Pentru a ajuta procesul ascensionării, propum cititorilor ca în fiecare DUMINICĂ, ora 22,30, timp de 10 minute, să facem următoarea invocație: Cu credință, umilință și iubire, cer Matricei-Dumnezeu să retragă de pe Pământ toate ființele care, prin alegerile, acțiunile și gândurile lor, se opun ASCENSIUNII planetei și umanității în dimensiuni superioare. Eu sunt pregătit(ă) și vreau să ascensionez. Eu sunt sănătos(-oasă) și plin(ă) de iubire ; eu sunt nemuritor (-are). Amin.


Totalul afișărilor de pagină

joi, 24 februarie 2011

SATURN, planeta giganţilor(8)

(Din cartea SATURN, dictată de Domnul, prin channeling, lui Jakob Lorber)
(continuare)

CELELALTE TREI MARI FLUVII ALE LUI SATURN.
Cine doreşte să-şi imagineze cum arată un fluviu pe Saturn, trebuie să facă apel la toate resursele de care este capabil pentru a vedea cu ochii minţii vastitatea, ordinea perfectă a reliefului precum şi imensitatea întinderiilor de apă, parcă fără de cuprins. Un asemenea fluviu străbate o imensă câmpie pe care sunt presărate din loc in loc formaţiuni muntoase aşezate în ordine descendentă ca altitudine, pe măsură ce ne apropiem de ocean, unde vom întâlni regiuni riverane cu o bogată vegetaţie. Între şirurile de munţi cresc adevărate bulevarde de arbori-piramidă, în mijlocul unor grădini a căror frumuseţe îţi taie respiraţia. Adaugaţi tabloului păduri întinse de copaci-pâlnie şi alţi arbori, tufişuri, pajişti de iarbă şi flori.O populaţie bogată de animale, majoritatea dintre ele necunoscute ca forma pe Pământ, şi insecte felurite, toate la dimensiuni gigantice pentru un pământean. Domnul zice :,,Printre familiile care locuiesc pe malul râurilor veţi întâlni frecvent vizitatori angelici, şi din când în când, Ma veţi putea întâlni chiar pe Mine’’(!)

După cum am mai spus, o atenţie cu totul specială merită Fluviul - Dimineţii, cu malurile lui spaţioase. Prin grija Creatorului, vegetaţia nu creşte haotic ci într-o ordine firească, ţinându-se cont de necesităţile omului saturnian şi a multelor specii de animale, păsări si insecte.

Şi celelalte trei mari fluvii sunt structurate cam dupa aceeaşi regulă, dar nu au lăţimea acestuia şi nu sunt la fel de dens populate. Fluviul care curge către Nord l-am putea caracteriza ca fiind ,, romantic’’ caci valea pe care o străbate este deseori marginită de munţi, pe versanţii cărora apar frecvent nişte turnuri stâncoase, de culoare albă, cu înalţimi până la cer, împodobite cu planta vindecatoare numită hellatharianga (in traducere pământeană ,,tufişul de aur cu o mie de frunze’’)

Malurile Fluviului de Nord sunt destul de asemănătoare cu ale celui de răsărit numai că arborii-piramidă nu cresc prea uşor în acest ţinut stâncos.
Fluviul ce curge spre asfinţit este renumit prin nenumăratele păsări cântătoare ce-l populeaza. Concertele date de aceste felurite păsări sunt o adevărată desfătare pentru ascultători şi incomparabile cu muzica celor mai renumiţi compozitori de pe Pământ.Trebuie spus că saturnienii sunt fini cunoscători ai muzicii de calitate şi au o dotare specială în interpretarea melodiilor. Cu toate acestea, ei preferă să asculte minunatele concerte ale păsărilor ce le populează ţinutul. Aceşti excelenţi interpreţi îşi arată totuşi talentul în timpul serviciilor divine, când intonează imnuri de slavă către Dumnezeu.

Fluviul care curge către Sud, Fluviul Amiezii este faimos pentru luciul apei sale datorat excepţionalei sale purităţi. Desi apele curgătoare saturniene sunt incomparabil mai curate şi potabile decât cele de pe Pământ, nu sunt utilizate ca apă de băut de către localnici ; ei folosesc în acest scop apa adunată de la arborele-ploii.
In ceea ce priveşte populaţia trăitoare în zona Fluviului Amiezii, trebuie spus că este cea mai săracă şi aceasta din cauză că apa fluviului este foarte dură impietând asupra bogăţiei mediului înconjurător. Cu toate acestea, facem menţiunea că a vorbi de sărăcia locurilor din zona aceasta este un fel de a spune căci, comparativ cu Pământul, zona aceasta ar putea fi considerată un corn ale abundenţei. Afirmaţia este valabilă doar dacă se fece comparaţia cu ţinuturile pe unde trece Fluviul Dimineţii. Apele mai mici (râuri şi pârâuri) de pe aceasta planeta, împânzesc ţinuturile dar nu sunt atat de impresionante cum sunt cele patru fluvii descrise.

LACURILE DE PE SATURN ŞI VIAŢA DIN JURUL LOR.
Lacurile de pe Saturn rezultă prin acumularea apelor izvoarelor în depresiunile din jurul munţilor. Cele de munte sunt mai puţin adânci decât adâncimea în albie a râurilor de câmpie, rareori depaşind 12 metri, ceea ce înseamană foarte puţin pentru standardele saturniene (sa ne amintim ca bărbatul saturnian poate avea înaltimea de cca 40 metri). Utilitatea acestor lacuri de acumulare este dată de faptul că ele alimentează o reţea întreagă de pâraie care străbat mari distanţe, după care, se varsă în marile ape ale planetei. Reţeaua aceasta de canale naturale serveşte transportului pe apă cu diverse ambarcaţiuni, în multe zone nemaifiind nevoie de cai de transport pe sol. Apoi, aceste ape curgătoare sunt mijloacele cele mai lesnicioase şi ecologice care fac legătura între cele patru mari fluvii saturniene. Sute de asemenea căi de transport acvatic fac legătura cu marile ape ale planetei. Lacurile formate acoperă mari suprafeţe, cel mai mic dintre ele fiind de dimensiunea Marii Caspice (424.300 kmp). Există însă şi lacuri cu adevărat mari, comparabile cu suprafaţa Mării Mediterane (2.496.000 kmp), acestea fiind localizate mai aproape de ocean.

Lacurile sunt astfel situate încat, practic, fiecare câmpie să aibă cel puţin un lac. Toate lacurile lui Saturn au forma eliptică, din ele pornind în toate direcţiile canale naturale a caror apă se varsă în alte lacuri, râuri sau fluvii. Intinderile acestor lacuri sunt cuprinse între 10/100 mile patrate, cele mai mici, cele medii au cca 100/1000 mil.p, iar cele mai mari pot atinge 30.000 mil.p. Malurile acestor lacuri sunt zonele cele mai populate ale planetei, vegetaţia este una luxuriantă iar arborii –piramidă reprezintă dominanta acestor locuri în care acest copac poate atinge înalţimi incredibile (unii dintre ei depasesc înalţimea munţilor noştri).

O plantă des cultivată de cei care trăiesc pe malurile apelor este planta-navă, plantaţia fiind mărginită de zidurile formate de acei copaci laţi de care am mai vorbit. Inalţimea acestor sui-generis ziduri poate atinge şi 1 km. şi se obţine printr-un sistem anume de plantare a puietului, nu la sol ci la o anumita înalţime chiar in frunzele arborilor adulţi. In felul acesta, copacii cresc din unul în altul pe verticală, până la înălţimea dorită de cultivator. Pe malul lacurilor şi apelor curgătoare, populaţia nu-şi construieşte case, ca pe Pământ, ci plantează arbori-soare (gliuba) care le servesc drept locuinţă. Dar aceşti copaci sunt plantaţi la distanţe apreciabile, astfel că pentru a face o vizită vecinului trebuie să străbaţi macar 100 de km, vecinatatea cea mai obişnuită fiind de cca 500 de km. Asta nici nu este prea mult, dacă ne gândim că proprietatea (să-i spunem fermă) unui saturnian poate depăşi suprafaţă unei ţări europene mai mici. Pe cele mai mici proprietati nu există, de regulă, decât un singur copac gliuba, iar proprietăţile cele mai mari pot cuprinde pana la 10 asemenea copaci. Adevarat este că acest copac aflat la şes, pe lângă lacurile mari, este mult mai impunător decât cei de la munte, sau de pe lângă lacurile interioare, mai mici. In situaţiile rare când familia se măreşte mult, şi dacă suprafaţa de teren nu este suficientă pentru a mai infiinţa o gospodărie (şi,deci, de a mai planta un arbore-locuinţă), tânăra familie se mută mai spre munte unde, în afara acestui arbore, işi va mai planta arborele-ploii şi pe cel numit butoiul plutitor etc, mai ales dacă doreşte să crească diverse specii de animale (neapărat, însă, o vacă sau, măcar, câteva capre).
Cei de la munte, care nu reuşesc să aibă o vacă şi doresc să consume asemenea lapte, vor coborî la şes cu plante medicinale culese de pe munte şi, la schimb, vor primi produse lactate. Rezolvarea problemei pe care am crede ca o pun apreciabilele distanţe între vecini sunt doar aparente, dacă ne gândim că acuitatea vederii unui saturnian este comparabilă cu ceea ce se poate vedea de noi când folosim un telescop de rezoluţie medie. Apoi, dimensiunile unui saturnian ii permit să acopere distanţa de cca 70 de km.doar în 15 minute. 

Pentru distanţe mari sau foarte mari, se utilizează transportul pe apă cu ambarcaţiuni de tipul celor descrise Mai tot timpul cei care se deplasează pe apă pot utilza curgerea apelor ca mijloc de propulsare deoarece (o curiozitate!), pe un canal apa de lângă malul drept are sensul de curgere invers decât cel de lângă malul stâng. Aşadar, un canal are două sensuri de curgere a apei, formând două benzi de circulaţie. Ingineria aceasta aparţine Creatorului care a ales astfel diferenţele de nivel, topografia zonelor apelor şi copoziţia solului încât să se poată obţine două sensuri de delasare pe aceeşi apă curgatoare. Dacă ne gândim că pe axul central al apelor viteza de deplasare este aproape zero (consecinta firească a interacţiunii dintre două forţe egale şi de sens contrar), vom înţelege şi cum se crează posibilitatea ca, dacă doreşti să te înapoiezi de unde ai plecat, să ai o lesnicioasă posibilitate de a te înscrie pe celălalt sens de circulaţie al apei. (Ingenios, nu ?! Mă gâdeam eu că Dumnezeu a găsit soluţie si pentru asta !)

Jakob Lorber
Frumuseţea lacurilor de câmpie este foarte mult amplificată de trunchiurile de con stâncoase din centrul lor. Iată despre ce este vorba: în centrul fiecărui lac, apa este foarte calmă ceea ce, în principiu, ar conduce, în timp, la colmatări. Pentru a se evita aceste depuneri, în centrul lacului se afla formaţiuni stâncoase de care apa se izbeşte creându-se o mişcare de fricţiune şi astfel apa se înviorează. Pe aceste stânci creşte iarba numită,, tufişul de aur cu o mie de frunze’’, care emană o esenţă eterică parfumată care ajută şi ea la revigorarea zonei. Este o plăcere a saturnienilor să ajungă cu bărcile pe aceste stânci. In general, în zona centrală a lacurilor există multe asemenea stânci creându-se impresia că pe lac s-au ridicat construcţii. Conurile stâncoase au în medie circumferinţe de 10-20 km şi înalţimi de 4-6 km. Pe platoul format de un asemenea trunchi de con există suficient loc pentru a construi un întreg oraş. Imaginea este de un pitoresc aparte, mai ales când sunt aglomerări de câteva sute asemenea platforme, dispuse la înalţimi variabile de până la 6 km. Pentru a ajunge în varful acestor stânci, saturnienii au construit trepte. Prin cioplirea stâncilor, din loc in loc, la diferite nivele, sunt create terase de agrement şi popas către nivelele superioare. Multe dintre aceste conuri stâncoase sunt acoperite de vegetaţie şi pe acestea nu se constuiesc scări şi nici nu se fac escaladări. Pe terasele conurilor frecventate de vizitatori sunt executate diverse sculpturi şi este plantată, cu scop decorativ, acea plantă numita chajaba, cu frunzele în formă de steaguri.

Pe luciul apelor se poate vedea o mare varietate de păsări între care unele asemănătoare cu lebedele dar de dimensiuni care permit vizitatorilor să facă o plimbare pe spatele lor. Oricum, saturnienii au mare grijă de aceste păsări şi nu le folosesc abuziv în plimbări de agrement.Trebuie spus ca lebedele saturniene au o mare varietate coloristică şi sunt foarte apreciate cântătoare.

Notă : Cartea a apărut la ed. Vydia în anul 2003.
Pentru conformitate, (C.M.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu