Inuaki, reptilianul din mine (I) - Cartea a doua.

de Aryana Havah

Motto

Scoate-ţi masca de pe faţă, eşti doar tu cu tine însuţi; închide ochii spre a nu vedea, uită ceea ce te-au învăţat alţii, anulează-ţi ego-ul şi cufundă-te în abisul din interiorul tău.

Acolo stai mut şi surd şi crede cu toată tăria în ceea ce simţi; deschide-ţi sufletul pentru ca floarea Adevărului să poată înflori în inima ta.

Numai aşa vei deveni OM

Prefață

Este inutil să vă povestesc încă o dată despre David. El a devenit cunoscut şi îndrăgit datorită purităţii sufletului său şi acurateţei mesajelor sale. Dovadă în acest sens stau sutele de mesaje primite pe adresa redacţiei. Interesant este faptul că toată lumea care a venit în contact cu tematica cărţii „Inuaki, reptilianul din mine”, a reacţionat pozitiv. Deşi iniţial am crezut că va fi un subiect controversat, neînţeles, am constatat cu uimire că feed-backul primit consta preponderent în solicitarea a noi şi noi informaţii şi nicidecum în contestarea celor prezentate. Acest fapt m-a făcut să îmi pun întrebarea dacă nu cumva noi, locuitorii acestei ţări, am început să ne trezim. Poate Divinitatea, printr-un miracol, a reuşit să ne ridice vălul gros al ignoranţei şi să ne facă într-un mod numai de Ea ştiut, să ne conştientizăm şi să ne regăsim sufletul şi integritatea naţională.

Dialogul redat în această carte şi pe care l-am purtat pe parcursul celor câtorva întâlniri pe care le-am avut cu această fiinţă de lumină, lam structurat în trei părţi, cu intenţia de a comasa informaţiile sub forma unor capitole.

David mi-a spus să vă transmit următorul mesaj şi vi-l redau exact aşa cum mi-a fost transmis:

«Noi oamenii am fost învăţaţi să căutăm Adevărul în gurile celor din jurul nostru, să îl căutăm pe Dumnezeu în cer, să spunem că suntem oameni şi că suntem supuşi greşelilor, să facem rău şi apoi să cerem iertare şi să ne punem măşti pe faţă, spre a plăcea celorlalţi. Acum aceste învăţături trebuie să dispară. Adevărul se află în noi, la fel ca şi Dumnezeu, suntem oameni, dar suntem lăsaţi spre a fi desăvârşiţi; trebuie să facem bine, pentru ca binele să se întoarcă înspre noi şi trebuie să devenim noi înşine, pentru a deveni cei ce am fost. Nimeni, nici eu şi nici alţii asemeni mie nu trebuiesc ascultaţi orbeşte. Cuvintele trebuie să treacă prin suflet şi nu prin minte, căci în inimă se afla Locul Sfânt al Adevărului. Acolo mintea nu are acces şi nici o altă minte nu poate ajunge. Aşa că vă zic vouă ascultaţi cu sufletul, înţelegeţi cu inima şi trăiţi în Divinitate.»

---------------------------------------------------------------------------------------------

„David”(actual)

Aryana: Bună, David.

David: Ştiam că ai să mă contactezi. Am visat asta şi apoi l-am întrebat pe Aghton dacă este adevărat, iar el mi-a răspuns că da, căci avem ceva important de discutat.

A: Adevărul este că editorul meu, care a primit mesaje de la diverse persoane, a venit cu ideea. Ba chiar a verificat cu ajutorul unui prieten ce posedă capacităţi deosebite, necesitatea contactării tale şi s-a dovedit a fi reală. Aşa că nu pot spune că este meritul meu. Eu rămăsesem la ideea că ne vom revedea după 2012.

D: Da, dar totul este în continuă mişcare şi expansiune şi toate se pot schimba sau modifica. Credeam că ai înţeles acest aspect! Dacă ar fi să mă întrebi acum, ţi-aş spune că aceasta este ultima noastră întrevedere, dar cine poate şti exact…

A: Ar fi trebuit să înţeleg multe, dar de… natura umană. Vreau doar să îţi spun că Inuaki a avut succes. In sensul că a fost citită de foarte multă lume şi culmea, spun asta în sens pozitiv, însă cu uimire, că a fost înţeleasă şi recepţionată în adevăratul ei sens.

D: Era şi normal. Sunt informaţii reale şi corecte şi de aceea ele penetrează logica şi raţiunea şi ajung la suflet. Iar sufletul omului nu poate fi amăgit sau păcălit cu vorbe. El ştie Adevărul. Dacă am reuşi să ascultăm doar de suflet atunci toate faptele noastre ar fi făcute după Codul Legilor Universale şi în concordanţă cu Matricea. Asta ar însemna că aici pe Pământ să poată fi instalat Raiul.

A: Raiul Biblic?

D: într-un fel. Raiul este atunci când Omul devine Dumnezeu şi Dumnezeu devine Om. Când toate faptele noastre vor fi făcute în concordanţă cu Gândirea Divină, când informaţiile pe care le vom materializa vor fi luate direct din Matrice şi când toţi vom funcţiona la unison, atunci acest rai se va putea găsi şi aici pe Terra.

A: Şi va veni o astfel de vreme?

D: Mai curând decât crezi şi în ciuda eforturilor pe care le depun unii de a nu se schimba nimic. Apropo de rai: la şcoală preotul ne-a povestit de căderea din Rai a lui Adam şi Eva. Bineînţeles că este doar ca exemplu.

A: Adică în sens metaforic.

D: Da. De ce crezi că dintre toate animalele planetei s-a ales un şarpe, adică o reptilă. De ce nu un leu, sau un elefant, sau o vulpe.

A: Nu m-am gândit la asta!

D: Păi văd că nimeni nu prea s-a gândit la asta! Tocmai o fiinţă reptiliană a fost numită păcălitor de suflete. Străbunii noştri au scris acest lucru şi ni l-au transmis aşa cum au putut, spre a fi informaţi, însă noi nu am înţeles mesajul.

A: Ai folosit cuvântul Dumnezeu; te refereai la Dumnezeu coordonatorul acestui univers şi nu la Dumnezeu Creatorul.

D: Da. Asta am vrut să spun.

A: Adică noi trebuie să devenim Dumnezei şi nu Creatori?

D: Ar fi bine să devenim direct Creatori, dar nu se poate. Creatorul este Dumnezeul Suprem, Originea, Absolutul. Noi încă nu putem fi ca el. Noi trebuie să devenim Dumnezei. Asta este prima etapă.

A: La care Dumnezeu te referi?

D: La coordonatorul universului nostru.

A: Şi inuaki sunt Dumnezei sau Creatori?

D: Ei au manifestarea de Dumnezei, dar sunt şi mulţi care au început să capete potenţe de Creator. Dar asta este altă discuţie.

A: Dar totuşi, nu se pot sări etape?

D: Nu. Cum vrei să compui muzică dacă nu ştii notele?

A: Exact asta vorbeam deunăzi cu un prieten şi mi-a spus că poţi face orice dacă intră în tine o entitate care posedă anumite capacităţi.

D: Şi strădania ta unde este? Meritul tău? Gândeşte-te că entitatea care ar trebui să îţi transmită acele daruri, a fost la rândul ei om şi s-a perfecţionat într-un anumit domeniu, adică a muncit. Poate a fost chinuit, ridiculizat, poate nu a avut familie spre a reuşi să dobândească acele capacităţi. El a depus efort.

A: Există entităţi care au aceste capacităţi dar care nu au fost oameni?

D: Nu, căci ele se capătă în contact cu vibraţia pământului, adică sunt însuşiri pământene. Pentru a pleca cu ele în Matrice trebuie mai întâi să le dobândeşti prin învăţare. Dacă totuşi vine o entitate superioară şi ţi le «împrumută», atunci le poţi folosi doar temporar şi nu le poţi lua cu tine în Matrice, nu reprezintă strădania ta.

A: Dar sunt oameni care sunt analfabeţi şi posedă anumite daruri, pot face tratamente, pot vorbi în limbi străine…

D: Aceste capacităţi le au fie pentru că au avut acces la ele în altă viaţă şi se activează temporar, fie pentru că beneficiază de sprijinul unor forţe superioare în vederea realizării unei misiuni. în acest ultim caz, la plecare nu le pot lua cu ei în segmentul matricial, deoarece ele nu sunt ale lor, ci le-au fost date.

A: Să presupunem că cineva a fost chirurg în ultima viaţă şi acum vrea să ajungă tot chirurg. Nu îşi poate  accesa conştient zestrea?

D: Nu. El trebuie să treacă prin procesul învăţării. Dacă este o entitate evoluată, va avea aşa-zise înclinaţii.

Dacă nu, el va trebui să muncească la fel de mult ca oricare, ca şi când ar face pentru prima oară cunoştinţă cu subiectul. Există însă o diferenţă. Cei care au mai fost cândva chirurgi, în oricare din vieţi şi şi-au făcut treaba corect, vor avea o mai mare dăruire în a-şi practica meseria. Ca şi cum ar avea un har. Ei vor şti instinctiv ce afecţiune are bolnavul şi cum să procedeze, însă exemplul tău nu este bun, căci dacă oamenii ar înţelege că bolile sunt atenţionări, dacă ar lua singuri măsuri, atunci nu ar trebui să mai ajungă la chirurgi.

A: Dar totuşi poţi beneficia de ajutor dacă ai nevoie?

D: Da. Trebuie doar să ceri şi să crezi că vei primi. A: Adică dacă eu mâine vreau să operez pe cineva şi primesc energia unui chirurg o pot face?

D: Teoretic da. Dar aici trebuie să intervină capacitatea ta de a discerne ceea ce este corect. Dacă tu vroiai să ajungi doctor ar fi trebuit să înveţi, să capeţi experienţă, să te străduieşti, să depui efort. Tu nu ai făcut nimic în sensul acesta. Ai stat şi ai citit cărţi de psihologie, te-ai plimbat, te-ai uitat la televizor, ai fost în vacanţe şi brusc ţi-a venit ideea de a fi chirurg. De ce ai această dorinţă? Tu trebuie să vezi sub ce formă ţi-a venit ideea. Dacă este izvorâtă din invidie, orgoliu, lene sau orice altă vibraţie materialistă, atunci cu siguranţă nu va veni nici o entitate să te ajute.

A: Să zicem că sunt pe o insulă pustie şi trebuie să ajut un om.

D: Atunci da. In acest caz dacă Matricea consideră că omul în cauză trebuie ajutat, vei beneficia de sprijin.

A: Dar dacă eu vreau să devin chirurg, mânată doar de dragostea de oameni şi nu mai am timp, atunci pot primi acest ajutor?

D: Dacă nu mai ai timp atunci înseamnă că nu face parte din misiunea ta. Lasă această meserie în seama celor ce au pornit deja pe cale. Trebuie să înţelegi că fiecărei entităţi îi corespunde o anume înclinaţie. Nu poţi practica odată toate profesiile de pe Terra. Şi în viitor fiecare va avea locul său bine stabilit. Va mai dura ceva timp până când vom fi cu toţii Dumnezei. Doar atunci vom fi capabili să creăm orice, oricând. Tu crezi că mie nu mi-ar fi fost mai uşor să îl rog pe Aghton să scrie în locul meu? Asta ar fi însemnat însă să nu pot scrie decât atunci când el era prezent. Aşa că am ales să învăţ. Şi eu am avut nevoie de exerciţiu. Am învăţat să îmi coordonez mâna, să îmi folosesc ochii şi funcţiile creierului. Este necesară învăţarea. Terra, ca şi celelalte planete, sunt şcoli. Noi sosim pe ele special pentru a primi lecţii şi a progresa. Nimic nu este fără rost. Dacă nu am mai avea nimic de învăţat atunci nu ar mai trebui să sosim la încarnare.

A: Tu cu ce o să te ocupi în viitor?

D: Eu vreau să mă ocup cu creşterea plantelor. Aş vrea să aduc pe Pământ metoda folosită pe Inua. Poate în acest fel vom scăpa mai repede de mâncatul fraţilor noştri.

A: Adică?

D: A animalelor. Nu ştii cât de rău ne face consumul de carne!

A: Din cauza vibraţiilor înmagazinate?

D: Da. Gândeşte-te că la transplant omul simte şi chiar îşi însuşeşte anumite vibraţii. Şi la carne este la fel. Ea conţine memoria genetică a animalului, a trăirilor acestuia. Tu te-ai gândit vreodată cât suferă o pasăre închisă şi chinuită? Ce trăiri are ea în momentul morţii? Dacă măcar cei ce le ucid ar vorbi cu ele, le-ar mulţumi, le-ar încuraja, ar fi puţin altceva.

Tot rău ar fi, dar nu chiar aşa. Eu stau acum în afara oraşului şi am avut ghinionul să particip la tăierea porcului bunicilor. Adică nu am asistat la tăiere, dar am auzit discuţiile cu câteva zile înainte.

Vasi, căci aşa îl chema, era prietenul meu. în fiecare zi vorbeam cu el şi îi duceam mâncare, îi aduceam de la şcoală restul de corn şi îi furam mere din beci. Am încercat să vorbesc cu ai mei, să le explic, însă au râs de mine, aşa că mam dus la el şi am început să îl încurajez, să îi cer iertare. Este printre puţinele daţi când am plâns şi mi-am spus că vreau să fiu din nou pe Inua. îmi doream să mor spre a putea pleca de aici. Am rugat chiar Matricea să mă ajute. Aghton a fost însă cel care mi-a explicat că oamenii trebuiesc convinşi prin fapte şi exemple. Ei nu ştiu decât ceea ce le-au lăsat înaintaşii lor şi de aceea fac aceste lucruri. Tot el mi-a promis că Vasi va ajunge într-un segment mai evoluat şi că nu va mai trebui să treacă prin acest gen de experienţă. Asta m-a liniştit, însă a apărut o altă problemă atunci când ai mei mă obligau să îi şi mănânc carnea. Tot Aghton m-a salvat, căci m-a ajutat să fac pancreatită şi era să mor. Am ajuns la spital şi am dat de un doctor deosebit care are aceleaşi capacităţi ca şi tine. Am stat mult de vorbă cu el. Chiar m-a recunoscut şi m-a întrebat dacă nu cumva s-a scris o carte despre mine. El le-a spus părinţilor mei că de acum înainte trebuie să ţin regim. Toată viaţa. Şi să merg din când în când la spital, la control. Asta este un lucru bun, căci mi-a spus că mă va interna câteva zile şi vom mai putea sta de vorbă. Ştii asta cu mâncatul cărnii vine tot de la anunnakki.

A: Da, spuneai că ei consumă doar carne.

D: Tu ce ai simţi dacă ar veni un anunnakki, care este mult mai puternic ca tine şi ţi-ar lua copilul să îl taie de Crăciun?

A: Nu se compară. Animalele au fost lăsate spre a fi sacrificate.

D: De cine? Cine a spus asta?

A: Este o perpetuare a unui obicei strămoşesc. Vine din vechime.

D: Adică de vreo 6500 de ani, de când anunnakki s-au gândit să ne creeze anumite curente ezoterice şi religioase spre a ne manipula.

A: Bine, dar tu mâncai carne când erai la Bucureşti.

D: Da, căci mi-au dat-o de mic, însă nu am cunoscut trăirea animalului. Ştiam că este dăunătoare carnea, dar pentru a înţelege exact de ce, a trebuit să învăţ lecţia. Dar a fost urât. Şi acum îmi vine să plâng! Nu mai vreau astfel de lecţii! Noroc cu doctorul de care ţi-am vorbit, altfel nu ştiu ce mă făceam. Este un om special; în ultima lui încarnare a fost tot medic, însă în altă ţară. Acolo a făcut multe descoperiri. Nu pot să îţi spun cât de bucuros a fost să mă cunoască. Chiar a plâns.

(va continua)

Sursa.: https://adevarultevaelibera