Totalul afișărilor de pagină

joi, 8 martie 2018

*(147) - Călătorie în alte universuri, via Sursa Primară. Planete surori ale Pământului în alte universuri.



Inducție hipnotică realizată de Dragoș Coroșeț cu ajutorul mediumului Maria

După ce Maria intră în transă hipnotică, Dragoș îi cere să-l cheme la ea și pe el (corpul energetic). 
Maria îl vede, a sosit. 
D.P.C.
Acum Dragoș își mărește vibrația la 10 milioane de infinități și, pentru că, din această cauză, s-a expansionat foarte mult și Maria nu-l mai poate vedea, Dragoș își micșorează dimensiunile la unele ale unui om normal, păstrându-și însă nivelul înalt al vibrațiilor. 
Comandă acum să se creeze o bulă energetică de înaltă frecvență în care intră amândoi.
Dragoș cere Mariei să meargă împreună la Sursa Primară și să treacă prin ea. 
Ajung și aceasta li se arată ca o gigantică floare cu mijlocul galben-auriu și cu petale albe (precum cea de flarea soarelui, de ex.). După ce traversează prin mijlocul acestei flori, cei doi ajung într-un alt univers.
- Cere-mi să te duc unde este localizată planeta Pământ a acelui univers, cere Dragoș Mariei.
- Am ajuns; planeta are aură și este verde. Coboară la sol să vadă cum arată. Există un minunat peisaj: păduri, vegetație, dar fără ființe. Vede totuși case și poteci printre case. Case albe cu acoperiș gri. Dar nu întâlnesc ființe.
Merg la Consiliul Creatorilor acelui univers. Găsesc o singură entitate care spune că este Creatorul Suprem.
- De ce nu mai sunt ființe umane pe această planetă? 
- Au dispărut.
- Din ce cauze, naturale sau pentru că și-au supărat creatorul?
- Pur și simplu s-au înălțat și au dispărut, spune acel creator. 
- Bine. Mulțumesc și dau să plece dar Maria parcă nu este împăcată deoarece i s-a părut că acel creator nu era chiar din lumină. Revin și-l întreabă. Le răspunde că în procesul creației el a greșit față de creaturile lui și pentru aceasta a fost pedepsit la izolare.
- De către cine?   
- De Mai-Marele. 
- Pentru cât timp?
- Pentru o eternitate care cred că a trecut. Voi merge să-mi cer iertare.
- Cum a fost în singurătate?
- Cumplit!
- Se bucură că am trecut pe acolo?
- Da, foarte mult. Spune că ne cunoaște, am mai fost pe acolo când eram mici. Eram cu Lilith, care ne ținea de mână.
- Ne-a recunoscut după amprenta genetică.
- Ok, revenim la Sursa Primară și trecem din nou prin ea. Să-mi spui unde ieșim.
- Am trecut și acum am ajuns într-un alt univers pe o planetă unde totul este albastru sau cu nuanțe albăstrui.
Coborâm să vedem dacă acolo sunt viețuitoatre. 
Nu văd pe nimeni, nu seamănă cu Pământul, nu este nici apă. Vibrațuile sunt însă foarte înalte.
- Să mergem la Consiliul de încarnare al acelei planete.
- Da, suntem acolo.
- Cum îi vezi, câți sunt?
- Parcă stau în văzduh, sunt foarte tineri, sunt ca niște îngeri și au aripi străvezii dar tot albastre. Sunt fericiți și curioși că ne văd. Ne întreabă cine suntem, de unde venim, de ce sunteam diferiți de ei ca fizionomie. Zboară în jurul nostru și se mai apropie ca să ne privească și să ne pună întrebări. Sunt jucăuși ca niște copii. 
- Câți sunt?
- 14.
- Pot să ne arate planeta Pământ a acelui univers?
- Da.
- Ne așează între ei ca într-o spirală și pornim în formație, cu mare viteză.
Am ajuns. Simt și văd un aer mai albastru. Toți acești creatori sunt de frecvență înaltă. Pământul acesta are o vibrație înaltă, iar solul e mai moale, mai maleabil, ca plăcile care se pun la terenurile de joacă ale copiilor, amortizează.
- Sunt oameni acolo?
- Da, sunt. Arată ca noi dar sunt negri.
- Transmite-le acelor creatori să citească ADN -ul tău și să te ducă la familia ta de pe acea planetă, dar să te poziționeze în acel timp care corespunde cu cel de pe Pământul nostru.
- M-a dus... acasă la mine.
- Perfect. Dacă te întâlnești cu tine, cea de acolo, să nu interacționezi; doar să te privești, fără a te antinge. 
- Mă văd pe mine ca și când aș fi în România. 
Îmi văd familia. Facem ceva împreună, pregătim o prăjitură. Fiecare face câte ceva. Preparăm cornulețe. Sunt fericită în această viață. 
- Întreabă acei creatori dacă poți gusta un fruct de acolo.
- Da, o piersică. Eu am acasă, în România, doi piersici: unul face piersice roșii și celălalt, alb-galbui. Dar cele de aici au culoarea atât roșie cât și galbenă. Același fruct are cele două culori. Gust și le găsesc aromte și foarte zemoase. Practic, mi s-a topit în gură. 
Acum observ un personaj care se uită de la distanță la noi; ne privește cu curiozitate, nu cu dușmănie. (Este și normal, din moment ce acolo vibrația este foarte înaltă).
- Mergi și observă dacă în acea realitate Alina încă trăiește. 
- Da, o văd, trăiește. Este lângă Adi, el îi spune ceva și ea râde
- Ok. Întreabă acești creatori, de ce la ei nu există conceptul de rău, ca pe Pământ.
- Pentru că ei au ales să trăiască numai în lumină.
- Da, dar pentru echilibrarea balanței ar trebui să existe atât binele cât și răul. Cum se realizează aceasta la ei?
- Există două părți distincte: binele și lumina pe de o parte, absolut separate și răul și întunericul, de cealaltă parte; nu interacționează între ele, sunt complet separate ca și cum ai ține palmele într-un V și sunt separate de o zonă neutră. 
Cine vrea să experimenteze răul poate să-și aleagă o viață și în intuneric. Cele două părți nu au fricțiuni între ele. Se ignoră total. 
- Câți creatori are întunericul?
- Tot 14. Arată ca niște oameni de zăpadă, numai că au culoarea neagră și au niște coarne rotunde.
- Ok. Mulțumește celor 14 creatori de lumină care ne-au adus pe acel Pământ și roagă-i să ne conducă din nou la Sursa Primară.
- Ne-au învelit din nou într-o spirală și ne duc să intrăm în acea floare. 
 După ce o traversează, ajung în alt univers.
- Ajungem pe o planetă fără vegetație, niște formațiuni muntoase dar făcute din nisip. Parcă nu are atmosferă dar pe noi nu ne afectează. Căutăm creatorii. Am ajuns în fata a două entități, urâțele, ca niște caricaturi. Arată ca umanii dar dinții de sus trec peste cei din față. Au colți.  Zic că sunt MARMURI. Ei doi sunt singurii supraviețuitori a unui cataclism care a avut loc pe planetă. Au rol de supravehetori. Priviți mai atent cei doi par a fi ca niște melci.
- De ce nu încearcă să-și reconstruiască planeta?
- Cum și cu cine, suntem doar noi doi. Nu știm cum să reconstruim viața pe planetă.
- Cereți sprijinul creatorilor voștri.
- Creatorii noștri ne-au uitat, am pierdut legătura cu ei. Nu știm unde i-am putea găsi.
- Ok. Mulțumește-le și hai să mergem.
- Ne întreabă dacă nu-i luăm cu noi..
- Nu, din păcate, căci am produce alt cataclism. Dar vom încerca să-i ajutăm. Vom reveni cu un răspuns.
- Revenim acum la acea floare și facem trei salturi înapoi, cere Dragoș. Normal ar trebui să fim în universul nostru. Cheam-o pe Lilith iar tu poți ieși din sfera mea energetică. 
- A venit veselă, știe pe unde am fost, ne-a urmărit.
- Am făcut ceva greșit?
- Nu. Știam c-o s-o încercați și pe asta.
- Multumește-i.
- Ce planuri mai ai, te întreabă Lilith. Sunt convinsă că nu mai dau de tine, mereu vei fi plecat, zice ea. 
- Ne-a spus că împreună suntem foarte puternici. La nivelul plexului nostru solar există între noi o legătură energetică foarte puternică, iar energia acestei legături se extinde indefinit; o cuprinte și pe Lilith. Parcă am fi trei sâmburi într-un măr enorm.

https://www.youtube.com/watch?v=GBwfSqnMQvE&t=11s


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu