Sine al meu Superior, cu iubire îți cer ca începând din acest moment să mă îndrumi în tot ceea ce fac sau intenționez, pentru a cunoaște cele mai corecte soluții în problemele cu care mă voi confrunta în viitor. Îți cer aceasta pentru binele meu cel mai înalt, pentru evoluția ființei mele în Lumină și în afara oricărei interferențe malefice. Vreau să îmi ridic frecvența de vibrației la nivelul cel mai potrivit pentru evoluția spirituală a ființei mele în Lumină. Așa să fie!” (în sprijinul celor interesați)

Totalul afișărilor de pagină

marți, 30 decembrie 2014

CE VA FI ÎN ANUL 2015


Mesaj de la Ghizii Angelici


(28 dec.2014: channeler: Taryn Crimi)
Traducere Const. Mihăilescu
Taryn
Astăzi am dori să ne concentrăm atenția asupra anului 2015. Așa cum mulți dintre voi știu, nouă nu ne place să facem previziuni pentru viitor, aceasta deoarece viitorul nu este o mărime sau valoare care poate fi setată. El depinde de hotărârile și deciziile ființelor, în conformitate cu liberul lor arbitru. Cu toate acestea, "viitorul" privit ca energie colectivă a umanității este mult mai stabil și previzibil decât este cel al entităților luate separat. Se pot face deci anumite aprecieri asupra evenimentelor în funcție de tendința și natura energiilor care se acumulează într-o societate de-a lungul unei anumite perioade de timp. Mai sunt de luat în seamă și ciclicitățile locale, zonale sau universale, care concură sau determină producerea unor evenimente. De luat în calcul mai poate fi și modul în care viețile voastre se desfășoară ca urmare a acumulărilor anterioare.
Așa cum am spus de multe ori, anul 2014 urma să fie un an al încercărilor și credinței. Mulți dintre voi ați experimentat, pe parcursul acestei perioade de un an, o multitudine de circumstanțe, care au testat capacitatea voastră de a menține încrederea și credința în rezultatul dorit, fără a vă pierde în haosul care s-a creat în mai toate domeniile vieții, cu deosebire în cel politic și cel social.
S-a întâmplat aceasta mai cu seamă celor care și-au păstrat concentrarea pe anumite obiective, indiferent de ceea ce se producea în jurul lor. 
Anul 2014  a fost și o perioadă de învățare accelerată și însușire a unor experiențe individuale sau colective. Pe măsură ce fiecare își regăsește capacitatea de a deveni creator la nivelul planului fizic, transpunerea în realitatea palpabilă în care existați devine o posibilitate certă și provocatoare la noi experiențe încheiate cu rezultatele dorite.

 Anul 2015 va fi deosebit de provocator prin energiile noi pe care sistemul vostru planetar le primește, energii care vizează mai cu seamă progresul societății umane, deci și al fiecărui individ aflat în procesul ascensionării. Mulți dintre voi veți constata că în anul care începe, vă veți bucura de roadele eforturilor pe care le-ați depus în anul anterior. Aceasta nu înseamnă însă că orice dorință formulată în 2014 își va găsi materializarea în 2015, însă, procentual, veți avea un mult mai mare grad de realizare, comparativ cu perioade anterioare. La sfârșitul lui 2015, mulți dintre voi vor culege roadele bogate ale activității și strădaniei depuse în 2014 și 2015. Pentru unii, gradul de satisfacție va fi deosebit de mare, pentru tot ce au obținut de-a lungul actualei vieți. Anii de reflecție, strădanie de integrare, dorința de eliberare spirituală, mai ales din acești doi ani, vă vor propulsa observabil pe calea ridicării frecvenței voastre de vibrație, cu implicarea creșterii nivelului de conștiință, de o mai matură și cuprinzătoare înțelegere. Anii în care energia sprijină mișcarea spre progres pot fi resimțiți de multe ori un pic mai haotic, mai cu seamă de către cei care au avut un potențial de ridicare energetică mai scăzut. 
 Cu toate acestea, dacă cel în cauză va reuși să rămână concentrat pe obiectivul pe care și l-a propus, rezultatele pe care le va obține vor putea fi chiar spectaculoase, explicația constând în existența deosebitelor oportunități pe care le aduce acest sfârșit de ciclu cosmic.  Toate aceste posibilități sunt prevăzute în programul divin al ascensionării umanității voastre și planetei Pământ. 
Trebuie spus însă și faptul că nu același lucru se va întâmpla cu cei neimplicați în procesul înălțării, adică cei care fie nu au înțeles, la nivel intelectual necesitatea efortului și deschiderii pentru ancorarea energiilor divine care se trimit de o bună perioadă de timp pe planetă, fie s-au opus cu bună-știință asimilării acestor energii, lăsându-se manipulați de forțe ale întunericului. Această categorie de ființe umane vor constata nu numai că nu au progresat, că greutățile vieții nu s-au diminuat ci, dimpotrivă, s-au accentuat. Aceasta le va induce o stare de accentuată descurajare și chiar disperare. Speranța noastră este că la sfârșitul lui 2015 vor fi cât mai puține ființe umane în această situație de stagnare sau regres.
Cea mai importantă lecție de câștigat în anul viitor este de a rămâne concentrați pe obiectivul vostru final, ascensiunea. 

Destul de numeroase vor fi în 2015 întâmplările și conjuncturile care vă vor pune la încercare determinarea și voința de a nu ceda ispitei sau descurajării. Aceste experiențe vor fi resimțite atât la nivel individual cât și colectiv
Cei care vor rezista, vor avea satisfacția ca la sfârșitul lui 2015 să constate nu numai atingerea obiectivelor (mai ales de ordin spiritual) dar și marele salt pe care-l vor fi realizat. Volumul și calitatea acestor realizări, care vor veni la sfârșitul anului 2015, nu s-ar putea obține, în mod normal, decât într-un deceniu. Cu alte cuvinte, cei angajați pe calea ascensionării, vor cunoaște la sfârșitul anului care vine un salt calitativ pentru care, în mod obișnuit, ar fi nevoie de zece ani.

Anticipăm că lumea voastră va privi anul 2015 cu uimire și multă emoție.

Accentuăm însă că este necesar să vă clarificați obiectivele și să vă mențineți concentrarea pe realizarea lor, fără a vă lăsa scoși din starea voastră de echilibru și stabilitate, indiferent de ceea ce veți constata că se petrece în jurul vostru.

Pentru mulți dintre voi , realitatea va fi comparabilă cu un adevărat vârtej de evenimente minunate, interesante și chiar palpitante, în care ființa voastră va fi implicată. 
Noi vă recomandăm cu toată prietenia și dragostea, să folosiți energiile benefice ale anului următor cât mai complet, altfel spus, să vă deschideți acestor energii, să le acceptați și să vă bucurați de sosirea lor. 
 Sperăm acest mesaj vă va servi în anul viitor, bucuria noastră fiind să constatăm că v-am fost de folos.
Iubire și Lumină! 

Noi suntem Ghizii voștri Angelici.

SURSA: www.Angelic-Guides.com


sâmbătă, 27 decembrie 2014

Naşterea lui Iisus: adevărata poveste

Fragment din Copilăria lui Iisus, de Jacob Lorber

Jacob Lorber a trăit în secolul XIX. Muzician de profesie, el a început la un moment dat să scrie cărţi, inspirat fiind, din câte ne relatează el, chiar de Iisus. El a scris practic după dictare (ascultând un fel de voce interioară) un număr impresionant de cărţi, în special referitoare la viaţa lui Iisus. Fragmentul de mai jos face parte din încântătoarea lucrare
Copilăria lui Iisus sau Evanghelia lui Iacov, care povesteşte primii ani din viaţa lui Iisus."După ce a aranjat adăpostul, Iosif a dus-o pe Maria înăuntru şi a aşezat-o cu grijă, iar Maria s-a simţit mai bine în această poziţie şi în acest loc. Când a văzut-o pe Maria mai liniştită, Iosif s-a adresat fiilor săi astfel: „Voi doi mai mari, o veţi veghea pe Maria şi îi veţi da ajutor în caz de nevoie, mai ales tu, Joel, care mai ştii câte ceva, de când umblai cu prietenii mei din Nazaret!”. Celorlalţi trei le-a ordonat să se ocupe de asin şi de bou şi să aducă cumva carul în peşteră, care era destul de încăpătoare.
După ce le-a aranjat pe toate cum a crezut mai bine, Iosif i-a spus Mariei: „Voi urca acum muntele şi voi merge în oraşul tatălui meu să caut în grabă o moaşă, să vin cu ea aici să-ţi dea ajutor!”. După aceste cuvinte, Iosif a părăsit peştera, căci se făcuse deja târziu şi începuseră să se vadă stelele sclipind pe cer. Şi tot ce i s-a întâmplat după ce a părăsit peştera vom afla chiar din cuvintele lui, adică din ceea ce el le-a povestit fiilor săi, după ce s-a întors cu moaşa, iar Maria a născut.

Iosif le-a vorbit astfel: „Copii, noi ne aflăm în pragul unor evenimente deosebite! Încep să-mi lămuresc acum ce mi-a spus vocea în ajunul plecării noastre de acasă; adevărat, dacă Domnul n-ar fi printre noi - chiar dacă nu Îl vedem - ar fi imposibil să se întâmple asemenea minuni, aşa cum le-am văzut eu acum! Ascultaţi-mă! După ce am ieşit din peşteră şi am plecat, am avut senzaţia că nu mă mai mişc deloc! Şi vedeam luna plină şi stelele, care se înălţau pe cer ca şi cum ar fi apus şi totul încremenise, iar luna nu părăsea marginea pământului, iar stelele la orizont nu voiau să cadă!

Apoi am văzut stoluri întregi de păsări stând pe crengile copacilor; toate erau cu faţa îndreptată încoace şi tremurau ca înainte de un mare cutremur şi nu puteau fi făcute să-şi părăsească locul pe creangă, nici prin strigăte, nici aruncând cu pietre. Am privit înapoi din nou spre pământ şi am văzut nu departe de mine un grup de lucrători stând în jurul unui castron plin cu mâncare; unii dintre ei ţineau mâna în castron, dar înţepenită şi nu puteau lua mâncarea din castron. Cei care apucaseră să scoată mâna din mâncare din castron şi s-o ducă la gură rămăseseră aşa, pentru că nu puteau deschide gura, ca să mestece mâncarea şi feţele tuturor erau îndreptate în sus, ca şi cum ar fi văzut lucruri deosebite pe cer. Apoi am văzut turme de oi mânate de păstori; dar şi ele stăteau neclintite, iar mâna păstorului ridicată spre a lovi în ele rămăsese ţeapănă în aer, fără putinţă de a mişca.

Apoi am văzut o turmă de capre cu boturile întinse deasupra apei, dar nu puteau să se adape pentru că erau ca paralizate. Apoi am văzut un izvor cu o cascadă mare, dar, închipuiţi-vă, apa stătea liniştită şi nu curgea la vale! Şi aşa arăta tot ce am văzut pe pământ, de parcă n-ar mai fi avut viaţă şi putinţă de a se mişca. Şi pe când stăteam aşa, sau poate că mergeam, dar nu-mi dădeam seama dacă merg sau stau, iată că deodată zăresc ceva viu! O femeie cobora de pe munte venind chiar spre mine, iar când a ajuns la mine, m-a întrebat: „Omule, unde vrei să mergi la o oră atât de târzie?” Iar eu i-am răspuns: „Caut o moaşă; căci acolo în peşteră se află o femeie care stă să nască!”

Dar femeia a vorbit în continuare, întrebând: „Cine este cea care urmează să nască? Îţi este soţie, rudă sau slujnică?” Iar eu i-am răspuns: „De puţină vreme, mi-a devenit soţie înaintea lui Dumnezeu şi a Marelui Preot: când însă a rămas însărcinată, nu era încă soţia mea, ci doar încredinţată mie prin grija Templului şi semnul Domnului, deoarece copila a fost crescută în Casa Sfântă! Dar să nu te miri de sarcina ei; căci ceea ce se află în trupul ei a fost conceput în mod miraculos de Duhul Sfânt!”. Femeia s-a minunat auzind acestea şi mi-a zis: „Omule, spune-mi adevărul!” Iar eu i-am zis: „Vino şi vezi şi convinge-te cu ochii tăi!”

Iar femeia a acceptat şi l-a urmat pe Iosif la peşteră; dar când erau aproape de ea, a fost învăluită dintr-o dată de un nor alburiu şi n-au mai găsit intrarea. În faţa acestei apariţii, moaşa a început să se minuneze şi i-a spus lui Iosif: „Ce lucru minunat s-a întâmplat astăzi pentru sufletul meu! Azi dimineaţă am avut o vedenie extraordinară, în care totul se petrecea exact cum se întâmplă acum, cu ceea ce văd acum şi probabil voi mai vedea! Tu eşti acelaşi om cu cel care mi-a apărut în vedenie; exact ca acum, am văzut întreaga suflare oprindu-se din activitatea ei şi am văzut peştera şi norul care a acoperit-o şi am discutat cu tine, aşa cum o fac acum. Iar în peşteră am văzut lucruri încă şi mai minunate. Apoi a venit la mine sora mea, Salomeea şi i-am povestit toate acestea! De aceea zic acum faţă de tine şi de Dumnezeu, o mare minune s-a petrecut pentru Israel! Din cer ne-a fost trimis un Mântuitor, în aceste vremuri de restrişte!”.


După aceste vorbe ale moaşei, norul s-a retras din faţa peşterii şi o lumină i-a întâmpinat pe cei doi, atât de puternică, încât ochii nu o puteau suporta. Iar moaşa a spus: „Deci se adevereşte tot ce mi-a apărut în vedenie! O, omule, fericitule! Aici este mai mult decât Avraam, Isaac, Iacov, Moise şi Ilie!”. După aceste cuvinte, lumina a început treptat să devină mai suportabilă, putându-se vedea pruncul, care tocmai lua pentru prima dată în gură sânul mamei sale.

Moaşa a intrat atunci cu Iosif în peşteră, a cercetat mama şi pruncul şi văzând că totul se rezolvase cât se poate de bine, a spus: „Adevărat, adevărat, acesta este Mântuitorul prezis de toţi profeţii, care chiar în pântecul mamei a stat fără nici o legătură, ca să arate că este liber şi că va desface toate legăturile nefireşti ale legilor! Când a mai văzut cineva ca un prunc abia născut să apuce imediat sânul mamei?! Asta arată în modul cel mai clar că acest prunc - atunci când va deveni mare - va face o nouă rânduială în lumea aceasta, bazată pe dragoste şi nu pe legi! Ascultă-mă, tu, soţ fericit al acestei fecioare! Totul se află într-o orânduială supremă, de aceea, lasă-mă să plec din peşteră, pentru că nu mă simt bine, căci îmi dau seama că nu sunt destul de curată pentru a suporta apropierea sfântă a Domnului, Dumnezeul meu şi al tău!”. Iar Iosif s-a speriat rău auzind aceste cuvinte ale moaşei; dar ea s-a grăbit să părăsească peştera.
Dar când a ajuns afară, s-a întâlnit cu sora ei Salomeea, care o urmărise din cauza vedeniei despre care am vorbit, iar acum a întrebat-o: „Salomeea, Salomeea, vino să vezi vedenia mea de azi-dimineaţă înfăptuită! Fecioara a dat naştere unui prunc! Iată un adevăr pe care inteligenţa omenească şi natura refuză să le priceapă!”. Salomeea, însă, a zis: „Pe Dumnezeul meu, nu pot să cred că o fecioară a născut, până nu o examinez, să mă conving personal!”.

După ce Salomeea a spus toate acestea, ea a intrat în peşteră şi a zis: „Maria, sufletul meu nu mai are linişte; de aceea, te rog să te pregăteşti, să te examinez cu mâna mea experimentată, ca să văd cum este cu fecioria ta!”. Iar Maria s-a supus imediat dorinţei acestei necredincioase şi s-a lăsat imediat examinată de ea. Iar când Salomeea a atins corpul Mariei cu mâna sa pricepută, a dat un ţipăt din toate puterile şi a strigat: „Vai, vai mie şi neîncrederii şi necredinţei mele, căci am vrut să cercetez pe Dumnezeu cel veşnic! Căci priviţi, priviţi aici, mâna mea arde în focul mâniei divine, pe care am atras-o asupra ticăloasei de mine!”.
Iar după aceste cuvinte, ea a căzut imediat în genunchi în faţa pruncului şi a spus: „O, Dumnezeul părinţilor mei! Tu, Doamne atotputernic peste toată slava! Gândeşte-te la mine, căci eu sunt sămânţă din Avraam, Isaac şi Iacov! Nu mă lăsa de râsul fiilor lui Israel, ci fă ca mâna mea să fie iarăşi sănătoasă!”. Iată că îndată, lângă Salomeea a apărut un înger al Domnului care i-a grăit astfel: „Domnul Dumnezeu a auzit ruga ta fierbinte; du-te la prunc şi ia-l în braţe şi o mare bucurie se va pogorî asupra ta!”. Când Salomeea a auzit aceste cuvinte, a mers în genunchi la Maria şi a rugat-o să-i dea pruncul. Iar Maria i-a dat îndată pruncul şi a zis: „Să-ţi fie pentru însănătoşire, după cum ţi-a promis îngerul Domnului! Domnul să se îndure de tine!”.
Şi Salomeea a luat copilul şi l-a purtat în braţe, mergând în genunchi şi a zis: „O, Doamne, Dumnezeu atotputernic peste Israel, care ne conduci şi ne stăpâneşti în vecii vecilor! Este adevărul curat că acum s-a născut în Israel un rege al regilor care va fi mai puternic decât a fost vreodată David, omul care a trăit după inima Domnului! Slăvit să fii şi lăudat să fii de mine în vecii vecilor!”.


După aceste cuvinte, Salomeea a devenit din nou complet sănătoasă, dat Mariei copilul înapoi, mulţumindu-i din toată inima şi a părăsit peştera ieşind afară. Iar când s-a văzut din nou afară, a vrut să strige s-o audă toată suflarea ce minune a minunilor s-a întâmplat şi a început imediat să-i povestească surorii ei ce i s-a întâmplat. Dar, îndată s-a anunţat o voce din cer care s-a adresat Salomeei: „Salomeea, Salomeea, nu spune nimănui ce s-a întâmplat astăzi cu tine! Căci trebuie să aşteptăm vremea când Domnul Însuşi se va mărturisi lumii prin cuvinte şi fapte!”. Atunci, Salomeea a amuţit imediat, pe când Iosif tocmai a ieşit să le roage pe cele două surori să intre din nou în peşteră la dorinţa Mariei, pentru ca nimeni să nu bage de seamă ce lucruri extraordinare se petrec în peşteră. Iar cele două au intrat din nou în peşteră, pline de smerenie.


Când toţi erau adunaţi în peşteră, fiii lui Iosif l-au întrebat pe tatăl lor: „Tată, ce mai avem de făcut? Am aranjat totul cum se cuvine! Călătoria ne-a obosit; putem să ne odihnim?”. Şi Iosif le-a răspuns: „Copii, vedeţi cu toţii ce îndurare fără seamăn s-a pogorât asupra noastră; de aceea, cred că nu trebuie să vă culcaţi, ci să lăudaţi pe Domnul împreună cu mine! Voi aţi văzut ce i s-a întâmplat Salomeei în peşteră, pentru că nu a vrut să creadă; de aceea, nici noi nu trebuie să dormim, dacă Domnul va vrea să ne încerce! Puteţi însă să mergeţi la Maria şi să atingeţi pruncul! Nu se ştie, poate după asta ochii voştri vor fi mai odihniţi ca după mai multe ore de somn!”.

Şi fiii lui Iosif s-au dus şi au atins pruncul; iar pruncul le-a zâmbit şi şi-a întins mânuţele spre ei, ca şi cum i-ar fi cunoscut de fraţi. Drept care toţi s-au minunat şi au zis: „Adevărat, acesta nu este un copil obişnuit! Căci unde s-a mai pomenit ca cineva să fie salutat şi binecuvântat de un nou născut?! În plus, iată că toţi ne simţim mult mai întăriţi, de parcă nici n-am fi făcut această călătorie, ci am fi acasă, într-o dimineaţă, după un somn zdravăn!”.
Iar Iosif le-a zis: „Vedeţi, deci, că sfatul meu a fost bun! Dar acum observ că a început să se facă tare frig, aşa că aduceţi aici boul şi asinul! Animalele vor sta lângă noi şi ne vor încălzi cu suflarea lor; iar noi toţi vom sta pe lângă Maria, să-i ţinem adăpost!”. Şi băieţii au urmat întocmai sfatul tatălui. Ei au adus amândouă animalele lângă Maria, iar ele s-au aşezat cum era mai bine pentru ca suflarea lor să treacă peste Maria şi pruncul ei şi să-i încălzească.
Iar moaşa a spus: „Adevărat, important lucru este pentru Domnul, dacă până şi animalele acestea dau ajutor, de parcă ar avea minte şi ar înţelege!”. Iar Salomeea a zis şi ea: „O, surioară, aceste animale par să vadă mai mult decât noi! Când noi abia dacă îndrăznim să credem, aceste animale se roagă deja la Cel care le-a creat! Crede-mă, surioară, pe Dumnezeul meu, în faţa noastră se află Mesia cel făgăduit; căci noi ştim că nici la naşterea celor mai mari profeţi nu s-au întâmplat asemenea lucruri extraordinare!”.
Iar Maria s-a adresat Salomeei astfel: „Domnul Dumnezeu îţi acordă o mare favoare, dacă ai reuşit să vezi lucruri care fac să-mi tresalte inima. Dar nu divulga aceste lucruri, aşa cum te-a învăţat şi îngerul Domnului mai înainte; altfel vei aduce mult necaz asupra noastră!”. Iar Salomeea s-a legat cu jurământ să tacă toată viaţa ei, iar moaşa a urmat exemplul surorii sale.
În peşteră s-a făcut apoi linişte. Dar, cu o oră înainte de răsăritul soarelui, au auzit cu toţii răsunând cântece de slavă în faţa peşterii. Şi Iosif a trimis imediat pe fiul său cel mare să vadă ce este şi cine cântă atât de tare cântece de slavă lui Dumnezeu sub cerul liber. Joel a ieşit afară şi a văzut că tot spaţiul cerului era plin de sus până jos cu nenumărate cete de îngeri strălucitori. Şi s-a întors uimit înapoi în peşteră şi le-a povestit tuturor ce s-a întâmplat. Şi toţi au ascultat înmărmuriţi cele povestite de Joel, apoi au ieşit şi s-au convins de adevărul spuselor sale. Şi după ce au văzut atâta minunăţie a lui Dumnezeu, s-au reîntors în peşteră să-i povestească şi Mariei.
Iar Iosif i-a spus Mariei: „Ascultă, Fecioară Preacurată a Domnului, fructul trupului tău este cu adevărat o creaţie a Sfântului Duh; căci toate cerurile depun mărturie în acest sens! Dar ce vom face noi când va afla întreaga lume ce s-a petrecut aici? Căci nu numai noi, ci şi ceilalţi oameni văd acum ce dovadă străluceşte pe cer. Am văzut păstorii cum îşi îndreptau toţi faţa spre cer. Şi cum cântau cu aceeaşi putere ca îngerii din ceruri, care acum s-au arătat pe întregul firmament, de sus până jos. Iar cântecul sună la fel cu cel al îngerilor: „Voi, ceruri, stropiţi cu roua voastră pe Cel drept! Pace vouă, oameni de pe pământ, animaţi de gânduri bune! Slavă lui Dumnezeu din ceruri şi Celui care vine în numele Domnului!”.


Vezi, Maria, că întreaga lume aude şi vede acum toate acestea! Aşa că este de aşteptat că vor veni cu toţii încoace şi ne vor urmări, de aceea este mai bine ca noi să ne refugiem peste munţi şi văi! Eu sunt de părere ca imediat ce este posibil, să ne ridicăm şi să plecăm de aici din nou spre Nazaret, bineînţeles după ce o să ne înregistrăm - ceea ce vom face chiar dis-de-dimineaţă, apoi vom trece la greci, căci am câteva cunoştinţe bune printre ei. Eşti de acord cu mine?”.


Dar Maria i-a spus lui Iosif: „Vezi doar că nu pot părăsi încă acest adăpost; de aceea, să lăsăm totul în grija Domnului; El ne-a condus şi ne-a apărat până acum, aşa că sunt sigură că ne va conduce şi ne va apăra şi în continuare cum e mai bine! Dacă El vrea să ne facă cunoscuţi lumii întregi, spune-mi, unde crezi că putem fugi, astfel ca să nu se afle în ceruri?! Aşa că facă-se voia Lui! Voinţa Lui nu poate fi decât dreaptă. Priveşte, aici la pieptul meu se odihneşte Cel pentru care se petrec toate acestea! Şi Acesta rămâne cu noi, deci slava lui Dumnezeu nu ne va părăsi, putem să fugim oriunde-am vrea!”.

Dar, iată că abia a pronunţat Maria aceste cuvinte şi în faţa peşterii au apărut doi îngeri în fruntea unei cete de păstori, arătând păstorilor că aici s-a născut Acela pentru care răsună cântecele de slavă. Iar păstorii au intrat în peşteră şi au îngenuncheat înaintea Pruncului şi i s-au închinat; iar îngerii veneau şi ei în cete şi i se închinau Pruncului. Iar Iosif şi fiii săi priveau uimiţi când la Maria, când la Prunc şi au spus: „Doamne, ce se întâmplă? Oare chiar Tu ai dat viaţă acestui copil? Altfel cum ar fi posibil ca El să fie adorat chiar de îngerii Tăi? Iar dacă Tu eşti aici, Doamne, ce este cu sanctuarul?”.
Atunci, un înger s-a desprins din ceată şi le-a spus: „Nu întrebaţi şi nu vă faceţi griji, căci Domnul a ales pământul pentru a-şi arăta îndurarea Sa şi a încercat poporul Său, aşa cum aprezis prin gura copiilor Săi, a slujitorilor Săi şi a profeţilor! Iar ceea ce se petrece acum în faţa ochilor voştri este din voia Celui sfânt!”.


După aceste cuvinte, îngerul l-a părăsit pe Iosif şi s-a dus din nou să se închine Pruncului, care acum zâmbea celor care i se închinau. Dar, când soarele a început să se înalţe spre cer, îngerii au dispărut. Păstorii au rămas însă, continuând să se intereseze la Iosif cum s-au întâmplat toate acestea.
Iar Iosif le-a spus: „Priviţi, aşa cum iarba creşte de la sine, printr-o minune, tot aşa s-a întâmplat şi această minune! Poate cineva să spună cum creşte iarba? Tot aşa, nici eu nu pot spune cum s-a întâmplat! Dumnezeu a vrut astfel; asta este tot ce pot să vă spun!”."


SURSA: yogaesoteric

marți, 23 decembrie 2014

Mesaj de la Grupul Arcturian


(21 dec. 2014: channeler: Marilyn Raffaele
 Traducere Const.Mihăilescu

Dragii noștri, ați ajuns la ziua Solstițiului de Iarnă iar noi ne folosim de prilej pentru a vă ura sănătate și fericire. Energia acestei solstițiu este una mai specială, căci ea aduce noi schimbări în viața și conștiința omenirii voastre. Datorită ei, voi experimentați o mai profundă sensibilitate în relația cu toate lucrurile și ființele care vă înconjoară. 

Oferta noastră de Crăciun este un mesaj de pace și bucurie, în speranța că, la rândul vostru, veți completa această curgere de energii benefice către prieteni și familie, către toți cei cu care vă intersectați.

Pacea și bucuria sunt manifestări des întâlnite în perioada Crăciunului, importanța acestor sentimente și manifestări nefiind totdeauna apreciate și înțelese la adevărata lor valoare. Conștientizând sau nu aceste manifestări, asigurați-vă că măcar în această perioadă vă caracterizează pe fiecare dintre voi.       

Adevărata și trainica pace între țări, între grupuri sau chiar între persoane fizice, nu se va realiza pe deplin prin tratate sau angajamente scrise ori verbale, dacă substanța păcii nu pătrunde sufletele și inimile celor care inițiază sau clamează aceste acțiuni. Societatea umană, ca de altfel oricare societate din univers, trebuie să promoveze pacea și înțelegerea ca pe o stare de conștiință, de recunoaștere a valorilor și unicității fiecăruia, indiferent cât de multe caracteristici le-ar diferenția. Diversitatea nu este cu adevărat recunoscută dacă unicitatea nu este respectată și onorată. Frumusețea și trăinicia universului constă tocmai în diversitatea lui. Pacea este consecința firească a conștiinței Unimii, adică a Unicității Creației, făurită de Unicul, nu pentru a se menține identică ci pentru a se diversifica și manifesta în cele mai originale ipostaze. Acest concept Divin, asigură progresul Creației și infinita sa existență. 

Pacea socială și pacea interstatală nu pot fi obținute atunci când se promovează lupta pentru putere, pentru dominația cuiva în detrimentul altcuiva. Lupta pentru putere duce totdeauna la război, la beligeranță, la stări de violență. Este utopic să se creadă că un război poate aduce și stabiliza starea de pace și de fraternitate. Mai devreme sau mai târziu, disensiunile se acumulează, nemulțumirile se coagulează și din ele încolțește și crește ura și dorința de eliberare. Violența naște violență!
În perioada Crăciunului, mințile se calmează, inimile sunt mai puțin perturbate de cauze externe sau amintiri revendicative. O stare de consens general cuprinde lumea și energiile împăcării și iubirii cuprind societatea. Din păcate, această stare de pace, de acceptare, nu durează, în majoritatea cazurilor, prea mult.
După sărbători, lumea revine la preocupările ei febrile de căutare a oportunităților și de recuperare a „timpului pierdut cu dulcegăriile”. Starea consensuală este împinsă în lături, mâna întinsă devine pumnul strâns, unealta păcii și fraternității se verticalizează, transformându-se în armă pentru amenințare și ripostă.
Din fericire voi începeți să depășiți aceste vechi și păguboase atitudini și mentalități, ca urmare a accelerării creșterii nivelului de conștiință a ființei umane, puternic marcată de influxurile energetice divine din ce în ce mai prezente pe Pământ. Ați făcut și faceți pași importanți spre atingerea unei conștiințe universale impregnată de energiile iubirii și recunoașterii unicității voastre. Vechile energii, care se regăsesc în perimatele concepte de viață, altfel spus, vechea paradigmă, cedează pas cu pas în fața energiilor înaltelor vibrații la care ființa umană se racordează din ce în ce mai puternic. Schimbările spre care tindeți sunt în plin proces căci punctul de reversibilitate a fost depășit. Scânteile divine din fiecare dintre voi încep să cunoască o reanimare puternică sub impactul înaltelor vibrații. Acest lucru va duce la schimbări importante în conștiința fiecărei ființe.
Dragilor, în această perioadă este bine dacă, prin metode cunoscute (n.m., meditație, binecuvântări și consacrări), veți trimite gândurile voastre de pace și de iubire cât mai multor oameni, prieteni sau mai puțin prieteni. Trimiteți aceste gânduri și către Gaia, sufletul Pământului, către regnul animal și exprimați-vă dorința ca animalele să nu mai fie sacrificate pentru plăcere sau pentru a fi consumate, mai ales acolo unde există alternative. Rugați-vă ca lumea voastră să nu mai abuzeze de nevinovăția și neputința animalelor. Animalele sunt pe Pământ pentru a menține ecosistemele, pentru a face posibilă continuitatea existenței pe planetă. Orice abuz, strică echilibrul planetar și are repercursiuni drastice, uneori chiar fatale, asupra viului. Chiar animalele numite "sălbatice" sunt demne de respectul și protecția voastră, căci ele ajută la salubrizarea planetei, la evoluția și proliferarea  celor mai performante exemplare din categoria „vânat”.  Nu vă îndoiți: va veni o vreme când leul și mielul vor fi prieteni și vor consuma exclusiv vegetale. (n.m., așa cum se întâmplă, de ex., în Agartha).

Pace este atunci când sâmburele iubirii poate să încolțească și se poate dezvolta. Pace este atunci când te poți plimba nestingherit prin pădure și când toate viețuitoarele te privesc fără teamă și cu definitivă prietenie și încredere. Pace înseamnă atunci când te apleci și miroși parfumul florilor, fără a le rupe pentru a le pune în glastră. Pace este atunci când vezi divinitatea în ochii interlocutorului. Pace este atunci când ți se respectă alegerea, liberul tău arbitru.

Unii vor putea spune: „eu nu-mi pot găsi pacea din cauza situației în care mă zbat (materială, în special). Trebuie să cunoașteți că pacea nu este dependentă de nimic, ea nu pune condiții și nu exclude pe nimeni. Pacea este o stare de spirit care poate fi instalată în oricare ființă, indiferent de condiția ei materială. Pacea nu depinde de circumstanțe exterioare ci numai de individ. Este o calitate a Divinului. Pacea personală decurge din realizarea ideii că: „ eu nu pot fi separat de ceea ce sunt eu cu adevărat și nu depind de circumstanțe exterioare”. Viața pe Pământ poate fi într-adevăr o luptă de zi cu zi și durează până când ființa ajunge la un punct evolutiv care, odată depășit, trece la un alt set de experiențe, cu conținut superior, mai elevat. Atunci, elevul este pregătit să părăsească vechea paradigmă, vechile concepte și să abordeze de la un nivel superior  oportunitățile vieții. 

Sentimentul bucuriei este o fațetă a stării de pace, sentiment interior de lejeritate, în ciuda condițiilor exterioare. Când există convingerea fermă și profundă că, de fapt, nu există moarte, când teama de disoluție și neantizare dispare, atunci ființa înțelege la nivel profund că nu există decât bucurie și iubire. Bucuria permite fiecărui individ să întâmpine cu încredere orice eveniment, chiar dacă acel eveniment ar însemna moartea corpului fizic. În fond, un asemenea eveniment nu ar reprezenta decât trecerea printr-o poartă de la o lume cunoscută la una care așteaptă să fie descoperită, o lume care oferă mult mai multe oportunități, mai multă diversitate.

Gândul conștient al bucuriei reprezintă un câmp de energie de frecvențe superioare care pot acționa ca un balsam de vindecare. Când câmpul energetic al ființei umane este plin de lumină, în jurul său se propagă bucuria, dorința celor din jur de a relaționa cu el.

Dragilor, vă rugăm să experimentați bucuria și minunatul gest de a zâmbi. Vă garantăm că nu vă aduce decât beneficii și nu vă costă nimic.

Multe neadevăruri există în majoritatea religiilor care susțin că pentru a te înălța, pentru a te apropia de Dumnezeu, trebuie cu necesitate să suferi, să te supui penitențelor. Mulți cred că auto-tortura este spre binele spiritului și al sufletului. Mare neadevăr!! Căile sfințeniei nu trebuie să treacă prin tunelul suferinței, al torturii sau al lipsurilor. Aceste vechi învățături sunt false și nedumnezeiești. Dumnezeu nu ne-a creat pentru a ne chinui ci pentru a ne bucura de tot ceea ce ne-a pus la dispoziție prin infinita sa bunătate. 
Divinul este pace, este bucurie, este plenitudine și integritate. În tărâmurile înalte nu există pustietate, nu există penitență sau suferință. Falsa credință că necazurile sunt necesare pentru a te apropia de Divin este o invenție a bisericii, oricare ar fi ea. Ea prinde la cei ignoranți și habotnici.

Dragilor, revendicați-vă dreptul la iubire, la fericire! Bucurați-vă pentru ceea ce aveți și nu uitați că ați venit cu misiunea de a vă îmbogăți spiritul și de a vă expansiona sufletul.
Pacea și iubirea sunt valori universale pe care fiecare dintre noi este dator să le experimenteze. 

Crăciun fericit!!
Pace și Bucurie! 

Noi suntem Grupul Arcturian.
Sursa: http://www.onenessofall.com


luni, 22 decembrie 2014

CRĂCIUN FERICIT!!

 
De Crăciun colindele aduc raiul pe pământ

de Melania Radu
Pentru Dumnezeu există doar timpul prezent. Astăzi - este numele timpului lui Dumnezeu.”  - Părintele Galeriu
Sărbătorile sunt evenimente sacre ce se petrec de fiecare dată în momente care ţin mai mult de eternitate decât de curgerea timpului aşa cum suntem obişnuiţi să o trăim. Sunt momente care marchează trecerea de la un ciclu temporal la altul, considerate în toate tradiţiile ca fiind magice: porţi deschise către divin. Naşterea Domnului Iisus Christos se petrece de fiecare dată aici şi acum, într-un etern moment prezent care face posibilă participarea noastră directă la eveniment, cu fiecare Crăciun, astfel încât poarta către divin să poată fi deschisă chiar în fiinţa noastră.
Tradiţiile şi obiceiurile caracteristice sărbătorii Crăciunului, în care participanţii sunt pe rând actori sau spectatori, ajută la pregătirea sufletească pentru sărbătoare. Aceste scenarii rituale de înnoire a timpului au loc în preajma solstiţiului de iarnă, perioadă în care în vechime se considera că renaşte anul şi, odată cu el, lumea toată. Tradiţiile româneşti de Crăciun sunt un adevărat spectacol fastuos şi plin de viaţă care pune în valoare încărcătura emoţională a acestei sărbători, comparabilă ca importanţă doar cu sărbătoarea Învierii lui Iisus.
Prospeţimea şi puritatea colindelor, amprente ale timpului sacru evocat
Una dintre cele mai importante tradiţii româneşti de Crăciun, „cea mai răspândită şi mai complexă tradiţie a românilor” (Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an), este colindatul. Se spune că Dumnezeu a lăsat pe lume colindele pentru ca în fiecare an, la Crăciun, să fie pomenit numele sfânt al Domnului, ca el să fie auzit de către toţi oamenii şi astfel ei să fie feriţi de păcate. Colindele, în esenţa lor de natură religioasă, vestesc naşterea lui Iisus şi preamăresc venirea Sa pe lume. Oameni şi îngeri se întâlnesc în cântec, cuprinşi deopotrivă de bucuria miraculosului eveniment.
De o vechime considerabilă, provenind parcă dintr-o perioadă de copilărie a umanităţii, colindele îşi păstrează prospeţimea şi actualitatea. „Ele sunt o parte integrantă a spiritualităţii ortodoxe româneşti, dar şi a folclorului nostru, vechi ca şi poporul. Ele formează un tot unitar cu doinele, baladele etc.” (Adrian Dăscălescu, Păstrarea datinilor şi a tradiţiilor).
Colindătorii - mesagerii veştilor bune
Colindătorii au deţinut din cele mai vechi timpuri în societatea tradiţională românească precreştină şi apoi creştină, caracterul unor vizitatori privilegiaţi, aducători de veşti sfinte. 
Colindele contribuie la crearea stării spirituale, magice a sărbătorii. Credinţa în această funcţie sacră, profetică pentru noul an, a colindelor şi a colindătorilor este atât de puternică încât şi în prezent se crede că ocolirea de către aceştia a unei gospodării poate aduce necazuri. De aceea, grupurile de colindători sunt aşteptate cu nerăbdare şi cu daruri rituale: colaci sau covrigi (forma de cerc simbolizând veşnicia timpului reversibil), cununi, lumânări aprinse, mere, nuci, mâncare şi băutură. Primirea colindătorilor e considerată importantă pentru bunăstarea în noul an.
Obiceiul colindatului
Colindele sunt o transpunere în spirit popular a învăţăturii creştine, la mesajul lor religios mai adăugându-se urări de sănătate şi prosperitate pentru anul care urmează, ori de îndepărtare a spiritelor rele. De la tradiţia antică a calendelor se crede că s-a păstrat dispunerea colindătorilor în formă de cerc, care uneori înconjura întregul sat pentru a-l proteja de influenţe nefaste. În colinde se vorbeşte despre Iisus Christos, chipul Său fiind înfăţişat în imagini multiple şi variate. Unele colinde sunt inspirate din teme laice. Aşa se face că avem colinda de cerb, de fecior, de fată, Ziurel de ziuă sau colindul curţilor (cum este La poartă la Ştefan Vodă). În Moldova şi Bucovina se cântă numai colinde (Astăzi s-a născut Hristos, Trei Păstori, Sus la Poarta Raiului etc.), în timp ce în Transilvania se cântă şi alte poezii populare, chiar şi Mioriţa.
Cetele de colindători (sau feciori) se formează în timpul postului, după Sfântul Nicolae sau după Sfântul Andrei, şi cuprind 3, 5 sau 21 de tineri necăsătoriţi. Pe toată perioada colindatului ei nu aveau voie să umble singuri, ci numai în ceată. Colindatul începe în seara de Ajun şi se desfăşoară într-o anumită ordine dinainte ştiută, începând de obicei de la un capăt al satului, mergând de la o casă la alta, neocolind niciuna. De multe ori, unii dintre tinerii colindători se legau fârtaţi, legătură cu mult mai puternică decât cea a fraţilor de sânge. Dacă vreunul dintre colindători încălca regula de a merge împreună cu ceilalţi şi pleca de unul singur, era prins şi legat de mâini şi de picioare, după care era plimbat cu sania prin tot satul. În tot acest timp, el striga: „Cine face ca mine, aşa să păţească!”. Ceata colindătorilor se menţinea ca grup de sine stătător, dar latent până în următorul an.
Colinda este o călătorie, o procesiune: „Noi umblăm şi colindăm” în cer sau în cerul coborât pe pământ „Coborât-o coborât ”. Ea pune în legătură cerul şi pământul, ne transpune într-un timp sacru. În textul unor colinde româneşti se observă chiar o românizare a spaţiului. Astfel, în unele colinde Fecioara Maria îşi caută loc să nască lângă Mureş, lângă Tisa, sau se refugiază în Carpaţi de mânia lui Irod, păstorii care i se închină fiind în număr de trei, ca în Mioriţa. Chiar unele  personaje istorice, ca bădica Traian sau Ştefan cel Mare şi Sfânt, se închină Pruncului Sfânt.
Steaua, Vicleimul sau Irozii, Jocul păpuşilor, Capra, Moş Crăciun
Una dintre cele mai frumoase tradiţii populare de Crăciun este Steaua, practicată din prima zi a Crăciunului până la Bobotează, reprezentând steaua care a vestit naşterea Mântuitorului şi i-a călăuzit pe cei trei magi până la Betleem. Unele dintre cântecele specifice acestui obicei sunt: Steaua sus răsare, Trei crai de la răsărit, În oraşul Vitleem
Piesa Irozii sau Vicleimul reproduce întâlnirea Magilor cu regele Irod şi conflictul pe tema aflării Noului Împărat, vestit de steaua care li s-a arătat la răsărit. Transpusă din misterele medievale în mediul popular, piesa a circulat până în vremea noastră şi păstrează, frecvent, caracterul de dramă liturgică. Alături de partea religioasă a Irozilor, s-a dezvoltat şi o parte profană, reprezentată de jocul păpuşilor. Într-o cutie purtată de doi băieţi este înfăţişată grădina lui Irod şi o parte din piaţa oraşului. Moş Ionică, îngrijitorul curţii, şi o paiaţă dau naştere la o serie de scene care satirizează unele obiceiuri.
Jocul Caprei (omorârea, bocirea, înmormântarea, învierea) a fost, la origine, un ceremonial grav, un element de cult, dar în cadrul sărbătorilor agrare jocul a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor şi recolte îmbelşugate. În zilele noastre, jocul a rămas un pretext pentru manifestare artistică, prilej de etalare a unor podoabe, covoare, ştergare şi măşti în culori vii, pentru urări de bine cu prilejul Anului Nou.
La fel de întâlnită este piesa Moş Crăciun, care însoţeşte în multe părţi colinda şi reproduce legendara întâlnire a Maicii Domnului cu bătrânul Crăciun (personaj apărut în antichitatea creştină, după un motiv apocrif elen şi transmis prin influenţa tradiţiei slave la noi, unde a dobândit o mare popularitate).
Datini populare de Crăciun
În unele regiuni se obişnuieşte ca în ziua de dinainte de Crăciun să se pună o potcoavă într-o găleată cu apă. În ziua de Crăciun se bea din apa respectivă din care se dă şi vitelor, astfel ca ele să fie tari ca fierul. Găinilor li se dă de mâncare din ciur sau sită, ca în anul următor să facă ouă mai multe.
Ciobanii aşează sub pragul casei un drob de sare învelit, pe care îl lasă în acel loc până la Alesul oilor, care are loc în fiecare an în luna aprilie. Atunci îl scot, îl macină şi îl amestecă în hrana oilor, pentru ca turma să sporească.
Hornurile se curăţă, iar funinginea se pune la rădăcina pomilor care vor avea un rod mai bogat. În multe sate româneşti, în seara de Crăciun (ca şi în noaptea de Sfântul Andrei), se ung cu usturoi vitele şi grajdurile pentru ca să nu vină cumva pe acolo strigoii, moroii şi alte duhuri necurate să le omoare.
În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm pe faţă cu apă curgătoare, luată anume dintr-un pârâu, în care am pus o monedă de argint, pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul şi feriţi de boli, care vor merge pe vale în jos.
În Moldova se zice că de Crăciun se pun din toate mâncărurile într-o strachină, pe prispă, sub fereastră, dar nu trebuie să guşti din mâncare, căci noaptea vine ursitorul, degustă şi atunci îl vezi prin fereastră. Iar în ziua de Anul Nou se zice că este bine ca fetele să deschidă poarta dis-de-dimineaţă, că se vor mărita.
Un alt obicei răspândit mai ales în Moldova este Sfinţirea Mesei de Ajun de către preotul din sat, care umblă cu Ajunul şi vesteşte enoriaşilor Naşterea Domnului.
În Bucovina şi în Moldova, din turtele făcute de Crăciun se păstrează până primăvara când sunt puse între coarnele vitelor când pornesc la arat. Se spune că aceşti colaci, care se fac de Crăciun, trebuie să fie rotunzi precum Soarele şi Luna.
În Botoşani nu se dă nimic din casă în ziua de Ajun, nici gunoiul nu se scoate afară, şi nu se împrumută nimic. „De ajunul Crăciunului şi al Bobotezei, se ia din toate mâncărurile de deasupra: grâu, găluşte etc. Iar apoi şi două plăcinte, una o dai întâi argatului care e la vite, dar trebuie să fie mâncăcios, că apoi mănâncă bine vitele peste an şi cealaltă o rupi în mâncarea vitelor. Când le dai să mănânce zici: «Cinaţi sănătos că şi noi cinăm»”.
Pe la sate mai dăinuie credinţa că în noaptea de Crăciun animalele ar vorbi. Sătenii se tem ca nu cumva să le audă, că acesta ar fi semn rău.
Tradiţiile româneşti de Crăciun cer ca pe fiecare masă să fie aşezat un colac uns cu gălbenuş de ou, pentru a străluci precum mâinile Crăciuniţei după ce au crescut la loc. Tot tradiţia spune ca în noaptea de Crăciun să nu se stingă focul, iar cenuşa lemnului ars să fie împrăştiată în grădină pentru a aduce rod îmbelşugat. După cum sunt zilele de Crăciun, calde sau friguroase, se poate prevedea cum va fi vremea de Paşti.
Pentru a intra cât mai mult în atmosfera magică a Crăciunului, am ales câteva poezii şi colinde, pe care vi le oferim în continuare, „condimentate” cu scorţişoară şi sunet de clopoţei.
Colinde, colinde
de Mihai Eminescu
Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Căci gheaţa se-ntinde
Asemeni oglinzilor
Şi tremură brazii
Mişcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.
Se bucur copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele,
De dragul Mariei
Ş-a Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.
Naşterea Mântuitorului
de Ion Creangă
În Betleem colo-n oraş
Dormeau visând locuitorii
Iar lângă turmă, pe imaş
Stăteau de pază, treji, păstorii.
Şi-n miez de noapte dulce cânt
Din cer cu stele-a răsunat
Se rumenise cerul sfânt
Păstorii s-au cutremurat.
Din slăvi un înger coborî:
„Fiţi veseli!”- îngerul le-a spus
„Plecaţi, şi-n staul veţi găsi
Pe Craiul stelelor de sus!”
Păstorii veseli, în oraş
Spre staul cu paşi iuţi porniră
Şi-un prunc atât de drăgălaş
Acolo-n paie ei găsiră.
Nici leagăn moale, nici vreun pat
Doar fân mirositor pe jos,
Pe fân, în iesle sta culcat
Micuţul prunc: Iisus Christos.
El, Fiul Domnului şi Crai
Al stelelor de farmec pline
De-atunci cu drag, la voi, din Rai
Cu fiecare iarnă vine!…
În seara de Crăciun
de George Coşbuc
Afară ninge liniştit,
În casă arde focul;
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.
E noapte, patul e făcut,
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glasul rar şi dulce.
Cum s-a născut Hristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste el sufla
Căldură ca să-i facă.
Cum au venit la ieslea lui
Păstorii de la stână
Şi îngerii cântând din cer,
Cu flori de măr în mână.
Pomul Crăciunului
de George Coşbuc
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c’aşa vrea Dumnezeu.
Şi numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.
Şi tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.
Şi zboară’ncet de-a lungul pădurilor de brad,
Şi cântă’ncet; şi mere şi flori din sân le cad.
Iar florile s’anină de ramuri până jos
Şi-i cântec şi lumină şi-aşa e de frumos!
Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ţi trimite dintr’însa Dumnezeu.
Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Aşa cum au găsit-o, cu flori şi jucării.
Departe într-un staul e’n faţă-acum Isus,
Şi îngerii, o, câte şi câte i-au adus.
Dar el e bun si’mparte la toţi câţi îl iubesc,
Tu vino, şi te’nchină, zi: „Doamne-ţi mulţumesc”.
Bună dimineaţa la Moş Ajun
Bună dimineaţa la Moş Ajun
Ne daţi ori nu ne daţi, ne daţi ori nu ne daţi
Am venit şi noi odată, la un an cu sănătate,
Domnul Sfânt să ne ajute, la covrigi şi la nuci multe.
Iată vin colindători
Iată vin colindători,
zorile-s dalbe
noaptea pe la cântători
zorile-s dalbe
Şi ei vin mereu, mereu
zorile-s dalbe
Şi ne-aduc pe Dumnezeu
zorile-s dalbe
Dumnezeu adevărat
zorile-s dalbe
Soare-n raze luminat
zorile-s dalbe.
O ce veste minunată
O, ce veste minunată
în Betleem ni se-arată.
Astăzi S-a născut
Cel făr’de-nceput
cum au spus proorocii.
Că la Betleem Maria
săvârşind călătoria
într-un mic sălaş
lâng-acel oraş
a născut pe Mesia.
Pe Fiul în al Său nume
Tatăl L-a trimis în lume
să Se nască
şi să crească
să ne mântuiască.
La Vitleem
La Vitleem colo-n jos
cerul arde luminos
Preacurata naşte astăzi pe Hristos.
Naşte-n ieslea oilor
pe-mpăratul tuturor
Preacurata stă şi plânge-ncetişor.
N-are scutec de-nfăşat
nici hăinuţă de-mbrăcat
Preacurata, pentru pruncul de-mpărat.
Nu mai plânge, Maica mea,
scutecele noi ţi-om da,
Preacurata, pruncul sfânt de-i înfăşa.
Astăzi s-a născut Hristos
Astăzi S-a născut Hristos
Mesia chip luminos
Laudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi.
Mititel înfăşeţel
în scutec de bumbăcel
Laudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi.
Vântul bate nu-L răzbate
neaua ninge nu-L atinge
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi.
Şi de acum până-n vecie
mila Domnului să fie
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi.
Cerul şi pământul
Cerul şi pământul, cerul şi pământul
În cântec răsună.
Îngeri şi oameni, îngeri şi oameni
Cântă împreună.
Hristos se naşte,
Domnul coboară.
Îngerii-i cântă,
Magii Îl adoară.
Păstori aleargă,
Ieslea înconjoară,
mari minuni se întâmplară.

În Viflaim azi, în Viflaim azi
E mare minune.
vergura curată, vergura curată
Fiu născu în lume.
Hristos se naşte,
Domnul coboară.
Îngerii-i cântă,
Magii Îl adoară.
Păstori aleargă,
Ieslea înconjoară,
mari minuni se întâmplară.
Din cer cuvântul, din cer cuvântul
În trup se arată.
Noaptea din lume, noaptea din lume
Zi se face-ndată.
Hristos se naşte,
Domnul coboară.
Îngerii-i cântă,
Magii Îl adoară.
Păstori aleargă,
Ieslea înconjoară,
mari minuni se întâmplară.
Din răsărit vin, din răsărit vin
Magi cu bucurie.
Cu dar de smirnă, cu dar de smirnă
Aur şi tămâie.
Hristos se naşte,
Domnul coboară.
Îngerii-i cântă,
Magii Îl adoară.
Păstori aleargă,
Ieslea înconjoară,
mari minuni se întâmplară.
Hristos se naşte, Hristos se naşte
Veniţi la-nchinare.
Cu vesel cântec, cu vesel cântec,
Veselă cântare.
Hristos se naşte,
Domnul coboară.
Îngerii-i cântă,
Magii Îl adoară.
Păstori aleargă,
Ieslea înconjoară,
mari minuni se întâmplară.
Sus la poarta raiului
Sus la poarta raiului, poarta raiului
paşte turma Tatălui, turma Tatălui.
Linu-i lin şi iară lin
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Dar la turmă cine stă? Oare cine stă?
Stă chiar Maica Precistă, Maica Precistă.
Linu-i lin şi iară lin
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Lângă ea e-un legănel, da, un legănel.
Cu un copilaş în el, copilaş în el.
Linu-i lin şi iară lin
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
Copilaşul când dormea, puiul când dormea
Maica Sfânta lin cânta, Maica lin cânta.
Linu-i lin şi iară lin
Bate vântul frunza lin,
Lin şi iară lin.
 
Sursa: yogaesoteric
1