SATURN, planeta giganţilor(2)

(Din cartea SATURN, dictată de Domnul, prin channeling, lui Jakob Lorber)                        

Jakob Lorber

Dacă examinăm suprafaţa lui Saturn, vom constata că este alcătuită în cea mai mare parte din ape. Zonele de uscat (insulele) sunt însa mult mai întinse comparabil cu continentele Pământului, care, însumate, dau o suprafaţă mai mică decât cea de pe Saturn. Din cauza dimensiunilor planetei, zonele de uscat nu pot fi numite continente deoarece se află la mari distanţe una faţă de alta, apărând mai degrabă ca nişte insule izolate, pierdute în oceanul planetar. (Din acest motiv, Domnul le numeşte insule). 
Desigur, există si ceeea ce pe drept cuvânt s-ar putea numi insule, având dimensiuni mai mici.
In regiunea polilor acestei planete există gheţari şi zăpadă permanentă. Această zonă începe cu 400 grade latitudine mai repede decât pe Pământ. Regiunea care pe Pământ are o climă moderată, pe Saturn este acoperită tot cu zăpadă. Zonei tropicale a Pământului îi corespunde, pe Saturn, una cu climat moderat, în care nu se formează aproape niciodată nori sau ceaţă, motiv pentru care poate fi numită Regiunea Clară. Cu alte cuvinte, între cele două zone (rece si caldă) nu mai exista, ca pe Pământ, o zonă intermediară de trecere graduală de la o climă la alta.

In zonele nordică si sudică, condiţiile climatice sunt aspre, în contrast cu zona clară unde domneşte liniştea, puritatea si stralucirea.
In Regiunea Clară exista 77 de insule mari. (O insulă de marime medie pe Saturn este mai mare decât suprafaţa celor două Americi la un loc).

In ceea ce priveşte formele de viaţă şi structura lor în cele două zone, există diferenţe importane, mai importante decât, să zicem, cele dintre Laponia si ţările tropicale ale Pământului.

Gândindu-ne la distanţa mare dintre Saturn şi Soare (între 13,4 şi 15,6 mld km), ne-am putea aştepta ca Saturn să fie o planeta întunecată iar temperaturile să fie ingrozitor de scăzute.   (Reamintesc că distanţa medie dintre Soare si Pământ este cca 0,15 mld.km, adică de aproape 10 ori mai mică decât în cazul planetei Saturn).  

Realitatea este însă cu totul alta căci această planetă este înzestrată cu surse de lumină pe care Pământul nu le are. Care sunt aceste surse de lumină proprii lui Saturn ?

- Mai întâi, faptul că diametrul acestei planete este de 10 ori mai mare decât al planetei noastre, face ca, implicit, atmosfera lui Saturn să fie tot de 10 ori mai mare decât a Pământului (dacă ar avea aceeaşi grosime).Atmosfera care il înconjoară pe Saturn este de 1000 de ori mai mare decât planeta propriu-zisă, având aproape 742.000 km, în timp ce atmosfera planetei noastre nu ajunge nici măcar la 15.000 km. O asemenea întindere atmosferică, după cum ştie toată lumea, are proprietăţile unei lentile convergente, care concentrează incomparabil mai multe raze de lumină venită de la Soare şi de la celelalte stele. Aceasta se traduce atât prin aport mai mare de căldură cât şi de lumină pe planetă.

- Cele două inele care inconjară planeta, reflectă spre ea imense cantităţi din lumina primită de ele însele de la Soare şi din Cosmos. Cum cele două inele nu sunt plasate în acelaşi plan, zona de luminozitate pe Saturn este extinsă semnificativ. Aceste inele sunt cauza pentru care pragul dintre cele două tipuri de climă (cea foarte rece şi cea moderată) este atât de abrupt.
– Numărul mare de sateliţi naturali (între care, 7 foarte mari) contribuie, deasemenea, la creşterea luminozităţii pe planetă.  

Să ne gândim ca Luna noastră, în faza de lună plină, face ca noaptea să nu avem un întuneric profund ci o luminozitate placută. Cum o fi însă când pe cer totdeauna se văd mai multe (7) luni situate în puncte diferite, de dimensiuni diferite, straluciri diferite şi în faze diferite!? Dacă dăm frâu imaginaţiei, nu putem să nu ne extaziem în faţa unui asemenea spectacol oferit de Creator cu dărnicie locuitorilor lui Saturn !  

Şi să nu uităm că, din cauza enormei mărimi a stratului atmosferic, corpurile cereşti se văd de pe Saturn mult mai mari decât s-ar vedea de pe planeta noastră. 

La acesta trebuie reamintită şi lipsa formaţiunilor noroase sau a ceţii. Un cer veşnic senin, o climă moderată, nopţi minunat luminate si feeria oferită de cele două inele şi numeroasele luni dispuse în puncte diferite ale boltei ceresti !!  

Doamne, ce minunăţie !!  

La aceasta se poate adăuga (aşa cum vom vedea mai târziu) lipsa oricarui fel de poluare a solului, apei şi atmosferei. Şi, pe deasupra, o linişte patriarhală asigurată de inexistenţa oricărei activităţi industriale, a oricărei maşinării care să scoată fum, să facă zgomot şi să zgârme solul pentru a se construi cine ştie ce hală industrială, ori pentru a întinde benzi de asfalt ce vor fi luate în stăpânire de bolizi ai oamenilor de afaceri grăbiţi să nu piardă te miri ce ocazie de îmbogăţire.

Doamne, ce iad am creat noi, oamenii, pe Pământ !

Nota 1 : Cartea a apărut la ed. Vydia în anul 2003
Nota 2 : La adresa http://ascensiuneaspiritului.blogspot.com, puteţi citi articole din seria ''PĂMÂNTUL, a treia planetă de la Soare'', după cartea PĂMÂNTUL ŞI LUNA, de acelaşi autor (primită tot prin channeling de la Dumezeu.)

Pentru conformitate,
(C.M.)