Sine al meu Superior, cu iubire îți cer ca începând din acest moment să mă îndrumi în tot ceea ce fac sau intenționez, pentru a cunoaște cele mai corecte soluții în problemele cu care mă voi confrunta în viitor. Îți cer aceasta pentru binele meu cel mai înalt, pentru evoluția ființei mele în Lumină și în afara oricărei interferențe malefice. Vreau să îmi ridic frecvența de vibrației la nivelul cel mai potrivit pentru evoluția spirituală a ființei mele în Lumină. Așa să fie!” (în sprijinul celor interesați)

Totalul afișărilor de pagină

luni, 30 octombrie 2017

Inuaki, reptilianul din mine (VIII) – Cartea a doua.

(Zamolxe, Burebista, Deceneu)
de Aryana Havah
(continuare)

Burebista
A: Zamolxe cum a murit?
D: El nu a murit. El este energie. La un moment dat s-a încercat omorârea lui, dar el a înviat. A fost ajutat de sora lui.
A: Cum?
D: Nu poţi omorî un Dumnezeu!
A: Bine, dar cum a părăsit Terra?
D: El este prezent, nu a părăsit Terra niciodată. Este aici şi pretutindeni.
A: înţeleg, vroiam să îmi spui, dacă poţi, ce s-a întâmplat cu el de nu a mai rămas în continuare vizibil ca şi coordonator.
D: El a ajuns la acel grad de conştiinţă încât i s-a permis urcarea şi unirea cu Creatorul. El a devenit astfel co-Creator. El s-a hotărât să plece pentru a ne putea fi de folos. A fost voinţa lui.
A: Deci el a trecut de Dumnezeu coordonatorul pământului?
D: El este şi Dumnezeu, deoarece este Creator.
A: De Burebista îmi poţi spune ceva?
D: Şi el a fost un iniţiat. Cunoştea taina Muntelui Sacru şi a Codului Legilor. El a fost cel ce a ridicat cetatea de care vorbeai, Sarmisegetusa Regia.
A: Locul pe care este ridicată cetatea este un loc special?
D: Da. Sub ea, adânc, se află canale subterane săpate de primii atlanţi, care adăpostesc cunoaşterea acestora.
A: Sub ce formă este această cunoaştere?
D: Văd multe cărţi din metal. Sunt puse în nişte scobituri în pereţi. Unele din galerii s-au surpat şi nu se mai poate ajunge la ele. Păcat! Acolo se află scrisă sosirea atlanţilor. Mai văd şi multe inscripţii pe pereţi. în mijlocul unei săli mari văd un fel de ladă din piatră verde deschis, în interiorul ei se află recipient cu un praf ca de aur şi câteva cristale mari. Mai văd şi ceva ce seamănă cu un aparat.
A: La ce foloseau aceste lucruri?
D: Cu ajutorul aparatului poţi citi ce este scris în cristale. Aghton nu vrea să spună la ce era folosit praful.
A: Cum au săpat aceste canale?
D: Cu ajutorul unor aparate. Dar nu le-au săpat ci au topit roca. Arată cam ca pe Inua.
A: A locuit vreodată cineva acolo?
D: Da. Mult timp.
A: Şi cum aveau aer?
D: Erau construite nişte canale verticale de diverse grosimi şi lungimi, care erau dispuse în anumite puncte, în special în locul unde se întretăiau coridoarele. Acestea aduceau aer de la suprafaţă şi îl introduceau în interior. La fel şi apa. O luau dintr-un râu din apropiere şi o aduceau în interior cu ajutorul
unor canale special construite, care străbăteau întreaga construcţie. Din cauza unui canal de genul acesta s-a prăbuşit partea de care îţi vorbeam.
A: De ce?
D: Din cauză că o piatră mare a căzut şi a blocat partea în care apa ieşea aşa că o parte din coridoare s-au inundat şi datorită unui cutremur s-au surpat.
A: Dacă am săpa acolo, am ajunge la aceste grote subterane?
D: Nu ştiu! Dacă am avea voie, probabil că am ajunge.
A: Sarmisegetusa era o cetate obişnuită sau era un loc special?
D: Era un loc special. Era locul de întâlnire al luptătorilor. Tot aici se păstrau şi rezerve de hrană. In timpuri grele aici se refugiau oamenii spre a fi protejaţi. Cetatea este construită într-un anume fel. Cei ce păşeau în ea erau protejaţi de atacuri din exterior.
A: Te referi la atacuri fizice?
D: La toate atacurile.
A: Ce formă avea cetatea?
D: Este pe rotund, deoarece este concepută pe una din chakrele României. Cei ce au ridicat-o ştiau acest lucru. In mijlocul ei era o coloană uriaşă pe vârful căreia se afla un dispozitiv special. Acesta prelua energia ce venea din inima pământului şi o transmitea amplificată mai departe. Tot aici se făceau şi anumite ritualuri speciale cu scopul de a avea recolte bogate sau ploaie sau orice era necesar. Străbunii noştri cunoşteau importanţa planetelor şi a anotimpurilor. De aceea Sarmisegetusa Regia avea în interiorul ei un uriaş cadran solar, făcut din piatră. Era aşezat în centrul cetăţii. Cu ajutorul lui se urmărea rotaţia pământului şi mişcarea astrelor.
A: Vrei să spui că ei aveau noţiunea timpului.
D: Da. Dar nu erau singurii. Nu înţeleg de ce te miri.
A: Pentru că noi ştim că înaintaşii noştri erau barbari, neevoluaţi, primitivi…
D: Erau mult mai aproape de Dumnezeu decât suntem noi astăzi!
A: Când am spus neevoluaţi m-am referit la evoluţie materială.
D: Asta nu contează. Contează cea spirituală.
A: Burebista era descendentul atlanţilor?
D:Da.
A: Cât a existat imperiul atlanţilor?
D: Agton spune şaisprezece mii de ani în starea iniţială.
A: Şi dacii au fost urmaşii lor?
D: Da.
A: Şi de ce au fost asimilaţi de alte popoare, de ce s-a permis acest lucru?
D: Ei nu au fost asimilaţi de alte popoare, căci s-au păstrat mult timp ca linie, dar au fost pedepsiţi.
Aşa s-a hotărât.
A: De ce?
D: Pentru că au învăţat să ucidă cu ură şi din răzbunare şi nu aveau voie. Li s-a spus acest lucru şi totuşi nu au ţinut cont. Au apărut chiar familii care refuzau să îşi lase copiii să urmeze calea treptelor iniţierii.
A: De ce?
D: Pentru că aveau nevoie de ei la muncă şi ca să îşi apere bunurile. A existat o vreme în care erau foarte des atacaţi de alte neamuri. Aşa s-a închis cunoaşterea cea adevărată. Ea a rămas accesibilă doar pentru câţiva. De altfel şi aici au greşit. Cunoaşterea era pentru a fi dată mai departe. Străbunii noştri au vrut să o ţină doar pentru ei. Dacă ar fi făcut ceea ce trebuie, soarta omenirii ar fi fost alta.
A: Să înţeleg că străbunii noştri sunt răspunzători de soarta Terrei?
D: Şi ei şi multe alte neamuri.
A: Dar de ce?
D: Toţi aveau acces la cunoaştere. Dacă s-ar fi unit s-ar fi născut o nouă religie adevărată şi noi am fi fost astăzi în alt punct. Ăsta este unul din motivele pentru care trebuie să trecem acum prin anumite evenimente. Dar nu trebuie să o vezi ca pe o vină. Atunci am avut de ales pe ce drum să  mergem şi noi ne-am ales singuri drumul.
A: Adică ei au ales pentru noi!
D: Nu. Noi am ales pentru noi, deoarece ei suntem tot noi.
A: Este cam ciudată remarca!
D: De ce? Noi am fost, suntem şi vom fi. Ceea ce facem noi astăzi, hotărârile pe care le luăm, ne vor ajunge în viitor.
Gândeşte-te că peste o sută de ani, tot tu vei veni înapoi pe Terra şi va trebui să îţi înfrunţi propriile decizii.
A: Este o posibilitate.
D: Este un Adevăr. Dacă am înţelege acest lucru am fi foarte departe şi multe din evenimentele viitoare nu ar mai fi necesare.
A: încearcă să explici asta oamenilor!
D: Este uşor de înţeles. Dacă fiecare din noi am lua hotărâri cu gândul la viitor, la binele planetei şi locuitorilor ei, dacă ne-am întreba ce efect are decizia mea de astăzi, peste o sută de ani, atunci sigur nu am mai lua hotărâri greşite.
A: Dar noi am fost învăţaţi să trăim clipa!
D: Şi tu, din viitor îţi vei mulţumi pentru asta? Te vei gândi că ai făcut un lucru bun?
A: Cu siguranţă nu. Noroc că eu în viitor nu voi mai şti cine am fost şi ce hotărâri am luat.
D: Dar dacă în viitor s-ar inventa ceva sau s-ar ajunge la o formă avansată de conştiinţă şi atunci oamenii din jurul tău ar şti cine ai fost şi ce ai făcut?
A: Iţi dai seama că nu mi-ar plăcea!
D: Atunci de ce să nu trăieşti în lumină? De ce să nu faci numai lucruri de care să fii mândră?
A: Asta aşa este, dar spune-mi: este adevărat că dacii plângeau când se năştea un copil şi se bucurau când murea un om?
D: Da şi nu. Se bucurau pentru că ştiau că oamenii pleacă spre a se uni cu Dumnezeu. Când ştii acest lucru este normal să te bucuri. Trebuie să înţelegi că ei aveau alte informaţii. Ei vedeau nunta ca pe ceva sfânt. Era unirea a doi oameni pentru a se desăvârşi. Numai împreună un bărbat şi o femeie aveau posibilitatea să îl facă pe Creator manifest. Cât despre naştere, Aghton spune că nu erau trişti. Se bucurau ca oricare din noi.
A: Dar s-au păstrat scrieri care atestă acest lucru.
D: Eu nu văd aşa. Eu îi văd veseli. Uite Aghton îmi arată un bărbat care ridică în sus un copil şi chiuie de fericire. Eu nu îl văd plângând! Este chiar bucuros!
A: Curios!
D: II văd punând la gâtul copilului o amuletă.
A: Se spune că în vremea lui Burebista exista un mare preot iniţiat, pe nume Deceneu. îmi poţi spune ceva despre el?
D: Burebista era iniţiat. Aghton spune că Deceneu şi-a trădat neamul.
A: De ce?
D: Din câte văd era gelos pe Burebista. Nu vroia să îl recunoască ca Dumnezeu.
A: Dar Deceneu era iniţiat?
D: Da, dar nu la fel ca Burebista. Deceneu făcuse doar primele trei trepte ale iniţierii. Nu a avut voie să meargă mai departe şi de aceea era invidios pe Burebista. Aghton spune că Burebista a fost omorât cu ajutorul lui Deceneu. Dar nu trebuie să îl judeci. Era în misiunea lui să facă această faptă.
A: Adică să îşi trădeze neamul?
D: Da.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu