Din cartea „Clinica extratereștrilor”, de Adrian Dvir (VII)

Traducere Const. Mihăilescu

Cap. 9 - Extratereștrii din alte lumi

Gidon și fratele său

La 13 iunie 1997, am decis să-l investighez pe Gidon, mâna dreaptă a lui X3. 

Gidon este un extraterestru asemănător ca aspect cu ceea ce eram obișnuiți: este subțire și are părul deschis iar ochii sunt albaștri. El nu vorbește prea mult și se retrage în fundal, când X3 (chirurgul principal) efectuează un tratament. Gidon intră în acțiune doar atunci când apar probleme secundare. Are un frate amabil, care seamănă cu el și am descoperit că îi place conversația. Ca parte a activității medicale, el apare adesea când este vorba de dozarea medicamentelor administrate.

 Cu o astfel de ocazie, l-am abordat și l-am rugat să-mi spună câte ceva despre planeta lui.

Fratele lui Gidon: Nu-mi amintesc prea multe despre planeta mea deoarece am locuind cu părinții și fratele meu pe nava-mamă de la vârsta de 7. Mama mea e cercetătoare în domenii tehnice iar tatăl meu explorează noi planete, precum exploratorii voștri care au descoperit noi continente. Misiunea tatălui meu este de a descoperi planete care pot fi stabilizate și pe care să se poată trăi. .

Adrian: Vă stabiliți pe noile planete creându-vă un mediu artificial sau căutați mediile naturale care vi se potrivesc?

Fratele lui Gidon: Căutăm un mediu natural adecvat. Călătorim împreună cu părinții pe nava-mamă de 10 ani.

Adrian: Povestește-mi cum e viața pe nava-mamă.

Fratele lui Gidon: Fiecare familie are propriul său apartament, destul de mic, cca 40 de m.p. Toate apartamentele sunt la fel și toate au o mulțime de automatizări. De exemplu: apeși un buton și iese un pat, apeși pe altul și-ți apare un birou de lucru. Mâncarea și băutura le luăm de la un dozator automat, similar cu cele pe care le aveți și voi pentru băuturi sau sandvich-uri; îți alegi felul de mâncare tot prin apăsarea unui buton. Cred că mâncarea ajunge în automat de la o bucătărie centrală amplasată undeva pe navă. Mama mea este  vegetariană, iar tatăl meu mănâncă doar alimente naturale, însă eu și fratele meu mâncăm de toate.

Adrian: Dar rufele?

Fratele lui Gidon: Ne punem rufele într-o mașină prevăzută cu un tambur rotitor, pornim și ies curate și uscate. Nu am văzut niciodată pe nimeni punând detergenți așa cum folosesc oamenii și nu cred că, pentru spălare, se folosește apă. Mașina de spălat funcționează pe bază de aburi și zone vidate, ceva de genul curățătoriilor chimice de la voi. Pe nava spațială, utilizarea vidului este curentă și ieftină.

Gidon: Aveam 17 ani când ne-am părăsit planeta natală, așa că îmi amintesc mai multe decât fratele meu. Mica noastră planetă, numită Izak, face parte din constelația Fecioarei. 

Suprafața planetei este acoperită cu cristale; există multe peșteri și foarte puțin sol. Când eram copii ne plăcea să ne jucăm în peșteri. Casa noastră era construită la demisol ( pe jumătate subteran și pe jumătate la suprafață) și era înconjurată de o mică grădină de legume. Solul de pe Izak este compus dintr-o substanță fină, o pulbere asemănătoare cu cea creată de lutul vostru uscat. 

Îmi amintesc două tipuri de flori care creșteau în jurul casei noastre: una era o floare foarte mare, galbenă, asemănătoare florii-soarelui de la voi, iar cealaltă era ca o ceașcă mare, roșie. Când ne jucam obișnuiam să punem floarea galbenă în „ceașca” roșie. 

În grădina noastră de legume, plantam ceva care semăna cu o vânătă. Mai exista un copac mic ale cărui fructe aveau gustul combinat de nucă și litchis (?). 

Obișnuiam să mâncăm fructul din coajă, folosind o linguriţă. 

Adrian, nu înțeleg de ce te interesează viața noastră personală; pe noi, de ex., viața voastră personală nu ne interesează !?

Adrian: Sunt sigur că mulți dintre cititorii cărții mele doresc asemenea informații. Câți ani au părinții tăi?

Gidon: Mama are 700 de ani iar tatăl, 800. Amândoi sunt încă  tineri. Speranța de viață la rasa mea este de aproximativ 1.500 de ani. Avem și un bunic care locuiește în altă parte. Fratele meu are 30 de ani iar eu am 40.

Fratele lui Gidon: Am crescut pe nava spațială, mai precis la casa de copii, unde erau cam 30 de copii de rase de diferite.
Cum fiecare rasă avea limba ei maternă, a trebuit să învățăm o limbă standard, care era un conglomerat al acelor limbi. Noi, copiii jucam tot felul de jocuri, inclusiv jocuri pe computer. 

Calculatoarele noastre sunt mult mai sofisticate decât cele de la voi; de exemplu, folosind computerul, noi putem merge în viitor sau în trecut. De asemenea, foloseam computerul pentru a învăța să citim, să vorbim și să scriem în limbi străine. Evident, putem viziona și filme. Se obișnuia ca părinții noștri să creeze anumite spectacole pentru noi, sau să ne ducă la spectacole specializate.

În Tel Aviv am fost la unul dintre teatre; nu-mi amintesc cum se numea. Am văzut pe un ecran The Hunchback of Notre Dame, care mi-a plăcut foarte mult.

Asistenții lui X3, Natan și Shamiya

La un moment dat, în timpul tratamentelor mele de la Chaya, erau prezente două creaturi care aveau sarcini tehnice, lucrau cu echipamentul medical. Prezența lor era discretă.

Referindu-se la acești asistenți ai lui X3, Chaya a apreciat că seamănă puțin cu personajele ET din film cu același nume. 

Majoritatea conversațiilor, în timpul tratamentelor, le-am avut cu X3, Gidon și Maya. Aproape niciodată nu m-am angajat în discuții cu asistenții, mai ales că aceștia păreau a nu fi interesați să se remarce. 

Cândva, în martie 1997, extratereștrii au venit la mine acasă să mă examineze. M-am așezat la computer pentru a realiza comunicarea cu cei doi asistenți prezenți pentru prima oară la tratamentul cu mine.

I-am întrebat de nume; primul s-a prezentat cu numele de Natan, iar al doilea ca Shamiya. După ce s-au recomandat, am auzit un râs extraterestru care s-ar fi putut traduce prin : „ până la urmă și-au ales nume pământene !!”

Următoarea oportunitate de a purta o conversație cu aceștia, am avut-o când eram la tratament la Chaya.

Am decis să le pun întrebări:

Adrian: De pe ce planetă ești?

Natan: Numele planetei noastre este Million 4. Este o planetă mică, cam un sfert din mărimea Pământului, și este luminată de un soare slab. Apa nu este sub formă lichidă ci înghețată. Este atât de rece pe planeta noastră încât gheața este clară și transparentă și nu se topește niciodată. Planeta este în mare parte nelocuită existând doar câteva forme de viață care trăiesc acolo.

Adrian: Există resurse naturale care susțin viața pe planetă, cum ar fi vegetație pentru hrană?

Natan: Nu. Mâncarea este produsă și adusă de pe alte planete aflate în proximitate, folosindu-se tehnologii avansate.

Adrian: V-ați născut și ați crescut pe acea planetă?

Natan: Nu. Am emigrat pe acea planetă acum câteva sute de ani după ce planeta noastră a fost distrusă iar rasa noastră a fost împrăștiată pe multe alte planete. Noi suntem, de fapt, refugiați pe acea planetă.

Adrian: Cum ai hotărât să te alături echipei medicale?

Natan: A fost publicată o broșură care recruta medici și tehnicieni pentru Pământ, și am decis să ne înscriem.

Adrian: Ai soție și copii?

Natan: Aceasta este o informație privilegiată.

(Shamiya a râs. Se pare că am atins un punct delicat. Ei erau „născuți” printr-un proces de inginerie genetică, mai de grabă decât natural). De fapt, la ei nu există conceptul de „familie”. Sunt ființe create în eprubete.

Pe 3 iulie 1997, Chaya m-a informat că Natan și Shamiya s-au întors acasă și au fost înlocuiți cu doi asistenți veniți de pe aceeași planetă și care semănau mult cu cei plecați.. 

Ea mi-a spus că noii veniți, „născuți” de asemenea în eprubetă, nu-și aleseseră deocamdată un nume, dar că unul dintre ei avea o gură foarte mare, iar ca atitudine, părea tentată să fie malițioasă; pentru că a întrebat-o pe Chaya dacă are vreo problemă cu faptul că ele sunt create prin inginerie genetică. 

Chaya și-a cerut scuze și a spus că nu-a vrut să-l insulte, el răspunzându-i că nu s-a simțit insultat. Curând s-a dovedit că cei doi veniseră pentru o scurtă perioadă în echipă, deoarece asistenții Natan și Shamiya au revenit.

Am remarcat că în timp ce restul echipei medicale se afla în nava spațială, Natan și Shamiya rămâneau în urmă, pentru a supraveghea cum se folosea echipamentului.

Când i-am întrebat de ce nu s-au alăturat celorlalți pe nava spațială, Natan a răspuns că nu au permisiunea să facă acest lucru. 

Am aflat că ei nu aveau liber acces la Centrul de comunicații telepatice; li se permitea să comunice numai cu membrii echipei medicale cu care lucrau și numai în ceea ce privește chestiuni legate de munca lor, nu chestiuni personale.

(va continua)

https://adriandvir.tripod.com/X3chp9.pdf