Sine al meu Superior, cu iubire îți cer ca începând din acest moment să mă îndrumi în tot ceea ce fac sau intenționez, pentru a cunoaște cele mai corecte soluții în problemele cu care mă voi confrunta în viitor. Îți cer aceasta pentru binele meu cel mai înalt, pentru evoluția ființei mele în Lumină și înafara oricărei interferențe malefice. Vreau să îmi ridic frecvența de vibrației la nivelul cel mai potrivit pentru evoluția spirituală a ființei mele în Lumină. Așa să fie!” (în sprijinul celor interesați)

Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 30 octombrie 2019

SEMNE ALE INTERFERĂRII TALE DE CĂTRE ENERGII ȘI ENTITĂȚI NEBENEFICE.


Esti INTERFERAT atuci când:
- te trezești dimineața și ai o tristețe inexplicabilă, pe care nu o aveai înainte;
- când reacționezi la stimuli externi într-un mod violent, reacție neobișnuită pentru tine;
- când cineva te atenționeaza că greșești într-o anumită privință, tu răspunzi cu brutalitate, negând ceea ce ți s-a spus (la imboldul unor entități interferatoare, care-ți blochează posibilitatea de a gândi corect) ;
- când râspunzi agresiv interlocutorului fără ca acesta să te fi provocat...
- când începi să ai gusturi nesănătoase,  complet diferite față ce cele ale celor apropiați, preferând anturaje dubioase, unde capeți deprinderi care-ți fac rău (fumat, alcool, droguri, depravare etc) și care îți dau dependență; 
- când ai gânduri de sinucidere, anxietate, porniri de a face fapte pe care nu ți le explici ulterior;
- când îți vine să reacționezi brutal ori chiar să ucizi pe cineva, în special pe cineva apropiat (mamă, tată, frate, soră, bunică etc), reacții pe care nu le-ai avut niciodată înainte;
- când auzi voci/voce care te îndeamnă să faci lucruri reprobabile (să furi, să minți, să lovești, să accepți alianțe dăunătoare cuiva sau societății etc), pe care deobicei nu le-ai face;

Toate aceste manifestări și schimbări de comportament pot veni treptat ori dintr-o dată, noi aflându-ne, la un moment dat, dominați de asemenea porniri;

În asemenea situații, CE TREBUIE SĂ FACI ?
Cel mai corect este ca la sfârșitul fiecărei zile, înainte de culcare, complet lucid și sincer, să-ți faci un mic bilanț al faptelor și acțiunilor din ziua care a trecut și să judeci „la rece” dacă a fost corect sau nu cum ai procedat, în primul rând față de tine, de ceea ce te caracterizează;
Dacă alegerile tale din ziua care se încheie nu te caracterizează, nu răspund celui mai înalt interes al ființei tale, recunoaște-ți cinstit și fără încâncenare erorile pe care le-ai săvârșit și promite-ți că nu te vei mai lăsa târât în asemenea manifestări, chiar din acel moment.
Culcă-te cu dorința de a fi în comuniune cu sufletul și Sinele tău Înalt și trimite umanității și întregii creații gânduri de iubire. 

Misterele uimitoare ale Bucureștiului: orașul secret subteran (II)

Construcții secrete speciale
Ceea ce se cunoaște în mod oficial despre Casa Poporului (partea subterană), este o nimica toată în comparație cu istoria regiunii Bucureștiului de astăzi care în vechime era o alternanță de păduri și mlaștini cu dealuri calcaroase și un bogat bazin de ape curgătoare.
De la regiunea Călugăreni și până în Bucureștiul de acum, se întindeau o serie de munți calcaroși de mici dimensiuni, scobiți în subteran și traversați de numeroase canale – unele inundate (despre aceste aspecte astăzi nici nu se șoptește în școli) care se întindeau pe mai multe sute de kilometri, plecând de la Dunăre, din regiunea Orșova, mergând apoi pe o linie neregulată, când mai aproape, când mai departe de cursul Dunării, urcând la un moment dat puțin spre nord și trecând prin regiunea Călugăreni și București, apoi cotind iarăși către sud și mergând aproape paralel cu Dunărea.
Regiunea de pădure și munți calcaroși tociți pe care s-a amplasat mai târziu Bucureștiul, a atras atenția dacilor pentru numeroasele ascunzători subterane de mari dimensiuni, dar și prin canalele lungi săpate în peretele de calcar, acestea putând fi ușor amenajate și adaptate diverselor scopuri.
La început, dacii au utilizat aceste cavități și galerii pentru a stoca rezerve strategice de alimente, piei și blănuri. Cu timpul la suprafață s-a format încă din perioada antică staulul și mai târziu târgul de animale, pe care în Evul Mediu avea să se dezvolte la un moment dat și așezarea umană de mai târziu.
Primul care a sesizat potențialul strategic al Bucureștiului a fost domnitorul Vlad Țepeș, fiind și cel care a făcut primele amenajări „moderneˮ ale tunelurilor subterane. Mai târziu, peste amenajările făcute de Țepeș alți domnitori au construit obiective de mascare și prelungiri sau altfel de amenajări.
Este demn de reținut faptul că de la Curtea Domnească a lui Țepeș pleacă un canal care trece pe sub Hanul lui Manuc după care se ramifică în trei direcții diferite: unul merge înspre Universitate cotind înspre Cișmigiul de azi (fost munte calcaros și împădurit care avea la bază o mlaștină de dimensiune medie) loc unde mai târziu (începând din perioada regelui Carol I) s-au amenajat obiective strategice de foarte mare importanță, alături de „centura fortificatăˮ a Bucureștiului și altele. Un alt canal pleacă de la Curtea Domnească spre ceea ce azi numim Palatul Parlamentului, iar cel mai important și mai lung, cel de-al treilea, spre Parcul Tineretului (fosta Mlaștină Cocioc). Pe vremea lui Țepeș, acolo era un munte de dimensiuni mari, parțial împădurit și înconjurat de cea mai mare mlaștină din această regiune, deci o fortăreață de netrecut! Acolo, pe vârful muntelui și în mijlocul pădurii, avea ieșirea tunelul lui Țepeș. Astăzi, locul ieșirii este mascat de Crematoriul Cenușa. Poate mulți dintre bucureșteni s-au mirat de ce un crematoriu are statut de obiectiv militar și nimeni nu poate să se apropie la mai puțin de 300 de metri de acesta, fiind interzisă fotografierea sau filmarea zonei.
În plus de asta, toate mânăstirile din apropierea Bucureștiului sunt de fapt amplasate pe schema unor importante galerii subterane, ale căror porți de acces le maschează cu această ocazie. Ca exemplu în această direcție avem fostul Sanatoriu TBC, actualul Palat și restaurant Lebăda.
Obiective strategice secrete
La lucrările de reamenajare a Castelului Peleș, o importanță deosebită avută în vedere de echipa de arhitecți și constructori, au avut formațiunile subterane. Construcțiile realizate în zonă au fost integrate în cadrul unor scheme de amenajări ce cuprindeau atât obiective aflate la suprafață, cât și cele din subteran. La schimbarea regimului și preluarea puterii de către comuniști, toate aceste obiective strategice au fost preluate și administrate. Din anumite rațiuni au fost numite persoane credibile ce urmau să le conserve și să le administreze, pentru a le ține departe de ochii și mâinile comisarilor sovietici. Chiar dacă poate părea o poveste SF și greu de crezut, chiar și la acea vreme, comuniștii români s-au ferit de amestecul prea „adâncˮ al rușilor în treburile și istoria României.
Cu această ocazie, la preluarea Castelului Peleș, inventarierea și administrarea acestui obiectiv, foștii agenți ai serviciilor secrete regale (ai Siguranței) au prezentat rapoarte de activitate și evident, s-au oferit să-și exercite pe mai departe atribuțiile în slujba noului regim. De la ei s-au aflat informații care i-au șocat pe noii „administratoriˮ, aceștia la rândul lor întocmind rapoarte detaliate pe care le-au trimis către conducerea superioară de Partid.
În urma acestor rapoarte s-a decis conservarea imediată a obiectivelor respective (fapt pentru care intrările în zonele subterane au fost zidite și mascate cu diverse construcții de suprafață, nu doar la Peleș ci și la toate mânăstirile și așezările fortificate din Carpați și Moldova, acestea fiind toate așezate în schema unor amenajări subterane strategice) și menținerea lor în stare de neutilizare, precum și la ștergerea oricăror urme și dovezi, fapt pentru care majoritatea foștilor agenți secreți, care dețineau astfel de informații, au sfârșit în accidente și condiții suspecte. Cei care au fost numiți de comuniști să administreze pentru o scurtă perioadă de timp astfel de obiective au fost apoi relocați și numiți în funcții de comandă (pentru a putea fi încărcați de responsabilități și să facă obiectul unei supravegheri permanente, deci să înțeleagă că este necesar să păstreze tăcerea) la alte obiective.
Marile șantiere din perioada comunistă, cum au fost cele pentru construirea marilor baraje, ale lacurilor de acumulare, ale tunelurilor transmontane, mine și prospecțiuni miniere, au servit (pe lângă scopul declarat oficial) și la mascarea unei serii de lucrări de foarte mare amploare (ce implicau dislocarea unor mari cantități de pământ) și care era necesar să fie cumva ascunse de ochii celor curioși. Despre Canalul Dunăre - Marea Neagră, precum și despre Casa Poporului – cu privire la care toată lumea este impresionată de dimensiunile exterioare ale acesteia, totuși mici în comparație cu cele „interioareˮ din subteran – se emit tot felul de opinii în acest sens.
Mai ales în ultimii 25 de ani, tot mai puțini sunt cei care știu că sub Parcul Tineretului există o structură uriașă de beton, realizată pe 6 niveluri, în formă de potcoavă, capabilă să adăpostească 20.000 de persoane. Aceasta se întinde de la intrarea în Palatul Copiilor, Sala Polivalentă, Orășelul Copiilor până sub Cimitirul Bellu. În toate punctele menționate mai sus există porți de intrare, cea principală fiind pe strada Secerei, în apropiere de Palatul Copiilor. Pe această poartă există o atenționare care interzice staționarea în fața ei, poarta fiind păzită din interior de personal „civilˮ. Sub protecția anonimatului, un responsabil din cadrul unui serviciu public a confirmat faptul că structura a fost construită în anii ’60, aceasta fiind inclusă în măsurile pentru cazuri de forță majoră (calamitate sau război). Structura a fost finalizată în anul 1974, înainte de inaugurarea Sălii Polivalente. Ulterior, au fost aduse îmbunătățiri pe durata lucrărilor de construcție al Palatului Copiilor.
Toate acestea sunt amplasate în schema marilor galerii subterane. De pildă, la Insula Sfântul Pantelimon, unde Grigore Ghica a construit în anul 1735 Mânăstirea și Spitalul Pantelimon (parțial demolate de regimul Ceaușescu), unde în prezent este Complexul de agrement și Hotelul Lebăda, pleacă un tunel de mari dimensiuni (șosea pietruită) care leagă acest Palat de alte obiective similare, respectiv Palatul Ghica și Mânăstirea Plumbuita.
Toate aceste mânăstiri și palate, deși au fost construite la intervale mari de timp unul de altul, nu au fost amplasate întâmplător, ci pe schema unor galerii subterane de mari dimensiuni. Clădirea A.S.E. (clădirea veche), palatele și mânăstirile enumerate mai sus, regiunile în care au existat dealuri calcaroase de dimensiuni relativ mari și mlaștini importante (Cișmigiul și Parcul Tineretului de azi, dar și fostul munte tocit pe care este amplasat actualul Palat al Parlamentului etc.), toate acestea sunt așezate pe obiective subterane strategice și maschează porți de acces către ele.
Obiective actuale care sunt poziționate pe importante galerii subterane secrete:
- Palatul Cotroceni (fondat de Prințul Șerban Cantacuzino, amenajat ulterior și extins de Ferdinand, când s-a extins legătura subterană până la Clinceni, via Fortul Domnești);
- Palatul Mogoșoaia (la 14 km de București, construit în anul 1702 de Constantin Brâncoveanu);
- Palatul Ghica (ridicat de domnitorul Dimitrie Ghica în anul 1822);
- Palatul Știrbei (construit în anul 1835);
- Palatul Șuțu (a aparținut marelui postelnic Costache Grigore Șuțu, fiind realizat în 1834, astăzi Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București după ce fusese muzeul PCR, punct nodal aflat deasupra străvechilor galerii subterane, în apropierea locului unde comuniștii au construit obiective subterane strategice de dimensiuni foarte mari, situate sub Intercontinental);
- Palatul Universității (1857-1869) este o construcție ridicată după planurile arhitectului Al. Orașcu și K. Storck, împreună cu Palatul Șuțu, s-a amplasat pe una dintre cele mai mari cavități subterane naturale care a fost amenajată și utilizată succesiv, începând cu perioada antică a dacilor, ale căror urme se pot găsi aproape peste tot în București și în apropierea acestuia (situri arheologice importante există în comuna Pantelimon, în apropiere de Palatul de pe insulă);
- Palatul de Justiție (1890-1895) și
- Palatul Cantacuzino.

yogaesoteric
23 octombrie 2019

luni, 28 octombrie 2019

Misterele uimitoare ale Bucureștiului: orașul secret subteran (I)

Pentru pasionații de mistere nu mai este un secret faptul că Bucureștiul nu a fost ales întâmplător de marii conducători ai vremurilor. De la daci, trecând pe la Vlad Țepeș și culminând cu Ceaușescu, labirintul tunelelor secrete de sub București – și poveștile despre ele – nu au încetat să crească. Arhitecții acestei lumi subterane (posibil migranți din continentul scufundat al Atlantidei), prin cunoștințele și tehnologia folosită la crearea acestor căi de comunicații, au sfidat legile fizicii, făcând imposibilul… posibil.
Vom prezenta în continuare câteva informații și declarații ale celor care s-au ocupat de întreținerea și administrarea acestui patrimoniu național.
O istorie ascunsă ce este mai puțin cunoscută!
Șeful Secției de Istorie a Muzeului Municipiului București, Dan Falcan, a adunat datele, mărturiile și informațiile publice existente despre tunelurile și catacombele Bucureștiului mai vechi și mai noi, iar apoi le-a ordonat, pentru a întocmi „o imagineˮ asupra istoriei subterane a orașului. Bucureștiul are o tradiție de secole în materie de „tainițeˮ și pasaje secrete.
Primele coridoare subterane, datate istoric și demne de luat în calcul, au fost beciurile producătorilor de vinuri. Acestea aveau zeci de metri și erau atât de largi încât se putea circula prin ele cu carele. Construcția lor a fost relativ simplă, aceștia doar adaptând spațiile la nevoile lor. În secolul al XIX-lea au apărut edificii care aveau tuneluri de refugiu, cum este cel care leagă Palatul Ghica Tei de Mânăstirea Plumbuita… lung de mai bine de un kilometru!
În nordul Parcului Cișmigiu, Biserica Schitu Măgureanu e legată prin tunele subterane de Palatul Kretzulescu. Sub Palatul Golescu, situat lângă Stadionul Giulești, a fost găsit (în timpul lucrărilor de la metrou) un coridor, care nu apărea în cartografierea făcută de geologi, şi care are ieșire spre lunca Dâmboviței. Coridorul a fost folosit chiar și de Tudor Vladimirescu.
De pe la 1826 ne-au rămas câteva relatări care ne dau o imagine asupra catacombelor de sub capitala Țării Românești. La acea vreme erau vestiți haiducii Tunsu și Grozea. Timp de mulți ani cei doi au băgat spaima în boierii din București, în special în cei care aveau casele în zona actualei Șosele Panduri. Deși poterele reușeau să îi localizeze, niciodată nu i-au prins… haiducii dispăreau… parcă intrau în pământˮ.
Astăzi putem afirma că sub această șosea sunt o mulțime de coridoare subterane late de 3 metri și înalte de 2 metri… însă toate aceste date pălesc atunci când intri în contact cu alte date și informații recente. Labirintul subteran vechi al orașului pare neînsemnat pe lângă cel construit din ordinul lui Ceaușescu.
Datele mi-au parvenit de la mr. Gheorghe Grigoraș și cpt. Nicolae Grigoraș, ambii din unitatea specială de luptă antiteroristă, care au intrat în subteranele fostului Comitet Central, actualul Senat al României, chiar pe 25 decembrie 1989, împreună cu un grup de geniști și pirotehniștiˮ, explică istoricul Dan Falcan.
Conform relatării militarilor, la subsolul clădirii au găsit un tunel, nu prea lung, care cobora într-un fel de cazarmă. Opt camere cu paturi. Din aceste camere pornesc mai multe culoare, unul ducând chiar până la etajul 2 al clădirii. Pe un alt culoar se poate ajunge la un buncăr mai larg, la 7 metri adâncime. Se trece apoi de o ușă blindată și se ajunge la un apartament spațios… la adâncimea de 9 metri. Militarii au căutat camera de ventilație și au găsit un nou coridor. După aproximativ 30 de metri, au găsit o nișă cu o ladă mare în care erau 16 bărci din cauciuc cu pompe de umflare. După alți 20 de metri, militarii au observat că pereții tunelului au altă culoare, sunt mai noi și erau acoperiți cu un fel de rășină sintetică. După încă 10 metri, culoarul se înfunda. La capătul acestuia se afla un piedestal din lemn pe care era așezat un capac. Au ridicat capacul și sub el au găsit o trapă de fier. Au ridicat-o și au găsit un râu cu apă curată care curge într-o matcă artificială de beton.
Râul subteran se află cam la 12 metri sub platforma Pieței Revoluției. Cele 16 bărci erau folosite (în caz de nevoie) pentru această cale de navigație. Albia râului subteran și pereții acestuia, inițial pietruite, au fost ulterior amenajate (betonate) și s-au adăugat bare laterale metalice pentru oprirea sau impulsionarea bărcilor. Ofițerii au vorbit și despre existența unui alt canal similar, la capătul unui alt tunel, precum și de un sistem de inundare a acestui „labirintˮ pe secțiuni. În opinia militarilor, râul subteran are ieșire către unul dintre lacurile din afara orașului, în nord și pe râul Dâmbovița, în sud-est. În cazul în care un „fugarˮ folosea această cale și era urmărit, putea inunda porțiuni în spatele său pentru a-i putea opri pe urmăritori.
În curtea interioară a fostului Comitet Central a mai fost găsită o „gură de ieșireˮ, din care printr-o rețea de pasaje se ajunge în canalizarea orașului, din care se poate ieși mai apoi către Râul Dâmbovița. Această rețea are guri de ieșire în Palatul Regal, Biserica Kretzulescu și Magazinul Muzica. Subliniem faptul că relatările sunt ale unor ofițeri din cadrul Armatei.
În urma unor cercetări ulterioare a reieșit că ramificațiile subterane au corespondență cu circa 80 de obiective din București, cum ar fi clădirea Academiei de Studii Economice, Casa Enescu, Opera Română etc.
Un secret strict de serviciu
Despre aceste galerii subterane construite sau recondiționate la ordinul lui Ceaușescu a vorbit și Rădulescu Dobrogea, fost inspector de mediu de la Primăria Capitalei… omul care s-a ocupat în cadrul instituției de pânza freatică a orașului. Rădulescu susține că știe de aceste galerii și de râul secret cu apă limpede, precum și de pânza freatică de sub oraș, dar nu poate să ne dea detalii în amănunt despre acestea.
Ing. Constantin Bratu, directorul tehnic al administrației clădirii fostului Comitet Central a spus că a văzut numai intrarea în catacombe: „Pot să vă spun că am auzit despre aceste aspecte, dar nu le-am văzut. Există o cale de comunicație subterană care pleacă de aici către Piața Revoluției și o altă cale care duce spre Palatul Regal, către Piață și încă una tot din Palatul Regal către Biserica Kretzulescu. Intrările în aceste căi de acces le-am văzut, dar unde se opresc nu știu, nu este treaba noastră să cotrobăim pe acoloˮ.
Col.(r) Nicolae Kovacs (83 ani), omul care a condus partea cea mai secretă a lucrărilor de la Casa Poporului, absolvent al secției de construcții speciale din Academia Militară, cel care a avut comanda celor 12.000 de militari rezerviști care au lucrat la acest edificiu gigantic, a relatat faptul că Ceaușescu voia să umble cu mașina pe sub București. Casa Poporului are un singur buncăr antiatomic legat de principalele instituții ale statului prin 20 de kilometri de tuneluri. „Ceaușescu voia să demonstreze prin Casa Poporului că este cel mai puternic conducător din blocul socialist… Și a reușit!”.
Nicolae Kovacs dezvăluie faptul că în Casa Poporului sunt 5.000 de încăperi și că în subteran există șapte etaje, ultimul fiind ocupat de buncărul antiatomic al lui Ceaușescu, o incintă cu pereți din beton de 1,5 metri grosime, acoperiți cu o placă de eclatare, care nu poate fi penetrată de radiații. Adăpostul este compus din sala principală, adică punctul de comandă (Cartierul General care era necesar să aibă legături telefonice cu toate unitățile militare din România) și mai multe apartamente de locuit destinate conducerii statului… în caz de război. „Sala principală urma să fie dotată cu o masă mare în mijloc și pe pereți cu un sistem de hărți ale României în relief. Pentru ventilație s-au adus pompe suedeze, cu filtre speciale, care au fost încastrate în pereți. Aveam vreo 12 camere mari cu filtre de rezervă, stivuite pe rafturi. Acestea au fost singurele componente străine din Casa Poporuluiˮ.
Ca ofițer superior specializat în construcții speciale, Nicolae Kovacs a lucrat la toate tunelurile și pasajele secrete realizate în timpul lui Ceaușescu. „Este vorba de aproximativ 20 de kilometri de tuneluri realizate în așa fel încât să se poată circula prin ele cu mașini cu motor electric
Tunelurile principale leagă Palatul Cotroceni de Academia Militară, pe aceasta de Casa Poporului, iar de aici pleacă două tuneluri mari: unul spre fostul Comitet Central (în prezent Ministerul de Interne din Piața Revoluției), și unul spre actualul Minister al Apărării. Cele dinspre Piața Revoluției sunt întrerupe din loc în loc de uși de șapte tone greutate fiecare, pentru a închide etanș zona în caz de necesitate. Au fost înglobate în acest sistem și catacombe mai vechi realizate în perioada interbelică, cum este cea a lui Carol al II-lea din zona Cotroceni.
Sunt și multe tuneluri secundare, cum este cel dinspre Casa Poporului și stația de metrou Izvor, care probabil că vor fi folosite, la un moment dat, pentru utilități publiceˮ, sau cele ținute în secret până acum – mai exact cele din zona Pieței Victoria (pasaj), care vor fi amenajate și vor intra în administrarea primăriilor pentru servicii și parcări subterane.
Col. Kovacs a mai relatat și faptul că lucrările la al doilea buncăr al lui Ceaușescu, ales de acesta, s-au făcut în apropiere de actualul Hotel Marriott și Ministerul Apărării. Pe acel loc exista deja un buncăr cu un planșeu din beton gros de 1,2 metri, construit de nemți prin 1942, loc din care armata germană dislocată la acea vreme în România, avea legătură telefonică directă cu Hitler. „Am urmărit să demolăm acea structură, însă era prea dificil de realizat aceasta, așa că am hotărât să o înglobăm în structura noului imobil. Așa a devenit construcția lui Hitler al doilea buncăr antiatomic al lui Ceaușescu… care nu este sub Casa Poporului cum s-a crezut mereu ci, repet, sub Ministerul Apărării
yogaesoteric
19 octombrie 2019

sâmbătă, 26 octombrie 2019

ISTORIA ASCUNSĂ A PAMÂNTULUI (Part.II/3)


Traducerea Const. Mihăilescu.
(continuare)

Regele ASA-RRR îl pusese pe Prințul EA guvernator al ERIDU datorită abilităților și expertizei sale în genetică.
Prințul EN-LIL, cel de-al doilea fiu al său, trebuia să rămână cu responsabilitatea stăpânirii și controlului asupra căilor de transport și comunicare ale sistemului solar ERIDU.
Însă prințul EN-LIL a recidivat în sensul că, din nou își manifesta nemulțumirea pentru faptul că era obligat să trăiască atât de departe de Palatul Regal al ASA-RRR. Această atitudine a fiului „recalcitrant” îl nemulțumea profund de rege.
În consecință, s-a hotărât să rezolve această problemă, odată pentru totdeauna.
Prințul EN-LIL a fost învestit cu controlul administrativ al ERIDU, al sistemului solar, al planetei și al orașului. Însă controlul asupra dezvoltării și exploatării planetelor rămânea în sarcina prințului EA. În acest fel, Regele AN-U a crezut că aceasta era o împărțire echitabilă de responsabilități între cei doi fii ai săi.
Numai că această repartizare de responsabilitate nu a plăcut de loc Prințului EA (încă EN-GI), care s-a înfuriat. El considera că toate eforturile și succesele sale fuseseră ignorate, iar locul care i se rezervase în conducerea și stăpânirea imperiului era nedrept. Mânios, Prințul Vieții (EA) a părăsit ERIDU, mutându-se într-o regiune îndepărtată pentru a construi acolo un alt Centru de Cercetare Agricol-Biologic.
Intenționa ca acolo să înființeze și să dezvolte și o activitate importantă de exploatare a aurului, fără a renunța la pasiunea lui de cercetare genetică.
Alături de sora sa, prințesa NIN-HUR-SAG, de asemenea om de știință în geneza vieții, a început un efort reînnoit în crearea formelor de viață pe planeta ERIDU.
Trebuie spus că Prințesa NIN-HUR-SAG lucra la obținerea unei creaturi „hibride” care urma să schimbe radical și definitiv destinul ERIDU și al maeștrilor săi ASA-RRR.
Între timp, prințul EN-LIL urma să-și folosească propriile abilități pentru a eficientiza operațiunea.
Producția de extracție și prelucrare a minereurilor prețioase a impus zboruri suplimentare de marfă și a solicitat lucrări sporite grupului ANNUNAKI. 
Prince EN-LIL obținea cantități mai mari de minereuri la costuri mai mici și în timp mai scurt, ceea ce producea o mare satisfacție Marelui Rege AN-U.
Dar cererea pentru creșterea producției supunea la eforturi suplimenatre lucrătorii ANUNNAKI care și-au depășit capacitatea de a susține acest ritm al producției. 

Izolarea și distanța de cei dragi, au amplificat furia ANUNNAKI care au intrat în grevă. 
Amenințării cu pedepse aspre, grupul ANUNNAKI i-a răspuns cu asaltarea palatului lui EN-LIL, a cărui viață era amenințată.
Ca urmare, Prințul EN-LIL i-a cerut regelui AN-U să vină în îndepărtatul Regat pentru aplanarea conflictului.
Furios, regele a fost nevoit să accepte deplasarea la fața locului.
Atât Prințul EN-LIL, cât și ANUNNAKI au solicitat o audiență la rege.
Muncitorii supărați au cerut îndepărtarea imediată a prințului EN-LIL, cerere cu care însuși EN-LIL era de acord. Dorința lui era să se întoarcă la Înalta Curte Regală ASA-RRR.
Liniștit și ferm, Lord Prince EA s-a alăturat solicitării fratelui său.
Ajuns la Palatul ERIDU, AN-U a organizat imediat o audiere, în vederea soluționării situației. Vocile erau puternice și furioase. 

Toată lumea și-a prezentat punctul de vedere, majoritatea solicitind ca prințul EN-LIL să fie retras la Curtea ASA-RRR. Pentru unanimitatea solicitării, regele era impresionat și tulburat. Avea nevoie de o soluție.

Văzând o oportunitate în situația creată, Prințul EA s-a gândit s-o folosească. Având de partea sa și pe sora sa, Prințesa NIN-HUR-SAG, Prințul i-a propus Tatălui său și Adunării, o soluție simplă. 

În cadrul centrelor de cercetare a vieții, el și prințesa  realizaseră mulți hibrizi care puteau fi utilizați ca forță de muncă în minele de exploatare și în atelierele de prelucrare ale vastului șantier. 
Ei au deconspirat faptul că, în cercetarea de laborator utilizaseră material genetic uman de timp ASA-RRR înșiși și material genetic prelevat de la animalele mai evoluate de pe ERIDU, obținând creaturi hibride, într-un raport de hibridizare de cca 5o%.
Creaturile obținute păstraseră puterea fizică a ființelor de pe ERIDU dar aveau suficientă inteligență pentru a înțelege comenzile și a se lăsa manipulate. (Succesul anterior al lucrătorului hibrid Lizard „H-N” din minele subterane dovedise valoarea unui astfel de experiment)
În afara hibridului de tip Lizard „H-N”, alte prototipuri de hibrizi fuseseră obținute de ei, unele având sarcini specializate. 
Astfel erau hibrizii:
-) tipul „SEMT-UR”, creat din încrucișarea materialului genetic al „oamenilor” din ASA-RRR cu material genetic de cal, ființe ce se dovedeau capabile să transporte poveri la mari distanțe;
-) hibrid „MENT-UR”( jumătate de taur, jumătate ASA-RRR), care aveau o capacitate de efort și o putere impresionantă;
Susțineau că se pot obține produși (creaturi) pentru diferite specializări.
Regele AN-U, impresionat și intrigat, începea să înțeleagă multiplele posibilități de a obține creaturi pentru cele mai diverse munci. 
Prințului EA nu i-a scăpat interesul extraordinar al regelui pentru această modalitate de obținere a forței de muncă.
Pentru a fi și mai convingător EA, a apelat și la sprijinul surorii sale, prințesa NIN-HUR-SAG. Ia făcut un semn discret care putea însemna: „Spectacolul poate să înceapă”
Spre surprinderea celor adunați la acea întrunire, o fiară uriașă, neagră, păroasă și-a făcut apariția. 

Era „APA”, o ființă a junglei, renumită pentru puterea și ferocitatea sa.
Strigăte de protest și frică s-au făcut auzite din adunare, mai ales că fiara nu era legată și se manifesta liber.
Înainte ca cineva să se poată mișca, Prințesa NIN-HUR-SAG i-a dat fiarei o poruncă, pe care bestia a urmat-o calm și ascultător. În următoarele momente, în timp ce toată lumea privea, fiara s-a dovedit ascultătoare și docilă la comenzile date de savanta-cercetătoare, Lady Genesis.
Când demonstrația s-a încheiat, Prințul i-a explicat regelui ideea sa: astfel de creaturi, de mare putere fizică și cu inteligență limitată, ar putea fi produse genetic pentru a putea înlocui muncitorii în mine, îndepărtând greutățile de care se loveau ANUNNAKI, specialiști care puteau fi folosiți mai rațional și mai eficient în proiectarea și executarea altor obiective noi și mai îndrăznețe.
Marele AN-U era impresionat. Într-adevăr, hibridul propus părea a fi soluția. În grupul ANUNNAKI, un murmur de aprobare s-a putut desluși clar, ceea ce, pe EA, l-a făcut să zâmbească.
Regele AN-U s-a pronunțat: Prințul EA să înceapă imediat cercetarea și realizarea unor asemenea creaturi. Până atunci, toți lucrătorii ANUNNAKI se vor întoarce la munca, așteptând ca munca lor fizică să fie preluată treptat de noii produși.
Dar, spre groaza prințului EA, regele și-a încheiat cuvântul cu un anunț care a tăiat ca un cuțit în ființa sa: în noile condiții și în această perspectivă, prințul EN-LIL va rămâne în funcție de guvernator general în ERIDU,
Prin ceea ce spusese, regele AN-U îi spulbera lui EA, încă o dată, speranța de a urca pe tronul ERIDU. Din nou, adversarul său de-o viață, EN-LIL, ieșea învingător, prin decizia regelui.
Deși era primul fiu al regelui AN-U, el nu fusese ales niciodată pentru Tronul ASA-RRR, deoarece prințul EN-LIL, fiul mai mic, fusese născut de către sora vitregă a regelui, o cerință în Regulile de succesiune ale ASA-RRR. Iată că acum, EN-LIL îi lua și tronul ERIDU.

(va continua)

https://prepareforchange.net/2019/09/16/the-hidden-history-of-the-planet-earth-part-2/

joi, 24 octombrie 2019

Misterele dezvăluite ale Antarcticii: imagini obţinute cu Google Earth sugerează că o mare civilizaţie a existat cândva acolo!


În 1838, Edgar Allan Poe a publicat Povestea lui Arthur Gordon Pym, care descrie mai multe aventuri în Antarctica, unde s-au găsit ruine antice, labirinturi și hieroglife egiptene pe pereții unor structuri antice.
În 1936, Howard P. Lovecraft a publicat un articol despre o expediție științifică în Antarctica, intitulat „În Munții Nebuniei”, în revista Povestiri uluitoare. Exploratorii au mers dincolo de munţii necercetaţi, mai înalţi decât Himalaya. Membrii expediției au găsit acolo ruine antice, labirinturi și pereți acoperiți cu hieroglife ciudate.
Desigur, ambele povești sunt fictive, dar de multe ori, ficțiunea este mai aproape de adevăr. Prin urmare, este posibil ca rămășițe ale unei civilizații extrem de avansate să se afle încă în caverne subterane din Antarctica; de asemenea, este posibil ca urme ale unor civilizaţii antice să devină vizibile din cauza modificărilor apărute în mediul fizic din continentul îngheţat.
Cu ajutorul Google Earth au fost descoperite unele structuri și anomalii în Antarctica, care ar putea reprezenta rămășițe ale unor civilizaţii din trecut. Desigur, toate acestea nu dovedesc nimic cu adevărat, ci pur și simplu adâncesc mai mult misterele din Antarctica.
Imaginea 1: Partea superioară a unui perete drept antic de 488 de metri lungime?
Coordonate: 74° 10’ 30.48” S, 164° 55’ 45.45” E
 
Imaginea 2: Partea superioară a unui zid antic drept de 378 de metri lungime?
Coordonate: 74° 9’ 43.12” S, 164° 54’ 44.90” E
 
Imaginea 3: Un posibil bloc de piatră acoperit cu hieroglife
Coordonate: 70° 41’ 53.02” S, 68° 42’ 59.33” E
 


yogaesoteric
21 octombrie 2019

marți, 22 octombrie 2019

ISTORIA ASCUNSĂ A PAMÂNTULUI (Part.II/2)


Traducerea Const. Mihăilescu.
(continuare)




ERIDU
Nava spațială (Starship) a Prințului EA, fiul regelui AN-U, și-a părăsit domeniile după o explorare rapidă a noilor tărâmuri.
A examinat apoi cu atenție suprafața planetei unde a văzut enorme straturi de gheață care acopereau emisfera superioară și inferioară (Nord și Sud; n.m.) a planetei; însă exista și o bandă ecuatorială mult mai „prietenoasă”.
Survolând suprafața, Prințul și echipajul său au căutat să localizeze o zonă pentru o aterizare sigură. În timp ce prințul examina zona, vorbele tatălui său, Regele AN-U, îi reveneau clar în minte:„ Reconstruiește sistemul devastat căci de el depinde viitorul imperiului nostru!”

Distrugerile cumplitului război erau complete. Planeta Nisipurilor Roșii fusese transformată în praf și moloz. Toate urmele de viață dispăruseră. 
Fără faună, fără plante, atmosfera n-a mai putut fi susținută. Plăcile de gheață formate la poli s-au întins mult spre ecuator; 
DAK-MU era un mort aproape congelat.
Însă și lumea surorii sale, DAK-A-MU, fusese transformată într-o planetă aridă, pustiită iar apele oceanelor ei lipsite de viață, erau pline de otrăvuri.

ARIDU, casa odată prosperă a Rebelului ZU-ZU, fusese și ea devastată. Doar IRU, TARGALLU și BAR-BAR-U mai rămăseseră relativ neafectate de război.
Prințul EA nu-și putea imagina cum trebuie să fi fost în mijlocul cumplitelor lupte.
Pe timpul războiului, el și fratele său fuseseră nevoiți să fugă. În retragerea lor, EA știa că fratele său, care folosea o altă navă spațială, se afla în zbor de-asupra navei în care se afla el. (Prințul EN-LIL fusese Lord of the Airways)
Prințul EA preluase rolul de cea mai înaltă autoritate a Etapei de Reconstrucție. Înțelegea importanța îndeplinirii enormelor sarcini de reabilitare a lumii distruse. Se simțea dator să îndeplinească cât 
mai bine ordinele tatălui său. 
Extracția de minereuri valoroase trebuia reluată cât mai curând. 

Așa a început prințul EA opera de reconstrucție. Marele său grup de constructori voluntari fusese botezat ANUNNAKI.
Locul ales pentru campusul unde acest grup urma să locuiască pe timpul lucrărilor, era unul cu apă suficientă și cu sol fertil. Chiar în subsolul acestei regiuni, studiile au relevat existența unor mari depozite de minereuri prețioase. Locul fusese foarte bine ales.
Fiecare membru al echipajului prințului fusese selectat pe baza abilităților deosebite pe care le avea. Fiecăruia i s-a acordat rangul de „Domn”, și o proprietate în ARIDU precum și cotă parte din veniturile realizate în noile colonii.
Recompensele erau generoase dar și pericolele erau considerabile. La selecție participase însuși Prințul căci, din cauza mizei foarte mari, fiecare membru trebuia să dispună de abilități deosebite.


Prima misiune a fost construirea bazei de operațiuni.
Campusul constructorilor trebuia executat în piatră, într-un mediu natural, durabil și cât mai funcțional.
Grupul de reconstrucție și exploatare, ANUNNAKI, pus la punct mai întâi energetica vastului șantier (din care prioritare erau generatoarele și echipamentul de producere și utilizare a sunetului).
Rând pe rând s-au pus în funcțiune generatoarele de sunet și cele electrice. Locul și acea parte a planetei prindeau viată.

„Marea coliziune” fusese atât de puternică încât nucleul planetei se dezechilibrase și devenise instabil, întrerupând în anumite zone circuitele energetice naturale ale planetei..
Pentru a alcătui o sursă de energie stabilă, Prințul EA a localizat un punct înterior în care șase linii de energie naturală se intersectau. Aici, la intersecția acestor linii, Prințul a ridicat o mare Centrală Energetică, un centru de concentrare a liniilor naturale de energie, care urma să producă suficientă energie pentru a pune în funcțiune toate utilajele pe care le foloseau în activitatea de exploatare și construcție.
În marea majoritate a situațiilor se utilizau enorme cristale care produceau curent electric și acumulau energie (nota C.M.: prin efectul de piezoelectricitate. Fenomenul, cunoscut și utilizat și de noi, pământenii, se bazează pe proprietatea unui cristal de a produce tensiune electică atunci când pe anumite fațele ale lui se aplică trensiuni-șocuri- mecanice, cu o anumită frecvență și putere. Un exemplu cunoscut de toată lumea este bricheta cu cristal). Cristalele de putere erau aduse din diversele locuri, unde apăruseră natural, ori erau cultivate și crescute special pentru un astfel de scop. Asemenea cristale enorme erau montate după o anumită schemă în ceea ce forma Camera Energiei (nota C.M.: ori, cum spunem noi, Centrala electrică)
În proximitatea Centralei Electrice exista un Centrul de reanimare (
un fel de punct de prim ajutor sanitar; n.m.) unde orice accidentat era îngrijit imediat. Se dădea o importanță deosebită acestui cabinet de prim ajutor deoarece fiecare tehnician era o adevărată valoare și foarte greu de găsit un înlocuitor.
În „contra-partidă” cu supranumele de „Distrugătorul Vieții”, dată lui D-K, grupul de tehnicieni ANUNNAKI era cunoscut sub numele de K-D („ Dătătorii de viață”).

Cum liniile de energie planetară naturale aveau variații importante, uneori imprevizibile, toate utilajele și instrumentele navei Star erau destul de expuse și desigur, și tehnicienii care lucrau cu ele. Casa Energiei (Uzina Electrică) era formată din patru grupuri (electrogene) cu laturi triunghiulare reflectoare, care pemiteau ghidarea și orientarea piloților din navele aflate în zbor.

Încet, încet, necesarul de putere energetică a fost rezolvat, oferind în acest fel posibilități multiple de utilizare în diverse scopuri.
Totuși, defecțiunile tehnice nu erau foarte rare dar, prin crearea unor rezerve de putere, toate anomaliile de putere erau depășite. Nu-i mai puțin adevărat că tehnicienii depuneau multă muncă de teren pentru a menține utilajele și generatoarele în funcțiune. De fapt, deși, pe total, numă
rul lucrătorilor era destul de mare, numărul specialiștilor ANUNNAKI era destul de mic, ceea ce a creat o evidentă nemulțumire printre aceștia.
Pentru a rezolva această problemă (a lipsei de specialiști), Prințul EA l-a informat pe regele AN-U, dar acesta nu a dat importanță problemelor semnalate, în schimb a cerut imperios ca producția să crească.
Situația s-a agravat, specialiștii ANUNNAKI, suprasolicitați și ignorați, au protestat și au amenințat că își vor înceta munca.
Ca răspuins, Prințul EA a promis creșterea recompenselor acelor specialiști, măsură care a condus la aplanarea conflictului.
Totuși,treptat, din motive explicabile, s-a intrat într-o situație de insuficientă energie față de necesarul întregii activități din șantier.
Insuficienta cantitate de energie produsă a condus la un randament mai mic în producție, atât de mult încât a creat îngrijorări și regelui AN-U.
Ca urmare, Prințul EA a suplinit lipsa forței de muncă prin utilizarea animalelor și lucrătotilor de povară necalificați, diminuând cât de cât efortul specialiștilor ANUNNAKI. O oarecare ameliorare a situației s-a obținut, însă nu suficient.

În sfârșit, au început livrările de aur către imperiu, respectându-se graficul stabilit. Navele de transport au început să aducă din ARIDU în ASA-RRR prețiosului metal și alte minereuri necesare imperiului..

Treptat, înclinația anormală și rotirea KAKKAB SHANAMMA s-au ameliorat și au început să apară semne de viață pe suprafața sa.
În campusul lucrătorilor din marele șantier de explatare, lucrările de amenajare au făcut ca așezarea să capete aspect de oraș, din ce în ce mai bine organizat. În centrul compusului, a fost ridicat un magnific centru agricol-biologic care a devenit repede punctul de atracție al orașului de piatră.
Marele AN-U era mulțumit de activitatea depusă și rezultatele obținute sub coordonarea prințului EA.
Oricum, prin tot ceea ce se făcuse, AN-U și-a putut menține controlul asupra sistemului solar ARIDU și asupra căilor de comunicare în Coridorul Galactic nr. 9. Talentul și expertiza Prințului EA, Maestru al Genezei, fuseseră supuse durelor încercări pe care el le depășise, fapt ce i-a crescut prețuirea în fața regelui.
TIAMAT renăștea.
Regele AN-U a dispus în întregul imperiu ca denumirea vechiului „ ARIDU”, distrus de război, să se schimbe în ”ERIDU” („locul sclavilor credincioși”), un tărâm reînviat și prosper.

Puterea și răzbunarea regelui ASA-RRR se vor manifesta în viitor, din nou. Numele dat coloniei era menit să sevească drept amintire și avertizare pentru orcine va căuta să mai conteste sau să pună la îndoială puterea marelui AN-U.
[De la denumirea de ERIDU vine cuvântul EARTH - Pământul, cu variantele:
Erde (în germană)
ERDA (în germana veche)
Jordh (în islandeză)

Airtha (gotic)
Jord (în daneză)
Erthe (în engleza Evului Mediu)
]

Prințului EA i s-a atribuit titlul EN-GI, „STĂPÂNUL ERIDU-ului”. Lumea devastată fusese readusă la viață!
În ceea ce-l privește pe prințul EA, acesta a făcut o preocupare de bază din genetică, experimentând și manipulând cu grijă diverse forme de viață (la animale și la plante), cu scopul de a reface și îmbunătăți compoziția mediului înconjurător, mai ales atmosfera planetei, în primul rând prin diminuarea posibilității de producere a azotului, care făcea ca aerul să fie otrăvitor pentru lumea vie.
Ca urmare, în timp, aerul a devenit mult mai respirabil iar temperaturile medii de la suprafață au crescut. Atât îl abosrbea această muncă încât prințul rareori se gândea și la odihnă.
Este adevărat că eforturile continue ale prințului EA nu rămas nerecompensate.
Una dintre ambițiile sale era înființarea unui Centru pentru Științele Vieții, un centru agricol / biologic, pe care le-a creat. A construiut un mare laborator (Life Center), care producea specii hibride și creaturi hibride ce erau transplantate pe tot globul.
Centrul a devenit mândria și bucuria lui prințului EA, pe care-l considera, pe bună dreptate, o Grădina Vieții.
Încă o dată se renăscuse o lume paradisiacă, încă o dată, o planetă omorâtă de ambiții fusese readusă la viață.
Dar, deși ERIDU a redevenit o pepinieră a vieții, planetele DAK-MU (Marte) și DAK-A-MU (Venus) nu au mai avut șansa de avea viață la suprafață deoarece Marele AN-U a decretat ca ambele lumi (Marte și Venus) să rămână sterile, pentru a servi drept avertisment pentru orice potențial provocator.
Mânia lui AN-U era cumplită, prin condamnarea la lipsa vieții pe aceste două planete!
Între timp, Centrul de Cercetare Agricol făcea pași mari în crearea de noi forme de viață unice, capabilennu numai să supraviețuiască dar și să se adapteze în atmosfera ERIDU. 

Însă experimentele îi ocupat cea mai mare parte a timpului Prințului EA, ceea ce-l determina să-și neglijaze îndatoririle privind administrarea și securitatea planetei.
Aceasta l-a supărat foarte tare pe Marele rege AN-U.

(va continua)

https://prepareforchange.net/2019/09/16/the-hidden-history-of-the-planet-earth-part-2/

luni, 21 octombrie 2019

Benjamin Fulford – O privire asupra centrelor de putere care negociază guvernul mondial


Această toamnă va fi o perioadă de tranzacționare solidă a căilor care pot duce,  în cele din urmă, la anunțarea unui acord mondial, menit să înlocuiască sistemul construit după al Doilea Război Mondial. C
Complexul militar-industrial al SUA, societățile secrete asiatice, Partidul Comunist Chinez, Commonwealth-ul britanic, Vaticanul, Biserica Ortodoxă Rusă, musulmanii și alte grupuri sunt toate de acord că pe această planetă nu se mai poate continua în acest fel. De asemenea, încep să se pună de acord asupra unei structuri pentru o federație planetară, unificată.
Problema principală o reprezintă, desigur, controlorii vechiului sistem, care nu intenționează să iasă din scenă. 
O analiză elvețiană a descoperit un grup principal format din aproximativ 700 de oameni care se regăsesc în consiliul director al celor mai mari companii publice americane (după cifra de afaceri) ce sunt incluse în clasamentul Fortune 500, și al altor mega-corporații.
https://www.newscientist.com/article/mg21228354-500-revealed-the-capitalist-network-that-runs-the-world/


Ne referim la mafia khazară. Khazarii controlează în continuare majoritatea mega-corporațiilor, inclusiv marile companii petroliere, giganții internetului precum Google, Facebook, Amazon și Apple și, deja de răsunet, mass-media corporatistă de știri false. Cea mai mare sursă de putere a acestora este, desigur, proprietatea lor asupra băncilor centrale, ceea ce au folosit pentru a prelua controlul asupra corporațiilor.
Acest grup a utilizat crima, mita și minciuna pentru a se infiltra la nivelul superior al puterii mondiale, în special în Occident. De asemenea, și-au căsătorit strategic fiicele cu oameni puternici. Fiicele urmau să îndoctrineze următoarea generație de brokeri de putere. De exemplu, aflăm acum de la ruși, NSA și alte surse că: cancelarul german Angela Merkel, fostul premier al Marii Britanii, Theresa May, și alți lideri sunt fiice ale lui Adolph Hitler. 
Aflăm acum că mama fostului președinte al SUA, Barack Obama, a fost o fiică a lui Hitler. Se pare că filmul Băieții din Brazilia s-a bazat pe fapte reale, cu excepția faptului că este vorba de fete, nu de băieți.


Am aflat, de asemenea, că de fapt şi Clintonii sunt membri ai familiei Rockefeller. Într-o actualizare la ceea ce am raportat anterior, am aflat că mama lui Bill Clinton era un Rockefeller (mai degrabă decât tatăl său), în timp ce Hillary Clinton este fiica lui David Rockefeller. Apoi, desigur, CEO-ul Facebook, Mark Zuckerberg, este un nepot al lui David Rockefeller.
Khazarii își schimbă numele de familie și poveștile de viață pentru a-și ascunde urmele intergeneraționale de control. De exemplu, am urmărit legăturile numelui de familie Bush şi am ajuns la Scherff, Pierce și în final la familia Pecce a nobilimii negre italiene.
Un alt aspect important de remarcat despre structura de putere a mafiei khazare este faptul că au de fapt o persoană care joacă rolul lui Dumnezeu în sistemul lor monoteist. Deci masele sunt făcute să creadă într-un Dumnezeu abstract, în timp ce în realitate există un zeu uman care joacă acest rol. Desigur, zeul lor le este cunoscut sub numele de Lucifer, Ba’al, Satan, Moloch etc.
Dacă studiați istoria evreilor, veți vedea că mulți evrei au un sistem similar, la fel ca musulmanii și creștinii. Aici intră în joc conceptul de noosferă sau atmosfera creierului. Există un proces de gândire colectiv și anumite persoane devin, în anumite momente, noduri cheie prin care deciziile finale sunt luate în conștiința grupului. Persoana dintr-un grup social care, conștient sau inconștient, este arbitrul final, este „Dumnezeu”.
Deci, cine joacă rolul de „Dumnezeu” în religiile evreiești, creștine și musulmane? În primul rând, în cazul musulmanilor șiiți, cel mai puternic lider al lor este Agha Khan, un descendent al lui Mahomed și șeful clanului Ismaili, cunoscut și la noi în istorie sub numele de Asasinii. Societatea lor secretă este cunoscută sub numele de Dragonul Albastru sau Dragonul Verde. Aceștia au o putere foarte mare asupra a 200 de milioane de musulmani șiiți și păstrează o mare influență în locuri precum India, unde au fost subcontractați de britanici pentru a-i ajuta să țină țara sub control. Această persoană este, de asemenea, controlorul Iranului.
 
Agha Khan
Ei își obțin puterea prin infiltrarea de oameni în cercurile interioare ale brokerilor de putere vizibili publicului, anunțându-i că sunt vulnerabili dacă nu se supun. Ei încă nu sunt de acord cu ideea unei planete unificate și acesta este un motiv pentru care există încă o tensiune centrată în Iran. Există speranţa că aceste probleme vor ajunge la liman în timpul negocierilor din această toamnă.
În prezent, musulmanii suniți nu se află sub nicio formă de control central, precum șiiții. Cea mai apropiată poziţie de control central ar fi cea a liderilor imami, în special în Egipt, dar sistemul nu este centralizat în momentul de faţă. 
Familia regală saudită, care sunt sataniști khazari și nu musulmani, a încercat cu petrodolarii ei să controleze islamul sunit dar, practic, au doar mercenari pe care îi plătesc. Din fericire, acum au intrat sub controlul Pălăriilor Albe ale forţelor militare ale SUA, care se raportează la ierarhia creștină.
Evreii sunt împărțiți aproximativ în două tabere – cea laică și cea religioasă. Evreii seculari sunt de obicei atei, agnostici sau doar vag religioşi. Dacă ei ar avea un zeu, acesta ar fi Mammon, zeul banilor, deci cred că familiile care dețin fântâna banilor – Consiliul Rezervației Federale – ar fi zeii lor. 
Timp de mulți ani, acest rol a fost jucat de David Rockefeller, care s-a aflat în fruntea grupului Bilderberg, a Consiliului pentru Relații Externe și a Comisiei Trilaterale. El a fost ultimul șef al sistemului petrodolar și moartea sa a creat un vid imens.
O mare parte din haosul și lupta din sistemul politic al SUA poate fi identificată ca luptă pentru a umple vidul pe care Davin Rockefeller l-a lăsat în urmă. Agentul său, Henry Kissinger, a încercat și nu a reușit să-l înlocuiască. Moștenitorii lui Rockefeller, conduși de fiica sa Hillary Clinton (Rockefeller), au organizat o luptă subversivă de când aceasta a pierdut „alegerile” americane (luptă pentru furtul electronic de voturi) în fața președintelui american Donald Trump.


Președinția Donald Trump a fost rezultatul unei alianțe de conveniență între mai multe grupuri care au fost unite doar prin opoziția împotriva guvernării continue a lui Rockefeller pe care o manifestau. 
Unul dintre aceste grupuri a fost familia Rothschild, care i-a ofensat pe Rockefelleri înlocuindu-i în SUA și Japonia în secolului XX. De aceea există atât de mulți foști angajați Rothschild în cabinetul Trump. „Rothschild” este considerat un grup de familii europene aristocratice care pretind că sunt descendenți pe linie maternă din regele biblic David. Ei pot fi văzuți ca liderii evreilor religioși, ale căror credințe sunt împărțite aproximativ în facţiunile Torei (Vechiul Testament) și cele ale Talmudului (testamentul babilonian).
Celălalt grup din spatele președinției Trump este complexul militar-industrial (CMI) al SUA, care este dominat de Illuminati Gnostici, un grup care se opune guvernării pe linie sangvine (genealogice) și favorizează meritocrația. Ei cred [în mod luciferic – n.n.] că universul este atât de plin de mizerie și suferință, încât cel care l-a creat era rău, astfel că doresc să-l răstoarne pe Creator și să preia controlul!
Așadar, în ceea ce priveşte oamenii din spatele președinției Trump se potriveşte foarte bine o zicală asiatică: „Același pat, vise diferite”. 
 Facțiunea Rothschild este cea care îl împinge pe Trump în poziția sa extrem de accentuată pro-Israel. Ei încearcă, de asemenea, să-l provoace să înceapă Armagedonul (bătălia finală dintre Gog și Magog), îndemnându-l să atace Iranul, Coreea de Nord, Siria, Rusia sau oriunde altundeva. Ei cred sincer că acest fapt îl va aduce pe Mesia.
Illuminati Gnostici consideră această credinţă o superstiție prostească. 
Ei vor să înființeze un guvern mondial meritocratic. 
Ei doresc, de asemenea, să pună capăt regulii guvernării pe linie de sânge. Acesta este grupul care a făcut eforturi pentru arestarea pedofililor și trădătorilor precum  Jeffrey Epstein, John McCain și George Bush Sr. 
De asemenea, vor să restabilească Republica Statelor Unite ale Americii, care a fost înlocuită în mod clandestin în 1871 de Corporaţia SUA (United States of America Corporation), controlată de linia de sânge.
Loja Francmasonică P2 (Propaganda Due) sunt oamenii din spatele laturii catolice a creștinismului. Planul lor pe termen lung a fost acela al unui guvern mondial în stil roman, extrem de centralizat, sau al Noii Ordini Mondiale. S-au aflat în spatele lui George Bush Sr., dar acum și-au modificat orientarea și formează o alianță incomodă cu Gnosticii Illuminati. Sunt foarte influenți în complexul militar-industrial prin controlul exercitat asupra ordinelor cavalerești precum Templierii, Cavalerii de Malta, Cavalerii Teutoni, Capelanii etc. 
Partea protestantă a creștinismului este mai slabă, dar în mare parte se subordonează reginei Angliei prin francmasoneria de Rit Scoțian și Commonwealth-ul britanic. De asemenea, aceștia sunt acum vag aliniați cu Gnosticii Illuminati și P2 în dorința lor de a forma un guvern mondial meritocratic, cu condiția ca acesta să includă monarhia constituțională acolo unde există acum.
Aceste forțe sunt deocamdată unite în răsturnarea facţiunii adoratoare a lui Satana, Lucifer, Ba’al, Moloch etc. Ei au reușit mai mult sau mai puțin ca acum să preia controlul asupra celor trei piloni ai puterii occidentale – finanțe, religie și armată. 
Acestea sunt simbolizate de obeliscurile egiptene din Londra (finanțe), Roma (religie) și Washington D.C. (armata). 
Cu toate acestea, este nevoie ca ei să ajungă la un acord final, cel mai bine sub forma unei federații mondiale libere, care include monarhii tradiționale precum cele din Anglia și Japonia.


Adăugăm acum, la acest tablou, China și societățile secrete asiatice. 
Înainte de al Doilea Război Mondial, asiaticii erau mai mult sau mai puțin uniți în cadrul Societății Dragonul Negru. Acest grup credea că naziștii vor câștiga al Doilea Război Mondial și apoi ei își vor putea duce la îndeplinire planul de a șterge de pe faţa pământului rasele non-europene. 
Ei au fost grupul din spatele sferei de co-prosperitate a Asiei de Est. 
Deși japonezii și Dragonul Negru s-au aliat la suprafaţă cu naziștii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ei se pregăteau în secret pentru ceea ce considerau o inevitabilă confruntare Est / Vest și Nord / Sud.
Acum, societatea Dragonul Negru este o umbră a ceea ce a fost mai demult. În locul său se află o alianță între societățile Dragonul Roșu, Albastru, Verde și Alb. 
Ei cred că toți suntem născuți din acelaşi act creator și împărtășim aceeași planetă. 
De asemenea, ei cred într-o federație mondială liberă, dar vor să se asigure că oricine, și nu doar europenii, se poate ridica pe pozițiile de vârf. 
Ei cred că Asia, care are 65% din populația lumii și cea mai mare pondere din PIB-ul mondial, merită, la rândul său, să conducă planeta. 
Ei susțin că li s-au făcut astfel de promisiuni atunci când au acceptat să ofere Consiliului Rezervei Federale un mandat care a durat din 1912 până în 2012. Oamenii din spatele Rezervei Federale au renunțat la această promisiune, spun societățile secrete asiatice.
Acordul încheiat între Societatea „Dragonul Alb” și aliații săi asiatici solicită ca un european să fie primul lider al federației mondiale, urmat de un asiatic. 
După aceasta, poziţia de vârf va fi ocupată de cea mai competentă persoană, indiferent de rasă sau etnie. Noua federație va începe cu o campanie masivă de mai multe trilioane de dolari pentru a pune capăt sărăciei și a opri distrugerea mediului. Aceasta va fi urmată de sărbători uriașe, inclusiv un jubileu și, eventual, chiar de un nou calendar. Atunci o nouă eră va începe cu adevărat pe Pământ.
Bineînțeles că diavolul este prezent în detalii și, până la rezolvarea acestora, nu ne putem aștepta la niciun anunț public. 
Voi face cunoscute în detaliu aceste negocieri când voi relua actualizările toamna aceasta.

yogaesoteric
20 octombrie 2019