Anul 2019 a fost un interval din istorie foarte interesant. Desigur, acesta a fost anul numeroaselor dezvăluiri din mass-media și din sursele de informare independente. Dar mai mult decât atât, 2019 s-a dovedit a fi o perioadă de revelație fără precedent.
Mulți americani (aproximativ 10% dintre cetățeni) sunt acum considerați cititori avizi ai sursei online Q Anon. Acest fapt este de înțeles, având în vedere informaţiile valoroase pe care această sursă le-a oferit oamenilor lumii (și situația în care se află în prezent S.U.A.). Cu toate acestea, dincolo de intriga tipică din postările lui Q, în 2019 această sursă a prezentat dezvăluiri la care probabil nimeni nu se aștepta.
Cei care au urmărit în mod constant postările lui Q au fost impresionați de informațiile pe care le-a dezvăluit de-a lungul anilor. Cu toate acestea, nimeni dintre noi nu se aștepta să afle că această sursă a avut capacitatea tehnologică de a vizualiza evenimente trecute și viitoare în timp real. Această componentă, aparent științifico-fantastică și totuși foarte demonstrabilă a fenomenului Q, a avut un impact profund asupra comunității adevărului și dezvăluirii – mai mult decât aproape orice sursă din trecut. Deși poate că mulți şi-au imaginat faptul că sursa Q ar avea un tip de tehnologie avansată la dispoziție, foarte puțini ar fi putut prevedea că cercetarea adevărului ne va conduce la explorarea tehnologiilor futuriste de vizualizare temporală și călătorie în timp.
Aceste subiecte sunt vaste și merită o analiză independentă. Dar deocamdată să lăsăm faptele să vorbească de la sine. Următorul videoclip provine de pe canalul YouTube Where We Go 1 We Go All expune foarte bine dezvăluirile uluitoare pe care echipa Q le-a făcut recent. Deși pot exista câteva căi importante de cercetare pe care videoclipul nu le acoperă, discuțiile în general sunt foarte acoperitoare pe subiect. (accesați https://youtu.be/2xT6fcm4V1o)
Mai jos este un extras dintr-un articol DTM din trecut, care discută unele dintre cele mai recente descoperiri științifice cu privire la natura continuumului spațio-temporal, posibilitățile de vizualizare temporală, călătoria în timp și multe altele.
Conform modelului din fizica teoretică conceput de dr. Nassim Haramein, gravitația este forța creatoare care formează materia la un nivel fundamental. Aceasta înseamnă că, pentru ca orice materie să existe, acest flux constant de spațiu-timp din centrul nucleic al atomilor este necesar să fie constant. Cu alte cuvinte, atomul are componentele sale fundamentale: protonul / nucleului și norul de electroni, dar necesită un flux continuu de spațiu-timp / gravitație pentru a exista și toată materia, la fiecare scară, funcționează în același mod. David Wilcock adaugă câteva concepte acestei idei. Acestea provin dintr-o lucrare inovatoare scrisă de dr. Oliver Crane intitulată Mediul Oscilator Central și Spațiul Cuantic.
În această lucrare, dr. Crane afirmă că manifestarea fotonilor este rezultatul direct al fluxului de gravitație în centrul masei obiectului. Dacă acest fapt este adevărat, înseamnă că piramida nu este doar un colector de gravitație / spațiu, ci și un colector de fotoni și un emițător. S-ar putea chiar ca acești fotoni să fie la originea ideilor focului central și a casei energetice.
Ne putem aminti, de asemenea, conceptul de gravitație tridimensională – curge în toate obiectele sferice în mod egal din toate părțile. Aceasta face ca modelul relativității lui Einstein să aibă o problemă. Modelul de gravitație einsteiniană s-a dovedit a fi oarecum incomplet încă de la introducerea sa.
Universul Fluid – Un nou model de relativitate
Dr. Nassim Haramein este un fizician genial, care a rescris multe dintre ideile fundamentale pe care cei mai mulți oameni de știință le-au ignorat sau le-au tratat superficial anterior. Nassim a avut o perioadă dificilă în școala gimnazială, deoarece lecțiile de știință nu prea aveau sens pentru el. Au fost domenii pe care cursurile nu le-au acoperit.
Pe măsură ce avansa în educația și cariera sa, el a descoperit că multe dintre aceste întrebări erau încă lăsate fără răspuns de către curentul științific. Așa că și-a propus să-și răspundă singur. Aceasta este modul în care au fost făcute cele mai profunde descoperiri ale sale din fizica cuantică.
Nassim Haramein a teoretizat că spațiul-timp este un fluid, deși aceste descoperiri păreau a fi contrare relativității einsteiniene în mai multe feluri. Einstein a conceput că spațiul-timp este ceva similar cu o foaie sau un plan flexibil și că gravitația este rezultatul existenței corpurilor planetare și astrale care se așează deasupra acestei foi.
După cum a subliniat David Wilcock, există o problemă cu acest model, deoarece ar funcționa doar pe un singur plan. Cu excepția cazului în care gravitația ar funcționa doar pe acest singur plan în spațiu, acest model este inexact. Gravitația este omnidirecțională. Nu se desfăşoară pe un singur plan ca o foaie deformată. Funcționează indiferent de aranjament sau de unghiul de interacțiune între două corpuri.
Deci care este soluția? Soluția este că relativitatea are nevoie de un pic de reglaj, iar aceasta este exact ceea ce a făcut Nassim Haramein. El a teoretizat că spațiul-timp este ca un fluid. Acesta este singurul mod în care poate fi explicat faptul gravitației omnidirecționale. Această idee a fost respinsă la început, dar în cele din urmă, comunitatea științifică a început să permită mentalității lor să fie oarecum flexibilă. Alături de aceasta, Haramein a constatat că matematica din jurul funcționalității găurii negre este direct proporțională cu cea a nucleului atomului. Explicația din spatele acestui fapt este destul de complexă, dar, pe scurt, a găsit suficiente dovezi pentru a concluziona că fizica unei găuri negre este exact aceeași fizică cu cea care guvernează nucleul atomic. Această constatare a avut numeroase implicații.
Acesta este un concept relativ simplu de înțeles. Ca și în cazul oricărui corp planetar, aceeași atracție gravitațională generală va fi experimentată de un obiect din apropiere indiferent de unghiul de abordare al obiectului respectiv. Deoarece fiecare corp planetar este în general sferic, acesta va absorbi gravitația / continuumul spațio-temporal în mod egal din toate părțile. Relativistic vorbind, am putea spune că prezența planetei, a atomului sau a unui obiect de orice dimensiune curbează spațiul din jurul său și îl absoarbe în același timp. Acest fapt nu poate fi realizat cu un model plan (2D) de spațiu. Acesta este motivul pentru care modelul lui Einstein nu funcționează în spațiul tridimensional.
Ultimele descoperiri științifice au dezvăluit că universul este o serie infinită de structuri geometrice fractale. Totul, de la galaxii la particule subatomice și particule sub-subatomice, s-a dovedit că are aceeași geometrie fundamentală la bază. Conform celui mai recent model fizic al universului fluid, universul este foarte similar cu o placă holografică. Într-o hologramă, indiferent de câte ori am împărți placa holografică, vom găsi întotdeauna întreaga imagine în orice fragment al plăcii originale. Această divizibilitate a universului pare să reprezinte o energie fundamentală; un câmp complet conectant, care definește totul în univers.
Acest câmp a fost denumit „fluctuație cuantică”, „densitate planck” și „energie de punct zero”. Cu toate acestea, acest câmp energetic a fost atât de neînţeles de cei care l-au descoperit în urmă cu aproape un secol, încât nu erau siguri ce să facă cu el. În consecință, au lăsat deoparte aceste descoperiri și au uitat de ele, sau după cum afirmă dr. Haramein, „A fost retrogradat în dulapul de schelete ale teoriilor științifice principale”.
Știința curentă a dat puțină atenție acestei energii a vidului și a considerat-o în mare parte lipsită de valoare pentru o bună parte de secol. Cu toate acestea, în urmărirea dezvoltării unei teorii convenționale unificate a câmpului, știința mainstream a rămas ignorantă. În loc să-și îndeplinească obiectivul de a dezvolta teoria lor despre tot, oamenii de știință par să fi dezvoltat calcule care ar fi putut fi prea complexe pentru a fi productive. Aceste calcule convenționale nu au reușit să dea nicio unitate adevărată între universul macrocosmic și cel microcosmic.
După cum vede dr. Haramein, de fiecare dată când se ajunge la o asemenea complexitate excesivă în calcul, fără niciun progres semnificativ, înseamnă de obicei că undeva pe parcurs procesul a luat o întorsătură greșită. Pentru a spune în alți termeni, fie că este vorba de un puzzle sau de o teorie unificată a întregului, procesul ar fi necesar să devină mai simplu pe măsură ce te apropii de adevărata soluție. Dacă procesul devine din ce în ce mai complex, există șanse mari să fi făcut câteva greșeli inițiale care se impune să fie corectate. (accesați http://www.yogaesoteric.net/)
Nassim Haramein – Întregul Negru
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=22498
https://flux.md/stiri/nu-acceptati-termometrul-cu-laser-pentru-frunte-mare-atentie#
RăspundețiȘtergere