(Decebal)
de Aryana Havah
(continuare)
A: Despre un alt mare dac pe nume Decebal ce îmi poţi spune?
Decebal |
A: Ca sora lui Zamolxe?
D: Da. Ea avea aceeaşi energie. Era o luptătoare. A luptat
alături de Decebal.
A: Decebal s-a sinucis?
D:Da.
A: Şi capul lui a fost dus la Roma?
D: Un alt cap a fost dus în locul capului lui.
A: Îmi poţi explica?
D: Decebal s-a sinucis împlântându-şi cuţitul în inimă. Nu
era însă singur. Era înconjurat de cei apropiaţi şi de fiii lui. Aceştia au
hotărât că este un mare păcat să i se ia capul spre a fi dus la Roma. De aceea
unul din nepoţii lui, fiul surorii, care îi semăna, s-a oferit să fie omorât şi
pus în locul unchiului său. Cei prezenţi au schimbat hainele şi însemnele şi
astfel nepotul lui Decebal a fost luat drept rege.
A: Adică nepotul lui Decebal s-a sinucis pentru ca unchiul
său să nu fie dezonorat?
D:Da.
A: Şi acest fapt este consemnat undeva, ştie cineva ceva?
D: Nu ştiu. Poate că este scris. Eu am văzut în capul meu
imagini. Asta înseamnă că aceste fapte există în Matrice şi deci sunt reale.
A: Şi cei care i-au luat capul nu şi-au dat seama că nu este
adevăratul rege?
D: Nu, căci nu îl văzuseră de aproape. Abia mai târziu s-au
gândit să verifice trupul, deoarece se ştia că Decebal avea o cicatrice mare pe
piept, însă era prea târziu. Cei ce se ocupaseră de ascunderea adevăratului
Decebal tăiaseră la rândul lor capul marelui rege şi îl duseseră în peştera
sfântă spre a fi păstrat. Acolo se află ascuns şi astăzi. Alături de el se află
sabia lui Decebal şi o filă din Codul Legilor. Aşa că cei veniţi să verifice au
aflat doar ceea ce trebuiau să afle.
A: Poţi vedea ce scrie pe fila ascunsă în peşteră?
D: Nu înţeleg ce scrie, dar Aghton spune că pe ea stă scrisă
calea către nemurire.
A: Noi am putea găsi această ascunzătoare?
D: Noi doi nu, căci nu este sarcina noastră, locul însă va
fi găsit.
A: De cine?
D: De doi bărbaţi. Este misiunea lor. Ei sunt cei ce cândva
i-au dus capul la Roma. Tot ei se vor lupta pentru a-i reda locul cuvenit în
istorie.
A: Şi trupul lui Decebal?
D: A fost ars. Aşa se obişnuia.
A: Şi Dacia a fost cotropită de către romani?
D: Nu. Dacia a rămas Dacia. Ei au încercat, dar nu au
reuşit. Mult mai târziu s-au amestecat neamurile şi în special în zona asta în
care trăim noi. In susul ţării s-a păstrat o puritate a rasei.
A: Adică în nord?
D:Da.
A: Din Codul Legilor s-a mai păstrat ceva?
D: Aghton spune că există în totalitate, deşi cartea a fost
împărţită şi ascunsă în mai multe locuri. O parte din file au fost găsite, dar
nu ştie nimeni să le citească.
A: Nu ştiu sau nu vor!
D: Cei ce vor citi aceste file trebuie să aibă grijă, căci
din loc în loc sunt ascunse formule magice.
A: Ce fel de formule magice?
D: Formule cu ajutorul cărora poţi stăpâni materia. Dar ele
nu pot fi folosite de oricine. Numai cei ce au ajuns la cea de-a patra treaptă
le pot deschide.
A: Trăieşte cineva în prezent, care să fi parcurs treptele
iniţierii?
D: Nu. Treptele au fost închise.
A: Ştii când?
D: în anul 1600. Atunci a existat ultimul om care era pe cea
de-a patra treaptă a iniţierii.
A: De ce?
D: Pentru că cel care făcea iniţierile a părăsit planul.
Misiunea sa se încheiase. De fapt era o femeie. Ea a fost ultima manifestare a
Creatorului pe pământ.
A: Şi cel ce făcuse iniţierea, adică elevul, era preot?
D: Nu. Era rege al românilor.
A: Ii ştii numele?
D: Aghton spune că este cunoscut sub numele de Mihai
Viteazul.
A: Din câte ştiu eu Mihai Viteazul a fost mason.
D: Nu. Făcea parte dintr-un ordin străvechi, cel al
cavalerilor templieri.
A: Să înţeleg că el ajunsese la gradul de Creator?
D: Din câte văd eu el îl avea manifest pe Dumnezeul
interior.
A: Şi atunci cum a fost omorât?
