Cu toate că Luna a fost cercetată cu diferite mijloace, de la misiunile Apollo la sonde spațiale sau cu ajutorul telescoapelor performante, ea continuă să aibă încă multe necunoscute.
Fața nevăzută, ascunsă a Lunii prezintă caracteristici total diferite față de partea vizibilă. Primele imagini cu această parte nevăzută au fost captate de o misiune sovietică realizată în anul 1953, numită Luna 3. Imaginile au arătat foarte multe cratere, unele de dimensiuni gigantice, bazine bazaltice, ca și cum un fenomen necunoscut, un cataclism, s-ar fi produs numai în această zonă.
Mai târziu, în cadrul misiunilor Apollo au fost recoltate roci din această zonă, care aveau o structură și o compoziție total diferită față de mostrele de rocă recoltate din partea vizibilă.
S-a emis ipoteza că pe partea nevăzută a Lunii a avut loc un impact gigantic care a dus la aceste transformări.
În momentul în care sonda spațială Apollo 12 s-a întors pe Pământ, s-a constatat că aparatura cu care s-a filmat era impregnată cu peste o sută de bacterii de origine necunoscută. Nu s-au putut da explicații privind existența acestora într-un mediu ostil formelor de viață.
A urmat lansarea a două sonde spațiale Surveyor 2 și 4. Se părea că operațiunile sunt un succes. În momentul aselenizării pe partea nevăzută a Lunii, cele două sonde au făcut explozie.
Până în anul 1967, NASA a lansat pe Lună încă cinci sonde spațiale care urmau să cartografieze solul lunar și să pregătească misiunile Apollo.
În anul 2016, a fost dat publicității un film realizat de membrii misiunii Apollo 10 în anul 1969. Astronauții au înregistrat zgomote misterioase, un fel de fluierături care veneau din zona ascunsă a Lunii. Astronauții au putut asculta aceste sunete în căștile lor, perioadă în care s-a întrerupt comunicarea cu Huston.
Zeci de ani acest film a fost ascuns în arhivele NASA, iar astronauții nu au făcut nicio declarație în acest sens. Membrii celorlalte misiuni Apollo care au urmat au fost avertizați de acest straniu fenomen, fără să le fie date explicații cu privire la cauzele producerii lui.
În iulie 2014, atunci când au fost marcați 45 de ani de la aselenizarea omului pe Lună, au fost făcute publice o serie de fotografii care susțineau ipoteza că pe Lună a existat sau există o civilizație care și-a pus amprenta, prin construcțiile de pe suprafața lunară.
Buzz Aldrin și Edgar Mitchell au fost singurii astronauți care au rupt bariera tăcerii și au dat câteva informații despre latura necunoscută a misiunilor lor.
Conform declarațiilor, Luna este locul unde se află baze extraterestre, în special în zona nevăzută a Lunii. Savanții ruși au susținut și confirmat prin fotografiile captate de sondele spațiale aceste afirmații. Atât rușii cât și americanii au renunțat la proiectele privind explorarea suprafeței lunare, fără prea multe explicații.
yogaesoteric
9 martie 2017
9 martie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu