Prin profunda mea prezență EU SUNT, invoc acum Flacăra Violet. Eu cer ca FV să curgă acum prin chakra coroanei mele spre inima mea și să se răspândească în fiecare celulă și particulă a corpului meu fizic, mental, emoțional și spiritual. Cer ca toate gândurile, vorbele și faptele mele întunecate să fie transmutate în lumină, indiferent când le-am creat. Așa să fie! (în sprijinul cititorului)

Totalul afișărilor de pagină

marți, 28 martie 2017

ÎN INTERIORUL PĂMÂNTULUI - Al doilea tunel, de Radu Cinamar

24/28 mart. 2017



Iată-ne ajunși la volumul 5 al seriei de cărți ce a devenit celebră odată cu apariția, în 2004, a controversatului „Viitor cu cap de mort”. După o pauză de 7 ani, autorul uimește și de această dată prin subiectul provocator adus în discuție. Cititorii fideli lui Cinamar au mărturisit de-a lungul anilor despre efectul cărților sale, folosind pentru aceasta unele cuvinte rar întâlnite în lumea forumurilor literare: provocator, convingător, hipnotic, revelator etc. Volumul 5 al seriei nu face excepție, fiind o prezentare uluitoare despre interiorul gol al Pământului.Pentru unii, relatările din carte pot fi eliberatoare, pentru alții înfricoșătoare, dar pentru cei mai mulți ele pot constitui o temă adâncă de reflectare. Fără îndoială, ele vor naște controverse majore, păreri pro şi contra, dispute aprinse, argumente înfocate şi discuţii complexe. Dar, am spune noi, cărţile lui Radu Cinamar chiar asta fac: oferă un câmp vast de analiză şi gândire şi ne conduc pe calea evoluţiei ca fiinţe umane. Ele sunt lucrări dificile, care ridică la fileu o multitudine de aspecte ale vieţii, oferind explicaţii şi soluţii la dilemele pe care, probabil, mulți dintre noi le avem. Suntem convinși că cititorul inteligent va şti să întrevadă şi să înţeleagă puterea informaţiei cuprinsă în acest volum.

Radu Cinamar descrie în mod unic ce înseamnă cu adevărat interiorul Pământului, cum se poate ajunge acolo, ce se poate simţi şi care sunt efectele care decurg dintr-o astfel de experienţă. El povesteşte în detaliu unele dintre călătoriile sale în această zonă a planetei, însoţind adeseori descrierile sale cu schiţe edificatoare.


Deși lansarea cărții va avea loc peste câteva zile, până la acel moment venim în întâmpinarea cititorilor noștri cu patru fragmente în premieră absolută, pe care le vom publica aici la interval de cateva zile între ele. Iată primele două fragmente:

„Probabil mulţi cititori îşi imaginează că Marea Galerie şi Sala Proiecţiilor reprezintă un fel de „muzeu” în care afluxul de oameni este continuu şi destul de intens. Aici problema constă în a înţelege corect natura descoperirii care a fost făcută. Ea comportă o serie de caracteristici care de multe ori sunt bulversante pentru psihicul şi mentalul ființei umane. Cred că cea mai potrivită redare a situaţiei ar putea fi făcută prin expresia: „o neaşteptată transformare de comportament şi gândire”, imediat după ce se pătrunde în Marea Galerie. O dată ce ajungi în Sala Proiecţiilor, mintea tinde să fie izolată de amintiri sau de gânduri secundare. Într-un fel care cu greu poate fi descris, ea este cumva „suspendată” şi „liniştită”. Gândurile sunt rare şi ele se îmbină cu un gen de emoţie foarte profundă, având aproape un caracter sacru. La început, atunci când am vizitat pentru prima dată locul, am crezut că această senzație este generată de măreţia extraordinară a construcţiei şi a spaţiului de acolo, de tehnologia foarte avansată şi de ineditul situaţiei în care eşti pus atunci. Totuşi, în anii care au urmat mi-am dat seama că fenomenul se repetă identic, ceea ce înseamnă că el nu se datorează unor tendinţe subiective, ci este o consecinţă a vibraţiei foarte speciale care există în acel loc.

Impresia generală este aceea de „altă lume” şi aceasta nu doar prin specificul tehnologiei şi al obiectelor din interior, ci mai ales printr-o „cunoaştere intuitivă”, care apare şi modifică natura gândurilor şi acţiunilor. Impulsul meditativ şi de relaxare este foarte accentuat, iar lăuntric apare un gen de elan nedesluşit spre lucruri nobile, elevate, spre tot ceea ce este bun, frumos şi plin de o aspiraţie înălţătoare.

Ne-am dat repede seama că accesul în acel loc special poate fi oferit doar unei anumite categorii de persoane, care trebuie să aibă o pregătire adecvată din punct de vedere psihic şi mental. Chiar şi persoanele care au asigurat sarcinile de rutină pentru un timp au trebuit alese din rândul ofiţerilor superiori sau au trebuit să urmeze cursuri de pregătire speciale. Fără un antrenament psiho-mental adecvat nu se poate pătrunde în interiorul Sălii, decât cu riscul unor manifestări ulterioare bizare. Cezar mi-a povestit că aceste aspecte au fost înţelese abia după ce s-a observat comportamentul straniu al unor soldaţi, care prin natura situaţiei au fost prezenţi în cadrul complexului din interiorul muntelui imediat după descoperirea lui. Acei oameni păreau rupţi de realitate şi nu au reuşit să-şi revină complet decât după câteva săptămâni. Funcţiile motorii sunt de asemenea afectate: mişcările devin rigide, trupul se mişcă greu, iar privirea rămâne aţintită într-un singur punct, chiar dacă există stimuli sonori şi vizuali puternici.

Tocmai de aceea s-a pus în mod special problema stabilirii unui program de pregătire şi a unor teste adecvate pentru persoanele care pătrund acolo. O dată cu înfiinţarea secţiunii de contrainformaţii din cadrul Departamentului, pe care o conduc, am revizuit în mare parte acel protocol şi l-am adecvat necesităţilor de moment.

Acesta a fost mereu unul dintre punctele sensibile în discuţiile cu partenerii noştri din alte state. Ei par să nu înţeleagă faptul că Sala Proiecţiilor reprezintă mai mult decât o simplă cavitate fizică în interiorul muntelui, fie ea şi foarte tehnologizată. Într-adevăr, putem vorbi despre o altă concepţie şi viziune, despre o diferenţă colosală de tehnologie, dar spaţiul respectiv este de asemenea o „trecere”, iar acest aspect pare să fie greu de conceput pentru ştiinţa modernă. Noi am ajuns destul de repede la concluzia că, pentru a înţelege corect ce reprezintă complexul subteran din munţii Bucegi, este necesar să ne debarasăm în mare parte de principiile şi gândirea strict materialistă a ştiinţei actuale. O dovadă în acest sens este că până în 2010 savanţii care au fost implicaţi în studiul locaţiei nu au putut furniza niciun indiciu şi nicio explicaţie la feluritele aspecte şi semne de întrebare pe care le-a ridicat locaţia secretă din Bucegi.

Dar nu acesta reprezintă motivul principal. Cel mai important aspect este că, o dată ce se pătrunde în interiorul muntelui, în Marea Galerie și mai ales în Sala Proiecțiilor, frecvenţa de vibraţie a fiinţei biologice se schimbă. Aici se află cheia înţelegerii tuturor proceselor aparent ciudate care se petrec cu psihicul şi mentalul omului, precum şi percepţiile adeseori stranii care intervin atunci când se pătrunde în cele trei tuneluri care pleacă din Sala Proiecţiilor. Nu vreau să anticipez, deoarece acesta este unul dintre subiectele principale despre care voi vorbi în acest volum.
---------------------------------------------------------------
„Doctorul Xien a readus discuţia la subiectul nostru:
- În momentul în care priveşti sau analizezi problema centrului Pământului, tu doar ai senzaţia că acolo este ceva, pentru că altfel nu-ţi explici situaţia şi nici nu poţi să-ţi dai răspunsuri. Te gândeşti că dacă sapi, atunci vei da de nisip, de pietriş, de apă, de roci și sedimente, apoi de lavă şi alte asemenea straturi geologice. Omul nu-şi poate imagina în legătură cu asta, decât ceea ce el deja ştie și se bazează pe ceea ce știința îi spune și îl învață. Acest lucru este valabil atât pentru un cerşetor, cât şi pentru un intelectual...
- ...care emite o teorie acceptabilă pentru ceea ce este în centrul Pământului, am completat eu, luându-i vorba din gură, bucuros că în sfârșit vedeam corelația cu subiectul adus de la început în discuție.
- Exact. Oamenii îşi imaginează că în centrul planetei trebuie să fie „ceva”, însă ei gândesc că acel ceva trebuie să fie tot palpabil, tot fizic, deoarece aceasta este pregătirea lor mentală, asta sunt ei pregătiţi să ştie şi să înţeleagă. Existența lor se desfășoară pe suprafața unei planete sferice, iar această suprafață este asociată cu partea ei „exterioară”; mai apoi și în mod automat oamenii gândesc că, dacă există „exteriorul”, atunci trebuie să fie și „interiorul” planetei. Este deci o problemă de concept. 



Mă gândeam intens la ceea ce tocmai aflasem. Eram uimit, dar în același timp fascinat de modul simplu și elocvent în care doctorul Xien îmi explica un adevăr la îndemâna tuturor, pe care noi, însă, îl ignorăm în mod sistematic.
- Unii cercetători își pun problema dacă acea bilă solidă din fier și nichel există cu adevărat în centrul Pământului, a continuat el. Alții se întreabă dacă există sau nu oameni în interiorul Pământului. Nici unii, nici alții nu observă că punctul lor de vedere este parțial și limitat, pentru că își imaginează că acolo se află o lume care ar funcționa după aceleași legi fizice ca și cele de la suprafață. Totuși, dacă ar începe să sape spre centrul Pământului și ar înainta spre adâncimi din ce în ce mai mari, ei ar trebui să-și schimbe fără îndoială perspectiva și sistemul de măsură.
Am rămas câteva clipe pe gânduri. Doctorul Xien avea un mod de a prezenta lucrurile foarte direct, rapid şi inteligent. Nu permitea breşe, nu te lăsa să „evadezi” mental fără sens.Trebuia să îți menții atenția mereu activă, mai ales atunci când subiectul era important. Procesarea informaţiei trebuia să se petreacă în timp real cu asimilarea ei, altfel riscai să pierzi şirul explicaţiilor.
- Vrei să spui că apare o obişnuinţă mentală şi de percepţie a lucrurilor, am punctat eu. Un automatism mental, un reflex de gândire. Oamenii sunt tentați să judece lucrurile, chiar și pe acelea pe care nu le cunosc, după „modelul” a ceea ce ei știu deja. Asta înseamnă că, prin raport la interiorul Pământului, ei calculează mereu doar distanța de la suprafață până la centru și nu iau în calcul perspectiva calitativă a acestei „distanțe”.
Doctorul Xien a dat aprobator din cap:
- Da, acesta este procesul. Fiecare ia lucrurile aşa cum s-a obişnuit, cum a fost învăţat şi cum a văzut toată viaţa. De aceea oamenii de ştiinţă îşi imaginează că nucleul Pământului este o sferă incadescentă de metal, pentru că în felul acesta ei au găsit o „soluţie” care de fapt se bazează pe efectele care apar: gravitaţia, câmpul electric şi câmpul magnetic al planetei. Ei răspândesc mai departe această cunoaştere, iar mulți oameni iau de bun ceea ce li se spune, repetând acelaşi lucru. Totuși, în esenţă nu există ceea ce ei îşi imaginează. Savanții doar au senzaţia că există un nucleu solid al planetei, pentru că s-au condiţionat mental prin cunoştinţele şi experienţele pe care le-au avut până în acest moment. Ei cred, datorită limitării dată de percepția tridimensională, că planeta ar fi doar o sferă plină cu materie fizică. Apoi observă anumite particularități ale planetei și creează modele prin care să aproximeze observațiile de până acum ale științei. În felul acesta ei concep un model matematic tridimensional al Pământului, care limitează înțelegerea corectă a ceea ce planeta noastră este de fapt. Cu alte cuvinte, savanții cred cu putere ceea ce de fapt nu există.
Deşi simţeam că am prins firul ideii şi al explicaţiilor, mă gândeam totuşi cât de dificil ar putea fi pentru alţii să raţioneze în acest mod. Văzusem şi trecusem prin multe experiențe uluitoare până în acel moment şi totuşi îmi era destul de greu să mă adaptez noului „sistem de gândire”, pe care mi l-a prezentat doctorul Xien. Aflam brusc despre o perspectivă asupra realităţii înconjurătoare, la care nu mă gândisem niciodată până atunci și care era lipsită de „virusul” iluziei. Mă întrebam câţi oameni puteau să înţeleagă aşa ceva și câţi ar dori cu adevărat să aprofundeze aceste aspecte. Eu însumi făceam eforturi să mă adaptez „în timp real” la noile idei, care deși nu erau foarte dificile, totuși loveau puternic în conceptele adânc înrădăcinate în minte.”

http://www.edituradaksha.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu