Inuaki, reptilianul din mine (XIV) – Cartea a doua.

de Aryana Havah                  

(continuare)

D: Piramidele au fost construie de urmaşii supravieţuitori ai atlanţilor.

A: Peste tot în lume?

D: Da.

A: Cum le-au construit?

D: Ei puteau stăpâni materia, dar le trebuiau şi cristalele, însă acestea fuseseră distruse. De aceea au primit ajutor de la fraţii lor de pe alte planete.

A: Ei ştiau că cei care îi ajutau erau extraterestri?

D: Da. Ei le-au arătat încotro să le îndrepte.

A: Adică cum?

D: Aghton spune că la vremea respectivă erau îndreptate către constelaţia Orion.

A: Şi acum?

D: Tot într-acolo, dar au o mică eroare deoarece axa pământului s-a schimbat.

A: Istoria spune că ele au fost făcute de faraoni, ca loc de odihnă veşnică.

D: Primii faraoni şi conducători ai anumitor civilizaţii, adică toate care sunt legate de piramide, au fost descendenţi direcţi ai atlanţilor, dar nu din cei ce se aflau deja aici ci unii sosiţi special de pe planeta mamă. Ei veniseră cu scopul de a ajuta umanitatea şi pe fraţii lor. Ei fuseseră aduşi, nu născuţi şi de aceea nu aveau karmă. Pentru a putea pleca direct, fără a trece prin încărcăturaTerrei, ei trebuiau să îşi construiască anumite tuneluri energetice. Piramidele au fost făcute cu acest scop.

A: Adică sunt tuneluri energetice?

D: Da.

A: Şi Sfinxul?

D: Sfinxul are un rol foarte important. Sub el se află o intrare către tuneluri care duc la oraşele subterane ce se întind peste tot prin lume, oraşe construite de cei din alte galaxii. Tot aici se află şi intrarea în marea bibliotecă universală. Aici omenirea va găsi răspuns la toate întrebările legate de creaţie.

A: Avem acces?

D: Aghton spune că intrarea a fost descoperită de cei de acolo, dar că s-a interzis răspândirea ştirii. Oricum este foarte greu de intrat, deoarece tunelurile sunt pline cu apă. Apa se retrage doar două zile pe an şi doar în aceste zile s-ar putea încerca pătrunderea.

A: Cei ce le-au descoperit au intrat?

D: Nu. Le-a fost frică.

A: De ce?

D: Tunelurile se termină cu nişte pante foarte abrupte care duc undeva în jos. Nimeni nu a avut curajul să meargă mai departe. Abia după ce cobori şi urci şi iarăşi cobori ai acces la bibliotecă şi poţi intra în oraşele subterane. Şi, în afară de asta, omul care conduce lucrările este un suflet vechi. El a fost un renumit atlant şi simte cumva în străfundul sufletului ce s-a întâmplat în Atlantida. El ştie că descoperirea va schimba istoria şi îi este frică ca această descoperire să nu ducă la distrugerea ţării lui.

A: Dar de ce s-au construit aceste oraşe?

D: Aghton spune că cei ce au venit le-au făcut pentru a se proteja de atacurile locuitorilor şi de clima planetei. La vremea respectivă Terra nu era stabilizată.

A: Aceste oraşe sunt actualele baze subterane ale guvernelor?

D: Aghton spune că nu. Bazele guvernelor sunt altfel, nu sunt făcute la o aşa mare adâncime ca aceste oraşe subterane şi nici nu sunt atât de întinse.

A: Ştii unde sunt aceste baze?

D: Aghton spune că sunt unsprezece, dar că cele mai mari sunt în Antarctica, Australia şi Munţii Colorado.

A: Mai vreau să te întreb un lucru. De fapt este o întrebare pe care mi-au pus-o câţiva dintre cititori. Tu ai ales să vii la încarnare pe Terra? Ai fost întrebat?

D: Am fost întrebat şi mi s-a explicat misiunea. Eu am hotărât să vin.

A: Dar de ce tu şi nu altcineva?

D: Pentru ca eu am studiat şi am fost interesat de trecut, evoluţie şi karmă.

A: Astea au fost singurele criterii?

D: Nu, mai sunt şi altele, dar asta ar însemna să mă laud şi eu nu vreau acest lucru. Eu am ajuns la capacităţile pe care le-am avut pe Inua datorită celor dinaintea mea, a celor ce sau străduit să mă înveţe şi datorită Creatorului. Era programul meu să fiu aşa.

A: Era în programul tău să ajungi pe Terra?

D: Da, dar am aflat de această misiune atunci când s-a considerat necesar.

A: Aveai posibilitatea să refuzi?

D: Da. Puteam refuza, dar nu mi-a trecut prin cap. Am fost chiar bucuros să accept.

A: Spuneai că noi trebuie să devenim Dumnezei. Care este cel mai simplu mod de a atinge această stare?

D: Să ne conştientizăm pe noi înşine.

A: Cum?

D: Să înţelegem că Dumnezeu este în noi şi nu în exteriorul nostru. Dumnezeu este în noi şi noi suntem în Dumnezeu.

A: Dar noi am fost învăţaţi să îl vedem pe Dumnezeu undeva acolo sus şi să ne rugăm Lui.

D: Şi l-a găsit cineva pe Dumnezeu acolo sus?

A: Nu ştiu.

D: Dumnezeu este în interior. Numai înţelegând acest lucru şi unindu-ne cu El putem deveni Dumnezeu adevărat.

A: Ce trebuie să facem?

D: În primul rând trebuie să vrem. Dacă vrem acest lucru, atunci trebuie să cerem Matricei să ne ajute şi să ne schimbăm programarea. După ce am lansat cerinţa trebuie să vedem ce ne blochează, care sunt cauzele pentru care noi credem că nu putem fi asemeni Lui.

A: Cauzele sunt multiple, nici nu pot fi amintite toate. In primul rând pentru că suntem păcătoşi, pentru că greşim, pentru că minţim, pentru că furăm…

D: Dacă ai conştientizat că acestea sunt piedicile trebuie să iei fiecare problemă şi să o anihilezi.

A: Cum?

D: Să zicem că tu ştii despre tine că eşti neiertătoare şi că îţi place să îi pedepseşti pe cei din jur. După ce le-ai determinat te gândeşti dacă aceste trăsături vin de la Dumnezeu sau din altă parte. Dacă ele sunt ale Lui atunci totul este în regulă, nu trebuie să schimbi nimic, dacă însă ele sunt pământene, te întrebi care sunt opusurile acestor vibraţii, care sunt stările divinităţii. Atunci ai să constaţi că opusul neiertării este iertarea şi a pedepsei este răsplata. In acest caz, tu trebuie să ceri Matricei să îţi dea aceste aspecte şi să le anihileze pe celelalte.

A: Nu pot pur şi simplu să cer anihilarea neiertării şi a plăcerii de a pedepsi?

D: Nu, căci nu ar fi de folos. Tu trebuie să îţi polarizezi invers anumite însuşiri învăţate. Dacă le-ai şterge pur şi simplu nu ar fi de durată, deoarece tiparul lor ar rămâne în mintea ta şi la un moment dat ar apărea din nou. Important este să modifici tiparul.

A: Şi trebuie să iau fiecare problemă în parte?

D:Da.

A: Dar este o muncă imensă!

D: Dar să faci aceste fapte a fost uşor?

A: Ele sunt făcute pe parcursul multor ani.

D: Ai toată viaţa înainte. Nimeni nu a spus că se poate face în câteva ore!

A: Să presupunem că am reuşit. Am schimbat polaritatea caracterului meu. Care ar fi următorul pas.

D: Vreau doar să îţi amintesc de agresivitate. Este cea mai pregnantă trăsătură şi cel mai greu de anihilat.

A: De ce?

D: Prin agresivitate ne ascundem anumite lipsuri, incapacităţi, neînţelegeri.

A: Dar dacă cineva te atacă, ce faci?

D: Ii răspunzi cu o polaritate opusă.

A: Dacă cineva vine la mine şi vrea să îmi dea un pumn şi eu îl simt plin de ură, trebuie să îi dăruiesc iubire?

D: Da.

A: Îţi dai seama că este imposibil. Instinctiv îmi pleacă mâna şi îi trag una!

D: Vezi ăsta este următorul pas pe care trebuie să îl facem. Să manifestăm în exterior, conştient atributele divinităţii. Gândeştete ce s-ar întâmpla dacă atunci când greşeşti Dumnezeu ar veni şi ţi-ar trage una!

A: Nu cred că putem face o comparaţie!

D: De ce nu ? Dacă tu vrei să devii Dumnezeu trebuie să te manifeşti ca El. Trebuie să înţelegi că totul ţine de gândire. Înainte de a pleca pe drumul către divinitate trebuie să te întrebi dacă vrei să o faci. Altfel nu are nici un rost. Te vei strădui degeaba, dar nu vei avea rezultate.

A: Şi concret ce trebuie să fac?

D: Să îţi răspunzi cinstit şi corect dacă tu vrei să devii Dumnezeu. Să analizezi ce înseamnă acest lucru şi abia apoi să faci afirmaţia. Trebuie însă să îţi dai argumente pro şi contra pentru ca mintea ta să înţeleagă clar. Dacă răspunsul este pozitiv şi dacă vrei să faci ceea ce ţi-am spus atunci calea îţi este deschisă. Cere Matricei şi schimbarea va începe. Important este să faci în fiecare zi o scurtă meditaţie.

A: Şi la ce să meditez?

D: Vorbeşte întâi cu Matricea. Spune-i gândurile tale, regretele, schimbările pe care vrei să le faci. Ai să vezi că îţi răspunde. Ea este un tot viu. Cere-i apoi să îţi arate din ce este formată şi roag-o să te lase să fii părtaş la creaţie. Roag-o să îţi arate cum a fost creat pământul.

A: Dar pământul a fost creat cu mult timp în urmă!

D: În Matrice nu există timp. Totul se petrece acum.

A: Adică eu pot vedea creaţia ca şi cum s-ar întâmpla în momentul acesta?

D: Da. Fă-o. Este o experienţă unică şi foarte interesantă.

A: Care este scopul acestei trăiri?

D: Să fii una cu ea. Să îţi conştientizezi provenienţa şi faptul că toţi suntem Unul. După ce ai trecut prin stările creaţiei, schimbă meditaţia. Roagă Matricea să te lase să o vezi în interiorul tău, apoi a rudelor, a prietenilor, al mediului înconjurător, a casei tale, etc.

A: Să zicem că am făcut şi acest lucru. Apoi?

D: Apoi ai să înţelegi că de fapt nimic nu ne separă.

(va continua)