Desfiinţarea banilor cash dorită de liderii capitalişti în lupta lor pentru control şi crearea pârghiilor de îmbogăţire a unui grup

Banii de hârtie şi monedele reprezintă în jur de 10% din banii existenţi pe piaţă în zona euro şi în America. Dorinţa liderilor capitalişti la unison cu băncile centrale este ca banii lichizi să ajungă la zero. Ceea ce înseamnă eliminarea puterii de cumpărare a omului de rând în bani de hârtie sau monede…

Prin forţarea oamenilor şi companiilor să îşi convertească banii fizici în simple cifre existente în conturi bancare, speranţa acestor lideri mizerabili este să îi convingă pe oamenii simpli să cheltuie banii în loc să îi economisească sau să îi blocheze sub anumite forme, în ultimă instanţă băncile centrale capitaliste apelând la dobânda negativă, aşa cum o fac deja foarte multe, chiar în ţările UE. Astfel se ajunge la situaţia în care cei care economisesc bani vor fi nevoiţi să plătească o taxă pentru „siguranţa” depozitului bancar, în loc să primească o dobândă, măsură care îi va afecta pe cei ce economisesc şi în special pe cei în vârstă, ale căror economii se vor diminua vizibil, aducându-i la o vârstă extrem de vulnerabilă în situaţia de faliment…

În anii ’30, SUA a interzis cetăţenilor săi să deţină sau să acumuleze aur, pedepsele fiind extrem de dure, dar în perioada respectivă SUA era dependentă de standardul de aur şi de aceea autorităţile au procedat în acest fel. Acum a venit rândul cash-ului să fie restricţionat în situaţia în care nu se găseşte o soluţie şi economia continuă să se prăbuşească, dar această măsură nu va duce sub nicio formă la redresarea circuitului economic, ci la un colaps de proporţii.

Interzicerea cash-ului va fi atent sincronizată între UE şi SUA, pentru că în caz contrar, cetăţenii dintr-o parte vor folosi cealaltă monedă, datorită inerţiei în implementarea sistemului, ceea ce va face ca restricţiile să aibă consecinţe extrem de dure pentru cel care le va aplica primul în economie.

Raţiunile, destul de subţiri, pe care liderii capitalişti le invocă pentru măsura de eliminare a banilor lichizi sunt următoarele:

1. Îmbunătăţirea bazei de taxare a profiturilor, tranzacţiilor şi mişcării mărfurilor în economie, guvernul având astfel o imagine mai clară a ceea ce se petrece şi poate să intervină. Dar foarte probabil că economia la negru şi banii negri în economie, în alte monezi, ale altor ţări, vor exista şi se va înregistra un circuit economic cu o viteză de circulaţie financiară extrem de redusă, iar piaţa neagră va duce la creşterea valorii altor monede, ceea ce în final se va reflecta în ratele de schimb oficiale.

2. Eliminarea activităţilor ilegale, după cum lasă ei să se înţeleagă, dar este foarte posibil ca aceste activităţi de fapt să se intensifice şi din ce în ce mai multe schimburi să se facă în sistem barter sau prin alte circuite în afara economiilor care adoptă eliminarea cash-ului.

3. Liderii capitalişti şi bancari spun că oamenii şi companiile vor fi forţate să cheltuie, comparativ cu situaţia actuală, când sunt stocate fonduri enorme, la dispoziţia lor. Dar, oamenii şi companiile nu vor consuma, ci îşi vor retrage banii, şi datorită unei situaţii economice precare în prima fază, ceea ce va dezechilibra şi mai mult situaţia economică. Mulţi vor prefera să blocheze banii în aur sau să facă investiţii în afara zonelor în care cash-ul nu mai este în circulaţie.

4. Adoptarea tehnologiilor moderne de tranzacţionare a fondurilor nu a fost şi nu este în măsură să creeze încredere în rândul populaţiei, fiind ştiute deja modalităţile prin care banii oamenilor pot deveni istorie, în orice moment, iar anumite „deficienţe” în sistemul electronic îi pot îmbogăţi pe cei care au dorit un asemenea sistem. Deci va fi greu de crezut că oamenii de rând şi chiar companiile vor agrea lipsa banilor fizici şi controlul investiţiilor şi cheltuielilor lor, care ar putea crea la nivelul companiilor o expunere de care nu au nevoie în contextul concurenţial de pe piaţa internă şi externă a ţării de origine.

Dar să vedem şi câteva consecinţe ale acestui proces pe care este bine să îl înţelegem.

1. Guvernele vor pierde o alternativă prin care ar fi putut să îşi plătească datoriile, fapt care, după cum vedem, face ca Grecia să îşi dorească să părăsească zona euro, datorită inabilităţii ei de a adopta măsurile de austeritate dorite de Uniune, ca o precondiţie pentru a putea primii mai multe împrumuturi în euro. Ieşirea Greciei din zona euro va duce la reintroducerea drahmei pe piaţa financiară greacă, în vederea refacerii economice şi a unei mişcări mai sănătoase a monedei naţionale în interesul economiei lor.

2. Banii de hârtie sau monede nu ne costă nimic şi nu depindem de riscul prezentat de sistemele electronice ale băncilor capitaliste, dar convertirea acestor bani cash în depozite bancare ne va costa unele taxe percepute de bănci şi ne va expune la un risc pe care nu îl putem avea sub control sub nicio formă.

3. Această măsură de eliminare a cash-ului va avea un efect devastator pentru pensionari, cei mai mulţi dintre ei nefiind în posibilitatea de a tranzacţiona prin intermediul băncilor şi a „plasticului” (cardul). Pe de altă parte, aceştia vor fi puşi la zid de dobânda negativă pe care vor fi nevoiţi să o plătească pentru depozitele bancare, pentru că banii lor sunt depozitaţi „în siguranţă” la bănci, ceea ce le va diminua economiile.

4. Cetăţenii săraci şi cei care beneficiază de asistenţă socială, care nu au acces la bănci şi la sistemul bancar în general, vor deveni exclusiv dependenţi de guverne.

5. Vine firesc o întrebare la care nu a răspuns nimeni până acum, şi anume: vor face faţă băncile şi sistemele lor electronice unui număr enorm de tranzacţii, generate de eliminarea cash-ului? Cu siguranţă nu, dar acest fapt va fi valorificat de cei care au luat această măsură şi în avantajul lor de grup. Deocamdată asistăm la unele teste de stres ale băncilor occidentale şi vedem că nici 10% dintre ele nu vor face faţă unei situaţii normale de tranzacţionare, darămite să ne gândim la înmulţirea de sute sau chiar mii de ori a numărului de tranzacţii…

6. Statele Unite şi-au bazat departamente întregi ale economiei pe munca la negru a imigranţilor ilegali – în construcţii, agricultură, turism, comerţ şi chiar în industrie, aceştia fiind extrem de ieftini şi aducând profituri majore celor care îi angajau. Ei nu vor mai putea muncii la negru, astfel că preţurile vor exploda, iar mişcarea banilor în economie va fi una extrem de lentă şi va rezulta un volum de taxe cu mult mai mic, ceea ce va lăsa activităţile publice în deficit vizibil şi iremediabil… Dar se va ajunge şi la ieşiri în stradă şi la probleme sociale, pe care liderii capitalişti nu le vor mai putea masca şi nu vor mai putea prosti atâţia oameni afectaţi.

7. Liderii capitalişti şi ai băncilor centrale vor impune penalizări pentru cei ce nu vor utiliza sistemul electronic şi vor utiliza banii fizici, ceea ce va însemna mai multe reguli şi restricţii, mai mult personal care va fi nevoie să fie plătit şi deci dobânzi şi taxe bancare mai mari pentru cei ce vor mişca banii prin bancă şi sistemul electronic al acestor bănci.

8. Interzicerea tranzacţiilor cash va duce mai rapid la dispariţia dolarului ca monedă principală în tranzacţiile internaţionale. Este necesar să ţinem cont de faptul că dolarii de hârtie sunt în procent de peste 70% în afara ţării. Este una să limitezi posibilitatea de a alege modul în care să circule banii propriilor cetăţeni şi alta să forţezi această politică monetară pentru alte popoare şi economii – ceea ce este cu mult mai greu. Străinii cel mai sigur vor arunca pe pieţele lor interne sub o formă sau alta dolarii americani, în grabă, pentru a nu avea surprize, iar aceşti dolari vor reveni în timp în SUA, unde vor genera un alt dezechilibru şi mai ales o dependentă din ce în ce mai mică a acestor ţări de economia americană.

Ceea ce este evident, raportat la jocul murdar pe care doresc să îl facă capitaliştii americani şi Rezervele Federale, este faptul că 30% din dolarii americani, fizic, sunt în SUA, dar ei reprezintă numai 2% din PIB şi sunt distribuiţi în mod necontrolat. Cum se poate ca ei să îşi dorească o refacere economică umblând la un procent de 2% din PIB, care reprezintă ceva nesemnificativ? Aceasta arată disperarea lor şi dorinţa de a controla de fapt omul de rând şi nu economia subterană, care este şi va fi la îndemâna lor, a liderilor capitalişti!

O altă problemă va apărea prin faptul că nu va exista o monedă alternativă pe piaţă, ceea ce va duce la o deflaţie de proporţii şi blocaje financiare în lanţ. Care va fi înlocuitorul dolarului american pe piaţa internaţională? Este mai mult decât evident că înlocuitorul va fi yuanul chinezesc, care nu va mai avea nicio competiţie în raport cu alte economii care nu vor mai folosii banii cash.

„Cu cât statul capitalist planifică mai mult, cu atât devine mai dificil pentru persoană să îşi planifice finanţele”, spune Hayek. Cu siguranţă ştia ce spune şi ştia cum funcţionează acest sistem capitalist.

Pe de altă parte, implementarea regulilor de eliminare a cash-ului reprezintă o scuză pentru a amâna luarea unor decizii, dar amânarea soluţiilor reale va duce la amplificarea problemelor financiare la nivel global. Băncile nu vor fi atât de solide pentru a împrumuta clienţii. Clienţii nu vor fi în situaţia favorabilă pentru a mai solicita împrumuturi, iar municipalităţile vor căuta să colecteze mai multe taxe datorită unui deficit major la bugetele locale sau de stat. Sectorul privat va fi afectat major de fiecare eroare a sistemului.

O societate fără cash va duce la eliminarea unei serii de libertăţi individuale şi evident va elimina factorul prosperitate, care deja este o nălucă în lumea capitalistă.

 http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=21293