Prin profunda mea prezență EU SUNT, invoc acum Flacăra Violet. Eu cer ca FV să curgă acum prin chakra coroanei mele spre inima mea și să se răspândească în fiecare celulă și particulă a corpului meu fizic, mental, emoțional și spiritual. Cer ca toate gândurile, vorbele și faptele mele întunecate să fie transmutate în lumină, indiferent când le-am creat. Așa să fie! (în sprijinul cititorului)

Totalul afișărilor de pagină

marți, 30 mai 2017

Leul şi sclavul – O povestire uimitoare care ilustrează legea universală a karmei

Un sclav cu numele de Androcles fugise de la stăpânul său într-o pădure şi locuia într-o peşteră. Într-o zi, auzi un răget de fiară sălbatică şi la gura peşterii apăru un leu. Nenorocitul om credea că nu mai are scăpare, însă fiara s-a apropiat încet, scoţând nişte urlete de durere, ca şi când ar fi cerut ajutor.
Androcles a prins curaj şi s-a apropiat mai mult; a observat că leul şchiopăta, având o rană la picior. Sclavul a luat laba leului în mână, i-a umezit rana cu salivă, ca un doctor, şi i-a scos un spin mare care i se înfipsese în una dintre pernițe. Leul a suspinat adânc. Androcles i-a apăsat pe umflătură, i-a curăţat rana, a spălat-o, în timp ce leul răbda cu stoicism.
După un scurt timp  leul, simţindu-se mai bine și eliberat de dureri, a început să sară, dând din coadă şi, plin de recunoștință, a lins mâinile şi picioarele binefăcătorului său. Timp de câteva luni, cei doi prieteni își împărțeau hrana, până când, într-o zi, venind de la vânătoare, lșeul nu și-a mai găsit prietenul; Androcles fusese prins de către oșteni înarmaţi și restituit stăpânului de la care fugise.  
Androcles a fost osândit la moarte, prin aruncarea ca hrană leilor. În acest scop un leu a fost lăsat fără hrană câteva zile pentru a-l mânca pe Androcles. În ziua osândei, lumea s-a adunat în jurul arenei. Răcnetul leului flămând se auzea puternic și peste mulțime se lăsă o tăcere înfiorătoare. Lumea aştepta cu sufletul la gură, cutremurată de ceea ce avea să urmeze. Dar când Androcles fu adus în arenă, frica şi întristarea mulțimii se prefăcu în câteva clipe în uimire şi mare bucurie. Leul înfometat, în loc să-l sfâşie pe sclav, s-a învârtit pe lângă el și s-a culcat la picioarele lui ca un câine credincios pe lângă stăpânul său.
Uimit peste măsură, cârmuitorul acelui ținut îi porunci lui Androcles să dezlege taina acestei nemaipomenite întâmplări. Androcles începu a povesti înaintea întregii asistențe cum a întâlnit acel leu și cum conviețuise în pădure împreună cu el.
Toţi cei de faţă s-au bucurat văzând că şi fiarele sălbatice, prin răbdare şi mulţumire, se pot domestici şi capăta sentimente umane. Atunci, toţi într-un glas s-au rugat de căpetenia ţinutului să-l ierte pe Androcles. Iar acesta nu numai că l-a iertat, dar i-a făcut în dar leul slavator. 
Morala: Bine faci, bine găseşti.
yogaesoteric 
28 mai 2017
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu