Sine al meu Superior, cu iubire îți cer ca începând din acest moment să mă îndrumi în tot ceea ce fac sau intenționez, pentru a cunoaște cele mai corecte soluții în problemele cu care mă voi confrunta în viitor. Îți cer aceasta pentru binele meu cel mai înalt, pentru evoluția ființei mele în Lumină și în afara oricărei interferențe malefice. Vreau să îmi ridic frecvența de vibrației la nivelul cel mai potrivit pentru evoluția spirituală a ființei mele în Lumină. Așa să fie!” (în sprijinul celor interesați)

Totalul afișărilor de pagină

marți, 30 iulie 2019

Orașe subpământene: Shambala, Posid, Shonshe, Rama, Shingwa, Telos și Dacos

 PE SÂMBĂTĂ, 2 APRILIE 2016PUBLICAT ÎN: ISTORIA OMENIRII
“Orasele subterane – Lumea din Pamant !
La 2300 de mile dincolo de Polul Nord ar exista o intrare catre centrul Terrei * Aici, conform spuselor amiralului Richard E. Byrd, primul om care a zburat deasupra Polului Nord, ar locui o civilizatie umana mult mai evoluata * Cei care populau Pamantul s-au mutat in subteran acum 100.000 de ani * Un razboi care a avut loc atunci a distrus suprafata Terrei si a creat deserturile * Secretul orasului subteran Agharta * Virgil Armstrong, fost agent CIA, descrie fascinantul univers de sub noi: oameni nemuritori, atmosfera controlata, deplasari cu viteze de 3000 de mile/ora, atlanti si lemurieni, farfurii zburatoare pentru survolarea pamantenilor
 O fotografie recenta a Polului Nord, aflata in custodia NASA, si transmisa de unul dintre numerosii sateliti circumterestri, a resuscitat interesul geofizicienilor. Si nu numai. In aceasta imagine se poate observa lesne, in zona Polului Nord magnetic, o suprafata care nu este acoperita de gheata calotei glaciare, cum ar fi fost normal . Pe o raza de aproximativ 300 de km (deci, pe o arie cam de marimea Romaniei) se intrezareste pamant – si inca destul de fertil.
by “Orasele subterane – Lumea din Pamant ! La 2300 de mile dincolo de Polul Nord ar exista o intrare catre centrul Terrei * Aici, conform spuselor amiralului Richard E. Byrd, primul om care a zburat deasupra Polului Nord, ar locui o civilizatie umana mult mai evoluata * Cei care […]

Poza, daca nu e vorba de o “fata morgana” cosmica, ar fi suficienta pentru a innebuni un savant. Si asta, pentru ca si un elev din ciclul elementar stie ca sub calota glaciara de la Polul Nord nu se afla nimic altceva decat apa, fapt confirmat si de traseele submarinelor, care trec frecvent prin acea zona. Si atunci, ce ar putea fi pata aceea de “pamant” din inima gheturilor arctice?, s-au intrebat cei de la NASA. Pentru a elucida misterul, acestia au comandat satelitului o noua fotografie, facuta de data asta dupa inca o rotatie circumterestra si dintr-un alt unghi. Inca o data, pata s-a incapatanat sa apara in dreptul Polului Nord magnetic.
 Primul gand a fost ca e vorba de un fenomen de natura magnetica, ca ar putea exista o perturbare atmosferica datorata acestui camp. Numai ca ipoteza a fost spulberata de cercetatorii NASA din domeniul campurilor electromagnetice: “Cel mai cunoscut efect, cel al aurorei boreale, se manifesta in cu totul alt mod si jocul luminilor celeste apare in alt fel pe o fotografie din satelit. In mod cert, pata aceea se afla la sol si nu in aer”, a spus Robert Fishermann, sef al Laboratorului de Studiu a Campului Magnetic Terestru. Ipoteza “Halley” Cum era de asteptat, fotografia a scos de la naftalina o serie intreaga de teorii, care mai de care mai nastrusnice. Cea care a razbatut prima a fost “Ipoteza Halley”, cea a descoperitorului cometei cu acelasi nume. Conform ei, in zonele Polului Nord si Polului Sud exista deschideri uriase care conduc catre interiorul Terrei.
Mai mult, ca Pamantul ar fi gol pe dinauntru si ca ar fi posibil ca aici sa se dezvolte o alta civilizatie umana, poate superioara celei de la suprafata. Varianta Byrd Geofizicenii, insa, au parut a fi mult mai interesati de o alta varianta, ale carei radacini se afla pe undeva prin anul 1926. Mai precis, in luna mai a acelui an, amiralul Richard E. Byrd a devenit primul om care a zburat pe deasupra Polului Nord. Intr-un interviu pe care l-a acordat in 1947, Byrd declara ca la 2300 de mile dincolo de Polul Nord a intalnit o zona cu clima foarte calda, cu vegetatie, cu munti, lacuri si rauri. Byrd, un explorator celebru, mai presus de orice banuiala, si-a notat foarte precis in jurnal despre ceea ce a intalnit in aceasta zona. “Oamenii care locuiesc aici comunica prin telepatie. De fapt, ei nu traiesc la suprafata. Sub pamant, la cateva mile adancime exista un oras foarte mare, cu milioane de locuitori, care oras se numeste Agharta.
Exista sub pamant mai multe orase, in mai multe parti ale globului, dar Agharta este cel mai important dintre ele.”, scria Byrd in jurnalul sau secret. Un fost agent CIA confirma Aceste file din jurnalul exploratorului au fost date publicitatii de Virgil Armstrong, fost agent CIA. Armstrong sustine ca Byrd a locuit in Agharta vreme de aproape o luna si ca descrie civilizatia subterana ca “fiindu-ne net superioara noua”. Fostul agent CIA a adaugat ca imediat dupa descoperirea jurnalului lui Byrd, filele referitoare la Agharta au fost declarate secret de serviciu si s-a dispus ca in zona intrarii in orasul subteran sa fie amplasate baze militare americane care sa nu lase sub nici o forma intrusii sa patrunda. Tot Armstrong a mai dezvaluit ca Guvernul SUA a stabilit relatii cu Marele Consiliu al Aghartei. Mai mult ca farfuriile zburatoare care apar pe cerul planetei sunt mijloace de transport ale locuitorilor lumii subterane, iar o parte din tehnologia de fabricare a lor a fost dezvaluita Pentagonului, “avionul invizibil fiind o urmare a acestor cunostinte avansate”.
Byrd a primit recunostinta Guvernului SUA Amiralul Richard E. Byrd s-a nascut la 25 octombrie 1888 la Winchester, in Virginia. A invatat sa piloteze avioane intre 1916-1917, la Pensacola. In mai 1926 devine primul om care a zburat deasupra Polului Nord, iar in noiembrie 1929, primul om care a zburat deasupra Polului Sud. Intre 1928-1955 a facut 11 expeditii geografice la poli. Pe data de 19 februarie 1947 a plecat spre Polul Nord pentru a fotografia aurora boreala. Vazand ca nu se intoarce, cei din baza l-au dat disparut. Byrd a revenit la 11 martie 1947 si a descris “Pamantul de dincolo de Pol-Agharta”. Ca o coincidenta, amiralul Richard E. Byrd avea sa moara exact dupa 10 ani, la 11 martie 1957. A fost ridicat la rangul de amiral in 1950, iar in 1952 a primit Medalia de Onoare din partea Guvernului SUA. De asemenea, unul dintre crucisatoarele Flotei SUA a fost botezat cu numele lui. Asadar, e exclus ca Byrd sa fi fost doar un nebun care sa fi avut halucinatii la Polul Nord. Secretul nemuririi Revenind la agentul Armstrong, acesta a mai dezvaluit cateva elemente ale jurnalului lui Byrd: “Amiralul descrie pe larg ca in orasele subterane locuiesc oameni cu trasaturi delicate, care au mii de ani de viata, dar care varsta nu le marcheaza trasaturile. Cei din Agharta cunosc secretul nemuririi trupului. Dupa ce considera ca au trait destul, ei sunt cei care-si aleg momentul cand sa se retraga din viata. Femeile lor nasc doar o data, sau de doua ori indelungul vietii, iar gestatia dureaza doar trei luni. Ele nasc in temple, in bazine speciale cu apa. Nasterea are loc fara dureri.” Razboiul atlanto-lemurian Jurnalul lui Byrd despre Agartha nu este singura lucrare care pomeneste despre orasele subterane. De-a lungul timpului au existat foarte multe marturii despre viata de sub scoarta terestra. Exista si alte documente, gravuri, ba chiar sculpturi foarte vechi care descriu Agharta.
Astfel, se spune ca, sub pamant, pe intreg globul exista cam 100 de orase, dintre care cel mai mare este AghartaLumea subterana este cunoscuta ca Shamballa.Locuitorii acestei lumi, spun documentele, au parasit lumea de la suprafata acum 100.000 de ani, in urma catastrofalului razboi dintre atlanti si lemurieni, cele doua mari civilizatii care stapaneau Pamantul. Razboiul ar fi descris in cele doua lucrari Ramayana si Mahabharata. In urma acestui razboi, datorita armelor foarte puternice folosite, ar fi rezultat zone desertice ca Sahara, Gobi, pustietatile din Australia si SUA, locuri unde ar fi fost aglomerarile urbane ale atlantilor si lemurienilor. Atmosfera la suprafata era de nerespirat, asa ca supravietuitorii conflictului s-au retras sub pamant. Conform acestor teorii, oamenii de la suprafata ar fi urmasii celor care au refuzat sa se retraga in orasele subterane si care, intre timp, s-au salbaticit. 
Orasele subterane:

Dar iata care ar fi, conform documentelor secrete, cele mai puternice orase subterane:  
POSID – primul refugiu al atlantilor, cu intrare in zona Matto-Grosso, cu populatie de 1,3 milioane de locuitori;  
SHONSHE – refugiul uigurilor, o ramura a lemurienilor, intrare in Himalaya, 3,5 milioane locuitori;  
RAMA – langa Jaipur, in India, 1 milion de locuitori; 
SHINGWA – la granita dintre China si Mongolia, cu 1,5 milioane de locuitori;  
TELOS – langa Mount Lassen, California, cu 1,5 milioane locuitori,  
DACOS.
 Orasele se afla la adancimi variind intre 1,5 si 2 mile sub scoarta terestra. Ce mai spune Armstrong: “Atlantii se inteleg prin telepatie, iar lemurienii vorbesc o limba – maru – care e radacina comuna a sanscritei si ebraicii. Acum, cele doua civilizatii traiesc in pace si armonie. Ele sunt conduse de un Consiliu Suprem, format din 12 persoane, 6 barbati si 6 femei. Orasele sunt luminate artificial si au o atmosfera controlata, mult mai pura decat cea la suprafata.
Aglomerarile urbane sunt structurate pe mai multe niveluri. Locuitorii din subteran se deplaseaza intre orase cu ajutorul unor vehicule de mare viteza (aproximativ 3000 de mile pe ora), care plutesc.” Ramane de vazut ce-i adevarat din toate acestea, oamenii de stiinta considerand ca fotografia luata din satelit ar fi un prim pas pentru aflarea adevarului.”[1]
SURSE:
  1. http://www.inventatori.ro/view_article.php?id=1642
  2. Foto: Internet
 https://www.dir.org.ro/orase-subpamantene-shambala-posid-shonshe-rama-shingwa-telos-si-dacos/

luni, 29 iulie 2019

Un băieţel de 3 ani şi-a amintit unde și cum a fost ucis în viaţa anterioară.

Mihai Stefan în UFO - OZN - Paranormal.Mistere.Conspiratii - Romania
10 ore

Un băieţel de 3 ani şi-a adus aminte unde a fost ucis în viaţa trecută, identificând scheletul ascuns în pământ dar şi pe ucigaş! Noi habar n-avem de secretele Universului privind reîncarnarea!
Un băiat în vârstă de 3 ani din regiunea Înălţimilor Golan (în apropierea graniței dintre Siria și Israel) susţine că a fost ucis cu un topor în viața anterioară. El a arătat bătrânilor satului unde criminalul i-a îngropat trupul, și acolo chiar s-a găsit scheletul unui om! El a arătat, de asemenea, şi arma crimei, iar, după ce s-a săpat, în acea zonă a fost găsit un topor!

În cartea sa “Copiii care au trăit înainte: Reîncarnarea astăzi” (“Children Who Have Lived Before: Reincarnation today” – cartea o puteţi cumpăra de pe Amazon.com), terapeutul german Trutz Hardo spune povestea acestui băiat, împreună cu alte poveşti ale unor copii care par să-și amintească viețile trecute cu o mare precizie verificabilă.
Povestea băiatului de 3 ani a fost verificată de dr. Eli Lasch, care a murit în 2009, dar care i-a relatat lui Hardo aceste evenimente uimitoare.

Băiatul aparţine grupului etnic al druzilor, iar în cultura lor, reîncarnarea ocupă un loc important. Povestea băieţelului a surprins chiar şi din care face parte.

El s-a născut cu un semn de culoare roșie pe cap. Druzii cred că semnele din nastere sunt legate de morţile din vieţile trecute. Când băiatul a ajuns destul de mare pentru a vorbi, el a spus familiei sale că a fost ucis de o lovitură la cap dată cu un topor. Băiatul știa satul de unde provenea, astfel încât a fost dus acolo. Când au ajuns în sat, băiatul şi-a adus aminte ce nume a avut în viața anterioară. El a pretins că este reîncarnarea unui bărbat care a dispărut în urmă cu patru ani.
Băiatul şi-a amintit, de asemenea, şi numele complet al criminalului. Confruntat, presupusul criminal s-a făcut alb la faţă, dar nu şi-a recunoscut crima. Băiatul i-a dus apoi pe oameni la locul unde trupul său din viaţa anterioară a fost îngropat… Acolo a fost găsit scheletul unui bărbat, ce avea o rană la cap care corespundea semnului din naștere al băiatului. De asemenea, au găsit şi toporul, arma crimei. Confruntat cu aceste dovezi, criminalul și-a recunoscut crima.




Din această poveste a rezultat că reîncarnarea a avut la doar la 1 an după moarte, ceea ce este neobişnuit de puţin.
Din literatura de specialitate lecturată până în prezent, am reţinut că perioada de reîncarnare poate atinge şi câteva sute de ani. De asemenea, reîncarnarea se poate face pe alte planete din Univers (nu doar pe Pământ) şi chiar în alte lumi paralele. De ce bărbatul ucis s-a reîncarnat după 1 an în aceleaşi teritoriu? Intuiţia îmi spune că destinul său i-a fost curmat brusc şi accidental şi că povestea sa pe Pământ nu trebuia să se încheie atât de repede…aşa că necunoscutele forţe ale Universului, care acţionează prin reîncarnare, l-au readus la viaţă pe bărbatul ucis doar după 1 an şi în acelaşi loc.
Noi nu cunoaştem nici 1% din secretele Universului… păcat că suntem extrem de superficiali când e vorba de asemenea cazuri şi căutăm alte explicaţii penibile!

Sursa: https://www.blogger.com/blogger.g?blogID=2787954711655874199#editor/target=post;postID=3947743384772658764

sâmbătă, 27 iulie 2019

STĂPÂNII LUMII. Cele 13 familii care stăpânesc Lumea Forțele din umbră din spatele Noii Ordini Mondiale.

Forțele din umbră, din spatele Noii Ordini Mondiale (NOM) urmează un program lent de control total asupra omenirii și a resurselor planetei. David Icke a denumit acest program "Totalitarian Tiptoe", pentru că "ei" fac pași foarte mici spre sclavia noastră completă și definitivă. David Icke despre Totalitarian Tiptoehttps aici : https://youtu.be/drn7LaKoeaQ
Ca urmare, masele trebuie să rămână relativ conștiente de faptul că libertățile lor sunt eliminate treptat, în timp ce puterea caracatiței NOM crește în mod constant.


Forțele din umbră din spatele agendei Noii Ordini Mondiale

Undeva în apropierea vârfului ierarhic al piramidei, o organizație extrem de elitistă cunoscută sub numele de Consiliul celor 13 Familii orchestrează toate evenimentele majore ale lumii. După cum sugerează și numele, Consiliul este format din top 13 cele mai influente familii de pe Pământ.

Un număr din ce în ce mai mare de oameni devin conștienți de faptul că 99% din populația Pământului este controlată de o "elită" de 1%, dar Consiliul celor 13 Familii constă din mai puțin de 1% din ,,elita” de 1% și nimeni de pe Pământ nu poate obține calitatea de membru. În opinia lor, au dreptul de a se pronunța asupra restului umanității, deoarece aceștia sunt descendenții direcți ai zeilor antici și se consideră ei înșiși regi. Aceste familii sunt:

1. Rothschild (Bauer or Bower) - Pindar 
2. Bruce 
3. Cavendish (Kennedy) 
4. De Medici 
5. Hanover 
6. Habsburg 
7. Krupp 
8. Plantagenet
9. Rockefeller 
10. Romanov 
11. Sinclair (St. Clair) 
12. Warburg (del Banco) 
13. Windsor (Saxe-Coburg-Gothe)
Personal, bănuiesc că  lista nu e completă și unele linii foarte puternice sunt încă necunoscute nouă. 

Dinastia Rothschild este fără îndoială cea mai puternică - vizibil – genealogic de pe Pământ iar bogăția lor estimată este de aproximativ 500 de trilioane de dolari! (adică 500.000 de miliarde sau 500.000.000.000.000)
Ei își exercită puterea prin imperiul bancar mondial, care este deținut aproape în întregime de aceștia. Fiind niște ezoteriști rafinați, iar construcția lor de dominare planetară și-au realizat-o conform legilor divine, dar întoarse invers, au respectat Trinitatea. Cele Trei Mari instituții importante care muncesc din greu pentru a stabili NOM și înrobi complet specia noastră, sunt: 1. City of London (Centrul financiar, controlat de Rothschild) – acesta este entitate de sine stătătoare ce nu face parte din Marea Britanie și nu plătește niciun fel de taxe nimănui; - Ca filială a acestui centru financiar, în SUA avem US Federal Reserve care este proprietatea dinastiei Rothschild. 2. Vatican City (Centrul ideologico-spiritual - îndoctrinare, înșelăciune, religie de spălat creiere) - nu face parte din Italia și de asemenea nu plătește taxe nimănui; 3. Washington DC (Centrul militar și de forță – programe militare negre, administrarea bazelor subterane și depopulare prin expansiune și forță) - nu face parte din SUA și nu plătește taxe; Toate funcțiile instituțiilor de mai sus, ca state individuale, funcționează în conformitate cu propriile lor legi, prin urmare, nu există nici o instanță de judecată de pe Pământ, care le-ar putea urmări în justiție vreodată. Ele nu dau socoteală nimănui de pe Pământ de acțiunile lor.
Multitudinea Societăților secrete existente în prezent, funcționează ca filiale ale unei megasocietăți, care este deținută de către Consiliul celor 13 Familii. Chiar dacă aceștia sunt răsplătiți cu generozitate pentru munca lor, membrii acestor Societăți secrete nu sunt membri descendenți ai acestei "elite", ei nu știu cine sunt stăpânii lor și nu au nici o idee despre agenda reală.
Liderul Illuminati al Pământului este numit "Pindar".
Pindar este un membru al uneia dintre cele 13 familii Illuminati de guvernământ și este întotdeauna de sex masculin. Titlul, Pindar, este un termen abreviat pentru "Pinnacle of the Draco", de asemenea, cunoscut sub numele de "Penisul Dragonului" (acest personaj există – o confirmă fosta mare preoteasă din interviul cu David Icke aici : https://vimeo.com/64620337 )
Simbolic, acesta reprezintă partea de sus a puterii, controlul, crearea, penetrarea, expansiunea, invazia, și frica. Titularul acestui rang raportează liderului Reptilian din Pământul interior.
Adevăratul Pindar este capul familiei Rothschild, de câteva sute de ani. El are baza în Germania lângă Frankfurt. La sfârșitul anilor 1970, el a supervizat proiectul soră al proiectului Montauk, numit MALDA care este o anagramă pentru Montauk-Alsace-Lorraine-Dimensional-Activation. Acest proiect a fost situat în apropiere de orașul Strasbourg, Franța, istoric parte a Germaniei. 
Interesant, există o fabrică de vin la capătul de est a Long Island, nu departe de Montauk Point, numit Pindar Vineyards. Acest vin crește acum în popularitate, câștigând premii internaționale. Aceasta se potrivește planului ca acest domeniu să fie o parte a districtului de capital a / Națiunilor Unite ale Pământului în Statul Imperiu! Vinul roșu este un simbol al sângelui ingerat de Reptilieni. 

Aici, pe Pământ, Illuminati au stabilit o structură piramidală de comandă identică cu sistemul care există în Imperiul Draco. Piramida cu ochiul reptilian, situat pe bancnota de 1 $ american, este un simbol al acestei structuri de control.
Stratul următor este al doilea comandament și îl formează familiile care fac munca de sprijin pentru Pindar și cele 13 familii conducătoare. 
În timp ce toți membrii celor 13 familii conducătoare își pot schimba forma (a se viziona interviul marii preotese postat mai sus – ei, la anumite ritualuri, își pot schimba forma umană în cea reptiliană; de exemplu regina Marii Britanii, la vederea sângelui uman), însă membrii celor 300 de familii de sprijin nu pot face asta deși toți au un procent ridicat de ADN reptilian. Instituțional sunt cunoscuți ca formând Comitetul celor 300. Aceste familii au nume notabile precum: Agnelli, Balliol, Beale, Bell, Bouvier, Bush, Cameron, Campbell, Carnegie, Carrington, Coolidge, Delano, Douglas, Ford, Gardner, Graham, Hamilton, Harriman, Heinz, Kuhn, Lindsay, Loeb, Mellon, Montgomery, Morgan, Norman, Oppenheimer, Rhodes, Roosevelt, Russell, Savoy, Schiff, Seton, Spencer, Stewart / Stuart, Taft, și Wilson și multe altele.
Comitetul celor 300 utilizează multe instituții bine-cunoscute pentru a-și realiza obiectivele, incluzând Consiliul pentru Relații Externe, Grupul Bilderberg, Comisia Trilaterală, Clubul de la Roma, Institutul Regal pentru Afaceri Internaționale, Mafia, CIA, NSA, Mossad, Serviciul Secret (SS), Fondul Monetar Internațional, Federal Reserve, Internal Revenue Service (fiscul SUA), și Interpol, pentru a numi doar câteva. 
Toate acestea sunt organizații sau corporații constituite ca dispozitive de serviciu public-privat, dar acest lucru este departe de adevăr.
Structura Illuminati a creat, de asemenea, țări artificiale pentru a-și putea continua obiectivele. 
Exemple: Statele Unite ale Americii, Elveția, Kuwait, Uniunea Sovietică, Panama, Israel, Italia, Iugoslavia, Regatul Unit, cele mai multe din Africa neagră, toate țările arabe, și toată America Centrală și de Sud. 
Aceste națiuni au fost create pentru a acumula avere pentru familiile de guvernământ și susținătorii lor, pentru a ascunde sau păstra bogăția lor, și de a crea condiții instabile necesare pentru a porni războaie și creșterea bugetelor militare.
Elveția a fost creată ca un centru bancar neutru, astfel încât familiile Illuminati să aibă un loc sigur pentru a-și păstra fondurile, fără a se teme de distrugera războaielor și ochii indiscreti.
 Statele Unite ale Americii au fost înființate cu 13 colonii, una pentru fiecare dintre familiile Illuminati. Drapelul original a avut 13 stele, și încă mai are 13 dungi. Vulturul, simbol al Statelor Unite, are 13 săgeți în gheare. Statele Unite ale Americii este de fapt un activ corporativ al Companiei Virginia, înființată în 1604, în Anglia, cu implicarea directă a familiei Rothschild. Finanțele familiei Rothschild au fost necesare pentru finanțarea explorarea și exploatarea continentului nord-american.
Activele Companiei Virginia, includ Statele Unite și sunt deținute de Sfântul Imperiu Roman prin Vatican.
Acest lucru a avut loc în 1213, când regele James a dat toate activele engleze Papei, reptilian. 
Executor rămâne familia regală britanică, dar dreptul de proprietate reală îl are Bisericii Romano-Catolice. 
 America nu a fost numită după Americo Vespuci, cum ni se spală nouă creierele, ci : • Am-în ebraică înseamnă ,,oameni” • Ame - în spaniolă/latină - ,,a iubi” • Eri sau Ari în ebraică - ,,leu” • Rica este forma feminină din spaniolă la - ,,bogat” • Ka este vechi cuvânt egiptean pentru - ,,suflet”
Denumirea ar însemna : Poporul leului cu forță spirituală.
Vă pot anunța că actualul Papă are planificată o vizită în SUA în 23 septembrie acest an. Conspiraționiștii spun că această vizită va fi încununată cu un discurs al Papei care va anunța INSTAURAREA GUVERNULUI MONDIAL (eu sincer nu cred, dar, vom trăi și vom vedea). Priviți videoclipul : https://youtu.be/EX54Wfma--s 


Spălarea pe creier. 

Un puternic instrument al sclaviei în masă pe care-l folosesc împotriva noastră este așa-numitul sistem de învățământ. 
Școlile nu sunt folosite pentru educare ci pentru îndoctrinare, copiii învață să memoreze fără a gândi și să se supună fără îndoială. De fapt, acest sistem de învățământ stabilit este extrem de scump pentru a fi menținut operațional, învechit și redundant în epoca internetului. "De ce învechit?" vă puteți întreba. Deoarece Internetul ne oferă acces gratuit în cantități aproape infinite de informații.
Deci, de ce se cheltuiesc sume uriașe de bani pentru educația guvernamentală și cea privată? Deoarece "elita" cere ca copiii noștri să învețe în conformitate și în interiorul unei cutii a gândirii, în șabloane fixate de ideologii lor. 


Ce putem face în legătură cu asta ?
Credința omenirii este agățată în echilibru chiar acum, de controlul caracatiței NOM. Pe de o parte, suntem foarte aproape de sclavia noastră completă, în timp ce, pe de altă parte, am putea cu ușurință se năruim piramida lor de putere, prin simpla unire împotriva înșelăciunii, printr-o revoluție pașnică a minților, inimilor și sufletelor. 
M-am întrebat de ani de zile care este cea mai teribilă armă a lor pentru înrobirea noastră. 
Este educația slabă combinată cu îndoctrinarea constantă? Este teama generată de religie, război, terorism? Este frica de a fi pedepsit (închiși sau uciși) de sistem, sau este înrobirea invizibilă a sistemului monetar? 
În opinia mea, toate cele de mai sus combinate au avut un impact enorm asupra societății noastre și modului în care gândim, dar arma lor cea mai mare este controlul sistemului financiar!
Moneda sclaviei Sistemul financiar a înrobit treptat specia noastră, iar acum suntem folosiți ca sclavi în valută. Lucrăm 9-12 ore în fiecare zi, 5 sau chiar 7 zile pe săptămână, în medii plictisitoare și deprimante, nestimulați de nimic creativ sau constructiv. În cele mai multe cazuri, singura motivație pentru a merge la locul de muncă, este salariul următor - și nu contează cât de greu lucrăm căci, oricum banii par să nu fie suficienți niciodată. V-ați întrebat vreodată de ce mega-corporațiile culeg miliarde $ / an profituri și-și plătesc zeci de milioane de oameni cât mai aproape posibil de salariul minim în timp ce directorii cu milioane?
Acest lucru a fost conceput cu atenție, pentru că o persoană care este în mod constant "pe margine," nu va avea niciodată timp pentru auto-educare, introspecție și - în cele din urmă - trezire spirituală.
Nu este acesta scopul nostru principal pe Pământ? Pentru a deveni ființe spirituale (și spiritual, evident, nu înseamnă religios) și să finalizăm ciclul încarnărilor noastre? 
"Ei" nu au nevoie de oameni educați, care să fie capabili de gândire critică și de obiective spirituale. Nu, căci acest fel de oameni sunt periculoși pentru stablishment! 
"Ei" vor "roboți", ascultători suficient de inteligenți pentru a opera mașinile și să păstreze în funcțiune sistemul, dar destul de proști ca să nu pună întrebări. 

Banii sunt ochiul ,,dracului”
Toate marile probleme ale lumii își au rădăcinile adânc înfipte în plaga financiară : războaiele sunt profitabile, bolile sunt profitabile, jefuirea Pământului este profitabilă, sclavia umană și condițiile de muncă inumane sunt profitabile. 
Liderii noștri au fost corupți prin bani și misiunea colectivă omenirii pe Pământ a fost deturnată de bani. 
De ce avem nevoie de sistem financiar, în primul rând? De fapt, nu avem nevoie de el (sau cel puțin, nu mai avem). Planeta nu ne percepe un cent pentru utilizarea resurselor sale naturale și avem tehnologia pentru a le extrage, fără muncă fizică. Tot ce aparține planetei ne-a fost pus la dispoziție în mod gratuit pentru a folosi și a ne ajuta în evoluția noastră spirituală. 
Si, atunci vă întreb, ce rol mai au acești hrăpăreți, de ce ascultați de ei și vă supuneți orbește creației lor??

Soluția
Există minți geniale care discută conceptul de economie bazată pe resurse, de zeci de ani. Un exemplu este inginerul Jacque Fresco, un designer industrial strălucitor și inginer social, care a petrecut cea mai mare a vieții sale cu proiectarea viitorului. Orașele propuse de Jacque Fresco vor fi construite de roboți autonomi specializați în munca de construcție. (Mai multe despre Proiectul Venus aici : https://www.thevenusproject.com/en/)
Alte persoane deja discută despre planul de tranziție spre economia viitorului, unde banii nu mai sunt necesari și tuturor oamenilor le vor fi oferite cele mai bune condiții pentru a ajunge la cele mai înalte potențiale ale lor - toate în beneficiul speciei noastre, ca un întreg.
Dar, ca să ajungem la acel viitor trebuie să acționăm ACUM.
M-am trezit eu, încerc să-i trezesc și pe alții și să trecem la acțiune. O acțiune nonviolentă și conștientă prin tot ceea ce facem zi de zi, renunțând ușor la tot ce-i nociv și malefic în acest sistem, schimbându-ne pe noi înșine astfel încât să devenim demni de urmat de către ceilalți.
 
Meditațiile la unison și gândirea pozitivă referitoare la schimbarea acestui sistem pot ajuta mult.
În concluzie, întrebarea mea este: suntem gata să îmbrățișăm viitorul și să scăpăm de controlul "elitei" într-o lume fără bani, sau vom permite instaurarea Noii Ordini Mondiale??

vineri, 26 iulie 2019

Ceaușescu și extratereștrii

 de Gen. Br. (r) dr. Emil Străinu
În ceea ce mă privește, pasiunea spre studiul fenomenului OZN și al ipoteticelor ființe extraterestre a fost inițiată și stimulată de fapte și întâmplări reale, certe, pe care le-am trăit eu și apropiați ai mei, oameni de maximă încredere și onestitate. Mai jos am să redau numai câteva dintre evenimentele care mi s-au părut foarte sugestive în sensul titlului de mai sus.
Tatăl meu, Străinu Ilie, a fost ofiţer de radiolocaţie și a activat la diferite eșaloane din CAAT, între 1950 și 1990, anul pensionării. A fost ofiţer de formaţie tehnică, exploatând, operând pe instalaţii de radiolocaţie (radar) ce au deservit Sistemul de Cercetare Radiotehnic (prin Radiolocaţie) a spaţiului aerian, cât și radare ce deserveau Trupele (unităţile) de artilerie și rachete antiaeriene.
Înainte de 1990, tragerile de luptă cu artileria antiaeriană se făceau la Marea Neagră, la Capul Midia, iar cele cu rachete antiaeriene la Capul Midia și în URSS, în poligonul de la Ashuluk – pe ţinte reale constituite din avioane fără pilot (dirijate) și rachete reale. Tragerile de luptă reale, cu rachete terestre de tip sol-sol se realizau în poligonul de la Kapustin Yar, tot în URSS.
În 1971, la CAAT, comandantul de atunci – gen. Alexa Ion – a organizat o întâlnire a cadrelor militare din comandament cu scriitorul Ion Hobana, care studia de mai mulţi ani fenomenul OZN. Eram elev și tata m-a luat și pe mine la această întâlnire care, îmi amintesc foarte bine, a durat cam două ore. Discuţiile foarte aprinse între scriitor, piloţi militari și operatorii radar m-au convins că ,,ceva” ciudat și deocamdată necunoscut se petrece pe cer, acolo, în atmosferă.
După liceu, am urmat școala de ofiţeri activi de artilerie antiaeriană și radiolocaţie, la absolvire fiind repartizat pe Aerodromul de la Alexeni ca ofiţer de radiolocaţie, lucrând pe un complex de radiolocaţie centimetric, de cercetare medie.
Academia Militară am absolvit-o la Secția apărare antiaeriană și aviaţie.
Pe timpul cât am activat ca ofiţer de radiolocaţie, am avut prilejul să trăiesc întâmplări extraordinare, în timpul misiunilor de cercetare a spaţiului aerian, cât și în timpul marilor aplicaţii cu aviaţia Tratatului de la Varșovia, executate cu ,,inamic marcat” – adică real.
Cea mai spectaculoasă și fascinantă întâmplare pe care am publicat-o deja sub numele „Cazul Alexeni – 23 august 1984”, când am avut onoarea și totodată responsabilitatea pentru zborul aviaţiei militare române din cadrul parăzii militare de ziua naţională de atunci, când aerodromul de unde au decolat avioanele pentru parada aeriană a fost aerodromul Alexeni. Tot în perioada stagiului în radiolocaţie am aflat, comentat și analizat un număr semnificativ de fapte ciudate raportate de radariști, aviatori, meteorologi militari și marinari.
În 1996, aflându-mă la Leningrad, azi Sankt Petersburg, am avut ocazia să urmăresc operaţiunile de căutare, salvare, recuperare a unui obiect cosmic prăbuşit într-o zonă din apropierea Leningradului. A fost atunci o uriașă acțiune a Armatei sovietice și a KGB, care ulterior au mușamalizat cazul, deși, la momentul prăbuşirii, existaseră mii de martori. Acolo, (aparent) absolut întâmplător, mă aflam și eu... A fost un corp non-terestru, nenatural și tehnologic, după cum îmi vor confirma mai târziu aviatorii sovietici.
Este arhicunoscut faptul că, în seara de 21-22 decembrie 1989, chiar deasupra Podului Prietenia de la Giurgiu-Ruse, la altitudinea de 1.000 de metri, s-a stabilizat un OZN imens a cărui existență a fost confirmată de Apărarea Antiaeriană a României și Bulgariei. Armata română se afla sub incidenţa alarmei de luptă parţiale declanșate la indicativul ,,Radu cel Frumos”, la 17 decembrie 1989, și era pregătită să deschidă focul asupra straniei apariţii, dar comandantul suprem de atunci, Nicolae Ceaușescu, a interzis atacarea obiectului.
Televiziunea bulgară a transmis continuu, pe ambele canale la știri, despre existenţa OZN-ului. Maiorul pe atunci Emil Căpîlnaș, care comanda o subunitate de mitraliori ce apăra podul Prieteniei de la Giurgiu-Ruse, a transmis telefonic și prin radio permanent evoluţia OZN-lui. Obiectul era continuu observat prin radar și vizual, de grăniceri și marina fluvială.
La miezul nopţii, după evenimentele sângeroase din 21 spre 22 decembrie 1989 din București, Nicolae Ceaușescu primea rapoarte despre modul cum organele statului organizaseră și realizaseră represiunea. Afectat, dar totuși calm, acesta continua să dea dispoziţii pentru restabilirea ordinii și înăbuşirea revoluţiei.
Conform relatării unui ofiţer din Direcția a V-a a DSS a Securităţii și a unui membru al Secției Militare a CC al PCR, în încăperea în care se afla șeful statului a cerut permisiunea să intre și să raporteze un colonel din Marele Stat Major (M.St.M.) care a cerut să fie primit personal, trimis fiind de fratele președintelui, Ilie Ceaușescu, care era atunci secretarul Consiliului Superior Politic al Armatei.
Ofiţerul a prezentat pe larg ,,cazul OZN-ului de la Giurgiu” care încă staţiona la graniţa comună româno-bulgară, de circa patru-cinci ore, strălucind nemișcat și singuratic pe cerul nopţii, fiind prezentat la știrile de la cele două canale ale televiziunii naţionale bulgare, și cerea în numele M.St.M instrucțiuni precise pentru contracararea acestuia.
Cei care au fost de față povestesc cum Ceaușescu a ascultat cu foarte mare atenţie raportul, s-ar fi albit ca varul la faţă și ar fi exclamat: ,,S-a terminat. Au venit să mă ia...!”. Apoi, foarte nervos, a părăsit încăperea.
Bineînţeles că Ceaușescu nu se gândea la extratereștrii, ci la unul din Boeing-urile 727 care trebuiau să vină ori din SUA, ori din R.P. Chineză și să-l scoată din ţară. Operaţiune pe care a refuzat-o vehement, excluzând-o definitiv din planurile sale – cum vom afla mai târziu.
Ca fapt divers, un Boeing american chiar a venit, dar a scos din ţară cu totul alte persoane: asta e cu totul altă poveste!
Ce a urmat știm cu toții...
În ce privește OZN-ul, înainte de ivirea zorilor zilei de 22 decembrie, acesta a dispărut brusc în abisurile cerului cu o viteză uluitoare. Nici azi, la 29 de ani de la Revoluţie, nu există nici cel mai vag indiciu referitor la natura acelui fenomen. Apărarea antiaeriană l-a supravegheat permanent, fiind posibilă lovirea lui de către artileria și rachetele antiaeriene. Mai mult decât atât, Comandamentul Aviaţiei Militare avea pregătită o formaţie de trei avioane de vânătoare-interceptare Mig 29 de pe aerodromul Mihail Kogălniceanu, care era gata oricând de decolare și atac. Dar nimeni din armată și nici Ceaușescu nu au avut curaj să dea ordinul de luptă... Analize făcute ani la rând după eveniment arată că nicio aeronavă de atunci și nici chiar de acum nu are posibilităţile de acțiune pe care le avea acest OZN.
Un alt fost membru al Secției Militare a CC al PCR din anii 80, actualmente pensionar, mi-a relatat că, la cererea lui Mihail Gorbaciov, în a doua decadă a anului 1986, a avut loc într-un oraș secret din zona Irkutsk, în Siberia (URSS) o întâlnire a specialiștilor sovietici și a celor din celelalte ţări socialiste, unde au fost prezentate filme, dovezi și artefacte cu privire la incontestabila prezenţă a extratereștrilor pe Terra și sfaturi despre cum să se acționeze în diferite situații de contact.
Șefii delegațiilor au primit câte un exemplar al lucrărilor desfăşurate la Irkutsk care trebuia să fie predat personal șefilor statelor delegațiilor participante. Când colonelul care a condus delegația României s-a prezentat la Nicolae Ceaușescu, acesta ar fi replicat dezinteresat: ,,Duceți-le la arhivă! Se bagă și bolșevicii ăştia în seamă... Eu știu mult mai multe de la americani, lucruri de care ăştia nici nu au habar…! Noi să ne concentrăm pe realizarea cincinalului”.
O altă întâmplare dă un nou sens problemei OZN...
În 1997, într-una din zilele în care cuplul prezidențial american Bill și Hillary Clinton urma să aterizeze în România, la București, pe Aeroportul Otopeni, invitați în vizită oficială de președintele de atunci, Emil Constantinescu, în ziarul Evenimentul Zilei, pe prima pagină, a apărut o fotografie ce înfăţişa cuplul prezidențial american ținând în brațe „un așa-zis pui de extraterestru”. SRI a vrut să retragă rapid întregul tiraj de piață al ziarului. La vremea respectivă, răspundeam de securitatea cuplului prezidențial din partea SPP și am luat legătura cu șeful american al grupului din Secret Service, pentru a aplana evenimentul și a ne cere scuze pentru ,,incident”. Culmea-culmilor a fost răspunsul oficialului de la Secret Service:
,,În SUA sunt câteva zeci de milioane de fani OZN... Asta înseamnă zeci de milioane de voturi sigure... Lăsați ziarul să circule... Diseară chiar am să prezint un exemplar familiei prezidențiale, va fi un moment plăcut...”
A doua zi după sosire, șeful grupului de pază și protecție american de la Secret Service, care era agenta-șefă Nancy Anders, mi-a confirmat faptul că prezentarea de către șeful grupului de presă american a fotografiei din ziar cuplului prezidențial american a fost un ,,moment plăcut, de divertisment”.
Ce este un OZN?
După savantul american J. Allen Hynek, un Obiect Zburător Neidentificat se poate defini ca o observație vizuală sau radar, în spațiul cosmic, în atmosferă, la suprafața uscatului sau a mării, care a fost satisfăcător descrisă și rămâne inexplicabilă prin mijloace convenționale, chiar și după ce a fost examinată de persoane competente.
Bolidul verde – cazul de la Oradea
În luna august 1968, echipajul unui avion IL-18 al companiei TAROM, care se afla în zbor pe ruta Viena-București (prin Budapesta), a întâlnit deasupra Câmpiei de Vest un corp zburător neobișnuit. Comandantul aeronavei (Beniamin Gabrian) împreună cu ceilalți membri ai echipajului au văzut corpul zburător de formă ovoidală și de culoare verde, strălucitoare, în mod evident cu lumină proprie. ,,Obiectul” venea în sensul invers față de direcția de zbor a aeronavei; a micșorat viteza trecând la circa 600 m deasupra plafonului de zbor al aeronavei și la circa 1.000 m deasupra acesteia (avionul zbura la o altitudine de 5200 m). OZN-ul, după ce a ajuns în dreptul navei, a luat direcția vest, mărindu-şi brusc viteza.
Comandantul aeronavei a întrebat aeroportul Viena dacă în acest perimetru se mai află aparate și i s-a răspuns că, pe o rază de 400 km, nu există nicio aeronavă. La două minute după întâlnirea echipajului românesc cu ,,bolidul verde”, s-a primit o știre din partea unei aeronave a companiei MALEV (Ungaria), care se afla în zbor pe teritoriul austriac: anume că obiectul neidentificat a trecut spre vest cu mare viteză. Ţinându-se cont de poziția celor două aeronave și de timpul ,,unu” și ,,doi” al observării OZN-ului, s-a putut calcula viteza acestuia: 14.000 km/oră – performanță neatinsă de niciun aparat convențional, la altitudinea de 6000 m... Obiectul avea, cum am mai remarcat, formă ovoidală, lungimea de trei metri și diametrul de doi metri (cifre aproximative), iar în timpul deplasării era înconjurat de o aureolă verzuie, cu lumină proprie, foarte strălucitoare. Cazul a rămas neelucidat până astăzi.
Incident în Marea Neagră
Iulie 1974. Norii negri ai unei posibile confruntări militare se adunau deasupra Mării Mediterane. Printr-o lovitură de stat, președintele Ciprului, arhiepiscopul Makarios, este înlăturat de la conducere, și insula este invadată de trupe turcești.
Toate ţările din zona mediteraneană și a Mării Negre, prin intermediul alianțelor celor două blocuri militare existente la acea dată (NATO și Tratatul de la Varșovia), sunt în stare de alertă maximă. Este de la sine înțeles că, într-un asemenea context, spațiul aerian și maritim din zonă, ca și cel învecinat, era cercetat prin toate mijloacele (inclusiv radioelectronice), înregistrându-se orice mișcare suspectă. Din cauza tensiunii create, traficul aerian și maritim era grav perturbat.
Dar, chiar în această situație tragică, se pare că se mai petrecea ceva, de data aceasta straniu. Am subliniat contextul în care se petrecea întâmplarea, tocmai pentru a arăta certitudinea fenomenului observat, dată fiind amploarea măsurilor luate cu acest prilej de toate statele din zonă, într-un moment când nimeni nu-și putea permite să glumească.
Ziua de 24 iulie, ora 02.15 a.m. Pe ecranul unui radar de pe coasta româneasca a Mării Negre apare un semnal de la o aeronavă neidentificată. Se confirma prezența sa printr-o altă instalație de radiolocație aflată pe o altă poziție de dispunere, ce lucra pe o frecvență diferită. Deși erau excluse erorile, ulterior un al treilea radar certifica existența prezumtivei aeronave. Minutele treceau și ciudata prezență, care nu respecta niciun traiect de zbor, nu-și semnala apartenența și evolua pe un traiect deosebit de sinuos, cu mari variații în altitudine și viteză, a reușit să-i alarmeze pe cei ce vegheau la siguranța cărărilor neștiute ale spațiului aerian.
Se ia legătura cu nave din larg, aflate mai aproape de zona unde evolua obiectul neidentificat. Prezența aeriană e confirmată de două vase ale Marinei Militare – pe anumite porțiuni de traiect, când obiectul intra în posibilităţile tehnice ale mijloacelor de bord – și evoluția acestuia, fără a se putea determina natura sa.
Prin intermediul cooperării cu armatele vecine, se confirmă că radare rusești și bulgăreşti urmăresc o perioadă de timp ciudata ,,aeronavă”, după care unii renunță considerând-o un balon inofensiv în derivă (rușii), ceilalți afirmând că este o aeronavă de luptă antisubmarin îmbarcată rusească, decolata de pe una dintre navele purtătoare din larg (posibil de pe nave de luptă antisubmarin de tip Kinda, ce aveau elicoptere de tip Kamov la bord cât și avioane).
Evoluția OZN-ului este urmărită timp de 37 de minute în limitele de altitudine confirmate de radioaltimetre, respectiv 500 la 15.000 m, și cu viteze ce variază între 0 km/oră (staționare la punct fix) și aproximativ 4.000 km/oră. Prezumtivul OZN va dispărea undeva foarte aproape de zona unde a apărut ultima semnalare ce indica o altitudine de 6.000 m și o viteză de 970 km/oră. În perioada observației, nicio aeronavă nu s-a aflat în pericol, nu s-au semnalat anomalii în propagarea undelor radar și nimeni nu a revendicat vreun incident aerian în arealul unde a fost observat fenomenul ciudat.
Mai târziu, câțiva marinari aflați cu nave de luptă în larg au relatat pentru data și ora avute în discuție evoluția unei ciudate ,,stele”, pe care au urmărit-o minute în șir făcând tot felul de ,,acrobații”, ce s-au finalizat cu o explozie puternică, plină până la ,,abundență” de lumină și culoare (un adevărat foc de artificii – ar spune marinarii). Tot ei vor povesti (simplă coincidență!?) că în perioada respectivă nu au avut recepție radio aproape deloc, din cauza unor puternici paraziți (puși pe seama bruiajului radio), dar care, ciudat, se manifestau numai în zona survolată de OZN – cum se va constata mai târziu, la analiza incidentului.
În 1994, la Timișoara, la EUROCON, un cercetător OZN bulgar va relata un incident OZN care, ca dată și zonare, coincide cu cel prezentat mai sus, susținând că o navă militară a fostei URSS ar fi doborât cu o rachetă antiaeriană un OZN descoperit și semnalat de radariștii români deasupra Mării Negre, în apele internaționale. Quod erat demonstrandum!
yogaesoteric
20 iunie 2018

