul lipsit nu numai de credință dar și de omenie al preotului. Neplata la zi a taxelor impuse locuitorilor de preot are consecințe: îți crează greutăți la evenimente precum: spovedanie - împărtășanie, botezuri, cununii, înmormântări (mai ales la obținerea unui loc de veci). Dacă ai rămas cumva restant la biserică și ai nevoie de serviciile „slujitorului Domnului” vei avea de suportat consecințele și mutra acră și țâfnoasă a preotului.

Supliciul este amplificat în cazul în care la biserica la care ești arondat și-a mai făcut loc încă un preot (ajuns, bineînțeles, „pe pile” și după plata unor sume importante, ca șpagă). Cazurile sunt frecvente, dată fiind înmulțirea fără precedent a numărului de absolvenți de teologie și seminar (Sigur, aici vina aparține în egală măsură sau în primul rând sistemului politic), cu toate că bisericile noi apar ca ciupercile după ploaie (în contrast cu dispariția ori degradarea școlilor și spitalelor).

Interesant este că organizarea și vizitarea planificată a unor moaște, păstrate în biserică sau aduse itinerant din afară, precum paza și ordinea, masa acordată vizitatorilor, uneori mijloacele de transport sunt suportate de primării, cazul primăriei comunei Voluntari fiind notoriu; de câțiva ani, acolo se asigură transportul gratuit pentru majoritatea populației comunei, pentru a ajunge la moaștele Sf. Parascheva. Pe ce bani? Păi, din veniturile primăriei (taxe și impozite, amenzi, fonduri de la stat) care ar trebui folosite pentru ameliorarea sau îmbunătățirea vieții comunei (canalizare, drumuri, școli, asistență, inclusiv medicală, pază, brenduri locale etc). Adevărata motivație: o asemenea acțiune aduce voturi și susținere la viitoarele alegeri și „închide ochii și gura” localnicului, mulțumit că don Pandele l-a plimbat până în Moldova. „Ce om credincios și cu suflet !”, cum zicea un localinc.

Pe scurt, programarea acestor evenimente profitabile aparține bisericii care încasează toate veniturile (fără ca statul să le impoziteze), logistica și cheltuielile de organizare, pază și ordine, hrană pentru vizitatori etc. revenind primăriilor. 
Succesul acțiunii este asigurat de prostime care contribuie cu prezența și (mai ales) cu banii pe care-i dă tot bisericii pentru diverse obiecte „sfinte” ori „sfințite”: lumânări, tămâie, cruciulițe, pandative, cărțulii, mătănii etc și cu plata unor acatiste date cu acest prilej (căci, dacă tot ai ajuns acolo, cum să nu dai și un acatist !?).

Atunci, care este adevărul?

Întâi de toate este vorba de nivelul scăzut de civlizație și spiritualizare a masei mari de oameni, de ignoranță. Este vorba de ce crezi și în cine crezi.

Dacă nu te porți și nu gândești corect, degeaba-l vei tot căuta pe Dumnezeu și, mai ales, iertarea Lui, dacă în tot ceea ce faci nu pleci de la iubire, de la cinste și de la pacea sufletului.

Omul obișnuit, creator și purtător al metehnelor societății în care trăiește, săvârșește tot felul de acțiuni nedemne și gândește punând la bază: invidia, ura, lăcomia, minciuna, însușirea a ceea ce nu i se cuvine etc. În van va căuta iertarea faptelor și gândurilor lui reprobabile, nu are unde găsi mântuirea.

Neavând încredere în curățenia lui, în corectitudinea faptelor sale, el nu poate crede că Dumnezeu nu trebuie căutat în altă parte ci în profunzimea ființei sale, în inima și sufletul său.

Când fariseii și fățarnicii îi promit ștergerea faptelor sale nedemne, a „păcatelor”, el aleargă chiar până la capătul pământului pentru a le obține. Iar dacă a ajuns acolo, și cei care i-au promis iertarea îl asigură că a obținut-o, eliberat și încrezător revine de unde a plecat, pentru ca mâine s-o ia de la capăt, convins în mintea lui că, golit de păcate fiind acum, își poate permite să-și refacă stocul de nelegiuiri, căci la anul va pleca iar în pelerinaj, unde va fi curățat de păcatele adunate.

Această alergătură tâmpă spre locul unde se „împarte iertarea” nu face omul mai bun ori mai conștient.

Dacă ușurarea, revigorarea ori însănătoșirea apar cumva după asemenea pelerinaje, cauza trebuie căutată în efectul Placebo, în autosugestia că ai obținut ceea ce ai dorit, și asta ține doar de mecanismele tale interioare.

Din sesiunile de regresie hipnotică indusă ați aflat probabil ce se întâmplă în plan subtil când au loc asemenea evenimente.

Celor care nu au această cunoaștere le spun eu: aglomerările de ființe umane formate cu asemenea ocazii, oameni veniți să-și ceară iertare, să se roage pentru sănătate sau pentru realizări materiale, modelează energii de joasă vibrație cu care saturează atmosfera înconjurătoare. 

Entitățile malefice care roiesc în atmosferă, precum cele ale civilizațiilor extraterestre de tipul reptilieni, draconieni, insectoizi etc. captează aceste energii, le consumă sau le depozitează în „recipiente nemateriale” speciale, în vederea folosirii lor ca hrană sau ca „,materie primă” pentru construirea diferitelor obiective, inclusiv a unor nave spațiale energetice, de care ei se folosesc în deplasările lor prin univers. 
Aceste civilizații nu sunt capabile să-și creeze independent tipul de energie cu care se hrănesc sau cu care pot construi ceva, deși sunt foarte inteligente și inventive și dispun de tehnologii mult peste ceea ce produce umanitatea.

Pe scurt, sunt ființe fără suflet, ceea ce înseamnă că nu au un corp emoțional, deci nu pot avea emoții (frică, iubire, compasiune etc, nici măcar ură) precum ființa umană. Cu aceste emoții, omul modulează, în general inconștient, energia primară aflată în cantități infinite în univers și în cosmos. 
Omul are capacitatea de a crea deci diverse sortimente de energie, cu care se pot hrăni foarte bine entitățile civilizațiilor reptiliene, draconiene etc.

Mai tehnic vorbind, civilizațiile amintite nu pot schimba frecvența de vibrație a energiei (nu sunt create cu această abiltate). 
Reamintesc că fiecărei stări emoționale (frică, ură, compasiune, iubire, plăcere, infatuare, egoism, durere, disperare, încredere etc,etc), adică toate stările emoționale de care este capabilă ființa umană, îi corespunde o anumită frecvență de bază, plasată în mijlocul unui spectru sau subspectru de armonici. Repet că pentru a avea această abilitate trebuie să ai suflet.

Creatorul Suprem a produs tot felul de tipuri de ființe, dintre care multe au fost abilitate cu insușirea de a co-crea alte tipuri de ființe sau tărâmuri, cu caracteristici diferite și deosebite.

La acest capitol panoul este mult mai cuprinzător (Creator Suprem, Creatori-Dumnezei, Cosmos, suprauniversuri, universuri locale, galaxii, sisteme solare, sisteme planetare).

Entitățile care au nevoie de energiile produse de noi se străduiesc tot timpul să ne determine să producem acele „sortimente ” de energie necesare lor (tipuri de energie de joasă vibrație). 
Pentru aceasta încearcă mereu să găsească căi de pătrundere în ființa noastră, pentru a plasa diverse implanturi cu care să stimuleze producerea acelor energii de care au nevoie și să le extragă, fie pentru consum la „fața locului”, fie să le depoziteze în locuri exterioare. Tot acest program poate fi pus în aplicare dacă entitățile reușesc să preia controlul asupra ființei umane respective, prin aceasta determinând-o să facă ceea ce i se cere.

Pentru a putea interfera cu ființele umane, entitățile trebuie să obțină acceptul ființei-sursă, căci Legea Liberului Arbitru impune această regulă. Din păcate, unele entități malefice, dispunând de o inteligență superioară, găsesc modalități de a ne convinge să le acceptăm propunerile sau condițiile. (Totul se întâmplă în plan energetic, subtil, cu efecte asupra corpului fizic). 
De obicei, aceste entități crează ființei umane o situație imposibilă, periculoasă, victima intră în panică și cere ajutor. Evident, de la Divinitate. Numai că se prezintă entitatea care a provocat acea situație, propunând celui neajutorat să-i accepte condițiile dacă vrea să fie ajutat. În general „binefăcătorul” nu-și declină identitatea reală și se prezintă ca o ființă angelică și de încredere. 
După acceptare și „ semnarea ” contractului, victima este preluată total sau parțial de invadator care-o va utliliza în interesul său individual sau de grup. 
Entitatea malefică va putea prezenta în viitor oricui contractul semnat cu victima, dovedind că nu i-a încălcat liberul arbitru și că se află acolo „cu acte în regulă”.

Nenorocirea este însă că la transformarea ființei capturate, invadate sau implantate, nu se ține cont de nevoile vitale ale victimei, care va fi exploatată până la epuizare; evident, fără milă. 
Asta presupune îmbolnăvirea corpului fizic, afecțiuni psihice, mentale etc. care vor ajuta la producerea tipului de energie necesară agresorului. Totodată, interferatul își va schimba comportamentul, gândirea și acțiunile, tot în scopul creării acelor energii de joasă frecvență, impuse de entitatea care-l domină, îl manevrează și-l comandă.

În marile aglomerări, mai ales cu caracter religios, se crează condiții ideale de „vânare” a ființelor umane vulnerabile, de către entitățile malefice, și, în afara faptului că în mediu vor fi degajate mari cantități de energii de joasă vibrație, pe alese (suferință, disperare, oboseală, boală), va apărea o largă predispoziție de acceptare, devotul considerând că a fost auzit de Dumnezeu, care-i va îndeplini dorința fierbinte. De fapt, în acele momente de acceptare, de  deschidere, e foarte probabil ca el să fi încheiat un contract cu „deavolul”.

Veți întreba: „ și atunci, să nu ne mai închinăm ?!” Ba da.

Multe sunt de lămurit în privința modului în care trebuie făcută rugăciunea. Însă despre aceasta, cu altă ocazie.

Până atunci trebuie să înțelegem trei lucruri fundamentale:

-) Nu în biserici ori în racle îl vom întâlni pe Dumnezeu ci în adâncul ființei noastre. 

-) La Dumnezeu ajungem direct, nu prin intermediari.

-) Dacă nu suntem curați cu gândul, cu fapta, dacă nu iubim necondiționat întreaga creație, nu ne putem ridica nivelul de vibrație și, deci, nu putem accede în planurile superioare.

C.M.