Prin profunda mea prezență EU SUNT, invoc acum Flacăra Violet. Eu cer ca FV să curgă acum prin chakra coroanei mele spre inima mea și să se răspândească în fiecare celulă și particulă a corpului meu fizic, mental, emoțional și spiritual. Cer ca toate gândurile, vorbele și faptele mele întunecate să fie transmutate în lumină, indiferent când le-am creat. Așa să fie! (în sprijinul cititorului)

Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 26 februarie 2014

SaLuSa, 21 feb. 2014



Channeler Mike Quinsey 
Traducere Const. Mihăilescu

Voi sunteți prezenți pe Pământ, în cel mai important moment al istoriei voastre și, în calitate de Lucratori in Lumină, mulți dintre voi au de jucat roluri specifice, pentru a ajuta acest proces. Fiecare dintre voi s-a oferit (Nota C.M.: la nivel de suflet) să servească Lumina necesară acestui extraordinar și rarisim moment, important pentru întreaga voastră umanitate. 
SaLuSa

Dar, pentru a putea manifesta Lumina, este necesar ca voi înșivă să acceptați metamorfoze care să vă facă apți de a vă îndeplini misiunea. 
Este un fapt real și verificat că, prin contribuția voastră la răspândirea Luminii, întunecații pierd tot mai mult teren în care-și pot manifesta intențiile malefice. 
Noi avem o imagine clară asupra dinamicii acestui proces de lichidare a forțelor întunecate. Eforturile noastre comune vor impune, la nivel global, o adevărată lovitură de stat, fără vărsare de sânge (Nota C.M.: cu excepția cazurilor când ființele implicate au în programul lor de viață asemenea transferuri existențiale). Monitorizarea permanentă a intențiilor și acțiunilor forțelor ostile progresului și evoluției ființelor umane, ne oferă o derulare previzibilă a evenimentelor.
Trebuie ținut cont de amploarea și profunzimea transformărilor care sunt programate să aibă loc, și aceasta poate face pe unii dintre voi să nu vadă întregul tablou al evenimentelor și să considere că, de fapt, nu se întâmplă nimic semnificativ pe Pământ. 
Frecvent și planificat se întâmplă ca germenii anumitor evenimente să fie sădiți de noi și preluați apoi de cei mai pregătiți dintre voi, pentru a le pune în practică și a le da amploarea pe care s-a scontat. Deci, nu fiți alarmați că, uneori, ceea ce se întâmplă în jurul vostru nu pare a fi în sensul transformărilor aștepate, căci, deși există anumite sinuozități în desfășurare, trendul crescător este menținut neabătut iar rezultatul final se cunoaște. 
 Suntem, în mod evident, conștienți de faptul că întunecații și uneltele lor docile de pe planetă, vor lupta până la capăt, dar întreaga bătălie se desfășoară sub deplinul nostru control, și nu a existat nici măcar o situație în care să nu existe soluții de lichidare a oricăror opoziții din partea maleficilor. Din motive karmice, nu putem interveni în unele chestiuni în care trebuie șterse anumite responsabilități ale unor grupuri sau indivizi.

Pe măsură ce nivelul vibrațiilor începe să se ridice pe Pământ, unii dintre voi vor constata că abilitățile și puterile lor psihice cresc, și că, în general, devin mai intuitivi, mai perspicace și mai greu de manipulat. Aceasta vă va ajuta să luați decizii mai bune, atunci când vă confruntați cu situații în care trebuie să aveți obțiunea cea mai corectă, pentru voi și pentru colectivitate. De asemenea, aceasta vă va crește încrederea în voi înșivă și în grupul de acțiune din care faceți parte. 
Cu toate acestea, nu este cazul să supralicitați, considerând că orice anticipare poate fi adusă în realitatea voastră, indiferent de gradul ei de pregătire (Nota C.M: adică să nu ne propunem obiective hazardate, născute din dorința de a ne demonstra capacitățile)
Așa cum am mai spus și cu alte ocazii, noi avem importantul avantaj că putem vedea imaginea de ansamblu a tabloului, și aceasta ne oferă posibilitatea de a acționa în deplină cunoaștere și cu suficientă anticipație. Uneori, de exemplu, pentru buna derulare a fazelor programului, este nevoi să introducem în viața voastră anumite schimbări care, la nivel fizic (material) vă solicită la eforturi suplimentare, cu un anume grad de dificultate. Aceasta poate face ca, inițial, să considerați că vi s-a făcut un act de nedreptate sau că vi s-a complicat viața în mod inutil. În timp, veți constata și singuri că „ tot răul a fost spre bine” și că atenționările care vi s-au făcut, prin introducerea acestor modificări în viața voastră, v-au ajutat să evitați situații, poate chiar dramatice. De fiecare dată când trebuie să vă confruntați cu un astfel de eveniment, amintiți-vă că nimic nu este întâmplător și că totul are un rost, o explicație. 
Totul este să nu disperați ci să tratați problema cu încrederea că dacă a apărut în viața voastră, ar trebui să o acceptați și să căutați soluțiile avantajoase pentru voi, familia voastră sau colectivitatea în care trăiți, fără a vă abate de la cinste, corectitudine și demnitate. TOTDEAUNA EXISTĂ SOLUȚII.

În viitor veți trăi într-un timp cu caracteristici complet diferite, mai bine spus, într-un non timp. Atunci, toată experiența voastră pământeană nu va mai fi necesară, deoarece dorințele și gândurile vor avea o altă cale de aducere în realitatea voastră. Cele mai multe dintre gândurile și dorințele voastre vor fi materializate instantaneu sau după o scurtă perioadă de așteptare. Vor crește însă foarte mult responsabilitatea și discernământul. (Nota C.M.: și acum se produc materializări, aduceri în realitatea noastră a multor gânduri și dorințe, numai că ele nu apar instantaneu. Amintiți-vă: „Suntem ceea ce gândim”, „Nu săpa groapa altuia căci vei cădea singur în ea”, „ Cum îți așterni, așa dormi”, „ Bine faci, bine găsești” etc). 
În acel viitor destul de apropiat, se va impune să vă ordonați și să vă controlați bine gândurile, pentru a nu aduce în realitate lucruri sau fapte pe care nu vi le doriți. (Nota C.M.: Despre un asemenea fapt puteți citi, de ex., în cartea PROIECTUL MONTAUK, cap.15: Întâlnire cu monstrul; carte apărută la ed. Daksha, 2006)
Deja unii dintre pământenii care și-au ridicat suficient nivelul de vibrație, au depozitat în subconștient întreaga informație necesară unor asemenea performanțe.
Punerea în operă a acestei cunoașteri se va produce nu peste foarte mult timp, și anume atunci când informația se va transfera minții conștiente. (n.m.: această trecere nu trebuie grăbită și, oricum, trebuie corelată cu creșterea nivelului de conștiință).
Faptul că sunteți aici, în acest cel mai important moment, este, în sine, un indiciu suficient că v-a crescut destul de mult capacitatea de a face progrese adecvate. Lumina va ajuta, în continuare, la răspândirea cunoștințelor necesare, care vă vor ajuta să  intrați în linie dreaptă spre viitorul care vă așteaptă.
 Dragilor, simțim nevoia de a vă confirma încă o dată că președintele Obama joacă un rol major în aducerea Luminii pe Pământ, și că, pentru a avea un deplin succes, va realiza în timp util acele asocieri care vor scoate adevărul la iveală. Un alt aspect important, referitor la persoana președintelui și rolul său actual, este cel legat de echilibrarea balanței în forurile de decizie între întuneric și lumină, care-i va permite cea mai bună poziționare în vederea declanșării marii acțiuni a omenirii pentru deplina ei eliberare. Se acționează la pregătirea acelor evenimente cu mult tact și suficientă răbdare, pentru a se evita orice eroare și a se garanta deplinul succes.  Aveți încredere în Obama și acordați-i sprijinul total, căci este spre binele vostru, al tuturor. 
 
Sunt SaLuSa de pe Sirius, încântată să vă repet că deținem un control strict și total asupra activităților subversive ale întunecaților. Nu vă lăsați induși în eroare de aparente stagnări sau renunțări. Când maleficii vor realiza în ce adâncă și mare capcană au căzut, va fi mult prea târziu pentru a se mai putea salva. 
După acel moment de cotitură, rapid se vor înfăptui toate schimbările cuprinse în Programul Divin, elaborat de foarte mult timp. Pregătiți-vă pentru a trăi mari bucurii, mari realizări, într-o lume a abundenței și păcii.
Mulțumesc SaLuSa, Mike Quinsey
http://www.treeofthegoldenlight.com

marți, 25 februarie 2014

Realitatea fascinantă a spiritelor naturii dezvăluită prin clarviziune (III)



de Gregorian Bivolaru

În anul 1920, cunoscutul scriitor Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes, s-a implicat într-o acţiune foarte aparte de cercetare. Împreună cu profesorul Edward L. Gardner a pornit să investigheze autenticitatea a două fotografii realizate la Cottingley, în care apăreau jucăușe spirite ale naturii.  După examinarea atentă a dovezilor fizice, următorul pas al cercetării l-a implicat pe maiorului Geoffrey Hodson, un clarvăzător recunoscut.
Deşi povestea acestor fotografii – devenite celebre – nu a fost niciodată elucidată pe deplin, Hodson şi-a dedicat întreaga viaţă verificării existenţei spiritelor naturii şi cercetării lumii în care ele trăiesc. 


Aceste fascinante entități ce populează întregul pământ, apele, focul și văzduhul au fost descrise, de asemenea, de clarvăzătorul Charles Leadbeater, membru marcant al Societății Teosofice. În numeroasele călătorii pe care le-a făcut în toată lumea, el a observat cu încântare prezența lor plină de viață, prospețime și jucăușenie.

În descrierea celei de-a treia categorii de spirite ale naturii, salamandrele, Hodson a fost mai puțin poetic. Spiritele focului i-au apărut ca fiind alcătuite din flăcări. Înălţimea lor este variabilă şi, deşi îşi schimbă constant înfăţişarea, salamandrele păstrează totuşi o aparenţă umană. Ochii lor radiază o energie teribilă, au urechile foarte ascuțite, iar „părul“ lor se revarsă pe umeri ca nişte limbi de foc. Fața lor de formă triunghiulară, când nu era acoperită de flăcări aurice pâlpâitoare, portocaliu-roşcate, părea, spune Hodson, umană în aparență, dar non-umană ca expresie. Ochii migdalaţi şi foarte oblici erau iluminați „de o plăcere stranie, dată de conștientizarea puterii distructive a elementului lor specific“.
Salamandrelor le place să pătrundă şi să se „îmbăieze“ în flăcările focului fizic, iar în afara acestuia, se mențin într-o stare pasivă în focarele căldurii de pretutindeni. Spiritele focului se clasifică în funcție de culoarea lor – roșu, portocaliu, galben sau violet – toate fiind supuse lui Agni, Stăpânul Focului, considerat esența focului în sistemul nostru solar.

Teosoful Rudolf Steiner, fondatorul Societății Antroposofice, este cel care a adus în atenţia oamenilor spiritele focului și rolul deosebit pe care acestea îl au în procesele de distrugere și de transformare. În filosofia sa, focul este fundamentul tuturor lucrurilor, spirituale și fizice. El este creat și controlat de cele mai înalte spirite din ierarhia universală. 
Rudolf Steiner
Chiar dacă este greu de crezut că Hodson ar fi putut să întâlnească spirite ale naturii mai energice decât naiadele și salamandrele, totuşi este adevărat. Creaturile aerului, silfidele, se află în strânsă conexiune cu vântul, cu norii și cu furtunile. Corpul lor, în întregime astral, deşi are formă umană, este puțin mai mic de înălţime şi aproape că nu prezintă caractere sexuale. Chipurile silfidelor sunt neobișnuit de frumoase, puternice, vitale și controlate în expresie, în ciuda aparenței de abandon temerar pe care îl afișează în timp ce se delectează lăsându-se în bătaia vântului, sau se deplasează prin văzduh cu viteze foarte mari – 10 kilometri, uneori chiar 25 de kilometri pe secundă. Hodson a întâlnit multe varietăți de spirite ale aerului subtil, pe care le-a deosebit în funcţie de forță, inteligență, obiceiuri și aspect. Unele dintre ele pluteau aproape de suprafața pământului, altele se apropiau de el, e drept foarte rar, pentru că nu agreau lumea oamenilor. Hodson a observat că adeseori silfidele își pierdeau asemănarea cu forma umană, părând să se transforme în turbioane de forță și energie vitală, în mişcarea cărora intuiai forme pline de grație, bătăi de aripi, braţe şi plete unduitoare. Ochii arzători ce le luminau chipurile nepământesc de frumoase aveau în „expresia lor o combinație de înflăcărare, beție, extaz, vigoare și forță nestăvilită“.

În cursul anului 1922, Hodson a studiat multe specii de silfide, diferite ca dimensiuni, forță și nivel de evoluție. Unul dintre aspectele interesante pe care le-a constatat în timpul acestor observaţii a fost impetuozitatea cu care îşi exteriorizau bucuria, scoţând strigăte asemănătoare cu vuietul sălbatic al vântului.
Pe la sfârșitul anului 1922, aflându-se la marginea unei păduri de zade și pini bătrâni, în apropiere de Ewehurst, Hodson admira panorama care se întindea mult către sud. O pală de vânt venită dinspre sud-vest i-a atras atenţia asupra unor silfide care se jucau. Zbenguiala lor consta în alunecări lungi şi rapide pe curenţii de aer, ori în răsuciri, întoarceri și ridicări bruşte către înaltul cerului, urmate apoi de picaje până aproape de vârful copacilor, pentru ca de acolo să se ridice iar, cu aceeași agilitate, la mii de metri în aer. La un moment dat, Hodson a văzut o silfidă de genul masculin coborând încet până la câțiva metri de sol, unde a rămas plutind deasupra ierbii. Înalt de aproape 2,5 metri, nud, era de o frumusețe androginală, cu forme armonioase, perfect proporționate şi o aură de trei ori mai mare. Corpul său de natură astrală, radiant şi mereu în mişcare, nu era limitat la o formă fixă, fiind capabil să se materializeze la nivel eteric atât într-o minunată formă feminină, cât şi într-una masculină, pentru a-și desfășura activitatea printre plante, animale sau chiar printre ființele umane. 

Intrând în comuniune telepatică profundă cu conștiința acestei silfide, Hodson a simțit ceva asemănător concentrării energetice din interiorul atomului: o energie incalculabilă, care sugera un potențial uluitor, dar inofensiv, deoarece fluxul său era direcționat prin canale foarte bine controlate. Centrul vital al silfidei părea să fie o CHAKRA situată în zona plexului solar, care emana o splendidă radiație multicoloră. În zona umerilor, fluxuri de energie radiantă conturau forme asemănătoare aripilor, ce se ridicau până deasupra capului său.
La un moment dat, silfida și-a ridicat mâinile, făcând un gest care lui Hodson i s-a părut că este o invitație adresată lui de a renunța la limitările impuse de trup și de a se ridica împreună cu el la nivelurile mai înalte ale spațiului și conștiinței. Această experiență l-a convins pe Hodson că cele mai înalte momente de bucurie și pasiune trăite de o fiinţă umană obişnuită sunt palide pe lângă existența profund însuflețită trăită de o silfidă. Cu un anume regret, Hodson remarca inerţia formei umane, viața trăită în trup fiind adesea destul de obtuză și limitată de greutatea cărnii. 

Zânele din lumea largă.
 Clarvăzătorul Charles Leadbeater, autor al lucrării Chimia ocultă, susţinea la rândul lui că lumea spiritelor are un număr imens de subdiviziuni, aceste entităţi variind ca inteligenţă şi manifestare, la fel ca fiinţele umane.
Diversele specii ale spiritelor naturii ocupă teritorii clar definite, membrii lor tinzând să nu se amestece. Unii, spune el, pot fi întâlniţi foarte des într-o ţară şi foarte rar în alta, în timp ce alţii pot fi întâlniţi aproape peste tot. Pentru a marca diferenţa între triburi şi specii, sunt folosite culori, exact aşa cum păsările au penajul diferit în funcţie de gen sau specie. În timp ce umanitatea ocupă doar o mică parte din suprafaţa globului, anumite „entităţi aflate la un nivel corespondent pe alte linii de evoluţie“ nu numai că umplu Pământul, susţinea Leadbeater, „ci populează şi enormele întinderi submarine şi aeriene“.
Cu încântare, el compara creaturile micuţe, portocalii şi purpurii sau stacojii şi aurii, care dansează vioaie prin podgoriile siciliene, cu cele gri-verzui care se mişcă mai greoi printre stejarii sau pe câmpiile acoperite cu grozamă din Anglia, ori cu entităţile blajine maro-aurii care umblă pe dealurile Scoţiei. Observând că varietatea verde-smarald este cea mai comună în Anglia, el povestea că a văzut astfel de pitici prin pădurile Franţei şi ale Belgiei, însă în Olanda, care se află la doar o sută şi ceva de kilometri, abia a întâlnit câţiva. Cu toate acestea, aceleaşi fiinţe pot fi întâlnite în Massachusetts şi pe malurile râului Niagara. Pe întinderile marilor câmpii din Dakota, Leadbeater spune că a zărit nişte pitici ale căror culori erau alb şi negru, pe care nu i-a mai întâlnit nicăieri altundeva, deşi şi California se poate lăuda cu o specie unică alb-aurie.
În provinciile australiene New South Wales, Victoria şi Queensland, fiinţele astrale cel mai des întâlnite aveau o minunată culoare azuriu-luminiscentă. În Java, cele mai comune păreau a fi două tipuri distincte de entităţi, amândouă monocromatice, „una albastru-indigo cu uşoare sclipiri metalice, cealaltă având toate nuanţele de galben – neobişnuită dar minunat de frapantă şi atractivă“. O altă varietate locală era dungată ţipător în nuanţe de verde şi galben. În peninsula Malacca, Leadbeater a găsit creaturi care preferau veşminte similare, roşu dungat şi galben, iar de partea cealaltă a strâmtorii Sumatra, verde şi alb. Pe Insula Sumatra, Leadbeater a găsit un trib de pitici roz-violaceu pe care îi mai întâlnise doar pe dealurile Ceylonului. În Noua Zeelandă el a întâlnit pitici a căror culoare era albastru intens vărgat cu argintiu, iar în insulele South Sea a dat peste o varietate alb-argintie „care scânteiau în toate culorile curcubeului, ca nişte statuete de sidef“. 

Călătorind în India, Leadbeater a întâlnit tot felul de pitici, de la cei roz-delicat cu galben-pal sau azuriu-gălbui care populau zonele de deal până la cei care arborau „extraordinare culori scânteietoare, aproape sălbatice în intensitatea şi extravaganţa lor“, caracteristice, zonelor de câmpie. Subcontinentul găzduia şi tipul negru cu auriu, mai des asociat cu deşertul african, ca şi o specie care semăna cu „o statuetă scânteietoare din metal stacojiu, asemănător oricalcului“.
În imediata vecinătate a zonelor vulcanice, ca Vezuviul, Etna, Java, Insulele Sandwich, Yellowstone Park sau Nordul Noii Zeelande, Leadbeater a întâlnit mereu un soi de pitici care arătau de parcă ar fi fost turnaţi în bronz şi apoi lustruiţi. El considera că acest tip de fiinţe erau supravieţuitorii unei specii primare ce se afla într-un stadiu intermediar între gnomi şi zâne.
Altitudinea, a descoperit Leadbeater, influenţează foarte mult distribuţia în teritoriu a spiritelor naturii. Spiritele naturii, conform tradiţiei, nu au manifestări care să corespundă celor pe care oamenii le numesc naştere şi moarte. O zână, spune Leadbeater, vine în această lume ca adult, îşi trăieşte viaţa, lungă sau scurtă, fără să obosească, fără să simtă nevoia de odihnă şi fără nicio schimbare perceptibilă a înfăţişării, pe măsură ce trec anii. În ceea ce priveşte lungimea vieţii spiritelor naturii, se spune că variază foarte mult, unele având o viaţă foarte scurtă, altele având vieţi mult mai lungi decât ale oamenilor. Şi, ca şi oamenii, spiritele naturii sunt supuse reîncarnării, deşi legile acesteia se aplică puţin diferit în cazul lor.
Greg. Bivolaru

În timpul existenţei lor eterice pământene, spiritele naturii au avantajul că nu simt nevoia de hrană. Corpul unei zâne absoarbe, fără niciun efort, nutrienţii de care are nevoie direct din eterul care o înconjoară. Acest fenomen, după Leadbeater, nu este o absorbţie efectivă, ci mai degrabă un schimb constant de particule, cele golite de vitalitate sunt expulzate pentru a face loc celor încărcate cu vitalitate. Deşi spiritele naturii nu mănâncă, atunci când ele savurează parfumul florilor, trăiesc o plăcere asemănătoare celei simţite de oameni prin savurarea mâncării. Pentru spiritele naturii, spune Leadbeater, aroma reprezintă mai mult decât un miros. Ele se lasă pătrunse de mireasmă până când aceasta le îmbibă fiecare părticică a fiinţei. În ceea ce priveşte structura, trupul unui spirit al naturii este precum un fuior de fum, aşa că nu poate fi tăiat sau rănit. Frigul şi căldura nu au efect asupra lor. Spiritele naturii au fost văzute jucându-se la fel de fericite atât printre fulgii de zăpadă, cât şi printre picăturile de ploaie, dansând cu egală plăcere în lumina Lunii sau bucurându se de strălucirea Soarelui, la fel de mulţumite să se mişte alene într-o după-amiază calmă de vară pe cât sunt de bucuroase să zburde printre rafalele de vânt. Spiritele focului adoră să se îmbăieze în foc. Atunci când izbucneşte un incendiu, vin din toate direcţiile şi se aruncă în flăcări, lăsându-se purtate în sus de acestea, mereu şi mereu, cu multă încântare.

În lumea spiritelor naturii se pare că nu există contacte sexuale, boli sau luptă pentru existenţă, ele fiind scutite de cele mai dureroase cauze ale suferinţelor umane. Se spune că un spirit al naturii poate simţi durere doar datorită unor emanaţii sau vibraţii dizarmonioase, însă capacitatea elementalilor de a se deplasa foarte repede îi ajută să evite uşor astfel de pericole. 

SURSA: yogaesoteric, din 13 feb.2014
(pentru conf.C.M.)

duminică, 23 februarie 2014

Realitatea fascinantă a spiritelor naturii dezvăluită prin clarviziune (II)



de Gregorian Bivolaru

În anul 1920, cunoscutul scriitor Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes, s-a implicat într-o acţiune foarte aparte de cercetare. Împreună cu profesorul Edward L. Gardner a pornit să investigheze autenticitatea a două fotografii realizate la Cottingley, în care apăreau jucăușe spirite ale naturii.  După examinarea atentă a dovezilor fizice, următorul pas al cercetării l-a implicat pe maiorului Geoffrey Hodson, un clarvăzător recunoscut.
Conan Doyle
 Deşi povestea acestor fotografii – devenite celebre – nu a fost niciodată elucidată pe deplin, Hodson şi-a dedicat întreaga viaţă verificării existenţei spiritelor naturii şi cercetării lumii în care trăiesc acestea.

În aceeași toamnă a anului 1921, pe câmpurile de lângă Preston, Hodson a observat nişte gnomi ce făceau parte dintr-o specie care trăieşte în general sub suprafața imediată a pământului, printre rădăcinile copacilor și plantelor. El a evaluat înălțimea acestor creaturi la peste 60 de centimetri. Arătau firave, cu membrele lungi și subțiri, părul negru sau castaniu-închis, tenul aspru, ochii mici și negri. Înfăţişarea generală era palidă, cu obrajii scofâlciți și picioarele cu încheieturi rigide, dând impresia că ar fi foarte bătrâni. Probabil, s-a gândit Hodson, sunt vestigii ale vechii Atlantide, un tip nu foarte plăcut de elementali.
Hodson a mai descris și alte genuri de gnomi, unii având doar câțiva centimetri înălțime. Toți erau creaturi ale pământului, fiind capabili să treacă nestânjeniți prin piatră. Unii dintre ei se deplasau cu picioarele afundate în sol. Niciunul nu era în stare să se ridice în aer la o altitudine superioară propriei lui înălțimi. 
 Când Hodson a urmărit să îi contacteze în lumea lor subterană, forma lor s-a destrămat și și-au pierdut individualitatea, contopindu‑-se, pe măsură ce se afundau în pământ, într-o esență comună. Aceasta indica faptul că aceste fiinţe erau animate de o conștiință de grup. Fiecare dintre ei lua mai întâi forma unei sfere care se deplasa liber pe deasupra solului, iar apoi se transforma instantaneu într-un gnom. Hodson, neputând să atribuie această metamorfoză vreunei acţiuni individuale intenţionate, a presupus că era vorba mai mult sau mai puțin despre mecanismul unei conştiinţe limitate.

Aflându-se tot în Lake District, în timp ce observa alte spirite ale naturii, atenția i-a fost atrasă de o rocă mare, sub care trăia un gnom impozant, cu barbă cenușie, înveșmântat într-o haină care îi ajungea până sub talie. În mână avea o lumină galbenă, ca aceea a unei lumânări. Hodson l-a văzut coborând sub pământ, la 60-90 de centimetri sub piatră, unde se mișca de colo până colo fără nicio greutate, întreaga sa aparență exterioară modificându-se imediat ce a ajuns sub suprafața solului. 

În interiorul unei alte stânci dense și masive din apropiere, Hodson a perceput ceea ce el a numit „conștiința în formare“ a unui alt spirit ce făcea parte din categoria gnomilor, mult mai mare dar mai puțin dezvoltat. Avea o înălțime între 3 și 4,5 metri şi, în afară de ochi și de gură, corpul său era foarte vag sugerat, fiind mai mult ca o pată de culoare. Cu ajutorul vederii eterice, Hodson a remarcat faptul că această creatură era ca şi închisă în stâncă, şi era foarte puțin conștientă de ceea ce se afla în jurul său. Singurul act volitiv pe care părea capabilă să îl realizeze era acela de a-și modifica lent direcția de focalizare a conștiinței sale limitate și abia perceptibile. Totuși, spune Hodson, prezența creaturii îi conferea o individualitate specifică stâncii, sesizabilă sub forma unei vibrații magnetice perceptibilă în planul fizic.
În apropierea casei sale, Hodson a reperat o fiinţă pe care el o numea „gnom al copacilor“. Avea aproximativ 75 de centimetri înălțime şi a luat formă de gnom înainte de a părăsi copacul în care se afla, pentru a se lansa într-o scurtă incursiune peste câmpie. Era palid, cu trăsături lungi și ascuțite, pomeți înalţi şi proeminenți şi ochi migdalaţi. După spusele lui Hodson, se mișca foarte rapid, cu o viteză de peste 30 de kilometri pe oră. Și-a croit drum prin iarbă cu pași mari și repezi, ridicând picioarele la o înălțime considerabilă. Dar distanța pe care o putea parcurge se părea că era limitată de „contactul magnetic“ existent între el şi copac. Se folosea de corpul eteric al copacului pentru a-i da formă propriului său corp. Lui Hodson, trunchiul copacului din care lipsea gnomul îi apărea ca și cum ar fi fost un cilindru gol. După ce gnomul s-a întors la copac, în care a intrat printr-o „poartă“ situată în partea sudică a trunchiului, el și-a dizolvat forma de gnom, devenind una cu copacul.
Contactând la nivel astral conștiința gnomului, Hodson a aflat că acesta trăia de foarte mult timp. 

Trecerea timpului nu lăsase urme nici la nivel mental, nici la nivel psihic asupra lui, deoarece gnomul părea că trăiește foarte mult în prezent, nelăsând în mintea sa loc pentru altceva în afară de bucurie şi nesimţind nevoia companiei celor din neamul său.
Pe un alt câmp din apropiere de Preston, Hodson a dat peste un gen de gnomi „dansatori“ care aveau un nivel de evoluţie inferior gnomilor copacilor. Ei erau mult mai mici, de numai 10-15 centimetri înălțime, cu mișcări decupate parcă din alte vremuri, ce le dădeau o aparență stranie. Spre deosebire de gnomii copacilor, aceştia trăiau în grupuri şi se jucau împreună jocurile lor învechite și grotești. Viu colorați, cu ochi negri ca mărgelele, ce străluceau ca şi când ar fi trăit un misterios extaz interior, ei se țineau de mâini și se legănau dintr-o parte în alta, ceea ce „în aparență nu avea niciun scop în planul fizic“, după cum nota Hodson, dar această mișcare se părea că le induce o stare astrală foarte plăcută. Hodson a observat că mișcarea le dinamiza corpul astral – care apărea sub forma unui „nor“ de substanţă subtilă neordonată, cam de două ori mai mare decât trupul lor. Din centrul corpului lor astral, cam din zona plexului solar, emanau nişte radiații sub formă de unde energetice, care le străbăteau corpul astral în întregime, intensificându-le culorile şi dându-le gnomilor o stare de bucurie intensă. 

În ceea ce privește experiențele legate de un alt tip de spirite ale pământului, elfii, Hodson mărturiseşte că acestea au fost puţine la număr, deoarece în zona respectivă elfii erau văzuți destul de rar. Elfii pe care i-a întâlnit în august 1921 zburdând de colo-colo sub fagii bătrâni din pădurea din Cottingley aveau o înălțime de doar câțiva centimetri, aveau mâinile și picioarele disproporționate față de restul trupului, picioarele le erau subțiri, iar urechile mari și ascuțite. Ei se deosebeau de celelalte spirite ale naturii prin faptul că nu păreau să simtă nevoia să reproducă vestimentația oamenilor. Trupul lor părea constituit dintr-o masă de substanță solidă, gelatinoasă, aparent lipsită de structură interioară, înconjurată de o aură mică de culoare verde. Aveau niște aripioare mici, ovale, alcătuite dintr-o substanță semitransparentă, strălucitoare, pe care nu le foloseau pentru a zbura și care totuși vibrau la orice mișcare.
Într-un luminiș situat la câțiva kilometri de Preston, Hodson a întâlnit nişte creaturi foarte mici, asemănătoare elfilor, de doar 1-2 centimetri înălțime. Erau foarte numeroase şi produceau un murmur neobișnuit, pe măsură ce se deplasau prin iarbă, fiind în totalitate absorbite să exploreze cărările zânelor, trecând prin ceea ce pentru ei era o adevărată junglă. Pe măsură ce înaintau, aurele lor făceau ca dublul eteric al ierbii să vibreze mai rapid. Acești elfi ai ierbii zburau stângaci pe distanțe mici, cu picioarele orientate oblic înainte, într-un fel de balans. Din capetele lor ieșea o succesiune de mici sfere luminoase conectate între ele printr‑un fir de lumină, pe care Hodson le-a perceput ca fiind forme-gând. Se pare că elfii comunicau astfel între ei.
Hodson folosea termenul „mannikin“, pe care noi îl traducem în cele ce urmează prin cuvântul „pitic“, pentru a denumi o categorie de spirite ale naturii de gen masculin, pe care nu a putut să îi includă în categoria gnomilor, a spiridușilor sau a elfilor, dar care aveau unele caracteristici comune cu aceștia, alături de alte trăsături care le erau specifice. El a întâlnit pitici în apropierea copacilor, tufișurilor, a zonelor acoperite de iarbă, de ferigi, de iarbă neagră (canulla vulgaris) sau de flori sălbatice, aceştia fiind probabil spiritele naturii cel mai des întâlnite în Anglia. Înfăţişarea lor variază mult, în funcție de locul în care trăiesc. Piticii care trăiesc în zonele cu iarbă și cu ferigi sunt aproape întotdeauna îmbrăcați în haine verzi, purtând pe cap mici pălării verzi, au urechi ascuțite și fețe bucălate, ca ale copiilor de câţiva anişori.
Piticii de culoare roșie au o înălțime de 12-15 centimetri, poartă colanți de culoare stacojiu-deschis şi pot să își mărească înălțimea până aproape de dimensiunile umane, dar aceasta se petrece doar pentru foarte puțin timp și în urma unor eforturi considerabile. Observând o colonie de pitici care număra câteva mii de indivizi ce traversau în pas vioi o câmpie, mici și sfioși, fericiți și jucăuși, Hodson a remarcat că piticii descriau în dansul lor forme geometrice care, în opinia lui, delimitau liniile de câmp ale unei anumite forţe care le era specifică şi le amplifica starea de fericire și de vivacitate.
Hodson i-a întâlnit adeseori pe piticii copacilor „trăind“ în trunchiul și în crengile arborilor, chiar în interiorul scoarței, de unde puteau să își desfășoare munca subtilă legată de creșterea și colorarea crengilor și frunzelor. Uneori, câte unul se desprindea de copac, plutind în aer „cu scopul de a absorbi esența vitală a aerului“, apoi revenea în copac pentru a-i oferi această esență. Mulţi dintre ei puteau fi văzuţi lucrând în preajma frunzelor sau crengilor unui copac uriaş. Din când în când coborau în zbor până jos, către pământ, de unde colectau un fel de substanță pe care o duceau sus şi o împleteau în textura rămurelelor și a frunzelor mai mici. Apoi zburau către un copac asemănător din apropiere, unde repetau această operație. Alții își petreceau timpul la suprafața solului, printre lăstari și frunzele căzute.

Când Hodson a realizat un procedeu de identificare spirituală cu aceşti pitici pentru a le studia mai profund fiinţa, a descoperit că ei aveau o inteligență primară şi îi imitau pe oameni fără să înțeleagă ce fac. El a observat că aceştia mimau că vorbesc, unii părând chiar să strige, însă din gura lor nu ieșea în realitate niciun sunet. Spre deosebire de gnomi sau zâne, a căror formă astrală era stabilă, piticii își pierdeau echilibrul formei dacă Hodson îşi fixa atenția prea intens asupra lor, devenind confuzi și neajutoraţi, iar apoi dispăreau imediat, fie la o distanță mai sigură pentru ei, fie într-o altă dimensiune astrală.
Hodson spunea că în două rânduri a întâlnit pitici care nu erau deloc plăcuți, aveau trăsături proeminente, nasuri mari, ochi oblici și înguști, având o expresie neplăcută, ce exprima răutate și lăcomie.
Mult mai atractive i s-au părut lui Hodson spiritele apelor curgătoare, cu trupurile lor nude şi formele foarte unduioase şi delicate, numite ondine sau nimfe ale apelor.
În ocean, în apele puţin adânci de lângă litoral, a întâlnit nimfele mării, fiinţe de o frumusețe radiantă, asemănătoare ca formă cu femeile din specia umană. Ele s-au dovedit mult mai pline de viață decât spiritele de pe uscat, dar spre deosebire de acestea, nu aveau aripi. Nimfele mării trăiau în colonii, atât sub oglinda apei, cât și la suprafața ei, zburdau pe coama valurilor, uneori scufundându-se în adâncuri cu chiote de bucurie. Hodson le-a auzit strigându‑-se una pe alta, „chiuind exaltate de parcă forța vieții din care erau alcătuite trezea în ele o fericire aproape de neimaginat“.
Forma lor se schimba constant, oscilând între cea umană şi o aparenţă cu străfulgerări diamantine de lumină. Chiar dacă nu au un corp eteric permanent, spiritele mării sunt capabile să își asume temporar unul pentru a realiza contactul cu planul fizic. Centrul conștiinței lor apărea sub forma unei flăcări arzătoare ce strălucea în zona capului, în timp ce ele se îmbăiau cu bucurie în curentul energetic al apei mării, absorbind o parte din această forță magnetică pe care, după ce o asimilau într-o clipă, o emanau în jurul lor. Hodson a observat că pe măsură ce absorbeau și emanau energie, corpul lor astral îşi dubla dimensiunile, stimulat enorm de experiența pe care o trăiau. Aceasta le făcea să fie extrem de vivace, dincolo de orice posibilități umane.
Hodson a surprins la un moment dat un astfel de spirit al mării într-un moment de nemișcare. Privirea ei era incandescentă, iar brațele îi erau deschise, fiinţa fiindu-i învăluită într-o aureolă strălucitoare de lumină albă. Era total impregnată de energie, pe care o iradia pe o rază de aproximativ 10 metri în toate direcțiile, bucurându-se din plin de o stare de vitalitate. 

Hodson a descris și alte spirite ale mării ce aveau o formă umană, pe care le-a văzut plutind deasupra apei. Printre ele erau unele de dimensiuni mai mici, care săreau sprintene printre valuri, desfătându-se cu senzația electrică de vitalitate produsă de fluxul marin. Mult mai active și mai „îndrăznețe“ decât spiritele de pe uscat, ele „îşi manifestau bucuria odată cu forţa şi impetuozitatea mării“.
În largul mării, Hodson a observat creaturi de dimensiuni mai mari, pe care i-a asemuit cu nişte monștri eterici de culoare verde. Aveau cap și trup, dar fără nicio asemănare cu formele umane, aduceau a peşti într-un fel, însă erau diferiți de orice fel de pești cunoscuți de el. Substanţa formei lor corporale era transparentă precum sticla şi emana o lumină verde deosebită. Aceste ființe se ridicau din adâncuri cu mișcări lente și greoaie, privind în gol, de parcă ar fi avut o inteligență obtuză și limitată.
La adâncimi mari Hodson a putut vedea purtate de curenți, forme eterice imense, filamentoase, asemănătoare plantelor, a căror conștiință exterioară era foarte redusă sau chiar absentă. Mult mai departe în larg, el a reperat un grup de deva sau zei ai mării, măreţi, solemni, maiestuoși cârmuitori încoronaţi ai apelor, amintind vag de reprezentarea clasică a lui Poseidon.
În aprilie 1922, Hodson se afla pe malul mării, undeva pe coasta de vest a Angliei, la vremea fluxului, şi putea vedea până departe, atât pe uscat, cât şi pe mare. Zona era intens populată de nenumărate spirite ale mării, care aveau niveluri diferite de evoluție spirituală, de la mici ființe umanoide, care se jucau vesele printre talazuri, până la spirite de dimensiuni mari asemănătoare atât peștilor, cât şi păsărilor, însă de cele mai multe ori având capete cu formă umană.

Lui Hodson i s-a părut că pe măsură ce vitalitatea electrică a fluxului creștea, spiritele se înveșmântau în materie eterică pentru a participa cu mai multă vivacitate la magnetismul reconfortant și vitalizant creat și eliberat de maree. Ele alergau către linia unde se spărgeau valurile pentru a se conecta la magnetismul creat de fluxul ce urca implacabil. În acest câmp magnetic, forma umană a spiritelor mării devenea vizibilă şi emitea străfulgerări de lumină albă. Ele absorbeau lent acest magnetism, părând să trăiască o senzație de încântare extremă, ce se amplifica treptat până când corpul lor eteric se încărca. Când atingeau punctul de saturație, urma un moment de pauză, după care întreaga lor fiinţă era învăluită într-o aureolă luminoasă şi radia bucurie și vitalitate intensă, după care toată energia acumulată se răspândea în jur într-o manieră similară unei descărcări electrice. După aceasta, creaturile intrau într-o stare de inactivitate visătoare, dispărând încetişor din raza vederii eterice, pentru a se retrage din nou în planul astral. Odată cu refluxul, apele oceanului s-au liniștit şi toate creaturile s-au retras în planul astral „pentru a savura experienţele trăite“.
Pe uscat, în apropierea râurilor, izvoarelor și cascadelor, Hodson a întâlnit nişte spirite ale apelor care manifestau o feminitate fascinantă şi erau mereu nude, numite în mod tradiţional naiade, ondine, uneori nixe.

Greg.Bivolaru
În aprilie 1922, Hodson şi-a amenajat un umbrar acoperit cu iarbă neagră lângă o cascadă înaltă de 8-10 metri aflată în zona Whitendale, care curgea printre două stânci uriașe, acoperite cu mușchi. Confortabil instalat sub umbrar, el a început să studieze prin clarviziune astrală ondinele care populau râul. Cea mai înaltă dintre ele avea aproximativ 20 de centimetri, dar toate puteau să își mărească la voinţă înălțimea până la aproximativ 3 metri. Unele aveau aura trandafirie, altele de un verde-deschis. Pe cap purtau ghirlande de mici flori, iar părul lung li se unduia pe spate. Complet nude, formele lor feminine miniaturale erau frumoase, dar lăsau o impresie de nepământesc. Datorită mișcărilor lor rapide şi subtile și a vitezei cu care îşi schimbau forma, lui Hodson i-a fost greu să le atragă atenția sau să le influențeze în vreun fel.
Ele ţâșneau către cascadă din direcții diferite, scoţând strigăte ascuţite, impetuoase şi sălbatice, dar cu toate acestea slab audibile pentru urechea umană. Ca structură, Hodson considera că sunetele scoase de ondine pot fi reprezentate de vocalele E-O-U-A-I, la final căpătând o sonoritate plină de farmec, asemănătoare cântecului fecioarelor Rinului din opera „Inelul Nibelungilor“ a lui Richard Wagner.
Hodson a privit cu încântare cum ondinele se aruncau contra curentului cascadei sau rămâneau nemișcate, jucându-se și țâșnind dintre unde sau trecând prin stânci fără a întâmpina niciun obstacol. Când Soarele, după ce fusese acoperit pentru scurtă vreme de un nor, a apărut din nou şi şi-a revărsat iarăşi lumina asupra cascadei, bucuria, dinamismul şi cântecele naiadelor au părut să se amplifice.
Hodson a întâlnit și ondine mai puțin evoluate. Erau înalte de aproximativ 30 de centimetri, iar trupurile lor frumoase şi suple pluteau cu grație în apele cascadei, ridicându-se la suprafaţă precum bulele de aer, cu trupul drept şi membrele întinse. Ele se încărcau astfel cu energie vitală solară și energie acvatică, pe care le absorbeau până ajungeau pe punctul să „explodeze“. Efortul pe care îl făceau ca să comprime în fiinţa lor această energie vitală era foarte mare. La apogeu, când energia ajungea să fie prea mare pentru ele, Hodson le-a văzut țâșnind în aer şi eliberând energia acumulată sub forma unor radiaţii splendide de lumină şi culoare, „palpitând de plăcere frenetică, pe măsură ce energia influenţa stâncile, ferigile și arborii din apropiere, însufleţindu-le sau impulsionându-le creșterea“.
Hodson a observat că în acea clipă specială în care ondinele eliberau energia acumulată, expresia de pe chipul lor era deosebit de frumoasă, în special ochii, ce străluceau de încântare. Întreaga lor fiinţă radia vitalitate și o forță ieșită din comun. „În momentul magic al eliberării energiei, intensitatea extazului depășea cu mult ceea ce pot să simtă muritorii de rând, întemnițați în închisoarea cărnii.“
Momentul de extaz era urmat imediat de o plăcută relaxare visătoare, conștiința li se retrăgea în mare parte din planul eteric și se centra în planul astral al emoțiilor. Până când asimilau întreaga experiență, formele lor deveneau vagi și nedefinite, apoi însă ondinele reapăreau și repetau procesul.
În iunie 1922, lângă o cascadă din Lake District, Hodson a descoperit şi nimfe ale apelor, ce aveau o înfățișare mai apropiată de cea cunoscută din mituri şi legende. Una dintre ele, nudă, înaltă și de o frumusețe rară, era diferită de cele pe care Hodson le observase anterior, prin faptul că era mult mai mare și avea o inteligență mult mai dezvoltată. Din zona omoplaților îi ieşeau aripi de culoare roz, prea mici în comparație cu trupul său şi nepotrivite pentru zbor, deci cu siguranță că nu zborul era scopul pentru care fuseseră create. Când s-a simţit privită, această naiadă sau „spirit al cascadei“ a rămas puţin nemişcată în aer, iar apoi a țâșnit şi a dispărut fără urmă.
Descriind-o, Hodson a comparat-o cu o statuie de marmură trandafirie trezită la viață. Părul ei era de un blond strălucitor, trăsăturile feţei frumos modelate, iar ochii mari și luminoși aveau o expresie drăgălaşă, însă după cum i s-a părut lui Hodson, era ceva neîmblânzit în ei. Naiada era învăluită într-o aureolă multicoloră de formă aproape sferică, asemănătoare haloului care apare noaptea în jurul Lunii. Nuanțele delicate și totuși splendide, dispuse în benzi concentrice, erau mult prea numeroase şi se mișcau mult prea rapid pentru ca Hodson să le poată detalia. Aura ei părea să conțină, în nuanțe pastelate, toate culorile spectrului vizibil. Predomina trandafiriul, verdele și albastrul iar conturul benzilor era auriu-sclipitor.
Hodson a observat că dintr-un punct auriu luminos, situat în centrul capului ei, puțin mai jos de nivelul ochilor, izvora şi iradia în formă de evantai un puternic flux de energie ce era orientat către în sus. Lui Hodson i s-a părut că această creatură însuflețea atât stâncile şi vegetaţia, cât și însăşi cascada.

SURSA: yogaesoteric din 30 ian. 2014   
(pentru conf. C.M.)

sâmbătă, 22 februarie 2014

FLOTA GALACTICĂ aflată în proximitatea PĂMÂNTULUI.



Mesaj de la Federația Galactică.


(actualizare 15 feb.2014)



Flota noastră include următoarele nave (n.m.: nu sunt incluse navele mici, utilizate în acțiuni de curierat, de supervizare sau de cercetare):
GLS mamă OcaTAwa (parola :
Center Spiral Wings Unity”- Centrul Spiral Unitatea Wings);
GLS Aeterna (parola "
Wings "-Aripi );
GLS Algiz (parola "
Center- Centrul);
GLS Blaze (parola "
Helix ” - Spirala);
GLS Himera (parola "
Emanate " - Emană);
GLS Salcys;
GLS Angelon;
GLS Susan;
GLS Space Wave (parola "
Unity "- Unitate);
GLS Athabantian (parola "
Radiate" - Radiază"; website: Up2the5th, Cosmic Paradigm).
GLS Aurora (parola "
Mocham"; website: Auroradreamflight2).
Flotei noastre i s-au mai alăturat ulterior următoarele nave spațiale: 

GLS Tulya
GLS Neptun,
GLS Athena,
GLS Olympia,
GLS Balthazar,
GLS Phoenix, 
GLS Eui.
Navele noastre pot diferi unele frață de altele ca aspect, mărime, complexitate sau destinație.
În dotarea navelor se află în mod obligatoriu un echipament standard compus, printre altele, din următoarele materiale sau dotări:
- spații pentru comandă,
- pentru energetica navei, 
- spații de odihnă individuale sau de agrement, 
- substanțe de menținere și revitalizare (pentru a putea exista în medii diferite de ale noastre), 
- echipamente de traducere automată din limbile civilizațiilor contactate, 
- echipament de navigație, 
- cabinete de vindecare și convalescență.

 Ne bazăm mult pe structurile cristaline (cristalizate), ca tehnici de stocare și conservare a diferitelor materiale de consum, atât pentru nave cât și pentru echipaj. 

Nota C.M..: presupun că pământenii cu capacități telepatice (în special channelerii) pot intra în legătură cu aceste nave, prin concentrare și pronunțare ca pe o mantră a parolei respective. Nu știu dacă aceste parole ar trebui pronunțate în limba engleză, sau nu are importanță. Oricum, pronunția se face fără voce sau, cel mai bine, gutural. 
Cei care obțin anumite rezultate, sunt rugați să menționeze despre aceste experiențe la ”comentarii”. 

SURSA: http://spirittrainchronicles.com

Traducere: Const. Mihăilescu (C.M.)


Note CM: Assume that earthlings with telepathic abilities (especially channelers ) can get in touch with these vessels, the concentration and pronounced like a mantra that password . I do not know if these passwords should be pronounced in English, or does not matter. However, pronunciation is without voice or best, guttural .
Those who achieve certain results, are asked to mention about these experiences in "comments" .




vineri, 21 februarie 2014

Mesaj de la ASKET de pe Temmer, aparținând Pleiadelor.



Traducere Const. Mihăilescu

Sunt un agent interstelar al corpului galactic de civilizații cunoscute sub numele de Liga Luminii. Lucrăm în prezent la mai multe proiecte, cel în care eu sunt cea mai implicată fiind acela care privește munca de informare a umanității voastre în legătură cu schimbările care apar și se manifestă pe Pământ. Mai precis, misiunea mea este de a ajuta oamenii planetei voastre să-și accelereze trezirea. Prin aceasta, nu trebuie să se înțeleagă că ar exista vreo intenție din partea noastră de a folosi prilejul cu scopul de a manipula pe cineva și nici pentru ca noi să ne impunem voința. Suntem prezenți cu navele noastre în mediul aerian al planetei dar avem, în anumite locații planetare pe care nu vi le putem divulga, din motive lesne de înțeles, baze necesare activităților noastre. Vă putem totuși sugera că amplasarea acestor baze nu este condiționată de existența apei sau uscatului și nici dacă se află la suprafață sau în interiorul planetei.

Deși prezența noastră este aproape o permanență, voi nu aveți posibilitatea de a ne vedea. Programul nostru are ca obiective sprijinirea rasei umane a planetei în obținerea drepturilor ei naturale, ea făcând parte dinn civilizația galactică a Căii Lactee. Comunitatea galactică vă recunoaște ca fiind parte a ei și se simte datoare să vă ajute în ridicarea nivelului de conștiință și al tehnologei.  De asemenea, împreună cu alte civilizații ale acestei galaxii, avem menirea de a vă apăra împotriva oricăror eventuale încercări de subordonare a acestei planete, încercări care nu au lipsit în istoria voastră. Suntem ființe din Lumină și ne subordonăm Înaltelor Comandamente ale Dumnezeului acestui Univers.

Este posibil ca unii dintre voi să mai fi auzit de mine și de munca mea și a altor persoane aparținând grupului nostru. Misiunea noastră este de lungă durată și a început cu destul de mult timp în urmă. Ca entități, noi am venit și am plecat de pe planeta Pământ de mai multe ori. În perioadele cât am fost aici, am colaborat cu multe ființe umane, atât la nivel conștient cât, mai ales, subconștient.

Unul dintre colaboratorii noștri de bază este Mr. Meier, personalitate bine documentată și recunoscută în lumea voastră.
La sugestia mea, dl.Meier, s-a preocupat de costituirea unui probatoriu care să demonstreaze oamenilor „destupați la minte” indubitabila noastră existență și prezență, atât în univers cât și, particularizat, pe planeta Pământ. 
Eu sunt implicată în Liga Luminii și a altor organisme galactice.

Ca urmare a activității și colaborării noastre, s-a considerat că rezultatele obținute de noi au fost pozitive aceasta aducându-ne o apreciere generală și un bonus în evoluția fiecăruia dintre noi.

Acum, să mergem mai departe și să amintim despre preocupările noastre din prezent. Partea esențială a acestor preocupări se referă la transformarea corpurilor ființelor umane în vase pline de lumină divină, capabile să fie recunoscute ca având un statut interdimensional.
 
Viitorul rasei umane este încă dominat de incertitudine, această situație fiind rezultatul unui cumul de motive. Cel mai convingător și mai important motiv constă în faptul că umanitatea a ales ca, de-a lungul istoriei sale, să rămână captivă a dualității, a planului 3D. Această lungă stagnare a produs modificări importante, unele ireversibile, în structura genomului uman.
Modificările sunt profunde și va fi mult de lucru până când toate urmele acestui trecut contorsionat să fie în totalitate șterse. Specia umană are nevoie de prefaceri care vor necesita multe metamorfoze și multe reconsiderări ale datelor primare cu care a fost învestită ființa umană la crearea ei. Este foarte important ca un număr cât mai mare de ființe umane să se trezească pentru a putea atinge acel prag minim necesar pentru bascularea conștiinței pământenilor.
Îndrăznesc să sper că stradania mea și a grupului din care fac parte, de a vă accelera evoluția, se va solda cu bune rezultate. Pentru aceasta însă va fi nevoie mereu de acceptul vostru explicit, dat fiind faptul că nimic nu putem face fără respectarea liberului arbitru al fiecărei ființe. Consimțământul fiecăruia dintre voi este esențial. Aceasta înseamnă să vă deschideți și să agreați.
Sunt ASKET de pe Temmer – Pleiade și lumea mea este din Lumină. 
Pace și iubire!


SURSA: http://opalescentnine.com