Sine al meu Superior, cu iubire îți cer ca începând din acest moment să mă îndrumi în tot ceea ce fac sau intenționez, pentru a cunoaște cele mai corecte soluții în problemele cu care mă voi confrunta în viitor. Îți cer aceasta pentru binele meu cel mai înalt, pentru evoluția ființei mele în Lumină și în afara oricărei interferențe malefice. Vreau să îmi ridic frecvența de vibrației la nivelul cel mai potrivit pentru evoluția spirituală a ființei mele în Lumină. Așa să fie!” (în sprijinul celor interesați)

Totalul afișărilor de pagină

luni, 2 august 2010

OMAGIU UNUI YOGHIN




Luna trecută (mai exact, pe 19 iulie 2010) şi-a părăsit corpul fizic unul dintre cei mai curaţi si modeşti oameni pe care i-am cunoscut în această viaţă. Tot ceea ce ţinea de această fiinţă amintea de umilinţă, de respectul pentru semeni si de interesul pentru evoluţia spirituală.
Numele său, Constantin Ion, semnifică chintesenţa naşterii Poporului Român, din Daci şi Romani.

Cei care-l cunoşteau îi spuneau Ionel. Născut in anul 1961, într-o comună vâlceană, din părinţi de condiţie modestă, a făcut atâta şcoală cât să-i permită învaţarea meseriei de constructor de case si de acareturi.
In marea majoritate a timpului, a profesat aceasta meserie fără a fi angajat la stat, lucrând ca liber profesionist intr-un SRL minuscul la care, in ultimul timp, renunţase, neputând face faţă taxelor si impozitelor pretinse de stat. Şi-a infiinţat o AF (asociaţie familială) care-i permitea să supravieţuiască, prin prestarea unor lucrări la diverşi.
Cei a caror viaţă s-a intersectat cu a lui, ştiu că prima sa caracteristică era modestia si onestitatea.
De statură mai de grabă mică, imbrăcat totdeauna modest dar ingrijit, Ionel se înscrisese la cursurile de yoga, cu 18 ani în urmă.

Nu-i era de loc uşor să nu lipsească de la cursuri, şi totuşi, rare erau ocaziile când întarzia sau nu putea fi prezent.
Facea eforturi să prindă spiralele si tabăra de la Herculane.
Lipsurile materiale şi lipsa timpului liber il făceau să regrete de fiecare dată când era nevoit sa renunţe la asemenea evenimente.
Imi spunea că pentru a ajunge la timp la cursurile de sâmbăta, se trezea pe la ora 5, făcea un scurt program de asane, si venea la Râmnic, de la 25 de km.
După program, nu mergea acasă ci se prezenta la lucrarea începută. Abia după ora 20 înceta activitatea, grăbindu-se să mai prindă lumină pentru a mai lucra câte ceva şi în gospodărie (printre altele, avea si câţiva stupi de albine, grădină, livadă).
Nu începea ziua de lucru fară a face consacrarea.
Nu uita niciodată ca, înainte de culcare, să facă o meditaţie.

Casa în care locuia şi-o ridicase singur, din puţinul câstig pe care-l adunase. Cei din familia sa, mai mult ii pretindeau sprijin decât îi acordau.

De cca 5 ani, convieţuia cu o fată plină de modestie si bun-simţ. Amandoi erau lacto-vegetarieni convinşi.

Prin disproporţia care exista între volumul si complexitatea muncii pe care o presta şi plata pe care o pretindea, se poate spune că Ionel a făcut mereu karma yoga. (De fapt, a efectuat asemenea lucrari atât in ashramuri din ţară cât si din străinătate).

Deşi pregătirea lui şcolară nu i-ar fi permis decât un modest nivel de cunoaştere, şcoala de yoga si meditaţiile îl ajutaseră să aibă o privire de ansamblu destul de cuprinzătoare, o conştiinţă superioară.

Prin tot ceea ce a făcut, prin tot ceea ce gândea, prin fizionomia sa, acum, după ce nu mai este în planul Pământului, realizez foarte clar ca Ionel venise în aceasta viaţă să experimenteze UMILINŢA.

Sunt absolut convins ca experienţa i-a reuşit pe deplin si că bilanţul vieţii pământene pe care a încheiat-o, i-a adus un salt foarte mare in evoluţie. Dovada cea mai edificatoare a furnizat-o modul si împrejurările în care a survenit moartea corpului său fizic.

Lucra la modificarea acoperişului unei case cu etaj. Şi-a incheiat lucrul seara si se pregătea de plecare.
Din norii care acopereau cerul au început sa cadă cateva picaturi, ceea ce l-a alarmat pe Ionel. Aşa, îmbrăcat de stradă, s-a hotărât să urce din nou pe acoperiş pentru a întinde o folie de p.v.c. care să protejeze locul în care lucrarea era încă neterminată. O mişcare greşită pe folia alunecoasa, şi Ionel a căzut de la cca 7 m.
Căzătura (programată, spun eu) i-a fost fatală căci a căzut în cap. A intrat imediat în comă profundă din care nu a mai ieşit, deşi a fost transportat de urgenţă la un spital din capitală.
Pentru mine este clar că tragedia s-a derulat astfel: prin Graţie Divină, cu câteva clipe înainte de impact, sufletul şi-a părăsit corpul iar ‘’cordonul de argint’’i-a fost tăiat. (Un caz asemănător cu cel al lui Matthew Ward, din cartea ’’ Matei, vorbeşte-mi despre rai…’’ scrisă de mama sa pământeană, Suzanne Ward). Şi-a privit corpul care se zdrobea de caldarâm, fără durere, precum un spectator.

Ce trecere minunată!

Când l-am vazut in sicriu, am avut o mare revelaţie: pe chipul său radia un zâmbet larg si jovial părând ca el, Ionel, era cel care ne compătimea dar ne si încuraja, transmiţându-ne că moartea corpului fizic nu este decât o poartă de trecere in altă lume, mai bună si mai dreaptă.

De ce a plecat, totusi ? Cel puţin, pentru unul dintre urmatoarele motive :
- a era trecut in programul său de viaţă, cu care venise pe Pământ,
- pentru a ajuta de pe alte coordonate fiinţele umane, mai ales in această scurtă perioadă de intense transformări în care se află planeta şi umanitatea,
- pentru a reveni pe Pământ în alte condiţii existenţiale, pentru a ajuta mai mult.
Eu, unul, sunt convins ca Ionel a devenit un Maestru de la care omenirea va avea ce învaţa (dacă el va alege să revină pe Pământ) în plan spiritual.
A plecat pentru oricare dintre aceste motive, sau poate, pentru toate la un loc.

De aici, de pe Pământul îmbibat de ură, minciună si suferinţă, noi, cei rămaşi, te salutăm Ionele, si te asigurăm ca viaţa ta va rămâne un model pentru fiecare dintre noi.
C.M.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu