O sursă de energie învăluită în mister continuă să stârnească interes – Efectul de Piramidă

Inventatorul american Patrick Flanagan a explicat, în 1973, că piramida amplifică microundele printr-un fenomen similar rezonanţei magnetice, producând o energie ce poate fi transformată în electricitate.

Misterele vechilor piramide au fost întotdeauna un subiect fascinant, aprig dezbătut, dar fără un rezultat menit să facă lumină. Secretele acestor impresionante edificii din piatră continuă să stârnească interes, căutându-se explicaţii logice legate de construcţia şi de efectele energetice pe care le au asupra obiectelor şi fiinţelor vii.

Savanţii bâjbâie, iar studiile efectuate până în prezent de oamenii de ştiinţă arată că în interiorul piramidelor există energii puternice, dar nimeni nu poate explica fenomenul. Şi în România s-a construit o piramidă în anii comunismului, la Piteşti – prima din lume cu staţie de epurare a apei.

Interesul privind efectul de piramidă s-a declanşat, cel mai probabil, la mijlocul secolului trecut, când radiestezistul francez Antoine Bovis a început să cerceteze fenomenul pe lângă care trecuseră zeci de mii de oameni, fără să-l observe. El şi-a exprimat convingerea că în interiorul unei piramide se poate produce un proces de mumificare naturală a cadavrelor umane şi animale, după ce a găsit cadavre de şoareci şi de alte asemenea animale, care nu putreziseră, în camera mortuară regală (un loc întunecos, umed, unde temperatura atinge 20 grade Celsius). Bovis a intuit că fenomenul are legătură cu forma piramidei.

Aşa că şi-a construit un model exact, la scară, al piramidei lui Keops, pe care l-a poziţionat cu una dintre laturile de bază pe axa nord-sud. În interior, la înălţimea de 1/3 de la bază, a plasat o pisică moartă. După o lună, Bovis a constatat că trupul pisicii moarte încă nu intrase în descompunere, nu răspândea niciun miros şi se păstra intactă, ca şi cum ar fi fost mumificată.

Experimente la îndemâna oricui

Omul de afaceri belgian Paul Liekens, de profesie chimist, a experimentat energia piramidei şi a scris mai multe cărţi. Experimentele lui au dat rezultate uimitoare, convingându-i chiar şi pe unii sceptici din cercurile medicinei clasice.

Viaţa lui Paul Liekens s-a transformat datorită pasiunii sale pentru efectul de piramidă. Fiind chimist, el a lucrat la Unilever şi Shell, dar a demisionat ca să studieze efectul de piramidă. În cei 10 ani cât s-a ocupat de acest fenomen, belgianul s-a mulţumit să îşi câştige existenţa distribuind hrană pentru câini şi pisici. Unul dintre experimente l-a făcut cu prietena lui, Marie-Therese, care era paralizată de 34 de ani din cauza unui defect din naştere.

Liekens i-a instalat o piramidă sub pat şi, după şase luni, Marie-Therese a început să se mişte. Încurajat de rezultatele obţinute, belgianul a recomandat acelaşi tratament unei vecine care acuza cumplite crize de migrenă. Însă experimentul nu a avut efect. Eşecul l-a îndârjit peste măsură, fapt pentru care a început să facă cercetări minuţioase şi să studieze astrologia, homeopatia, arta tarotului, făurindu-şi un imens bagaj de cunoştinţe, inclusiv de la învăţători spirituali din India.

Apa, energizată după 24 de ore

El a făcut un experiment cu o bucată de carne proaspătă, pe care a tăiat-o în două, aşezând una dintre bucăţi în piramidă, desigur, la 1/3 din înălţime, măsurată de la baza construcţiei. Cea de-a doua bucăţică de carne a aşezat-o într-o cutie confecţionată din carton, pe care a postat-o lângă piramidă.

După un anumit timp, el a constatat că bucata de carne din interiorul piramidei nu mucegăise, chiar se uscase şi, deşi s-a înnegrit, pe alocuri îşi păstrase culoarea roşie. Bucata de carne din cutia de carton căpătase o culoare cenuşie, prezentând pete de mucegai şi chiar urme verzi. Dar, fiindcă Liekens aşezase cutia din carton lângă piramidă, diferenţele nu au fost flagrante, fiindcă raza de acţiune a piramidei se poate întinde pe câţiva metri.

Cu ajutorul unei piramide tubulare (acest sistem nu este acoperit cu plastic, fapt pentru care nu există riscul ca experimentul să fie influenţat de căldură), înaltă de aproximativ 40 centimetri, Liekens a făcut un experiment în domeniului creşterii plantelor. El a aşezat această piramidă deasupra unui loc pe care fusese plantat şofran. Rezultatul a fost extraordinar.

Primele fire de şofran care au înflorit au fost cele de sub piramidă, iar creşterea a fost mai rapidă. Un alt experiment a fost făcut cu seminţe de ridichi. Paul Liekens a plantat seminţele cu puţin timp înainte de apariţia lunii pline – fază care posedă cea mai mare putere de atracţie pentru ca tuberculii să se poată dezvolta.

După 14 zile, a constatat că legumele erau duble ca dimensiune faţă de cele plantate în condiţii obişnuite. La fel s-a petrecut cu seminţele de salată. Dimensiunile acestor legume s-au dublat, iar gustul părea a fi mai bun. Un alt experiment a fost acela cu strugurii, în urma căruia cercetătorul a constatat că boabele acestui fruct, aşezate sub piramidă, au pierdut în greutate şi s-au stafidit frumos.

Şi jeleurile „tratate” în piramidă s-au rafinat în urma experimentului, iar aciditatea fructelor conţinute de aceste produse zaharoase s-a diminuat, îmbunătăţind gustul. Şi apa de la robinet a fost testată de Liekens, constatând că, după 24 de ore, apa ţinută sub o piramidă are gust mai bun şi chiar este mai sănătoasă.

yogaesoteric
14 ianuarie 2020