Tot mai mulți fizicieni și oameni de știință vorbesc despre posibilitatea ca universul, așa cum îl vedem noi, să fie de fapt o proiecție 3D. Cu alte cuvinte, universul ar putea fi o hologramă. Desigur, această teorie nu este nouă: de la expresia buddhistă „Lumea este iluzorie”, la o grămadă de cărți tematice și studii, și până la o serie de filme SF precum Matrix, Star Trek: The Next Generation ‒ episodul Ship in a Bottle – sau Doctor Who, toate se ocupă de acest aspect. Mai sunt și declarațiile lui Elon Musk, care susține că este atât de sigur de această teorie, încât există șanse de „una la un miliard” să nu trăim într-o simulare. Atunci ne-am putea întreba de unde atâta zel al companiei sale pentru explorarea spațiului? De ce ar dori să cheltuie miliarde de dolari pentru a explora o hologramă?
Însă nu toată lumea îmbrățișează această idee sau se resemnează să susțină că trăim într-un univers simulat doar pentru că nu are răspunsuri la marile întrebări despre această lume. Fizicieni Zohar Ringel și Dmitri Kovrizhin susțin că această teorie a universului holografic este o fantezie și că nu trăim în interiorul Matricei. Universul este de fapt 3D. Și susțin că au dovedit-o. Rezultatele lor au fost publicate in revista Science Advances.
În cercetările lor, fizicienii au apelat la simulatorul virtual Monte Carlo, bazat pe o familie de metode computaționale care utilizează eșantionarea aleatorie pentru a studia sisteme complexe cuantice care nu pot fi rezolvate direct. Dar cu fiecare particulă adăugată, simularea a devenit exponențial mai complexă și imposibil de gestionat. Motivul este că puterea necesară pentru a genera o simulare pe calculator cu doar câteva sute de electroni ar necesita mai mulți atomi decât întregul univers.
„Dacă vedeți un fenomen care nu poate fi simulat de un calculator clasic, înseamnă că nu putem face parte dintr-un imens calculator clasic, simulat în timp ce cineva ne fură energia, de exemplu. Ceea ce ar putea fi mai probabil este ca universul să fie un calculator cuantic enorm, mai degrabă decât unul clasic, să prelucreze particule mai degrabă decât 1s și 0s. Însă decât să ne gândim la aceste aspecte fanteziste ar trebui să căutăm să plecăm de la premisa că trăim într-un Univers creat, apărut, și nu simulat”, a declarat Zohar Ringel, de la Universitatea din Oxford.
Când au ajuns la această concluzie, fizicienii nu încercau să demonstreze că universul este real. Ei urmăreau să înțeleagă mai bine anumite anomalii, mai precis efectul Hall cuantic (ce constă în apariţia unor platouri ale tensiunii Hall în funcţie de inducţia câmpului magnetic – tensiunea Hall rămâne constantă în anumite zone chiar dacă inducţia câmpului magnetic variază – pentru un gaz electronic bidimensional atunci când proba este răcită la temperaturi foarte joase).
yogaesoteric
2 martie 2018
2 martie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu