Sine al meu Superior, cu iubire îți cer ca începând din acest moment să mă îndrumi în tot ceea ce fac sau intenționez, pentru a cunoaște cele mai corecte soluții în problemele cu care mă voi confrunta în viitor. Îți cer aceasta pentru binele meu cel mai înalt, pentru evoluția ființei mele în Lumină și înafara oricărei interferențe malefice. Vreau să îmi ridic frecvența de vibrației la nivelul cel mai potrivit pentru evoluția spirituală a ființei mele în Lumină. Așa să fie!” (în sprijinul celor interesați)

Totalul afișărilor de pagină

duminică, 27 ianuarie 2019

Cele 72 de secunde în care nu am fost singuri. Misterul din jurul semnalului «WOW», nedeslușit nici după 40 de ani de la înregistrare

La 15 august 1977, în Delaware, Ohio, cercetătorii SETI de la Universitatea de Stat din Ohio au detectat un semnal radio de 72 de secunde care provenea din constelația Săgetător. Datorită frecvenței și a semnăturii unice, a fost numit repede semnalul „Wow!”. De la înregistrarea sa și până astăzi, speculațiile conform căruia semnalul este unul de origine extraterestră curg pe internet și nu numai, alimentate și de faptul că lumea științifică nu are o explicație unanim acceptată pentru proveniența acestuia.
Semnalele provenite din spațiu erau înregistrate de telescopul radio „Big Ear” („Marea ureche”) din cadrul universității, fiind tipărite de o imprimantă ca o serie de numere și / sau litere, în funcție de intensitatea acestora. Unul dintre voluntarii care erau de serviciu în acea zi de 15 august, Jerry Ehman, a observat la un moment dat că imprimanta scoate o serie neobișnuită de litere și cifre , „6EQUJ5”.
În sistemul Big Ear, cifrele de la 1 la 9 sunt folosite pentru a desemna intensități de la 1,0 la 10,0. Dacă un semnal a fost mai puternic decât acesta, s-au folosit litere (cu A indicând o forță între 10,0 și 11,0). Astfel, Q a avut o intensitate între 26,0 și 27,0, iar U a marcat o intensitate a semnalului între 30,0 și 31,0. Cea mai puternică intensitate pe care un semnal radio ar fi putut să o atingă era de 35,0.
Frecvența semnalului în cauză a fost, de asemenea, unică și singulară, având valoarea de 1420.456 MHz. Aceasta se află foarte aproape de linia de hidrogen (frecvența la care hidrogenul rezonează). Fiind atât de aproape de linia de hidrogen, mulți afirmă că o altă viață inteligentă poate alege să folosească această frecvență pentru a comunica.
În mod curios, semnalul a durat fix 72 de secunde, exact atât cât avea nevoie radiotelescopul Big Ear pentru a fi orientat către orice punct din spațiu. Inițial s-a crezut că semnalul provenea de la un gunoi spațial, ulterior s-a spus că este o transmisie distorsionată provenită de la un radio amator, însă frecvența de 1420.456 MHz nu este folosită pentru astfel de transmisii terestre, fie ele militare sau civile. O altă ipoteză a fost aceea a unui fenomen cauzat de o stea, însă studiile ulterioare au arătat că locul din care provenea semnalul este lipsit total de stele.
Observatorul Big Ear a fost dezasamblat în 1998, când niște dezvoltatori au achiziționat terenul pentru a extinde un teren de golf din apropiere, însă până la acea dată astronomii s-au întors cu regularitate către constelația Săgetătorului în speranța captării unui nou semnal, însă fără vreun succes. Totuși, în luna martie a anului 2003, SETI a anunțat recepționarea unui al doilea semnal similar. Botezat SHGb02+14a, emis pe aceeași frecvență de 1420.456 MHz, semnalul a venit, din nou, dintr-o zonă lipsită de stele, din vecinătatea constelațiilor Pisces și Aries.
Antonio Paris, astronom a Colegiul St. Petersburg din Florida, susținea că semnalul, care a creat confuzie în rândul oamenilor de știință timp de 40 de ani, este rezultat unui nor de hidrogen gazos cauzat de cometa 266P / Christensen și P / 2008 Y2 (Gibbs), însă teoria sa este contestată de alți cercetători din cauza unicității semnalului. Dacă acesta este într-adevăr rezultatul unei emisii cauzate de o cometă, de ce nu este reperat în mod constant?
Dacă semnalul a fost unul creat de o civilizație extraterestră sau nu, vom afla cu siguranță în viitor, sau mai bine zis urmașii noștri vor afla, asta pentru că în data de 15 august 2012, Observatorul Arecibo și National Geographic Channel au trimis un răspuns spre locul de proveniență al semnalului. Compus din videoclipuri și mai mult de 10.000 de Tweets, mesajul digital de pe Pământ va ajunge în câteva mii de ani la punctul de origine al semnalului WOW! Iar ulterior, cel mai probabil, va trebui să mai așteptăm alte mii de ani pentru un nou răspuns…
yogaesoteric
19 ianuarie 2019

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu