În istoria ştiinţei au existat numeroase experimente ciudate, unele părând mai curând apanajul stabilimentelor psihiatrice, deşi au fost puse la punct de creiere considerate în vremea lor a fi printre cele mai strălucitoare. Printre aceste experimente șocante se numără şi acelea ce vizau crearea de războinici perfecţi, total devotaţi liderilor lor şi capabili să lupte în orice condiţii, fără să resimtă oboseala, foamea sau frigul. Acest obiectiv a fost urmărit mai ales de regimurile tiranice, dornice să-şi asigure astfel armate disciplinate.
Puţini cunosc faptul că însuşi Stalin a intenţionat să realizeze o armată de mutanţi, jumătate om, jumătate maimuţă. Cum ar fi arătat cel de-al Doilea Război Mondial dacă planul său ar fi dat roade?
„Maimuţa este superioară omului prin vigoarea trupului ei”
Serghei Voronov a fost unul dintre cei mai mari chirurgi ruşi ai începutului de secol XX, fiind student al laureatului Nobel pentru medicină, Alexis Carrel, de la care a învăţat tehnicile transplantului. Doar că el a dorit să-şi depăşească dascălul şi şi-a propus să pună la punct o tehnică de „reîntinerire” cu totul şocantă. Ipoteza pe care acest veritabil „geniu nebun” se baza era următoarea: hormonii de tipul testosteronului puteau împiedica procesele de îmbătrânire, dăruind organismelor vlăguite de vârstă o nouă energie. Ideea nu era chiar departe de adevăr, dacă ne gândim că astăzi mii de sportivi se injectează cu hormoni pentru a-şi îmbunătăţi performantele fizice. Neavând niciun voluntar pentru trăsnitele sale experimente, Voronov s-a decis să fie el însuşi „cobaiul”.
Prin urmare, şi-a introdus subcutanat hormoni extraşi din testicule de câine şi de cobai. Dar rezultatele au fost dezamăgitoare. Savantul a presupus că nu injecţiile, ci ţesuturile testiculare vii vor avea efecte de revigorare mai accentuate şi de durată. Astfel, a ajuns să transplanteze organe animale la om. Primele experimente de acest gen au vizat transplantarea de ţesut tiroidian animal la oameni cu deficit tiroidian. Totodată, a început să transplanteze testicule ale unor criminali executaţi în trupurile unor bătrâni bogaţi, ca tratament pentru senilitate! A fost nevoit să se oprească, întrucât cererea depăşea cu mult oferta… Pentru a nu-şi dezamăgi clienţii, Voronov a apelat la o nouă soluţie, şocantă, începând să folosească testicule de maimuţă în locul celor de om. Primul transplant de acest gen a avut loc în iunie 1920.
„Îndrăznesc să afirm, scria el atunci, că maimuţa este superioară omului prin vigoarea trupului ei, prin calitatea organelor şi absenţa acelor defecte, ereditare sau dobândite, care afectează o mare parte a omenirii.” Operaţia constă în introducerea unei lamele subţiri din testiculul prelevat de la maimuţă în scrotul pacientului, cu speranţa că va fuziona cu ţesutul indigen. Această abordare novatoare a fost aplaudată de sute de chirurgi renumiţi din întreaga lume, la un congres internaţional de chirurgie desfăşurat la Londra, în 1923. Experienţele sale bizare nu s-au oprit aici. Voronov a încercat transplantarea de ovare de maimuţă la femei, ba a mers chiar mai departe pe acest făgaş nebunesc, transplantând un ovar uman la maimuţă şi încercând apoi să-l fertilizeze cu spermă umană. Terifiantul experiment nu a reuşit…
Experimente în Africa de Vest
Eşecul nu i-a descurajat pe savanţii sovietici şi se pare că Stalin urmărea îndeaproape aceste experimente absurde, nu de dragul ştiinţei ci al puterii: „Vreau o fiinţă umană nouă, invincibilă, insensibilă la durere, rezistentă la condiţii grele şi indiferentă faţă de calitatea hranei”, spunea el.
La o armată de „supraoameni” visa, aşadar, nu doar Hitler, ci şi dictatorul sovietic. Să nu uităm că aceste experimente aveau loc după ce Armata Roșie fusese practic decimată de îndelungaţii ani ai războiului civil, iar Stalin, temându-se că ar putea pierde puterea, avea nevoie de soldaţi puternici şi sănătoşi. În 1926, cu avizul expres al dictatorului, Biroul Politic al PCUS solicita Academiei de Ştiinţe „construirea unei maşini de război vii”.
Cel ce a fost însărcinat să realizeze acest lucru a fost Ilia Ivanov, care pusese, în urmă cu câţiva ani, bazele primului centru de inseminare artificială pentru caii de curse. Bucurându-se de sprijinul lui Nikolai Gorbunov, şeful Departamentului Institutelor Ştiinţifice, el s-a apucat de lucru, cu mult entuziasm. Ivanov era conştient că URSS trecea printr-o perioadă grea: agricultura era la pământ, foametea ucidea milioane de oameni, procesul de industrializare solicita eforturi uriaşe. Era nevoie de o forţă de muncă vastă, care să nu se plângă şi să nu moară. El a amintit toate aceste aspecte în raportul înaintat partidului şi Stalin a dispus ca proiectului să-i fie alocaţi 200.000 de dolari, o sumă imensă pentru acea vreme.
Ivanov a plecat în Africa de Vest, pentru a efectua experimente genetice pe cimpanzei. De asemenea, un centru ştiinţific unde se creşteau maimuţe a fost înfiinţat în Georgia. Sperma prelevată de la maimuţe a fost impregnată unor femei voluntare dar proiectul nu a dat niciun rezultat. Ivanov s-a întors în URSS şi a căzut în dizgraţie. Criticat de colegii săi, el a fost arestat, pe 13 decembrie 1930 şi condamnat la 5 ani de exil la Alma Ata, unde a lucrat la un laborator de cercetări veterinare. Va muri peste doi ani însă, din cauza unui infarct, obsedat de visul său de a realiza soldaţii perfecţi, jumătate om, jumătate maimuţă.
Cum l-au creat zeii pe primul om?
De ce a eşuat el? Ivanov era un darwinist convins şi nutrea convingerea că oamenii sunt înrudiţi cu maimuţele mari – urangutanul, gorila şi cimpanzeul. Dar el a neglijat faptul că această înrudire nu era atât de apropiată: maimuţele mari au 24 de perechi de cromozomi, în vreme ce omul are doar 23 de perechi, deşi se pare că a avut cândva tot 24. Un aspect pe care savanţii n-au reuşit să-l explice a fost acela că a doua şi a treia pereche de cromozomi s-au îmbinat, acţiune care nu s-ar fi putut desfăşura decât prin manipulări genetice, întrucât nu se cunoaşte niciun fel de maladie sau condiţie genetică naturală capabilă să altereze structura cromozomială.
„Ivanov a fost condamnat din start la eşec, pentru că a uitat un aspect elementar: fără un număr identic de cromozomi, două specii nu pot procrea”, susţine biologul britanic Llyod Pye. Deocamdată, deşi Darwin a afirmat că omul a evoluat de la 24 de perechi de cromozomi la 23 prin selecţie naturală, nu s-a putut aduce nicio dovadă în acest sens, ceea ce dă apă la moară adepţilor teoriei paleoastronautice. Aceştia susțin că intervenţia a fost făcută de reprezentanţii unei civilizaţii extraterestre superioare, veniţi pe Pământ cu multe milenii în urmă. Cercetătorul rus Zecharia Sitchin relevă faptul că vechii sumerieni considerau că fiinţele divine numite Anunnaki l-ar fi creat pe om, pentru a construi vaste lucrări arhitectonice şi „a slăvi numele lor”.
La fel, mitologia populaţiei africane Dogon susţine că oamenii au fost cândva maimuţe, cărora zeii, numiţi Nummo, le-au dăruit graiul pentru a putea dialoga cu ei. Cu alte cuvinte, aceste fiinţe superioare putuseră, probabil prin combinări genetice, să transforme maimuţele cu 48 de cromozomi în oameni cu 46 de cromozomi. Şi, mai în glumă, mai în serios, am putea spune că Stalin nu a reuşit această ispravă pentru că nu era „zeu”, deşi se comporta ca atare…
yogaesoteric
24 septembrie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu