Din cartea SATURN, dictată de Domnul, prin channeling, lui Jakob Lorber.
(continuare).
Principala lege a vieţii saturniene: voinţa lui Dumnezeu.
Singurul lucru care-i preocupă pe saturnieni în cel mai înalt grad este
felul în care îi pot mulţumi Marelui Spirit pentru ajutorul în executarea şi
finalizarea a tot ceea ce întreprind. Nimeni nu va avea ceva de obiectat dacă
s-a acţionat sub îndrumarea şi aprobarea Divină. Este suficient dacă o persoană
va declara în legatură cu o chestiune: Actionez în concordanţă cu voinţa
recunoascută a Marelui Spirit, pentru ca nimeni să nu mai aibă nimic de
obiectat în legatură cu acea acţiune şi cu utilitatea ei. In cazul în care o persoană
are un comportament anormal, fără a ţine cont de necesitaţile colectivităţii şi
principiile unanim acceptate, care nu reprezintă altceva decât vionţa Marelui
Spirit, patriarhul se reculege şi invocă prezenţa Spiritului pentru a-i cere
sfatul. El va cere Spiritului de Lumina să-i comunice voinţa Marelui Spirit,
pentru salvarea sufletului fratelui lor rătăcit. Absolut în toate situaţiile,
patriarhul va primi raspuns şi îndrumare. Dacă, totuşi, persoana cu
comportament deviant, se încăpăţânează şi refuză să se conformeze, patriarhul
poate primi instrucţiuni ca să-l aresteze pe cel cu inima impietrită. Va fi
condus într-o locuinţă mai izolată şi aflată la mare înălţime unde va primi
hrana şi apă şi i se vor preda în amănunţime regulile şi învăţătura Marelui
Spirit. Acest program de reeducare impus poate dura şi şapte zile saturniene
consecutuive dupa care răzvrătitul va fi adus la templu, unde trebuie să promită
Marelui Spirit ca nu va mai cădea în greşeala de a nu se conforma voinţei
Divine. Dacă este cazul, va fi ajutat de colectivitate cu bunuri materiale dar
nu va fi binecuvântat de cei prezenţi căci a îndrăznit să comită un sacrilegiu împotriva
Marelui Spirit. Ei vor reveni asupra acestei hotărâri dacă în viitor vor aparea
semne clare că Marele Spirit l-a iertat.
Industria metalurgică şi alte activităţi meşteşugşreşti ale omului
saturnian.
Legea de bază a civilizaţiei saturniene are referiri şi la producerea uneltelor
de metal necesare în efectuarea diverselor activităţi (tăieri de copaci,
agricultură, transport, procesarea unor alimente, activităţi gospodăreşti etc).
Pe planetă exista cateva fabrici metalurgice, situate mai ales la poalele
munţilor, unde se prelucrează un metal asemănător cu fierul obţinut, după cum
am menţionat anterior, de la plantele numite kibri.
Cine este proprietarul acestor fabrici ? Colectivitatea. Pentru ca
toate comunităţile familiale din zona unei fabrici să beneficieze de produsele fabricii, fiecare
familie îşi trimite pe rând membri să lucreze în fabrică, sub supravegherea
unui maistru. De fapt, în fabrică se produc numai anumite profiluri de
prefabricate restul finisându-se în gospodăriile individuale. Dacă un muncitor
a lucrat timp de 100 de zile (termenul legal), iar fabrica are 100 de
muncitori, producţia obţinută se imparte in 100 de părţi.
Metalul ajunge în gospodăria fiecărui participant unde devine proprietatea
comună a acelei familii. In medie, cantitatea de metal care revine fiecărui
lucrator în fabrică este de cca 1000 – 1500 de tone. Din acest metal se vor confecţiona
diverse unelte, accesorii sau alte obiecte utile. Restul de metal este înfăşurat
în folie şi predat în custodie patriarhului (capul familiei).
Remarcabil este că prelucrarea metalului, care are loc, desigur, la cald,
nu se face cu ajutorul focului. Se utilizează o tigvă de dovleac, cu diametrul
de 40 - 60 de metri, foarte netedă pe interior, capabilă să concentreze razele
solare, fasciculul fiind dirijat spre bara de metal care ajunge la incandescenţă
foarte repede, metalul fiind apoi prelucrat ca în oricare fierărie pământeană.
Indemânarea prelucrătorilor în metal este binecunoscută şi apreciată. Ca o
comparaţie, o seceră (care cântăreşte la ei 55 de kg) este obţinută într-un
timp de 10 ori mai scurt decât i-ar
trebui unui meşter fierar pământean pentru a manufactura aceeaşi unealtă, la
dimensiunile şi greutatea obisnuită pe Pământ.
In ce priveşte calificarea, trebuie spus că sistemul de instruire saturnian
garantează formarea unui meseriaş egal de priceput precum oricare altul.
Se poate spune că pe Saturn nu există diviziunea muncii, fiecare cunoscând
toate meseriile care se practică. Nu se produc mai multe unelte decât sunt
necesare, astfel că nimeni nu are posibilitatea să facă comert cu unelte. Dacă,
din motive fortuite, o persoană are nevoie de o unealtă, vecinul îi va oferi
una fără să-i trecă prin minte că ar trebui să primească ceva în schimb ;
nici măcar mulţumiri. Evident, educaţia şi credinţa lor nu le-ar permite să
profite de spiritul de întrajutorare care este profund încetăţenit în civilizaţia
saturniană. In asemenea situaţii, ajutorul acordat este considerat ca un act de
normalitate, singura condiţie fiind să se primeasca acordul instantaneu al
Marelui Spirit care va fi invocat de fiecare dată. Pe Saturn nu există oficiul
de schimb, vămi şi accize, biruri sau impozite, inspectori de control al cantitătii
şi calităţii. Nu exista noţiunea de profit. Niciodata nu s-a folosit pe această
planetă masura, în relaţia dintre oameni : metrul, cântarul sau alte
instrumente de măsurare. Ele sunt utilizate exclusiv în cazul în care un
material trebuie dozat sau măsurat în scopul obţinerii unor anumite dimensiuni.
Escrocheria, dorinţa de profit de pe urma altuia, minciuna, dorinţa de a avea
mai mult decât altul şi de a avea peste necesar sunt tare proprii pământenilor.
Despre producerea ţesăturilor.
In ceea ce s-a spus până acum despre Saturn, s-au facut şi descrieri ale
unor plante cărora le cresc nişte fire lungi, foarte rezistente şi fine.
Deasemenea, există şi animale cu par bogat şi lung sau cu lână fină. Din
acestea se croşetează diverse materiale din care se confectioneaza articole de îmbrăcăminte
sau de uz gospodăresc. Interesant că pe Saturn nu se utilizează (sau nu este
cumnoscut n.m.) razboiul de ţesut.
Manufacturarea firelor sau lânii este o îndeletnicire proprie femeilor care
sunt foarte eficiente, dacă ne găndim că într-o zi, o femeie poate produce o ţesătură
cu o lungime de 80 de metri şi lăţime de 5 m.
Niciun obiect ţesut nu este vopsit, considerându-se că s-ar ofensa Marele
Spirit dacă s-ar schimba artificial culorile naturale lăsate de Divinitate. Exista
o credinţă profundă că tot ceea ce a creat Marele Spirit este perfect şi că
omul nu are dreptul să aducă corecţii creaţiei divine. Singura excepţie de la
această regulă se referă la prelucrarea metalelor. Nu este mai puţin adevărat că
întreaga creaţie de pe planetă este astfel concepută încât omului să nu-i rămână
nimic altceva de facut decât să asambleze şi să utilizeze produsele naturale aşa
cum se găsesc. Imbracamintea unui
saturnian este forte simplă şi comodă, ea constând dintr-o cămaşă albastră, o
haină roşie, pălărie din împletitură de pai, iar zona de la genunchi la talpi
este protejată de o vestimentaţie de culoare verde. Femeile portă şi podoabe
din frunze de gliuba, flori sau frunze ale altor plante.
In general, vestimentaţia femeilor
de la munte este mai simplă decât a celor de la şes.
Dacă se întâmplă ca în localitate să apară un om foarte prost imbrăcat,
denotând saracia în care trăieşte, toată lumea se va întrece în a-i dărui îmbrăcaminte
potrivită căci se consideră că a fost trimis de Marele Spirit pentru ca cei
care-l întâlnesc să-l îmbrace imediat pentru a nu i se vedea goliciunea. In
cazul în care cineva va refuza să facă acest act de milostenie, colectivitatea îl
va pedepsi prin excluderea, pe timp de trei ani de zile, din rândurile ei
pentru nepăsarea faţă de nevoile altuia, în toată această perioadă neavând
dreptul să apară în acea localitate. El va hoinări prin lume pentru a cunoaşte
vicisitudinile la care este supus omul pribeag.
Notă : Cartea a apărut la ed. Vydia, în anul 2003.
Pentru conformitate,
(C.M.).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu