CLINICA EXTRATEREŞTRILOR (22)

 Autor Adrian Dvir

(continuare)                                     

Informaţii primite de la Centrul de Comunicări Aliens asupra cristalelor de siliciu.

Adrian: Solicit legătura, vă rog !

Centrul: Vă ascultăm.

Adrian: De la Centrul de Comunicări mi s-a promis că voi avea acces la computer.

Centrul: Da, permisiunea a rămas valabilă. Ce doriţi să întrebaţi ?

Adrian : În legătură cu cristalele de siliciu lăsate pe sol de către nave spaţiale UFO.

Centrul : Este o cantitate imensă de material rezultat din sistemul de ardere hidraulică, material care a fost aruncat pe Pământ.

Adrian: Ce anume este utilizat  din acest material de către navele spaţiale ?

Centrul: Acest material este închis într-o cameră energetică din el prelevându-se enegia necesară funcţionării navei spaţiale. Se scoate din el energia aşa cum faceţi şi voi cu bateriile electrice.

Adrian : Ce proces fizic se utilizează ?

Centrul: Materialul acesta a fost încărcat cu energie prin tehnici de iradiere. La utilizare, energia acumulată se extrage prin activarea capacitorului (sursei depozitare) folosindu-se un cablu.

Adrian: Pentru a face cristalul un acumulator de energie, se utilizează materiale suplimentare cu care se impurifică plăcile de siliciu ?

Centrul: Nu. Pentru înţelegerea dv., materialul siliconic este activat de puternice vibraţii. Materialul generează energia care este preluată de receptori adecvaţi scopului.(Nota C.M.: sunt aproape sigur că se referă la fenomenul de piezoelectricitate, cunoscut şi la noi. Pe scurt, aceasta înseamnă că prin presarea cu anumite forţe mecanice vibratorii pe feţele acestor cristale, se produc descărcări electrice de frecvenţe şi puteri calculate, aceste energii fiind preluate de receptori specializaţi. Aliens, se pare, au pus la punct o tehnologie prin care, fie cristalul poate depozita o energie cu care este incărcat din exterior, fie că structura cristalină este astfel modificată încât să se amplifice foarte mult capacitatean acestuia de a produce electricitate, sub acţiunea unor forţe mecanice exterioare).

Adrian: Materialul este radioactiv ?

Centrul: Într-un fel se poate afirma că are o anumită radioactivitate, deoarece produce o mare cantitate de electricitate ( ?), dar nu generează acele particule la care vă gândiţi.

Adrian: Aceste radiaţii sunt periculoase?

Centrul: Nu în mod serios. Este o radiaţie practic nepericuloasă.

Adrian: Radioactivitatrea dispare în timp?

Centrul: Da, absolut sigur. Ceea ce se aruncă nu mai poate constitui o sursă radioactivă. Este exact ca în cazul unor baterii uzate folosite  de dv.

Adrian: În aceste camere energetice, ce fel de energie se produce ?

Centrul: Ceva asemănător microundelor, dar de o foarte înaltă frecvenţă. Din ea se obţine energie electrică utilizată in diverse scopuri.

Adrian: Cum se conservă plăcile de siliciu până la utilizare ?

Centrul: Înainte de utilizare, siliciul este stabil şi nu pune probleme de conservare speciale. Când este introdus în camera energetică, este activat. Abia atunci materialul devine instabil si capabil să genereze pulsaţii electrice de o anumită frecvenţă, pulsaţii care sunt preluate de receptori.

Adrain: Unde este produs acest material ?

Centrul: În fabrici specializate. Oricum, este un proces complex. La reactivare, materialul crează energie sub formă de microunde.

Adrian: De ce materialul aruncat ca deşeu este format din cristal spart ?

Centrul: În procesul foarte puternic de eliberare a energiei acumulate, materialul se fărămiţează, în mod evident. Prin tehnologii nepretenţioase, se poate utiliza căldura pe care încă o mai generează aceste resturi, în diverse scopuri, unde este necesar un aport de energie termică.

Adrian: În procesul de stocare şi producere a energiei, siliciul atinge şi faza de topire ?

Centrul: Nu. Nu se lucrează cu temperaturi mari, cu toate că se pot produce, dar sunt tehnologii care ponderează sau evită depăşirea unor valori ridicate de temperatură.

Adrian: Înainte de folosire, siliciul este o bucată întreagă ?

Centrul: Da. Doar la sfârşit ajunge să fie fărămiţat.

Adrian: Cât timp deşeul este radioactiv ?

Centrul: Câteva ore.

Adrian : Şi când este activat, cât timp produce energie ?

Centrul: Tot cîteva ore.

Adrian: Cât timp poate fi păstrat siliciul până la activare ?

Centrul: Luni sau ani. Dacă se păstrează în condiţii improprii, trebuie utilizat în câteva luni.

Adrian: Este considerat un material sigur, nepericulos ?

Centrul: Nu este periculos, are o radioactivitate infimă, poate fi stocat în condiţii nepretenţioase iar întregul proces este foarte sigur.

Adrian: Energia obţinută de la cristale este cea mai importantă pe o navă ?

Centrul: Nu. Există şi alte surse tot atât de bune.

Adrian: Vorbiţi-mi, vă rog, despre aprinderea energetică.

Centrul: Este cam dificil să vă explicăm deoarece se bazează pe legi şi principii necuprinse în ştiinţa fizică a Pământului. Procesul implică introducerea surplusului de vibraţii de-a lungul axei secundare, fapt ce nu produce modificarea structurii materialului, dar creşte nivelul energetic. Materialul iese din zona de stabilitate, ceea ce îl determină să scape de energia în exces, pentru a putea reveni la o stare stabilă.

Adrian: De ce este aruncat de la distanţă?

Centrul: Nu mai este un material util iar pe Pământ faptul este fără importanţă deoarece compuşi ai siliciului se găsesc peste tot pe planetă, în stare naturală. Este nepoluant şi nepericulos, la fel ca nisipul.(Nota C.M.: de fapt, cred că Adrian vroia să afle de ce acest deşeu de cristal era aruncat de la oarecare distanţă, nava fiind încă în atmosferă. Se gândea, probabil, că echipajul ET proceda astfel pentru a evita contactul sau proximitatea faţă de acest reziduu din motive de securitate.

Personal cred că motivele erau mai simple:
- materialul este cât mai împrăştiat, pe o zonă suficient de mare, pentru a nu fi aglomerat pe suprafeţe mici, unde ar putea fi depistat mai uşor de băştinaşii, şi aşa destul de circumspecti,
- dorinţa ca vegetaţia (eventual, şi micile vieţuitoare) de pe suprafeţele implicate, să nu fie afectată (sufocată ),

- puţina radioactivitate a deşeului să fie cât mai diluată, tot din motive ecologice)

Adrain: Mai aveţi să-mi furnizaţi şi alte informaţii legate de acest subiect ?

Centrul: Cred că am explicat tot ce era necesar. Aşi putea adăuga că energia acumulată în plăcile de siliciu nu vă este complet cunoscută vouă.

Adrian: Este vorba de siliciu pur?

Centrul: Nu 100%. Sunt convins că ştii că siliciul nu se găseşte în natură în stare pură, ci în combinaţie cu alte elemente cu care formează diverşi compuşi. În procesul de purificare, multe elemente sunt scoase sau transformate. Însa, cum aceste impurificări nu deţin o importantă pondere, ele nu cauzează procesului.

Adrian: Cu cine am fost în legătură?

Centrul: Cu cineva de la Centrul de Comunicaţii. Informaţiile au fost computerizate. Am fost autorizat să-ţi furnizez aceste date care te interesau. Mai ai şi alte întrebări ?

Adrian: David Ronen s-a interesat dacă au mai apărut semne ale prezenţei OZN pe Pământ, cum ar fi cercurile din lanurile de grâu. Unde au mai apărut ele ?

Centrul: Nu am asemenea date pe calculator, regret!

Adrian: Cine sunt cei care lasă asemenea semne?

Centrul: Navele spaţiale. În general este vorba de aterizări neautorizate sau fortuite. Sunt destule asemenea situaţii.

 (Nota C.M.: Şi aici este vorba de o neînţelegere a sensului întrebării. Adrian, cred că se referea la desenele care apar uneori în lanuri nu la urmele lăsate de navele spaţiale care, din varii motive, aterizează la sol)

Adrian: Îţi mulţumesc !

Centrul: Eşti binevenit oricând. Ne face plăcere să-ţi răspundem.

Pentru conformitate

(C.M)