Pentru a ajuta procesul ascensionării, propum cititorilor ca în fiecare DUMINICĂ, ora 22,30, timp de 10 minute, să facem următoarea invocație: Cu credință, umilință și iubire, cer Matricei-Dumnezeu să retragă de pe Pământ toate ființele care, prin alegerile, acțiunile și gândurile lor, se opun ASCENSIUNII planetei și umanității în dimensiuni superioare. Eu sunt pregătit(ă) și vreau să ascensionez. Eu sunt sănătos(-oasă) și plin(ă) de iubire ; eu sunt nemuritor (-are). Amin.


Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 24 februarie 2016

ACTUALIZAREA SITUAȚIEI DE PE GAIA, ÎN ACEASTĂ ETAPĂ A ASCENSIUNII.

(21 freb. 2016 by channeler Anarchistbanjo)
Traducere Const.Mihăilescu.

Am așteptat să se dea o actualizare pentru că am vrut să fiu sigur de ceea ce se întâmpla cu adevărat în astral căci sunt, într-adevăr, întâmplări interesante. Sunt foarte atent să văd ce legătură au aceste vise foarte zbuciumate cu realitatea în care trăiesc (trăim). Trebuie să spun că deși noapte de noapte trec prin asemenea întâmplări, mereu am sentimentul că sunt protejat și că nu am motive să mă tem.
Așa dar, în perioadele onirice, iau parte la unele lupte în plan astral, și aceste „evenimente” încă mai continuă, deși nu am ajuns să înțeleg de ce se produc și de ce sunt eu implicat în aceste confruntări în plan astral.
Cu toate acestea, în visele mele, am devenit mai responsabil, mai rațional și mai coerent decât oricând înainte.
O observație importantă, poate, este că după trezire îmi amintesc mult mai mult din aceste vise. Unele sunt secvențe destul de lungi și care se leagă între ele, este ca un film cu început și sfârșit, dar, în aproape toate cazurile, fără să fiu capabil să trag o concluzie certă. 
De exemplu, am avut vise în care mergeam pe garduri de sârmă ghimpată sau treceam prin ele fără greutate. În altele, escaladez ziduri înalte, urc pe stânci abrupte, traversez mlaștini fără a mă scufunda, de fapt am o senzație de plutire peste suprafața solului sau mă văd zburând, și în asemenea cazuri, când doresc să mă înalț și mai mult, este suficient să vreau și să-mi ridic capul. Recent, am avut un vis în care nu puteam înainta din cauza unor spini în care mă tot agățam (sau care...mă agățau). După o adevărată luptă, am reușit să scap de acești spini, fără a fi rănit sau zgâriat.
Sunt tentat să cred că, în această perioadă, planul astral, la care au acces de obicei, sufletele ființelor de pe Pământ, a devenit din ce în ce mai aglomerat cu tot felul de entități benefice dar, probabil, și malefice. Nu este doar părerea mea ci a mai multor comunicatori. Cred, de asemenea, că această aglomerare energetică se datorează și numărului din ce în ce mai mare de gânduri emise de ființele umane (și, probabil, de viețuitoare suprioare, precum, maimuțe, delfini, cetacee, câini etc.). Oricum, sunt convins că în astralul nostru este mare aglomerare energetică, în această perioadă, justificată, de altfel de tot ceea ce se întâmplă și..ni se întâmplă.
Acest lucru trebuie să fie clar înțeles. Colectivitatea umană este un important factor creativ al realităților în care există și se mișcă. Acestă realitate impune cu necesitate fiecăruia dintre noi un control mai riguros asupra gândurilor pe care le emitem, căci, credem sau nu, ele ridică ziduri de netrecut, sau, oricum, greu accesibile, spre înainte, dacă consistența lor este negativă, malefică.  
Oamenii, cu mintea lor de stup, crează o lume a științei și calculatoarelor care nu este suficient de accesibilă foarte multora dintre noi. Această realitate, care vine efectiv peste ei, produce stres, disconfort, îngrijorare, uneori teama de a nu reuși să ții pasul, invidia că alții pot, dorința de autodepășire etc. Păi, toate astea sunt gânduri care se nasc și se precipită, făcând lumea să nu mai existe în dulcele confort al automulțumirii și al „apelor liniștite”. Viața patriarhală a dispărut aproape complect și regăsirea ei de către unii dintre noi este un noroc, o șansă de care nu mulți au parte.
Pe de altă parte, ca un aspect agravant, apare statul a cărui inventivitate în a înființa noi și aberante taxe pentru „plebe” pare a nu avea limite. 
Ei dau legi și fac reguli care să le apere interesele și care vor fi suportate de masa mare a populației. Guvernele, parlamentele, partidele, marii magnați manevrează economiile țărilor lor către „pușculița” ascunsă spre care drenează toate bogățiile, obținute fie „bob cu bob” fie prin „tunurile ” pe care le dau și care, nu știu cum se face, că rămân nerecuperate.
Am amintit despre acestea deoarece toate sunt surse de a produce gânduri din ce în ce mai numeroase, care, desigur, se vor regăsi și în planul astral.
Iată cum, omenirea își crează singură țesătura din care, de cele mai multe ori, își va construi o închisoare. Vedeți deci cum propriile noastre creații se pot transforma în propriile noastre temnițe.
Nu am suficiente cuvinte pentru a exprima cât mai convingător de ce este nevoie să gândim și să acționăm pozitiv, benefic, dacă vrem cu adevărat să ascensionăm și să ne eliberăm. Deci, dragilor, invit pe fiecare dintre noi să considere că este, în egală măsură, și sarcina lui de a acționa pentru a crea starea de deplină libertate a ființei și a sufletului, prin gândirea sa pozitivă. 

Istoria se repetă și acesta este un adevăr indubitabil, dacă ținem ochii deschiși la ceea ce se întâmplă.

Putem considera că există create două tipuri de clase sociale: una care preferă să i se spună ce trebuie să facă și cum să acționeze pentru a nu se abate de la mintea colectivității, de la egregorul general. Cea de a doua categorie este formată din cei care preferă libertatea personală și nu se supun „minții de stup”.

În trecutul nu foarte îndepărtat existau tot două clase sociale: clasa „superioară” care era „mai presus de lege” și clasa „inferioară” care trebuia să fie condusă prin lege, conf. sloganului „nimeni nu este mai presus de lege”.
Din totdeauna, cei din clasa de jos au dorit un statut egal pentru toată lumea, fără a fi dispuși să facă munca pentru toți și să primească doar atât cât cred „cei de sus” că li se cuvine. Dar ei, formând „familia albinelor lucrătoare” au acceptat mereu o egalizare în nimicnicie, în mediocritate. Mintea lor lucrează ca o „minte de stup” și nu acceptă inițiative ale unora din afara logicii și minții de stup.

Desigur, răsucirea pozitivă face parte din comportamentul uman, și privește anume pe cei pe care eu îi numesc „noii elfi”(ea se află într-un continuu proces de dezvoltare). Ei vor fi capabili să treacă dincolo de „gratiile vechiului egregor” social, căpătând abilitatea de a ocoli barierele și restricțiile astrale nou modificate.   
Putem considera că mai există un grup de oameni, cei legați și dependenți de propriile lor creații (materiale) atâta timp cât se vor afla în acestă lume.
Unii vor putea face și vor avea noi abilități care-i vor uimi pe cei din celălalt grup (n.m.: al „conservatorilor”, al materialiștilor), căci aceștia din urmă nu numai că nu vor putea avea asemenea rezultate dar le vor fi de neînțeles cele ale primului grup.
Tot astfel „noii elfi” vor dovedi mai multă vitalitate, mai multă energie creativă și vor dori să trăiască într-o lume total diferită, o lume a culturii și civilizației, nemaiacceptând vechile stări de lucruri, vechile concepții, vechile reguli!
În Statele Unite, vom putea vedea o scindare în energia viitorului imediat, uimitoare în ceea ce privește politica, unde se va crea o „extremă dreaptă” și o „extremă stângă”. 


Aceasta înseamnă că, mai întâi, se va trece printr-o stare de dualitate extremă, până se va ajunge la acea pace generală, bazată pe înțelegere și fraternitate. Deci, deocamdată, nu vom scăpa de starea de frică, de concurență, de confruntare.
„Noii elfi” vor promova o politică de echilibru între sexe (masculin-feminin), atât în gândirea individuală cât și în societate.
Ingredientul de bază între cele două sexe va fi iubirea, nu numai la nivel fizic. Acesta va fi marele obiectiv al acestui veac. Extremele, fie de dreapta, fie de stânga, vor trebui să dispară din lumea noastră. 

De asemenea, un foarte important obiectiv al viitorului apropiat este dispariția noțiunilor de clasă superioară și clasă inferioară.
Această luptă de clasă este o repetare (de aia am spus că istoria se repetă) a metehnelor trecutului, dar, de data aceasta, va trebui să se acționeze operativ și cu multă responsabilitate, căci, altfel, manifestările pot deveni extrem de violente. Contradicțiile dintre cele două mari clase trebuie aplatizate cu un mare simț de răspundere pentru a se evita confruntări sociale majore.
Pentru SUA, întrebarea săptămânilor și lunilor viitoare va trebui să fie nu: „Cine va fi ales președinte?” ci „ Ce trebuie făcut pentru a evita violențele sociale, pe străzi și în diferitele localități?”
http://www.sharonannriley.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu