Pentru a ajuta procesul ascensionării, propum cititorilor ca în fiecare DUMINICĂ, ora 22,30, timp de 10 minute, să facem următoarea invocație: Cu credință, umilință și iubire, cer Matricei-Dumnezeu să retragă de pe Pământ toate ființele care, prin alegerile, acțiunile și gândurile lor, se opun ASCENSIUNII planetei și umanității în dimensiuni superioare. Eu sunt pregătit(ă) și vreau să ascensionez. Eu sunt sănătos(-oasă) și plin(ă) de iubire ; eu sunt nemuritor (-are). Amin.


Totalul afișărilor de pagină

joi, 11 mai 2017

CALEA SUFLETULUI.

Comentariu la articolul „Mesaj de la Cei de Aur: Amintindu-vă de Conștiința Unității”
(Publicat pe acest blog pe data de 4 mai 2017)


Se pare că tema a suscitat interesul multor cititori ceea ce, în definitiv, nu este rău.
Variante despre ceea ce este „dincolo” sunt destule, cele mai multe fiind cele a căror paternitate este revendicată de diversele religii.
Cea mai plauzibilă variantă, probată în multe situații, este cea a existenței tărâmului NIRVANA despre care avem date și foarte multe amănunte. Ele se datorează sufletelor plecate din corpul fizic și care au luat legătura cu cei dragi, de lângă care au plecat cândva.
Cel mai cunoscut caz este cel al lui Matthew Ward, tânăr (17 ani) care, în 1980, a murit într-un accident de mașină, în timp ce revenea acasă (în America), după o vizită în Panama, făcută tatălui său.

În urma acestui eveniment tragic, mama sa, Suzanne Ward nu s-a putut împăca cu ideea pierderii fiului Matei (Matthew) și mereu a încercat să ia legătura cu sufletul lui, prin intermediul ființelor umane dotate cu capacități mediumice. După mai mulți ani (cca 14) de căutări, cei doi (mamă și fiu) se regăsesc într-o comunicare telepatică ce continuă cu regularitate și astăzi.
Stabilirea acestei legături telepatice s-a datorat atât nivelului evolutiv la care se aflau cele două suflete dar, mai ales, întâmplării că ele sunt suflete pereche (care au la origine același suflet rădăcină), deci cu foarte multe afinități (ceea ce presupune puternice legături empatice).
Comunicarea între ei are particularitatea că, în timp ce aude în ființa sa ceea ce i se comunică, Suzana poate și vedea cu ochii minții imagini pe care i le trimite interlocutorul. În plus, simultan, ea are și abilitatea de a executa o scriere mecanică, dacă se află în fața tastaturii calculatorului. Personal am comunicat cu Suzanne, convingându-mă de buna ei credință și de marea ei iubire pentru oameni.

De-a lungul mai multor ani, Suzana a scris mai multe cărți cu conversațiile telepatice dintre ea și Matei sau cu entitățile cu care el a pus-o în legătură. Cinci dintre aceste cărți, traduse de Monica Vișan, au apărut la editura For You: „Matei, vorbește-mi despre rai”, „Revelații pentru o nouă eră”, „Iluminări pentru o nouă eră”, „Vocile Universului”și „Era iluminării”.

Din aceste comunicări, dar și din alte surse, rezultă că:
-) foarte multe planete locuite de ființe inteligente, au propriul lor tărâm (creat ulterior apariției civilizației pe acea planetă) cu aprobarea Dumnezeului acestui Univers și al Logosului sistemului solar respectiv; aceste  tărâmuri sunt situate în dimensiunea imediat superioară celei în care se află planeta pentru care au fost înființate.
Ele au fost create în special cu scopul de a vindeca sufletele, care, din varii motive, au avut de suferit mai ales la moartea corpului fizic.
Un asemenea tărâm este atât un fel de sanatoriu de vindecare cât și un mijloc de reabilitare a sufletelor care primesc cele mai atente îngrijiri, putând trăi acolo pe perioade diferite de timp, tărâmul fiind, în principiu, doar o locație de tranziție.
Sufletul rămâne acolo până când devine complet sănătos, reabilitat și deplin conștient de sine. 
După o perioadă, el simte că e gata să-și continuie munca de îmbogățire prin experiență într-o nouă încarnare. Ca urmare, sufletul începe să-și dorească să se reîncarneze fie pe planeta din care a provenit fie pe o alta, în funcție de ceea ce este mai bine pentru evoluția sa.
Sufletele foarte evoluate, cum ar fi cel al entității Matei, pot rămâne foarte multă vreme în acest tărâm îndeplinind diferite însărcinări de la Divinitate sau de la alte Înalte Entități Superioare, atât în plan local cât și oriunde în univers (poate, presupun eu, și ca  trimiși spre alte universuri). 
În unele cazuri, considerându-se că nivelul evolutiv la care a ajuns este suficient de înalt, sufletul nu se mai reîncarnează, alegând să meargă în planuri superioare, pentru a avea existențe și îndatoriri diferite de cele ale ființelor evolutive. 

Planeta SATURN constituie un caz aparte, foarte interesant, de altfel, motiv pentru care voi insista mai mult asupra acestei planete.

După cum cunoaște toată lumea, planeta gigant SATURN (a doua ca mărime din sistemul nostru solar, de 1037 ori mai mare, ca volum, decât Pământul) este înconjurată de două inele (cel mai apropiat fiind format din două jumătăți, secțiunea amintind de cifra 8),
Din comunicările lui Dumnezeu,  făcute prin intermediul „scribului” Său, Jacob Lorber, reiese că, contrar a ceea ce susține știința noastră, aceste inele nu sunt aglomerări de praf cosmic (vezi cartea „SATURN”, de J. Lorber) ci „ sunt corpuri cerești compacte și solide”, având caracteristicile obișnuite ale unei planete (forme de relif diferite, precum munți, șes, dealuri, ape și sunt înconjurate de atmosferă etc.).
Ele sunt locuite, în principal, de ființe provenite din încarnarea sufletelor saturnienilor decedați pe planetă.

Trebuie făcută mențiunea (prin care știința pământeană poate fi scuzată) că, dată fiind dimensiunea superioară (ca frecvență de vibrație) existentă pe aceste inele (superioară celei în care se află Pământul), este explicabil de ce noi, ființele pământene, aflate până acum în 3D, nu am fost capabile să vedem, folosind o tehnologia compatibilă cu  dimensiunea nostră inferioară, ce este și cum este într-o dimensiune superioară precum cea în care se află inelele lui Saturn.
În sursele menționate se susține că un suflet încarnat pe Saturn, și decedat (ca trup fizic), se reîncarnează, de obicei, pe primul inel, apoi pe al doilea, seria vieților continuând succesiv prin toate cele 7 luni (sateliți naturali) principale ale lui Saturn (cel mai apropiat satelit fiind Mimas iar cel mai îndepărtat,Titan - a cărui mărime este comparabilă cu cea a Pământului -).
Desigur, ordinea în care sufletul plecat de pe Saturn străbate acest circuit nu este identică, ea depinzând de nivelul de evoluție la care ființa (saturnianul) ajunsese atunci când era întrupată pe planetă, căci frecvența de vibrație de pe fiecare satelit este diferită.

Inelele și sateliții lui Saturn au, printre altele, rolul pe care îl au Nirvana și Luna noastră (vom vedea mai încolo) pentru Pământ.

Mai menționez că, în conformitate tot cu scrierile care i-au fost dictate, Lorber afirmă că și Luna Pământului poate fi destinația unor suflete plecate de pe Terra.
Aflăm astfel că cele mai puțin evoluate suflete venite de pe Pământ își pot continua existența, într-un corp fizic, pe partea nevăzută (de noi) a Lunii, acolo unde viața este un adevărat calvar, ca urmare a grelelor condiții de viață (trăiesc în grote insalubre, nesigure și se „încălzesc” cu gazele emanate de propriul lor corp), ori pe partea văzută de pe Pământ, aici însă „nemaifiind ființe organice ci unele cu o natură pur spirituală”, nematerială. 
Acestea din urmă migrează extrem de lent, din loc în loc, începând din partea de jos a feței vizibile a Lunii, până în extremitatea nordică. Periplul poate dura mii de ani. În tot acest îndelungat timp, sufletele învață ce este umilința și cum ar fi trebuit să prețuiasă aspectul spiritual al ființei, nu agoniseala și îmbuibarea cu bunuri materiale obținute, mai ales, pe căi necinstite.
 
Desigur, destul de puține suflete plecate de pe Pământ ajung pe Lună, și anume doar acelea care nu au evoluat deloc, aproape deloc sau au regresat, cât au avut un corp de carne pe Terra.

Pe oricare dintre cele două părți ale Lunii, viața sufletelor este una extrem de dură, dar reprezintă o școală necesară evoluției lor, în concordanță cu legile Creatorului.
După o lungă perioadă de pocăință și învățare, sufletul își va relua ciclul încarnărilor pe planeta de unde a venit (Pământul) sau pe o altă planetă, care îi poate oferi cele mai bune condiții de evoluție. Totul se întâmplă de-a lungul a mii, poate, zeci de mii de ani.

După abandonarea corpului fizic, sufletul ajunge în NIRVANA, imediat sau după o scurtă perioadă de nedumerire și rătăcire, în sensul că sufletele celor care au fost legați puternic de bunurile materiale (mai ales cei care își adunaseră bogății) nu realizează că au murit și continuă să bântuie proprietățile pe care și le acumulaseră, simțindu-se datori să și le apere în continuare. Tot astfel se întâmplă și cu sufletele care au fost legate puternic emoțional de ființe dragi pe care le lasă pe Pământ. 
Entități angelice (îngeri) le acordă permanent asistență și, treptat, le fac să înțeleagă că nu mai sunt în corp fizic, convingându-le că este cazul să se lase conduse spre tărâmul NIRVANEI.

Imediat ce ajung pe acest tărâm, sufletele (care, conf. comunicărilor lui Matei, își asumă un corp fizic eterat) sunt conduse în spații de tratament adecvate, unde-și revin și se vindecă de trauma morții prin care a trecut corpul lor fizic, mental și emoțional, după care vor urma un program de convalescență, continuat, treptat, de cunoașterea noii lumi în care se află etc.
Trebuie spus, de asemenea, că, deși NIRVANA se află în dimensiunea 4D, ea este stratificată pe domenii de frecvență începând cu unele foarte apropiate de cele ale dimensiunii 3D și terminând cu stratul superior, care se află foarte aproape de 5D.

După vindecarea psihică, eliberată de orice urmă de traumă, entitatea-suflet ajunge în substratul corespunzător nivelului de evoluție pe care-l atinsese pe Pământ de unde, treptat, va începe să avanseze spre straturile superioare, pe măsură ce va conștientiza și retrăi secvențe din viața pe care a încheiat-o pe Pământ, înțelegând ce a făcut bine și ce a greșit, în final, devenindu-i foarte clar ce ar trebui să facă în următoarea viață în care va „plonja”, după o anumită perioadă de instruire și acomodare pe NIRVANA; în prealabil elaborându-și un program pe care va încerca să-l realizeze în viața care urmează. 
Pentru întocmirea acestui program el va contacta toate sufletele ențităților cu care va urma să relaționeze (începând cu alegerea locației, a părinților, a familiei în care va trăi, profesiei, a instructorilor săi, a celor cu care va intra în conflict sau cu care va avea colaborări etc). Programul va cuprinde necondiționat durata vieții (data și felul nașterii și al morții corpului fizic). 
Oricum, din acest program nu va lipsi nici datoria karmică (pozitivă sau negativă) acumulată anterior, scopul fiind de lichidare a oricărei încărcături karmice (legea Karmei).
În conformitate cu Legea Liberului Arbitru, el va putea aduce unele modificări programului său de viață, asumându-și responsabilitatea pentru aceste devieri sau corecții.

Aș vrea să menționez că, în funcție de scopul urmărit, durata vieții următoare poate varia extrem de mult, unele suflete dorind să experimenteze, de exemplu, doar viața de fetus, ceea ce va determina situația de avort spontan ori ales de mamă.
În alte situații, un suflet poate alege să preia un corp fizic născut deja și de o anumită vârstă (cazul sufletului lui Lobsang Rampa sau al lui Tobias).

Orice suflet face parte integrantă dintr-un suflet cumulativ care însumează absolut toate esențele vieților anterioare și toate aspectele acelui suflet, răspândite în univers.
Despre totalitatea sufletelor derivând din sufletul rădăcină se poate scrie o carte. Nu-mi propun acum să dezvolt aici acest subiect.
Importand de știut este că TOATE SUFLETELE RĂDĂCINĂ au fost create de Creator la început și o singură dată (vezi „Conversații cu Dumnezeu” de Neale Donald Walsch), din ele derivând, de-a lungul eonilor, toate ramificațiile care constituie genealogia sufletelor.

În încheiere, doresc să remarc că ciclurile vieților, prin care trece un suflet, sunt practic nelimitate și determinate de volumul și calitatea acumulărilor obținute prin experiențele pe care sufletul alege să le efectuieze.
Un ciclu de vieți se încheie cu revenirea sufletului ACASĂ, pentru a „descărca” tot ceea ce a acumulat, depunând la picioarele Creatorului toată cunoașterea adunată de când a plecat.
După o perioadă, sufletul va începe un alt ciclu existențial, la un alt nivel de vibrație, repetând aceasta, cine știe, poate la infinit!

C.M.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu