Prin profunda mea prezență EU SUNT, invoc acum Flacara Violet. Eu cer ca FV să curgă acum prin chakra coroanei mele spre inima mea și să se răspândească în fiecare celulă și particulă a corpului meu fizic, mental, emoțional și spiritual. Cer ca toate gândurile, vorbele și faptele mele întunecate să fie transmutate în lumină, indiferent când le-am creat. Așa să fie!” (în sprijinul celor interesați)

Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 2 iunie 2018

Sincronicitatea, informaţia cuantică şi psihicul


Când apar coincidenţe surprinzătoare pare că suntem conectaţi cu lumea din jurul nostru într-un mod misterios. De exemplu, te gândeşti la o melodie pe care nu ai mai auzit-o de ani buni, şi, în timp ce ai acest gând, auzi cântecul la radio. În acest caz se creează impresia că mintea este conectată la lumea din jurul tău – este o coincidenţă care apare între o stare mentală şi o stare fizică. Coincidenţele au loc, de asemenea, între psihicul a două persoane. De exemplu, dumneavoastră şi prietenul dumneavoastră vă cumpăraţi, în acelaşi timp, tricouri identice fără să ştiţi.
Sincronicitatea este un fenomen caracterizat printr-o coincidenţă semnificativă care apare între o stare mentală (subiectivă) şi un eveniment din lumea exterioară (obiectiv)”, au explicat dr. Francois Martin, din cadrul Laboratorului de Fizică Teoretică de la Universitatea din Paris, şi dr. Federico Carminati, fizician la Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN), într-o lucrare intitulata Syncronicity, Quantum Information and the Psyche (Sincronicitatea, informaţia cuantică şi psihicul), publicată în Jurnalul de Cosmologie în 2009.
Sincronicitatea nu poate fi explicată de fizica clasică
Martin şi Carminati susţin că sincronicitatea nu poate fi explicată de fizica clasică. Ei se adresează fizicii cuantice pentru a explica legătura dintre minte şi materie, precum şi pe cea dintre minţile mai multor oameni. Cei doi fizicieni folosesc fizica cuantică pentru a examina relaţia dintre mintea conştientă şi mintea inconştientă (inconştientul) şi pentru a studia liberul arbitru.
Cum interacţionează mintea conştientă cu inconştientul
În fizica cuantică, un electron există sub formă de undă – el nu se află într-o stare fixă până când nu este măsurat. Măsurarea limitează funcţia de undă, despre care se spune că astfel „colapsează”.
Martin consideră mintea inconştientă similară unui electron. Se află în diferite stări potenţiale, iar mintea conştientă acţionează ca un dispozitiv de măsurare care o fixează (cel puţin temporar) într-o anumită stare. Mintea conştientă anulează funcţia de undă a minţii inconştiente.
Liberul arbitru are un rol fundamental în tranziţia de la potenţialitate la actualitate şi invers”, a scris Francois Martin într-o altă lucrare intitulată Quantum Psyche: Quantum Field Theory of the Human Psyche (Psihicul Cuantic: Teoria câmpului cuantic al psihicului uman), publicată în 2005, în NeuroQuantology.
Conform acestei teorii, există un proces cuantic care apare între diferitele părţi ale minţii umane. Dar acest proces se extinde dincolo de mintea unei persoane până la evenimente ce ţin de sincronicitate. Martin şi Carminati se întreabă dacă nu cumva mintea unui individ este conectată la un inconştient colectiv prin fenomenul de entanglement cuantic (fenomen cuantic în care stările cuantice ale mai multor obiecte sau particule elementare diferite sunt „conectate” între ele – n.r.).
Cum pot fi conectate două sau mai multe persoane
Cercetătorii explică entanglementul cuantic ca pe un fenomen în care perechi sau grupuri de particule care au fost în contact una cu cealaltă par să rămână conectate chiar şi după ce s-au despărţit şi se află la distanţe mari unele de altele. Atunci când se acţionează asupra uneia dintre particule, au fost observate modificări corespunzătoare care apar în starea celeilalte particule.
Analogia pentru psihicul uman aflat într-o stare cuplată este o familie nucleară, în care toate elementele familiei rămân legate între ele prin interacţiunea constantă, fie ea emoţională, financiară, sau socială care apare ca urmare a faptului că membrii familiei trăiesc în aceeaşi reşedinţă”, scrie Martin în lucrarea sa din 2005.
Un exemplu de entanglement între doi indivizi ar fi legăturile care continuă să existe între copiii care devin adulţi şi părinţii care îmbătrânesc; într-un astfel de caz nu mai există nici o reşedinţă comună, nici o dependență financiară sau de altă natură, dar conexiunea poate continua să existe la distanţe mari şi pentru multe decenii. Corelaţia dintre indivizi aparent deconectaţi este foarte bine reprezentată de conceptul de entanglement cuantic între două sau mai multe minţi umane.”
Transfer de informaţii cuantice
Martin recunoaşte că ipoteza lui necesită investigaţii ulterioare – există încă multe de descoperit în domeniul fizicii cuantice în ceea ce priveşte particulele, ca să nu mai vorbim de psihicul uman. Garret Moddel, profesor de inginerie la Universitatea din Colorado care a lucrat mult în domeniul mecanicii cuantice, a explicat cât de uşor poate fi simplificat entanglementul. Efectul „este unul foarte subtil. Nu este un efect de cauzalitate, ci un efect de corelare. Pentru a arăta care este diferenţa dintre cele două este nevoie de o explicaţie destul de detaliată”.
Oamenii tind să creadă că entanglementul cuantic înseamnă că atunci când agit o particulă, voi putea vedea efectul pe o alta, dar nu este aşa”, a afirmat el.
Nu există nicio indicaţie că informaţiile pot fi comunicate prin entanglement – sau cel puţin nu în modul în care ne gândim la „informaţii” din perspectiva fizicii clasice.
În informaţia clasică există un sistem binar de biţi, care poate avea doar două valori: 0 sau 1. „Un bit cuantic (în formă prescurtată qu-bit) poate lua simultan valorile 0 şi 1”, au explicat Martin şi Carminati. Qu-biţii sunt într-o superpoziţie în care se află în ambele stări în acelaşi timp.
O etapă preliminară către stocarea datelor cuantice a avut loc în 2008, când oamenii de ştiinţă au transferat o stare de superpoziţie de la un qu-bit la altul.
Carminati şi Martin au scris: „Presupunem că sistemele mentale propuse iniţial de Freud, adică inconştient, preconștiinţa, conştiinţa, sunt alcătuite din qu-biţi mentali. Ele sunt seturi de qu-biţi mentali.” Cercetătorii susţin că aceste niveluri diferite de conştiinţă se află în starea de entanglement cuantic.
Entanglementul dintre mintea conştientă şi inconştientul colectiv (al persoanelor cu care avem legături emoţionale etc.), explică acele coincidenţe în care psihicul a două sau mai multe persoane par a fi conectate. Dar mintea conştientă se află de asemenea într-o stare de entanglement cu materia, astfel explicându-se coincidenţele în care lumea fizică din jurul nostru pare să reflecte gândurile noastre, au continuat cei doi cercetători.
Evenimentele ce ţin de sincronicitatea dintre minte şi domeniile materiale pot fi văzute ca o consecinţă a entanglementului cuantic dintre minte şi materie. Pentru noi, domeniul mental şi cel material al realităţii vor fi considerate aspecte sau manifestări ale unei singure realităţi fundamentale în care mintea şi materia sunt neseparate”, au notat cei doi.
Pentru ei, existenţa sincronicităţii respinge punctul de vedere strict materialist: „Proiecţia subiectivităţii noastre în mediul în care trăim (fenomene de sincronicitate…), în acord cu mecanica cuantică, respinge ipoteza locală (fiecare individ este în bucata sa de spaţiu-timp), precum şi ipoteza realistă (obiectul are o realitate bine definită independentă de subiectul care îl observă).
Comportamentul colectiv, global
Martin şi Carminati încheie cu o trimitere la condensatul Bose-Einstein (BEC). Encyclopedia Britannica defineşte BEC ca fiind „o stare a materiei în care atomi diferiţi sau particule subatomice, răciţi până aproape de zero absolut… fuzionează într-o singură entitate mecanică cuantică.”
Carminati şi Martin au scris: „La final permiteţi-ne să menţionăm un efect cuantic care poate avea consecinţe importante în fenomenele mentale, de exemplu în ceea ce priveşte conştientizarea (sau apariţia conştiinţei). Este această stare de condensare Bose-Einstein cea în care fiecare particulă îşi pierde individualitatea în favoarea unui comportament colectiv, global.”

yogaesoteric
31 mai 2018

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu