Sine al meu Superior, cu iubire îți cer ca începând din acest moment să mă îndrumi în tot ceea ce fac sau intenționez, pentru a cunoaște cele mai corecte soluții în problemele cu care mă voi confrunta în viitor. Îți cer aceasta pentru binele meu cel mai înalt, pentru evoluția ființei mele în Lumină și înafara oricărei interferențe malefice. Vreau să îmi ridic frecvența de vibrației la nivelul cel mai potrivit pentru evoluția spirituală a ființei mele în Lumină. Așa să fie!” (în sprijinul celor interesați)

Totalul afișărilor de pagină

marți, 17 septembrie 2019

Tehnologie extraterestră la Vatican + Despre iezuiți și arhoni (I)

de Therese Zumi Sumner
Am fost inspirată să arunc o privire asupra blogului lui Corey Goode, iar articolul care mi-a atras atenţia a fost Dezvăluire cosmică: tehnologie extraterestră la Vatican. Articolul este transcrierea discuţiei pe care David Wilcock a avut-o cu una dintre sursele sale, prietenul său Emery Smith, care a suferit multe atacuri din partea cabalei datorită dezvăluirilor pe care le-a făcut: „Emery Smith susține că a autopsiat aproximativ 3000 de tipuri de extratereştri umanoizi. În ziua următoare anunţului nostru despre ceea ce a dezvăluit, el a fost atacat şi a ajuns la spitalul de urgenţă”.


Emery şi David călătoreau undeva cu maşina când a fost înregistrată această discuţie. Ei vorbeau despre autopsiile pe care Emery le-a făcut, iar conversaţia s-a îndreptat spre vizita pe care Emery a făcut-o la biblioteca Vaticanului pentru a obţine mai multe informaţii despre un anumit tip de OZN! „Deci o organizaţie privată a mers la Departamentul Apărării al SUA şi la laboratoarele militare unde lucram, şi a cerut tehnicieni şi oameni de ştiinţă pentru a merge la Vatican şi a căuta în arhivele de acolo, deoarece ştiau că există informaţii despre o navă care a fost doborâtă în New Mexico”.
După aproape 8 ani în care am studiat date prezentate în locuri din care am încredere să iau informaţii, credeam că am aflat tot despre acest subiect. Totuși, această discuţie dintre David şi Emery a scos la iveală aspecte pe care nu le cunoşteam. De exemplu, iată ce spune Emery: „Şi, bineînţeles, Vaticanul este dintotdeauna o bază de date uriaşă. Are o arhivă uriaşă despre multe lucruri: artefacte şi obiecte provenite din spaţiu, pe care le-au găsit şi pe care le-au colectat de-a lungul a mulţi, mulţi, mulţi, mulţi ani.
Există o bază subterană sub Vatican.
Astfel, doi cercetători şi cu mine am fost duşi în zona respectivă din Vatican, într-o locaţie secretă. Şi am luat un lift care a coborât aproximativ şapte sau opt etaje
.

Nu veţi fi dezamăgiţi când veţi citi acest articol şi ceea ce aduce în atenţie. Reacţia mea la toate acestea a fost ceva de genul: „Oh, Doamne, trăim în anii întunecaţi ai acestei planete, fără ca măcar să avem vreo vagă idee despre aceasta”. Mi-am dat seama apoi că dacă nu am fi fost ținuți în carantină aici, pe Pământ, am fi putut să atingem nivelul tehnologic care există acum cu circa 200 de ani în urmă. Şi consider că dacă aceasta este situaţia, atunci în zilele noastre am fi putut fi cu 300 de ani mai avansați decât suntem acum! Sper să înţelegeţi ce vreau să spun când veți citiţi informaţiile dezvăluite de Emery.

În cele ce urmează, vă voi oferi unele citate din articolul menționat.

David Wilcock: Deci, povesteşte-ne despre Vatican.
Emery Smith: Oh, Vaticanul. Da, da.
Așa dar, o organizaţie privată a mers la Departamentul Apărării al SUA şi la laboratoarele militare unde lucram, şi a cerut tehnicieni şi oameni de ştiinţă cu care să meargă la Vatican ca să caute în arhivele de acolo, informaţii despre o navă care fusese doborâtă în New Mexico.
David: Te referi la un OZN…
Emery: Care a fost doborât. 

David: Bine. Și ce au decis să facă cu această navă? Dacă [autoritățile] nu ştiau ce este, de unde venea, pe ce fel de surse se puteau baza?
Emery: Ei bine, ceea ce făceau era să formeze o echipă, care să facă o amplă verificare în jurul globului, deoarece știau că că existî alte înregistrări în alte ţări şi în alte religii [care conțin informații referitoare la respectiva navă extraterestră].
Şi, bineînţeles, la Vatican care a  fost din totdeauna o bază de date uriaşă. Are o arhivă cuprinzătoare despre multe lucruri: artefacte şi obiecte provenite din spaţiu, pe care le-au colectat de-a lungul a mulţi, mulţi ani.
Există o bază subterană în subsolurile Vaticanului.
Ajunși acolo, doi cercetători şi cu mine am fost duşi în zona respectivă din Vatican, într-o locaţie secretă. Am luat un lift care a coborât aproximativ şapte sau opt etaje.
David: Hm.
Emery: Cam acesta este modul în care a început totul. Am avut permisiune de la Vatican. Ei au aranjat totul. Noi doar am mers acolo să colectăm orice fel de informaţie care avea  similitudini cu acea navă. 

David: Ai coborât cu acel ascensor.
Emery: Da.
David: Erai în misiunea de a afla ce anume era acel obiect în formă de tetraedru [OZN-ul].
Emery: Exact.
David: Ce ai văzut? Mai întâi, spune-mi cum arăta liftul. Era ceva neobişnuit legat de lift?
Emery:Era un lift foarte mare, mai mare decât normal. Puteai să așezi o maşină în el.
David: Oh, wow!
Emery: Lift normal. Foarte curat.
David: Bine. Circular, pătrat?
Emery: Rectangular.
David: Deci, uşile s-au deschis și ce ai văzut?
Emery: Am păşit înăuntru. Podeaua era albă. Pereţii erau albi. Doar o bară neagră.
David: O bară neagră unde?
Emery: De jur-împrejur, în interior... ca acele bare de care te poți ţine.
David: Pe pereţi?
Emery: Da, pe pereţi, la o înălţime de aproximativ 7,5 cm.
David: Bine.
Emery: Nu exista fereastră, geam, nimic de genul acesta. Era doar un lift normal. Dar foarte silenţios. Nu mi-am dat seama când a început să se mişte.
David: Oh!
Emery: Era cel mai silenţios lift. Ştii, de obicei simţi când se pune în mișcare.
David: Da, aşa e.
Emery: Nu am simțit deloc. Stăteam de vorbă, iar când uşile s-au închis, mă întrebam «Apasă cineva pe buton sau pe ceva?».
David: Ha, ha.
Emery: Începusem să devin neliniștit.
David: Da.
Emery: Iar apoi… dintr-o dată, cam într-un minut, uşile s-au deschis. Eu am gândit: «Oare Liftul Vaticanului s-a defectat ?». 

David: Deci, s-au deschis uşile…
Emery: Da.
David: Şi ce ai văzut?
Emery: Primul lucru pe care l-am văzut a fost o zonă gigantică de forma unui auditorium. Mi-a adus aminte… nu îmi place să fac referiri la filme, dar semăna cu Hogwarts (şcoala de vrăjitorie) din Harry Potter – cred că era ca sistemul bolții cu trolii mici, unde priveşti în sus şi vezi toate aceste bolte pătrate, ceva foarte rustic.


Tavanul de la Hogwarts

Era curăţenie lună. Sticlă frumoasă peste tot. Erau…
David: Oh, Doamne!
Emery: …cuburi gigantice de sticlă. Erau de mărimi diferite. Era foarte curat.
Şi prin aceste cuburi de sticlă treceau benzi şi linii de metal. Apoi mai erau platforme de 1,8 metri diametru care puteau merge la oricare din acestea. Nu existau mişcări smucite. Era ca şi cum pluteau, apoi se puteau întoarce…
David: Oh, wow!
Emery: …dar numai în anumite unghiuri. Nu făceau cercuri, sau altceva… Şi erau mulţi oameni pe acestea care făceau diverse mișcări cu bolţile, sau care se uitau prin ele [cuburi] şi făceau diferite acțiuni.
David: Wow!

Emery: Noi nu am mers și cu acestea… eram doar la primul etaj. 
David: Deci era ceva diferit. De aceea am vrut să povesteşti  pentru că despre Biblioteca Vaticanului în general oamenii își imaginează că este alcătuită din teancuri de cărţi şi rafturi cu cărţi. Aceasta este foarte diferit.
Emery: Ei bine, ajungem și la asta…
David: În regulă.
Emery:… deoarece a fost nevoie să mergem prin această arie pentru a ajunge la acea veche… acea imagine pe care o vezi în filme, cu cărţi peste tot şi obiecte de genul acesta.
David: Ceea ce ai descris este ca într-un film de science-fiction. Cu siguranță a fost extraordinar..
Emery: A fost cel mai uimitor lucru… unul din cele mai uimitoare lucruri pe care le-am văzut vreodată.
David: Wow!
Emery: Sticla de asemenea. Ei ţin tot acest echipament uimitor în spatele acestei sticle. Eu gândeam: «E ridicol!». Sticla se poate sparge, pot fi cutremure şi poate… explozii. Am fost informați: «Oh, nu. Aceasta nu este sticlă. Este metal. Este un tip anume de metal». Directorul departamentului…
David: Wow! Ca un aluminiu transparent, poate, sau ceva de genul acesta?
Emery: El a zis doar că era un metal. Nu era sticlă.
David: În regulă.
Emery: Asta este tot ce a spus. Nu a dat detalii, şi nu mă aflam acolo pentru a pune întrebări despre sticlă, chiar dacă voiam să ştiu.
David: Deci, ce era în spatele sticlei? Să continuăm.
Emery: Multe lucruri diferite. Adică erau echipamente acolo pe care nu le mai văzusem niciodată.
Unele arătau a arme. Altele arătau a suluri dar erau pe plăci mari de un fel de… Arăta ca plexiglasul, ca teancuri de plexiglas. Şi fiecare conținea un singur lucru. Nu exista nicio etichetă pe exteriorul acestor uşi ca să poți ști ce anume era obiectul respectiv.
David: Wow!
Emery: Niciuna. Niciun număr, niciun simbol. Era ceva gigantic… ca un bloc de şase etaje format din aceste cuburi.
David: Doamne!
Emery: Ireal. Cuburile acelea erau mici, de cca 30 cm. Unele însă mari, de 6 metri.
David: Erau de formă hexagonală sau pătrată?
Emery: Toate erau pătrate.În timp ce mergeam, am observat un echipament care arăta ca acel simbol Dorje… , acele obiecte vechi tip rozetă care se foloseau…
David: În Tibet.
Emery: Da, în Tibet.


Am observat că aveau această formă, dar erau corpuri solide şi luminoase.


Şi nu existau cabluri electrice care să intre în acele obiecte.
David: Întotdeauna am crezut că dublul Dorje este un fel de tehnologie, care era doar imitată de aceste mici obiecte ritualice sculptate.
Emery: Corect, dar acestea (de la Vatican) erau ca o versiune ultramodernă, artistică, uimitoare.
Erau cu adevărat bine lucrate, cu margini uimitoare. Şi străluceau (emiteau lumină)dar nu se vedeau electrice sau suporturi de încărcare.
David: Wow!
Emery: Dar nu eram acolo pentru aceasta. Deci nu mă puteam opri… Nu eram ca într-o vizită la Luvru, bineînţeles.
David: Da.
Emery: Eram în misiune, așa că nu vorbesam şi mergeam unde era nevoie să mergem, anume la arhive, să căutăm informații despre acel dispozitiv, acea navă luminoasă [OZN-ul]. 

David: Deci, ce s-a petrecut după ce aţi trecut prin acest auditorium cristalin maiestuos?
Emery: Am ajuns la o altă uşă dublă, care s-a deschis.
David: Cum ar fi uşile de sticlă, sau…
Emery: Hm-hmm, uşi de sticlă. Doar s-au deschis – ca şi cum s-ar fi separat.
David: Vreun zgomot?
Emery: Niciun zgomot, deloc. Era foarte linişte acolo. Niciun ecou, ceea ce era ciudat pentru mine, deoarece consideram că măcar ecoul vocii ar fi fost firesc să se audă într-o astfel de încăpere.
David: Oamenii de pe acele platforme mobile… cum erau îmbrăcați?
Emery: Erau toţi în veșminte albe, ca acele… ştii, costumele chirurgicale, făcute din acel material?
David: Aha.
Emery: Purtau, de asemenea, pe cap bonete albe. Erau în costume curate.
David: Cameră curată.
Emery: Dar nu era curat ca la chirurgie. Indiferent ce făceau acolo, toţi ţineau ceva şi priveau la ceva, sau priveau la ce era în sticlă.
David: Wow!
Emery: Nu am înțeles ce anume făcea fiecare. Nu am nicio idee.
David: Şi crezi că era ceva, dincolo de acest prim strat de cuburi? Adică, erau straturi mai în profunzime, dincolo de acesta, sau erau doar cele de la suprafaţă?
Emery: La primul etaj, unde am fost, nu am putut vedea… La un moment dat s-au terminat. Unele erau adânci de 3 m. Altele erau de 9 m adâncime. După cum ziceam, unele erau mici, cuburi de 25-30 cm, altele erau enorme. Am mers printr-un astfel de compartiment care avea 7 metri înălțime.
David: Wow!
Emery: Da.
David: Uimitor.

Emery: Da, uimitor. 
David: Deci ce s-a petrecut după ce s-au deschid acele uşi silenţioase? Unde ați mers, apoi?
Emery: Am ajuns în biblioteca principală, așa cred.
David: Hm.

Emery: Şi acolo se află tuburi gigante, cilindrice, cu atmosferă controlată, care aveau undeva între 1 și 2 metri diametru. Erau sute din acestea, care duceau foarte, foarte sus.
David: Ai spus între 1 și 2 metri diametru?
Emery: Da, între 1 și 2 metri în diametru, din sticlă sau orice ar fi – metal, sticlă sau cum mi-au spus.
David: Bine.
Emery: Şi aceste tuburi aveau niște ferestre.. A veau ceva, un mecanism care se poatea rula în sus și atunci toate cărţile coborau jos. Dar, toate pe rafturi; toate acele cărţi şi toate acele tăblițe. Puteau fi deplasate în sus şi în jos.
David: Wow!
Emery: Da, în sus şi în jos în interiorul acestor coloane cilindrice, care am auzit că sunt vidate şi sau au atmosferă controlată, pentru a preveni degradarea cărților.
David: Wow!
Emery: Deci, ne-au dus în acel loc mai precis la o anumită coloană. Cineva a adus imediat diferite cărţi în care se scria despre nava respectivă. Am obținut toate informațiile de acolo.
David: Cum arătau cărţile şi cât de vechi erau?
Emery: Părea că acele cărţi erau de fapt traduse dintr-o altă carte scrisă de altcineva, deoarece scria că multe dintre acele informaţii au fost traduse. Totul era perfect scris şi tipărit, părea foarte nou… ca și cum ar fi fost realizate în acea zi... în rest nimic deosebit.
David: Bine.
Emery: Erau în dosare cu cleme. Deci nimic futurist sau ieșit din comun.”

Emery: Era o uriaşă bază de date. Dar în multe coloane la care m-am uitat erau lucruri foarte vechi, precum cărţi vechi ce păreau învelite în piele.
Am observat că una dintre coloane avea blocuri în interior. Am crezut că sunt blocuri, dar de fapt erau tăblițe cu informaţii.
David: Avea vreuna dintre cărţile în piele coperta colorată, în culori strălucitoare?
Emery: Da, am văzut… una dintre coloane avea multe culori în ea…
David: Da.
Emery: ... și multe dimensiuni, de asemenea. Am văzut un raft care avea cărţi de aproximativ 2 metri.
David: Wow!
Emery: Da, părea că sunt cărţi. Eram departe, poate chiar la 9 metri distanţă.
David: Când Peterson a descris călătoria sa în biblioteca Vaticanului, el a spus că multe cărţi erau legate în piele şi că aveau catarame pe ele…
Emery: Da.
David: Şi că erau colorate… în culori strălucitoare, precum roşu strălucitor, verde strălucitor.
Emery: Da, da, am văzut și eu. Și erau foarte groase.
David: Wow!
Emery: Pielea era foarte groasă, şi chiar aveau metal pe ele. Am văzut multe dintre acestea în timp ce mergeam spre locul unde voiam să ajungem.
David: Deci aţi reuşit să luaţi cartea şi să mergeţi în zona de lectură, la o masă sau ceva de genul ăsta?
Emery: Nu, persoana respectivă a tras cartea afară. Sunt mese peste tot care nu sunt pe sol, ci pe piedestaluri. A lăsat cartea acolo, pe acest piedestal de 2 metri de sticlă sau ce era. Eu îi voi spune sticlă metalică.
El a deschis-o şi ne-a arătat. De fapt, nouă nu ne era permis să o atingem.”
Emery: Mai era acolo un translator, deoarece engleza (în care era scrisă cartea) nu era aşa corectă. Şi mai erau acolo doi dintre tehnicienii lor care supravegheau, precum bibliotecarii. Aceasta era cu adevărat interesant – bibliotecari.
Următorul fapt care s-a petrecut este că respectiva persoană a deschis cartea şi a început să o parcurgă. Şi noi priveam. Am privit alături de cei doi cercetători. Şi acele informații erau ceea ce doream. Erau exact ce doream. Apoi l-am întrebat dacă mai are ceva similar. Şi avea.
David: Hm.
Emery: Ne-a dus în altă zonă şi ne-a arătat altă carte. Care, de fapt, avea schițe ale exact acelui obiect…
David: Wow!
Emery: ... dar acea carte era străveche.
David: Serios?
Emery: Adică, nu ştiu cât de veche era, dar era destul de veche deoarece nu era scrisă pe hârtie – era un sul de schiţe uriaş pe care cineva, un călugăr, le desenase. Conținea foarte multă fizică, şi era în întregime în altă limbă. Am putut obţine o poză a acestui sul, şi o copie a cărţii, şi am adus-o acasă.
David: Ți-ai putut face o idee, din ceea ce s-a citit cu voce tare sau s-a tradus, despre ce era acel obiect sau de unde a venit, ceva specific?
Emery: Nu, deoarece odată întors acasă, am fost retras din acel proiect. Ceea ce pot spune este că era, cred, un instrument pus intenţionat acolo, pentru a ne oferi ajutor. Şi apoi s-a petrecut ceea ce s-a petrecut. Nu am mai făcut parte din acel proiect niciodată.
David: Vorbeai despre materialul scris în altă limbă, şi ai zis că nu era chiar o carte, ce era? Cum arăta?
Emery: Arăta ca hârtia cerată.
David: Hm.
Emery: Da, ca o hârtie cerată, neagră. Orice ar fi fost,  puteai scrie pe ea.
David: Hm.
Emery: Părea ceva de genul acesta.
David: Wow!
Emery: Dar nu am putut să o ating. Era descris exact acelaşi obiect – adică exact acea navă, dar de o formă mult mai mare. Probabil că de 10 ori mai mare… Indiferent cine ar fi desenat-o, era de 10 ori mai mare decât cea care era în posesia noastră.”
David: Tu ce crezi că se va petrece după acest interviu, adică oamenii vor începe să gândească la ceea ce ne-ai povestit?
Emery: Ei bine, primul fapt care se va petrece este că fiecare va dori să ştie în ce direcție să se îndrepte. «Eu vreau să fiu o astfel de persoană. Vreau să ajut. Vreau să ştiu cum pot să cresc ceva peste noapte – o roşie. Aş vrea să știu despre antigravitaţie – cum pot să-mi fac maşina să plutească etc.»
Oamenii vor începe să dorească să cunoască imediat și mai mult; va fi la latitudinea guvernului ce fel de informaţii vor fi oferite universităţilor şi publicului, dacă vrea sau nu să informeze corect. Probabil o vor face mai întâi prin intermediul universităţilor.
David: Da.
Emery: Din in fericire, mulţi dintre cercetătorii din întreaga lume vor face la alt nivel ceea ce fac. Şi apoi vor putea să transmită live munca lor căutând o modalitate de a ajunge la public printr-o astfel de sursă de informare – așa încât alți oameni să înceapă să gândească la acele aspecte, deoarece informaţia este necesar să devină liberă pentru a stimula întreaga planetă să vrea să facă ceva – în loc să ţină informaţia în universităţi, condioționând: «Ei bine, este nevoie mai întâi să înveţi asta şi …bla, bla, bla…»
David: Da.
Emery: Dar cred, de asemenea, că partea educaţională va fi mult mai uşor de făcut, pentru asimilarea acestor informații, deoarece cu bogăţia de tehnologii care ies la suprafaţă, vor exista şi tehnologii despre cum să înveţi mai repede…
David: Da.
Emery: ...cum să ai grijă mai bine de tine. Multe dintre aceste aspecte din viața noastră de zi cu zi vor fi mult mai simplu de făcut.”
Emery: Există desigur reguli, legi şi reglementări universale dar, din punct de vedere al tehnologiei, vom putea transforma ca peste noapte lumea, în mai puţin de o săptămână.
David: Da.
Emery: Adică vreau să spun că vom fi capabili să construim case în orice loc la 15 metri deasupra Amazonului, astfel încât să nu distrugem copacii.
David: Wow!
Emery: Vor fi construite orașe peste tot. Ştiu pentru că am fost contactat chiar de către guvernul nostru (SUA) pentru a organiza şi a face schiţele unui oraş special aici, care să fie auto-sustenabil, care să fie în afara grilei (obişnuite) de consum, care să aibă propriile sisteme de comunicaţie, propria alimentare cu energie electrică, şi tot ce este necesar, deoarece autoritățile se pregătesc să realizeze acest model peste tot.
Mă gândesc bineînţeles la ceea ce a spus Emery despre oraşul special, că va avea „propria alimentare cu energie electrică, şi tot ce este necesar, deoarece autoritățile se pregătesc să realizeze acest model peste tot. 
Cred că planul lor de a crea acest oraş special nu este făcut din dragoste pentru oameni – nu – ci este următorul punct pe agenda lor, pentru a ţine „turma” ocupată cu ceva nou şi fantastic, pe care l-au creat pentru a ne ţine „fericiţi”, şi totodată în carantină şi sub control. Acesta este modul în care au procedat întotdeauna.
Totul este un joc pentru ei – pentru cei care ne controlează, toate acestea sunt şi au fost sub controlul lor – dar jocul lor se va încheia în curând.

yogaesoteric
11 septembrie 2019

duminică, 15 septembrie 2019

Cetaceele de pe Sirius B

8 sept.2019,via Galaxygirl,
Traducerea Const. Mihăilescu.


Suntem rasa cetaceelor de pe Sirius B.
Din adâncurile apelor vedem foarte clar imaginea umanității de pe Pământ.
Multe suflete încarnate pe planeta voastră au plecat de aici ceea ce, unii dintre voi încep să-și amintească, să intre în conștientul vostru fizic.
De altfel, multe adevăruri se află adânc săpate în subconștientul vostru. Pare ireal să vă spunem că unii dintre voi ați trăit cândva în apă și ați avut corpuri de cetacee.
Încet, încet însă amintirea acelor existențe începe acum să iasă la suprafață.
Vedem și apreciem foarte obiectiv energiile discordante și haotice din lumea voastră.
Vedem comunitatea lucrătorilor umani în lumină, mulți obosiți în căutările lor.

Noi, balenele din mediul acvatic al planetei Sirius B dorim să vă reamintim despre sufletul vostru de balenă, care în unele vieți anterioare era corpul fizic ce v-a ajutat să cunoașteți cum se trăiește în apele oceanelor ori mărilor voastre. Aceste amintiri s-au depozitat în mintea subconștientului vostru, prentru a putea fi scoase la suprafață, adică conștientizate, atunci când ființa voastră totală va avea nevoie de ele.
Deși pare improbabil, vă asigurăm că este ușor să vă conectați cu noi.
(Și cum ar putea fi altfel, din moment ce noi suntem voi, într-o altă formă ?). În marea majoritate a cazurilor, și reciproca este tot atât de adevărată.
În memoria voastră ancestrală există și amintirea că, de fapt, sunteți ființe multidimensionale, și doar contextul actual în care existați și vă manifestați vă împiedică să vă vedeți și să vă recunoașteți măreția.
În parte, aceasta este o binecuvântare căci, dacă n-ar fi uitarea, ființei voastre i-ar fi imposibil să facă față colosalului bagaj de amintiri.
Este un adevăr indubitabil.

Și totuși, fiecare dintre voi tânjește la mai multă înțelepciune, la mai multă cunoaștere, mai multă cuprindere universală.
V-ați fracturat amintirile pentru a putea avea experiențe, neinfluențați de existențele trecute. Evident, o legătură cu experiențele trecute va exista întotdeauna, însă nu la nivel mental.
Majoritatea dintre voi ați venit pe Gaia pentru a vă încarna ca oameni, din dorința de a experimenta și, mai ales, din dorința de a ajuta la evoluția planetei și rasei umane.
Misiunea fiecăruia dintre voi este de a mișca lucrurile din loc, de a nu lăsa sistemul să se gripeze.


Oameni fiind, puteți înota alături de noi; de fapt, o și faceți, întotdeauna fără teama de a vă apropia de balene ori de delfini, care, mereu și-au dovedit încântarea de a vă avea parteneri de „bălăceală” în mediul în care rudele noastre pământene trăiesc.
Plonjând în adâncurile Mamei Gaia, cetaceele din apele planetei voastre, rudele noastre dar și ale voastre, simt bătaia inimii Mamei Pământ, și asta le calmează și le face încrezătoare, în ceea ce privește viitorul acestei rase acolo.
Există multă muncă de depus pentru a insufla acest sentiment profund de pace și ființelor umane de la suprafață.
Recomandarea noastră este să practicați înotul dar și meditația, mai ales pe malul apelor sau în ambarcațiuni care plutesc pe aceste ape. 
Multe linii de timp converg către asta.
Mulți, care nu mai servesc sau care au vibrații prea scăzute, se alătură în fluxul timpului vostru pentru dizolvare. Căci ați hotărât că nu mai trebuie să continuați pe căi și realități proprii dimensiunilor inferioare.
Creatorul a considerat că această poartă dimensională poate fi închisă deoarece termenele de existență în frecvențe inferioare au expirat. 
Pe măsură ce înotați în fluxul de cunoaștere profundă, trebuie să mai faceți și pauze „de ajustare”, după care să continuați. Odihniți-vă în această apă limpede, care vă cuprinde și vă curăță! Totul a venit într-o cronologie perfectă.
Din când în când, apele se tulbură și pot deveni agitate. Atunci trebuie să vă amintiți de Sinele vostru și să vă adresați lui, căci el nu-și pierde niciodată claritatea și luciditatea și nici nu poate fi afectat de furtuni ori ploi. În curând, pentru voi, apele vor deveni limpezi și atunci veți înțelege și veți vedea mult mai bine, din nou.
Noi, balenele lui Sirius B, vă rugăm să vă conectați cu adevăratul vostru sine de balenă, sinele vostru antic, al cunoașterii profunde. Rămâneți, în continuare, în aceste „apele liniștite ale adâncurilor”!
Multe adevăruri minunate veți găsi acolo. Multe, multe amintiri.


Pe măsură ce vârtejurile de la suprafață își intensifică agitația, pe măsură ce valurile cresc și scad, în adâncuri liniștea rămâne netulburată.
Nicio agitație, niciun vortex nu apare întâmplător. Fiecare este trimis să facă ceva, să schimbe ceva, să așeze energiile altfel și să curețe planeta pentru a așterne vouă și planetei straie noi, făcute și încărcate cu energii mai luminoase. Deși mulți nintre voi se sperie, noi vă spunem: totul este în ordine, totul este în program. 
Cu cât agitația este mai mare, cu atât schimbarea va fi mai mare, mai importantă. Totul este așa cum trebuie să fie. Voi, deținătorii de lumină, trebuie să țineți lumina, pacea și încrederea. 
Viteazul din voi, pe care noi îl vedem, se simte obosit. Obosit de luptă, dar mai ales de așteptare.
Amintiți-vă de voi, de cine sunteți voi cu adevărat, descoperiți porțile care vi se deschid spre noua lume, lumea IUBIRII și a PUTERII!
Voi nu sunteți și nu v-ați născut robii cuiva, voi sunteți stăpânii lumilor pe care le creați.
Rămânem prietenele și admiratoarele voastre.
Cetaceele de pe Sirius B.

https://sananda.website/whales-of-sirius-b-via-galaxygirl-september-8th-2019/

sâmbătă, 14 septembrie 2019

Istoria ascunsă a planetei Pământ I/2


6 sep. 2019; de Cristina Valenzuela. 
Traducere Const. Mihăilescu.
(continuare)

ERIDANUS
În „apele” primordiale învolburate ale lui ERIDANUS multe dintre stele au născut lumi proprii.
Din gazele și praful cosmic, aruncate din acel soare, s-au format planetele care s-au condensat și s-au răcit.
Gazele elementare s-au combinat, după un program divin elaborat de Creator, pentru a forma umiditatea și ploaia, care a tot căzut, până la formarea oceanelor.
Furtunile au făcut ravagii, oceanele s-au răscolit și s-au întors, prăvălindu-se pe țărmurile uscatului de suprafață. În mijlocul fulgerelor care s-au manifestat cu o furie de neimaginat, s-au creat primele celule ale vieții. Aceste forme primare de viață unicelulară, au început să se caute (după afinități) și să se combine. 
S-au creat astfel organisme mai complexe, multicelulare. Adaptându-se și hrănindu-se cu substanțele aflate în supa promordială, în eoni, au început să se formeze grupe specilaizate de celule care, combinându-se în fel și chip, unele au avut succes, dovedindu-se viabile, altele au eșuat și au pierit, dizolvându-se în supa primordială.
Formele de viață unicelulară s-au combinat pentru a forma creaturi multicelulare.
Treptat, materia vie s-a perfecționat, formând ființe din ce în ce mai complexe, până la ceea ce știm noi astăzi că există: viermi, scoici, pești, insecte, păsări, reptile, plante, mamifere, oameni.
Au luat ființă atât de multe creaturi diferite, cât există stele în galaxie.
În timp, la un moment dat, au apărut primatele.
Pe măsură ce omul primordial s-a dezvoltat, a ieși din peșteri și și-a încropit colibe, din ce în ce mai complexe. Mai multe colibe au format o colectivitate, o unitate administrativă. După multă vreme, multe sate s-au transformat în orașe. Omul a renunțat în mare parte la preocuparea lui de bază, vânarea animalelor, din blana, pielea sau fulgii lor confecționându-și îmbrăcăminte sau amenajându-și habitatul. S-au născut primele forme de comerț, în care aveau loc schimburi de produse obținute din vânătoare. 
Pentru a-și diversifica meniul, oamenii au început să pună în pământ semințe și plante dintre cele despre care, prin proprie experiență, a aflat că sunt bune și întrețin viața sau vindecă. După grădinărit a apărut agricultura.
Nevoile omului ERIDANUS au devenit dorințe ... iar din dorințe s-au născut lăcomia și egoismul.
Bărbații mai curajoși, mai temerari, mai inteligenți și mai puternici au devenit lideri, liderii au devenit cuceritori de grupuri rivale, de teritorii și de bogății pe care pământul le putea oferi. Treptat, lumea primitivă a devenit „civilizată”.
Diferențele de opinie sau de manifestare au devenit argumente, argumentele au devenit amenințări iar amenințările au dus la conflicte și la războaie.
Pe de altă parte, nevoia și curiozitatea au dat naștere tehnologiei.
Omul timpuriu ERIDANUS își cucerea lumea.
Apoi, omul a ridicat privirea către cer și a văzut soarele și stelele. Asta a făcut să-i încolțească în minte întrebarea: „Cine și ce este acolo ?” Dar, cel mai apropiat de el se afla Luna (nota C.M.: descrierea privește nu numai Pământul dar și oricare altă planetă din galaxie, chiar din univers, unde a apărut și s-a dezvoltat viața). 
După multă vreme, ființele inteligente ale acelei planete au creat nave cu care s-au putut deplasa, mai întâi, pe planetă, în jurul planetei, apoi până la astrul cel mai apropiat (Luna, în cazul Pământului). Ajunși pe astrul vecin, cel mai apropiat, ei și-a îmbogățit cunoașterea și au înțeles cât de nesfârșit este spațiul în care planeta lor era doar un grăunte de nisip.
Dorința de a merge mai departe a crescut treptat. Unii dintre cei mai temerari au început să călătorească, tot mai departe și mai adânc în pântecul universului, descoperind tărâmuri noi, cu caracteristici deosebite, dar și cu lumi noi, mai mult sau mai puțin asemănătoare.
După eoni, OMUL ERIDANUS (nota C.M.: ființele inteligente de pe diferitele planete ale galaxiei, de o anumită, formă, inteligență, caracteristici etc) și-a întâlnit rudele în galaxie.
Astfel, treptat, s-a aflat că există ființe ERIDANUS tip pasăre, tip reptilă, tip insectă etc, etc.
Unii erau mai războinici, alții mai liniștiți, mai pașnici, unii mai inteligenți, alții mai puțin. Unii erau mai mici de statură, alții, enorm de mari, unii de forma pământeanului, alții mult diferiți de tot ceea ce cunoscuseră..
Cei mai evoluați au început să-i învețe pe cei cu nivel de dezvoltare (socială, tehnică, spirituală) mai scăzut. Lumile galaxiei au început să se cunoască prin vizite, prin comerț, prin relații culturale etc. 
Au început să învețe unii de la alții.
Unii însă nu erau pașnici, nu erau animați de ideea de echitate și dreptate. Dacă doreau ceva, căutau și când găseau și-l însușeau, fără să ceară acceptul cuiva. Raționamentul acelor neamuri era: „Am găsit ce-mi trebuie, îl iau ”, singura justificare fiind necesitatea!
Astfel s-a născut spiritul războinic al celor care agresau și riposta justificată a celor are se apărau.
Din motive diametral opuse, evoluția a cuprins atât civlizațiile agresoare cât și pe cele care se apărau. Pe o cale sau pe alta, omul Eridanus s-a „civilizat”. Războaiele primitive s-au transformat la omul „civilizat” în știința războiului. Moartea a devenit instrument „civilizator”, element al „ progresului”.
Regatele galactice din ERIDANUS au crescut și au decăzut, civilizațiile au prosperat sau au pierit. 
Treptat, o serie neîntreruptă de războaie a cuprins întreaga galaxie. Niciun imperiu nu a durat prea mult timp. Ceea ce s-a salvat a fost puțin, ceea ce s-a distrus a fost majoritar. Mereu ființa umană a galaxiei (Eridanus) a trebuit să o ia de la capăt.

IMPERIUL „SSS”
În galaxia ERIDANUS, incompatibilitățile dintre civilizații au început să fie „soluționate” cu precădere prin războaie, violență și turbulență.
Aflate la comandă, nemiloasele și eficientele regine SSS-T (numite mai târziu, reptiliene) erau și străluciți politicieni, pe timp de pace și foarte buni strategi, pe timp de război. Ele știau să folosească excelent sensul și natura evenimentelor, pentru a profita și manipula la maximum situațiile care se creau, în avantajul și profitul lor.
Maeștrii Supremi ai Războiului, s-a remarcat a fi civilizația ființelor „SSS” (numite astfel din cauza sunetului sâsâit, ca de șarpe, pe care-l scoteau în timp ce vorbeau). Pământenii îi cunosc sub denumirea de reptilieni
Prin război și agresiune reptilienii au început să acapareze zone tot mai întinse din cel de al nouălea sector al galaxiei. Reputația acestei civilizații, condusă inițial de regine, a crescut atingând o culme greu de egalat. Cunoscute sub denumirea de „SSS-T”, reginele (reptiliene) și tehnicile lor de guvernare au devenit peste timp întruchiparea puterii regale.

Războinicii SSS erau cu sânge rece, aveau fețe înspăimântătoare, asemănătoare dragonului. Deși, prin evoluție, piela lor asemănătoare cu a dinozaurilor si-a mai pierdut din aspectul înfricoșetor, pe corp au mai păstrat trăsături și elemente care arătau că erau ființe de temut. .
Au mai păstrat o creastă lungă formată din solzi cornoși care pornea de la frunte, pe partea posterioară a corpului, amintind de strămoșii lor primitivi. 

Cunoscuți sub umele de „M-K” sau „M-G”, apariția luptărorilor SSS era suficientă pentru a stârni frica în inima inamicilor.
În nenumăratele războaie pe care le-au purtat de-a lungul a miliarde de ani, reptilienii au învățat o lecție vitală și anume că un inamic sau un rebel executat este o pierdere pentru învingător

În schimb, dacă acestuia i se ștergea memoria și creierul lui era reprogramat, el devenea docil și utilizabil la diverse munci, scop în care i s-a modificat și corpul, pentru a putea executa munci foarte grele.
Controlul minții adversarilor (sclavilor) a devenit o știință care a preocupat în cel mai înalt grad pe reginele SSS-T, cunoscute de alte rase (civilizații) cu care au venit reptilienii în contact sub denumirea de ARI sau „Maeștri”. Numele de ARI of AH (Heaven) - adică ARI al lui dumnezeu, ori „din cer” - a devenit „ARI-AN”, cunoscut pământenilor sub denumirea de ORION.
Dar, deși devenise epitomul (chintesența) puterii, un simbol al stăpânirii brutale și al agresiunii neîntrerupte, soarta a adus o întorsătură curioasă în civilizația ARI-AN-nilor..
În lăcomia lor și dorința de a deveni cea mai mare putere galactică, Războinicii SSS-T, au jefuit tezaurele Palatelor lumilor prădate și victimizate. 

Bogățiile culturale ale lumilor cucerite au fost aduse și expuse în muzeele ARI-AN, făcând din Imperiu centrul culturii și înțelepciunii celui de al nouălea sector galactic..
ARI-AN a devenit, în timp, vitrina lumilor și centrul cultural al poeziei, muzicii, artei și dansului.

(va continua)



miercuri, 11 septembrie 2019

Istoria ascunsă a planetei Pământ - Partea I/1


6 sep. 2019; de Cristina Valenzuela
Traducere Const. Mihăilescu.


Nu suntem singuri !
Astronomii greșesc. Oamenii de știință greșesc.
„Ei” sunt aici, dar nu-i putem vedea pentru că se ascund (nota C.M.: în alte domenii de frecvență
). Se ascund ... vederii noastre.
Noi suntem slujitorii lor, suntem sclavii lor, suntem proprietatea lor ... Suntem ai lor.

(
Robert Morning Sky- Rb.Cerul Dimineții)

Cu timpul, Ființa Stelară de contact a ajuns să aibă încredere în cei șase tineri pământeni pe care-i întâlnise.
Folosind un fel de cristal pentru a crea imagini, Vizitatorul a început să comunice cu tinerii. Ei l-au numit Star Elder (bătrâna stea); s-au așezat în jurul lui, privind facinați și cu mare atenție imaginile ce apăreau pe fațetele cristalului. Pe ele se derula istoria incredibilă a sistemului nostru solar și a omenirii în sine.
Mesajul bătrânului era simplu de înțeles: ființe din stele au fost aici de când Pământul era o stâncă stearpă și de la crearea Omului pe care l-au însoțit și monitorizat de-a lungul întregii sale evoluții. În unele cazuri, implicarea lor a fost binevoitoare, în altele, nu. Omul a fost ghidat, manipulat ... și indus în eroare. Oamenii au considerat Ființele din Stele ca fiind zei și dumnezei dar și demoni, în funcție de cum se manifestau ... .
Ei au fost întotdeauna aici, și încă mai sunt și acum.
Când tinerii din grup au insistat, dorind ca bătrânul din stele să-și explice prezența pe Pământ, acesta i-a uimit pe cei șase, derulându-le pe „ecran” imagini în care se vedea cum, în înaltul văzduh al planetei se desfășura un război cumplit între nave extraterestre. În final, navele inamice au avariat puternic o navă uriașă, care a aterizat fortuit sau a fost doborâtă la sol. Se numea „Morning Sky” (Cerul Dimineții)…
Bunicul meu era unul dintre cei șase tineri indieni care ascultau și vedeau derularea incredibilei povestiri. 
Când eram mic, bunicul mi-a spus această poveste despre vizitatorul său din stele. El și prietenii săi îl botezaseră pe vizitatorul din stele „Star Elder”, nume dat din respect pentru figura lui impunătoare. Dar, odată cu trecerea timpului, după ce au căpătat reciproc încredere, au aflat că numele adevărat al acestuia era ... "Bek'Ti".

Aceasta este povestea lui ... și a mea:
La sfârșitul anilor șaizeci, am fost înscris la universitate pentru a urma un program de studii religioase. Ca fiecare student, la sfârșitul studiilor, am depus o lucrare pe care o elaborasem și în care prezentam pe scurt istoria Omului și a Pământului, așa cum o povestise Bek'Ti grupului de tineri, între care se afla și bunicul meu.
Am intitulat lucrarea „Istoria ascunsă a planetei Pământ”.
Eram sigur că prezentasem o lucrare serioasă, bine documentată și credibilă.
N-a fost de loc așa: imediat ce mi-a fost citită, a fost considerată ca fiind o lucrare nerealistă, defăimătoare, dacă nu chiar blasfemiatoare a istoriei planetei și civilizației umane, care, mi s-a spus, n-ar putea să-mi facă cinste. Am fost considerat potrivnic religiei.
Povestea lui Bek'Ti, aproape că m-a... exmatriculat din școală.

Plin de frustrare, m-am apropiat de o organizație care se preocupă de problema OZN, cu speranța că cei de acolo vor fi mai receptivi și vor avea încredere în povestea mea, pe care credeam că o vor considera rezonabilă.
Spre surprinderea mea, am fost respins și ofensat. Un cercetător de acolo a încercat să-mi demonstreze că fenomenul OZN ține de o anume trehnologie foarte înaltă și NU are nimic de-a face cu existența unor ființe care se regăsesc în miturile popoarelor primitive. (Curios că acea persoană este acum considerată un cercetător de bază al fenomenului OZN, el publicând recent o carte cu conexiune ET / Native American.)

Timp de treizeci de ani, am evitat să-mi mai spun povestea; reacția inițială la eforturile mele mă descurajase complet.
Dar, recent, am fost convins să încerc din nou.
Istoria Omului și a Pământului prezentată de Bek'Ti este nu numai captivantă dar și înfricoșătoare. Crearea Omului și locul său în galaxie este clar, dar în procesul evoluției sale, noblețea și mândria lui au fost profund rănite.
Fenomenele de răpire și implicarea ființelor cenușii s-au dovedit a fi parte integrantă a istoriei Omului, ele fiind explicate în contextul scopurilor Ființelor Stelare în ceea ce privește evoluția Omenirii.
Sursele religioase și originile privind figuri legendare precum Zeus, Minotaur, Osiris și Isis, și o serie de alte ființe „mitologice”, sunt explicate și plasate logic în cadrul Istoriei Planetei Pământ.
Bazându-ne pe aceaste dezvăluiri pot fi prezise și evenimente viitoare. Asta nu vine dintr-o abilitate sau canalizare de hipnoză regresivă, ci din tiparele unui efort continuu de direcționare a Planetei Pământ, care pot fi observate.
Așa dar:
-) În curând, omul va fi înconjurat de imagini (holograme; n.m.) de asteroizi și comete în flăcări.
-) Nori negri și entități vor putea fi văzute peste tot, precum figurile lui Angel (?).
-) Dinozaurii vor deveni eroi ai copiilor, iar violența va sta la baza jocurilor (pe calculator) și în realitate.
-) Vor apărea noi boli, transmise prin atmosferă, cărora terapiile actuale nu le vor putea face față.
-) Activitățile de la NASA vor fi reduse sau, poate, se va renunța complet la ele.
-) Un război galactic de cucerire ne pândește ...
-) Pământul ... și Omul ... vor fi premiul mult-râvnit de breligeranți.
Cam despre asta este vorba în povestea mea.
De fapt, nu este povestea mea ci este a bunicului meu și, mai ales, povestea lui Bek'Ti.

GENEZA
O inimaginabilă explozie s-a produs la începuturi și ea a zguduit „nimicul” universurilor încă neformate.
În acea explozie, „ESENȚA” primordială a „punctului” a fost aruncată violent spre exterior.
Ca un ocean primordial, val după val, energiile s-au prăbușit în groapa neagră a Vidului cosmic (void). Haosul creat a fost deversat în Nimicul Cosmic..
Pe măsură ce apele primare curgeau spre exterior, râuri de „esență” întunecată se învârteau, formând vârtejuri uriașe. „Esența” începea să se condenseze formând nori de gaz din ce în ce mai compacți.
Supraîncălzită de forțele de compresie din miezul vârtejului, energia puternic compresată a făcut să apară scânteile care au aprins norii volatili.
Explozii simultane, de puteri diferite au format imense sfere de foc, din care s-au născut supernovele de stele roșii strălucitoare și piticele de un albastru aprins.
Ca și insulele din ape, au apărut galaxii care au început să aibă mișcări din ce în ce mai stabile în căutarea echilibrului cosmic. 
Eoni după eoni, procesul a continuat, în voidul (vidul) universal născându-se ... din când în când câte o galaxie.
Cu timpul, una dintre aceste galaxii va fi cunoscută sub denumirea de „ERIDANUS”. (sau Eridanos)

Ceea ce prezint în continuare este istoria unei mici părți din ERIDANUS din care s-a născut o planetă minusculă numită Pământ (EARTH).
(va urma)


duminică, 8 septembrie 2019

Mesaj de la Rasa [Civilizația] Felinelor


1 sept.2019; channeler Galaxygirl
Traducere Const. Mihăilescu

Suntem Rasa Felină. Linia noastră genealogică este mare, istoria noastră, vastă. Suntem străvechi, înțelepți dar și vicleni, când este nevoie.
Preferăm energiile iubirii, dar când iubirea trebuie protejată, suntem înverșunați. Cinstim căile sacre, energiile sacre ale Zeiței, ale Maicii tuturor lucrurilor, a cărei forță de viață pulsează rapid și puternic prin ființele noastre. Vedem prin vălul minciunii ființelor false dar și bunătatea din interiorul celor care o au, detectăm intențiile întunecate ale oricui. Vedem ce se întâmplă în diverse dimensiuni, și putem să ne deplasăm acolo, pe perioade diferite.
Am revenit și la voi. Spunem asta pentru ca ființele întunericului să ne audă.
Ele cred că mai păstrează un picior pe planeta voastră, dar noi le spunem că, poate doar un deget. Afirmăm aceasta acum când războinicii felini ai Zeiței s-au întors și știu care este situația la voi..
Energiile s-au schimbat destul de mult încât întunericul nu mai are unde să se ascundă.
SUNTEM războinicii (Rasei) Civilizației Felinelor. Am ajuns la timp pentru a elibera umanitatea voastră de sub dominațiia celor care v-au oprimat. Este timpul ca marele văl să fie ridicat, pentru a dispărea confuzia și pentru ca toate lucrurile să revină la normal, scăldate în energiile sacre ale echilibrului, al reunirii cu Marea Mamă și Marele Tată.
Toate acestea se vor produce pe planeta al cărui suflet, Gaia, îl prețuim și-l vom ajuta. Alchimia transformării întunericului în iubire va fi finalizată în această etapă a revigorării planetei Pământ, atât de chinuită în trecut.
În urmă cu eoni, am fost trădați de
entitatea masculină înșelătoare. Pe atunci, se pare că nu aveam de ales, nu exista exista o divinitate de schimb, cu care să putem colabora.
În confruntarea aprigă care a avut loc, am fost răniți. Mulți de-ai noștri au fost uciși (trimiși în neființă), urmare unui act mișelesc de trădare. Ne-am răspândit în univers.
Noi am iertat, dar nu am uitat și nu vom uita niciodată. De atunci, după eoni de antrenamet, abilitățile noastre au fost perfecționate și diversificate. Ne plecăm cu recunoștință în fața Conducătorilor noștri, pe care-i cinstim cu pioșenie. De pe planeta voastră au fost puțini cei care nu au fost preluați; am putut face această evaluare.

Îi onorăm pe cei care citesc aceste rânduri și ne privesc cu sinceră prietenie. Noi vrem să reabilităm femininul divin, acolo unde există un dezechilibru. Este și cazul planetei voastre, unde femininul a fost neglijat și lăsat în urmă. Deținem alchimia luminii și iubirii divine feminine și știm cum trebuie acționat pentru a obține echilibrul feminin-masculin. Am putea spune că suntem experți în această tehnică doarece am trecut de multe ori prin tenebrele cumplitelor dureri ale pierderii și dezechlibrului. Din fericire, ne-am curățat și ne-am vindecat. Suntem capabili și doritori să vă împărtășim din vasta și dureroasa noastră experiență. Vă stăm la dispoziție cu multă iubire și deferență.
Voi, lumea de la suprafața Terrei aveți nevoie să treceți prin procesul curățării și vindecării, pentru ca și la voi să se reechilibreze balanța masculin/feminin.
Nu trebuie să vă mai reamintim marile atrocități săvârșite împotriva ființelor purtătoare ale aspectului și caracteristicilor feminine, prigoana și nedreptatea care doar rare ori au fost întrerupte pe Pământ. Aproape fiecare dintre voi are această cunoaștere despre aceste nedreptăți.

Dorim ca în această seară să ne concentrăm asupra vindecării profunde, a femininului divin. Este singurul mod prin care voi și noi să putem merge mai departe pe căile promovarii vindecării generale și păstrării echilibrului universal..
Imaginați-vă tânărul vlăstar ieșit din embrionul sămânței încolțite. Observați-i creșterea la lumina soarelui, beneficiind de grija atentă și plină de iubire a celor care se ocupă ca plăntuța aceasta firavă dar dornică de viață, să crească viguroasă. Mâini iubitoare îngrijesc și trebăluiesc în jurul ei. Toți vor să contribuie la această reușită. 
Astfel de plăntuțe încolțesc și cresc acum pe Noul Pământ. Voi cei treziți, alături de noi, veniți să îngrijim acest nou răsad de ființe minunate și pline de lumină divină! Înlăturați regretele și durerea, minciuna și nedreptatea, concentrați-vă asupra iubirii și compasiunii !
Nu mai este loc pentru amărăciune. Fiecare trebuie  să vibreze pe înaltele vibrații ale Luminii Divine. Cine ajunge s-o facă, devine vindecător și va ști că iertarea are darul de a vindeca. Când ierți te înalți pe tine. 
Ajutați-vă planeta să se vindece de groaznicele și adâncile răni pe care omul i le-a provocat.
Destul cu trădarea, destul cu minciuna, destul cu ura !.
Promovați unitatea, iertarea, înțelegerea, iubirea ale căror semințe puneți-le sub brazda reavănă și primitoare a Noului Pământ.
Noi vedem noul sol bogat care este conectat la inimile deschise ale celor „treziți”. Vedem numeroasele lăstare verzi și fragede pline de speranță și iubire cum se ridică în soare. Sunt intențiile celor drepți și devotați, hotărâți să participe cu entuziasm la procesul de co-creare.
Căci, dacă fermierul plantează cu multă atenție și iubire, noua recoltă va fi o răsplată binemeritată.

Iubiților, lumea voastră s-a aflat multă vreme într-un mare dezechilibru, pe toate planurile. Cei care v-au condus s-au gândit doar la ei înșiși și la cât de mult ar putea câștiga, și rareori la necesitățile și calitatea recoltei viitoare.
Amărăciunea dispare treptat căci rădăcina i se usucă. Nova Gaia va fi iubitoare și fertilă. De prea mult timp vedem amărăciunea și suferința sexului feminin, ostracizat de ambițiile și spiritul războinic al masculinului în inima căruia nu prea și-a mai găsit locul IUBIREA și gingășia.
Iubiților, dorim ca împreună cu voi să începem să plantăm sămânța luminii; însă, pentru aceasta, „terenul” trebuie mai întâi ”desecat”.
Începeți cu vindecarea profundă a rănilor produse inimii femininului uman. Vă oferim cu plăcere și fără obligații metoda noastră de vindecare. Noi am utilizat-o cu succes, după ce am perfecționat-o și șlefuit-o corespunzător. Acum această metodă este un produs finit, gata să poată fi utilizat.
Chiar și în rănile adânci lumina poate străluci din interior. Vedem că acum începe să se facă loc iubirii și slujirii divine. În inima și în mintea voastră nu vor mai exista ură și răzbunare, căci vindecarea de aceste energii va fi totală. Codurile magnetice ale IUBIRII vor fi deslușite. Și, pentru aceasta, dorim să ne unim cu voi, oferindu-vă sprijinul de care aveți nevoie, pentru a nu mai fi nevoiți să treceți prin durerile prin care am trecut și noi cândva.
SUNTEM Civilizația Felină, o colectivitate de războinici care se închină Marii Zeițe.
Nu vă fie teamă! Propunerile noastre nu au nimic ascuns; noi nu vrem să facem rău nimănui, destul ne-au asuprit alții pe noi. Am învățat lecția și suntem gata să v-o oferim și vouă.
Vă putem oferi codurile Luminii Verzi cu care vă puteți vindeca și deveni iubitori, așa cum am ajuns să fim noi.
Nu este o manifestare de infatuare când vă spunem că am atins un nivel care ne permite să ne considerăm ființe regale și cu multă înțelepciune. Tot așa vă vedem și pe voi, dacă veți merge și insista pe calea evoluției spre Lumină.
Alegeți iubirea!
Ne înclinăm în fața voastră.
Suntem Civilizația Felină, în slujba umanității și ascensiunii Gaiei.
Pace și Iubire!
~ galaxygirl

https://sananda.website/the-feline-race-via-galaxygirl-september-1st-2019/