Corey Goode: Experienţe cu extratereştri (I)

Primele mele experiențe cu extratereştrii au început atunci când aveam doar 5 ani. 
Într-o noapte, am simțit nevoia să ies afară din casă, nu știam de ce; iar când am făcut aceasta, om văzut trei globuri aurii care pur și simplu pluteau pe cer. Când am început să le privesc, fără să-mi fie frică, dintr-o dată am simțit că plutesc.

Îmi amintesc că am început să mă ridic de la sol; următorul aspect pe care mi l-am amintit era că eram într-o cameră unde se afla o femeie nordică însoţită de niște mici cenușii. Femeia nordică m-a condus către o cameră cu copii care se jucau. Unii dintre ei nu aveau păr iar ochii lor erau puţin diferiţi, altfel, arătau a fi umani. 
Erau acolo și câțiva oameni normali, ca și mine. Îmi amintesc de un frate și o soră care erau roșcați și care se jucau cu alți copii hibrizi.

La un moment dat, femeia nordică a venit şi mi-a dat un mic dispozitiv care era un puzzle 3D. Acest puzzle avea pătrate şi cercuri care ieșeau în afară; era necesar să potrivesc toate aceste forme la un loc. Am reuşit să-l fac repede. Atunci, femeia nordică a venit şi m-a condus într-o cameră mai întunecată unde în care se aflau alți nordici, aşezaţi în jurul unor panouri de control. 
Un ecran curbat a apărut în faţa mea. Dintr-o dată, hărți stelare au început să apară. Femeia a început să mă întrebe : „aceasta este casa ta?”. Eu îi spuneam: „nu, casa mea este unde  se află mama mea”. Femeia a trecut la altă imagine şi din nou m-a întrebat: „aceasta este casa ta?”iar eu i-am răsppuns:„nu”. În continuate, fremeia mi-a arătat o planetă foarte mare care arăta similar cu Saturn şi care era locuită. 
A arătat către ea și a întrebat: „este aceasta casa ta?”. Cumva speriat și agasat, am simțit nevoia să merg acasă, iar ea m-a condus afară și m-a dus acasă. 
Aceasta a fost prima mea experiență cu extratereştrii, de care îmi amintesc.

La puțin timp după aceasta, am început să văd nave pirat. Aveam 5 ani și locuiam cu bunicii. La un mo9ment dat și am avut acelaşi impuls să merg afară. Pe cer am văzut o navă venind tot mai aproape, până a aterizat la sol. 
Năucit dar fără teamă, am intrat în navă și dintr-o dată, m-am aflat într-o cameră rotundă care avea o fereastră prin care puteam vedea 360 de grade, de jur împrejur. M-am uitat pe acea fereastră şi am văzut apartamentul meu, întregul oraș, în timp ce nava îşi lua zborul. 
Am fost condus prin diverse zone. Îmi amintesc ca am ajuns într-un spatiu în care o fiinţă cenuşie foarte înaltă şi doi mici cenuşii, precum şi niște doctori umani, îmbrăcaţi în halate de laborator, examinau oameni şi făceau diverse experienţe.

Nu-mi amintesc ca aceste examinări să fi fost făcute şi asupra mea. 
Următorul aspect pe care mi-l amintesc este că mi-am recăpătat cunoștința şi eram, din nou, în aceeași cameră circulară unde m-am văzut pe mine însumi plutind în jos către casă în timp ce vredeam că nava pleca..
Acestea au fost primele mele întâlniri cu extratereștrii.

Când aveam aproximativ 7 ani, era în anul 1977, am fost adus în programul MILAB. 
Am primit recent câteva documente de la Sigmund, pseudonim al unui oficial de la Forțele Aeriene. 
El m-a informat că în perioada 1977-1977 când am început 

adevăratul antrenament MILAB (aveam 7 ani). Eram considerat un empat-intuitiv și deci un instrument perfect pentru ei. 
În acea perioadă au început să mă formeze. Aveam experiențe neobişnuite în antrenamentul meu MILAB, ajungând să exersez cu spaţiul holografic. 
La unul dintre antrenamente am văzut 7 oameni din forțele aeriene aflaţi la o masă, apoi  alți oameni în halate albe. 
Încercau să-mi folosească abilităţile de empat-intuitiv și să mă antreneze să interferez cu extratereştrii. Perioada de antrenament a durat de la vârsta de 7 ani până la vârsta de 16 ani, chiar înainte să merg în Programul Spațial Secret (PSS).

Însă prima mea experiență adevărată a avut loc atunci când aveam 13 ani. Am fost luat de pe planetă și dus pe o mică stație spațială, care se află aărope de orbita lui Jupiter. Era folosită o anomalie temporală, pe care o puteam vedea cu ochiul liber și în care era necesar să intru și să ies într-un anume mod, pe aceleași coordonate – ceea ce se numea „perforare de intrare și de ieșire”.

Când am zburat în interiorul acelei anomalii, era întuneric beznă. Nu vedeam stele, tot ce puteai vedea erau alte nave care zburau către această stație spațială.

Un capăt al acestei stații arăta ca o scoică, iar celălalt capăt era un disc mare. În interiorul acelui disc se afla o sală de întuniri imensă de tip ONU. Am fost dus în acea sală fiind făcând parte din grupul de trei empați-intuitivi de suport. 
Aveau nevoie de trei indivizi pentru a compara rezultatele, și a micșora nivelul de eroare perceptuală. 

Acolo exista si un reprezentant de pe Pământ, care făcea parte din consiliul de investigare și cercetare.Di acel consiliu făceau parte aproximativ 60 de ființe diferite care se plimbau de colo-colo, în interiorul acelei încăperi; unii erau aşezaţi. Îmi amintesc că am intrat în acea cameră. Toate acele  ființe erau mai mari decât un om normal. În cea mai mare parte urmăream să scanez și să mă uit la aceste ființe diferite, pentru a încerca să primesc vreun fel de energie de la ele, dar ele în mare măsură mă ignorau și nu interacționau cu mine absolut deloc.

Multe dintre ele nu arătau că ar fi dorit să interacționeze cu adevărat unele cu altele. Nu cred că era o întâlnire prea prietenoasă. 
O mare parte din timp, multe dintre aceste fiinţe pareau a avea divergențe unele cu altele, datorită celor 22 de programe genetice diferite, aflate în competiție, și totuși coordonate de acest comitet.

A fost prima dată când am văzut un număr mare de tipuri diferite de ființe extraterestre în același loc. 

Mai târziu am mai fost adus de trei ori la aceste întâlniri. La primele două întâlniri, în mare măsură, era același grup de ființe. 

La ultima întâlnire, am văzut că în jurul Pământului exista un fel de barieră energetică care împiedica mulţi extratereştrii să plece sau să vină. 
Erau mulţi extratereștrii (ET) pe care nu îi mai văzusem înainte, o mulțime de ființe acvatice de diferite forme, multe tipuri de ființe insectoide, care susțineau că se află pe planeta noastră, pentru cercetări care nu au nimic de-a face cu oamenii. 
Ele spuneau că sunt interesate de oceanele noastre și de pădurile noastre. Nu erau interesate de oameni (spuneau insectoizii), dar aveau indivizi din specia lor care erau izolați pe pământ; se aflau acolo pentru a face lobby pe lângă puterile decizionale pentru a-și ajuta semenii să plece de pe planeta Pământ.

Interesant, legat de aceste întâlniri a fost faptul că, adesea, ei se anunțau înainte să se ridice pentru a lua cuvântul, dar din anumite motive, ceea ce vorbeau a fost șters din memoria mea. Se luau o mulţime de măsuri ca eu să nu plec cu anumite informaţii.

Când interacționezi cu o ființă umană, nu contează că este dintr-o țară diferită, sau are un mod de a trăi complet diferit, oamenii degajă un același tip de energie (de tristețe, bucurie etc). Cu aceste ființe însă noi urmăream să recepționăm orice sentiment precum înșelătoria, frica sau panica, şi transmiteam aceasta printr-un dispozitiv manual către persoana de la întâlnire pe care noi o ajutam.

La sfârșitul fiecăreia dintre aceste întâlniri, noi eram interogați (era mereu o interogare chimică); eram folosiți precum un dispozitiv USB.

În anumite situații ne puneau să mirosim totul, să auzim, să gustăm, să vedem totul, iar când reveneam, aveau capacitatea de a descărca acele informații prin intermediul acelorași scaune holografice în care obișnuiau să ne antreneze. Când descărcau informația ne „spălau pe creier”. 
Cam 3 și 5% dintre oamenii care sunt spălați pe creier, încep să-și recapete amintirile. Eu am început să recuperez bucăți de amintiri foarte rapid. Atunci când păstrezi unele frânturi, găsești fire de care să tragi, iar apoi obții bucăți mai mari de informații care încep să se conecteze astfel încât întreaga imagine se completează foarte rapid.

La aceste întâlniri ale Super Federației, ființele care erau prezente discutau programele genetice și cele spirituale care se desfășurau pe Pământ. 
Se analizau și se comparau  22 de programe genetice diferite, (aşa cum am mai spus), și 60 de rase de extratereştrii participante în aceste programe.

Dacă ființele cu care am interacționat, sau cel puțin pe care le-am observat în aceste întâlniri, sunt bune sau rele, este foarte dificil de zis. 
 Aceste fiinţe se aflau acolo pentru a-şi valida propriul program  experimental și pentru a prezenta informații despre acele experimente, dar și (eventual) pentru aplanarea unor plângeri și divergențe între grupurile de ET. Nu aș putea spune ce era în conştiinţa lor sau cât de morali erau ei.

Oricum, acea mulțime era formată din entități diferite unele față de altele: erau şi umanoizi, unii cu o înălțime care varia între 1,50 m şi 1,65 m, cum era şi unul dintre ei pe care l-am mai văzut pe o navă, cu altă ocazie. El stătea acolo și avea un zâmbet pe față tot timpul; nu făcea nimic, doar observa. Nu l-am văzut să se ridice și să vorbească, absolut deloc. 

Unii dintre ET arătau exact ca noi, având doar o piele un pic diferită, ca nuanță. Ei ar fi putut să meargă pe străzile noastre şi ar fi arătat doar ca niște oameni puțin mai ciudați. 
Unul dintre acele grupuri era cel al nordicilor, cu care am devenit familiar de timpuriu în viața mea, primele mele întâlniri fiind cu ei. Nordicii erau foarte mult implicați. Ei păreau să aibă un fel de poziție de tip clerical în acest consiliu, şi aveau o mulțime de reprezentanți la întâlniri. Se deplasau de colo colo și aveau discuții cu mici grupuri separate de extratereştri, așa că ei, cu certitudine, au o implicare destul de mare în toate aceste programe diferite, care se desfășoară.

O mulțime de oameni folosesc termenul generic „nordici”. Totuşi există un număr de specii diferite pe care le poți numi nordici, dintre care unii sunt foarte înalți, 2,6 - 2,75 m înălțime, au păr blond, ochi albaştrii, par a avea un fel de frizură gen castron, cu părul tăiat scurt și au 6 degete; sunt foarte bine făcuţi.

Mulți dintre acești extratereştri arătau foarte umani. Am remarcat un bărbat și o femeie care nu aveau păr, aveau pielea albastră, ochi albaștri și erau foarte înalți, probabil 2,75 m înălțime, dacă nu mai mult. 
În cea mai mare parte a timpului, ei erau aşezaţi, erau foarte deschiși, purtau îmbrăcăminte de genul tunicilor, albă și aveau centuri din aur foarte subțiri în jurul lor. Nu i-am văzut niciodată să se ridice și să vorbească la aceste conferințe. Ei păreau să aibă un aer regal și păreau a fi foarte pacifici, încrezători și buni observatori.
Aceasta este o imagine a ceea ce oamenii au numit ca fiind un Eben. Și mulţi oameni au descris că au fost răpiți de acest grup și au interacționat cu Ebenii.

Mai era şi un alt grup care se plimbau în jur, la fel ca nordicii, și interacționau cu celelalte grupuri. Păreau să aibă ceva putere, deoarece celelalte grupuri veneau la ei și îi rugau să-i ajute în rezolvarea diverselor divergențe pe care le aveau cu alte grupuri. Cred că ei erau un fel de grup de supraveghetori care observau și se asigurau că acest experiment merge conform planului și nu merge în folosul cuiva anume.

http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=23643