D: El s-a lăsat omorât. A fost liberul lui arbitru. El ştia
că misiunea sa se încheiase, că oamenii luaseră o altă hotărâre şi că trebuiau
să îşi urmeze calea aleasă, aşa că s-a decis să plece.
A: Poate dacă insista aveam o altă soartă!
D: El a trebuit să respecte hotărârea majorităţii.
A: Îmi poţi spune în ce constau treptele iniţierii?
D: Prima treaptă era cea în care omul îşi conştientiza
propria mortalitate [?], (n.m.: cred că „moralitate”). Era învăţat cum să se analizeze şi apoi cum să îşi
anihileze ego-ul.
A: Un fel de lepădare de sine.
D: Da. I se explica cum a gândit şi cum trebuie să
gândească, ce să facă spre a se schimba şi ce înseamnă schimbarea, adică unde
duce acest drum. Era un proces greu, mulţi nu puteau trece. A doua treaptă era
treapta în care i se arăta cum să se racordeze la Dumnezeul din interior şi cum
să interacţioneze cu Dumnezeul celorlalţi.
A treia treaptă presupunea manifestarea Dumnezeului interior în exterior. Era cea mai grea sarcină, căci cei ce făceau acest salt nu mai erau oameni deşi trebuiau să trăiască printre oameni.
A treia treaptă presupunea manifestarea Dumnezeului interior în exterior. Era cea mai grea sarcină, căci cei ce făceau acest salt nu mai erau oameni deşi trebuiau să trăiască printre oameni.
A: Şi a patra treaptă?
D: A patra treaptă presupunea unirea cu Creatorul. Cei ce
treceau de a treia treaptă primeau peceţile lui Zamolxe.
A: Ce erau acestea?
D: Erau simboluri energetice pe care iniţiaţii le primeau.
A: Unde se aflau ele?
D: Unul era pus pe frunte şi două pe încheieturile mâinilor.
Ăsta era şi motivul pentru care cei ce făcuseră iniţierea se recunoşteau între
ei.
A: Erau vizibile? Le puteau vedea şi alţii?
D: Nu. Doar cei iniţiaţi.
A: Şi cum se aplicau aceste simboluri?
D: Existau nişte peceţi de aur care se puneau pe mâini şi pe
frunte. Erau cunoscute sub numele de Peceţile lui Zamolxe. Cel ce le primea
trebuia să le ţină 33 de zile. În tot acest timp el stătea în singurătate
meditând. După această perioadă peceţile fizice erau scoase în cadrul unui
ritual. In locul lor rămâneau cele energetice. Văd ca şi cum oamenii respectivi
aveau trei sori, doi pe mâini şi unul pe frunte.
A: Îmi poţi arăta simbolurile?
D: Am să ţi le desenez.
A: Am putea reînvia această tradiţie, mă refer a şcolii?
D: Da. Putem readuce cunoaşterea, dar numai până la a treia
treaptă. După aceea fiecare trebuie să meargă pe drumul său.
A: Adică să nu mai interacţioneze cu ceilalţi?
D: Da. Fiecare pe drumul său.
A: De ce?
D: Pentru că acum, ca şi atunci, fiecare din noi are
posibilitatea să îşi găsească calea către Creator. Fiecare are drumul său
specific şi independent. Nu avem voie să intervenim. De altfel este mare păcat
să scoţi cu forţa un suflet de pe calea lui şi să îl aduci pe a ta.
A: Dar nu este o cale comună?
D: Este comună în ceea ce priveşte destinaţia, dar drumul
trebuie parcurs în singurătate. La Dumnezeu şi Creator poate ajunge oricine.
Dacă am arăta noi o cale am fi la fel cu anunnakki. Am arăta calea noastră,
care poate fi neadevărată, limitată sau incompletă. Nimeni nu poate spune că
ceea ce face el este mai corect decât ceea ce face altă persoană. Nu are acest
drept.
A: Dar religiile nu arată calea?
D: Ba da, o cale sau alta, un început de drum. Dacă ar fi
fost lăsate libere atunci astăzi am fi fost mult mai departe.
Sursa.: https://adevarultevaelibera
uimitor
RăspundețiȘtergereCunoasterea despre care vorbeste David,exista la acest moment in lume,ea a fost revelata Mesagerului lui D-zeu,Marshall vian Summers,Colorado,da lungul a 30 de ani si este data sub forma-Pasi catre cunoastere ,pe care ii gasiti aici http://www.noulmesaj.org/pasi-catre-cunoastere/
RăspundețiȘtergeresite in lb romana
http://www.noulmesaj.org/
site in lb engleza (original)
http://www.newmessage.org/
Incercati sa navigati pe aici,nu e in zadar!
Multumesc....este lumina zorilor de zi....mi-a luminat o parte de le mie incertente....
RăspundețiȘtergere