miercuri, 24 iulie 2019

Incredibil !!

Extratereştrii, intratereștrii şi OSN-urile din adâncurile mărilor şi oceanelor: o istorie fabuloasă din vechime şi până în prezent! (2)

 
Sferele zburătoare
Anul următor, în 1977, amiralul Anatolii Aleksandrovici Komarițîn, șeful Departamentului de Navigare și Oceanografie al Serviciului Hidrografic al Marinei URSS, fost comandant al unui submarin nuclear, aflat în misiune în apropiere de insula Guam, Pacificul de Vest, a văzut de mai multe ori niște obiecte ca niște bile de dimensiuni mari, de culoare galben-roșu, plutind deasupra liniei orizontului.
Același tip de obiecte au fost semnalate atunci și deasupra peninsulei Kamceatka, între strâmtoarea Bering, Marea Ohoțk și insula Sahalin. „Observarea a avut loc la joncțiunea dintre Oceanul Pacific și Oceanul Indian, pe timp de noapte, în jurul orei două. Eram la o adâncime de un periscop (9-15 metri – n.n.).
Am văzut un obiect care semăna cu Soarele când răsare, portocaliu în centru, galben spre margine, care atârna la orizont, noaptea. Nu era Luna, pentru că aceasta se vedea clar pe cer. Nu ne-am dat seama ce este, nu aveam nicio explicație. Comandantul submarinului a dat ordin de scufundare la o adâncime mai mare și de continuare a misiunii”, a afirmat înaltul ofițer sovietic.
Observații în Marea Neagră
Caracteristic acestor obiecte submarine neidentificate (OSN) este viteza foarte mare cu care se deplasează prin apă, uneori de ordinul sutelor de kilometri pe oră, adâncimea mare la care se pot scufunda, agilitatea cu care fac manevre foarte complicate și capacitatea de a trece din mediul acvatic în cel aerian sau invers, fără niciun fel de probleme.
Nici cel mai perfecționat submarin nuclear construit de om până acum nu are aceste caracteristici. Astfel de OSN-uri au fost observate în cele mai diferite locuri de pe glob. În 1950, nave militare sovietice au observat în Marea Neagră mai multe obiecte bizare care se deplasau pe sub apă. În momentul în care au fost descoperite de sonare, acestea s-au scufundat la adâncimi mari și au dispărut cu viteze pe care niciun submarin de la vremea aceea nu le putea atinge. S-au comportat ca și cum ar fi „simțit că au fost văzute”.
Un an mai târziu, în 1951, un alt submarin sovietic a interceptat cu aparatura de ascultare, la o adâncime de doi kilometri, obiecte asemănătoare în Marea Ohoțk. Comandantul a anunțat o navă de patrulare de la suprafață, care a sosit imediat în zonă. Pentru că nu au răspuns la niciuna dintre încercările de a intra în legătură, vânătorul de submarine de la suprafață a lansat grenade de adâncime.
Când acestea au explodat, submersibilele necunoscute s-au ridicat brusc la 50 de metri de suprafață și au pornit cu o viteză de 270 de kilometri pe oră spre larg. Lăsând la o parte faptul că grenadele nu le-au afectat cu nimic, astfel de manevre de urcare bruscă de la 2.000 de metri adâncime la 50 de metri în câteva secunde și apoi plecarea cu viteză foarte mare, neatinsă de nicio navă nici azi, rămân greu de explicat.
Mai recent, în 1990, în timp ce se afla într-o expediție în Marea Neagră cu nava de cercetare Mihail Lomonosov, Evghenii Feodorovici Șniukov, directorul Institutului de Științe Geologice din fosta RSS Ucraina, a notat următoarele: „La 1.400-1.800 de metri adâncime s-a descoperit un obiect misterios, foarte mare, de formă elipsoidală. Prin ecografie i s-au determinat grosimea, 270 de metri, și lungimea, 2 kilometri. Sonarele au declanșat alarmă la contactul cu un obiect dens, foarte tare. Probele de apă luate din zona aceea nu au prezentat anomalii”.
Roțile luminoase
Pe 8 iunie 1984, nava sovietică Profesor Pavlenko se afla în golful Neretva din Marea Adriatică. La un moment dat, marinarii de pe punte au observat că pe suprafața apei a apărut un punct luminos care s-a mărit rapid. Din centrul lui radiau niște „benzi de lumină”. Fenomenul a fost fotografiat de marinari și consemnat în jurnalul de bord.
Explicația oficială a fost, ca de obicei, una care să ascundă realitatea: „pe fundul mării a avut loc o alunecare de teren și la suprafață s-a ridicat niște var (calcar)”. Pozele au fost confiscate și cazul închis.
Apariția roților luminoase este semnalată de foarte multă vreme. În anul 1926, o astfel de „roată cu spițe luminoase” a fost consemnată de comandantul navei Chuck Sang. Patru ani mai târziu obiecte asemănătoare au fost văzute de marinarii de pe vasul cu aburi Rotorua, în apele Pacificului. În anul 1978, mateloții de pe Novokuznețov, aflați în Golful Guayaquil, Ecuador, Oceanul Pacific, au zărit în apă niște benzi fosforescente lungi de 20 de metri. Acestea se roteau și când au ajuns la aproximativ 100 de metri în fața navei, au ieșit la suprafață și s-au ridicat în aer la circa 25 de metri, au făcut câteva zig-zag-uri prin aer apoi s-au scufundat din nou în ocean.
Deseori, astfel de apariții au influențat negativ funcționarea aparatelor de bord, mergând până la scoaterea lor din funcțiune, așa cum a fost în cazul port-avionului american Bunker Hill. În septembrie 1965, bastimentul executa o misiune de luptă la sud de insulele Azore, în Oceanului Atlantic.
În timpul acțiunii, sonarele au descoperit un obiect necunoscut care se deplasa pe sub apă cu 300 de kilometri pe oră, o viteză imposibil de atins pentru orice tip de navă pământeană. S-a dat alarma și tracker-ii, militari specializați în urmăriri și vânătoare, au primit ordin să-l distrugă.
Brusc, legăturile radio cu avioanele ridicate în aer și cu navele din zonă s-au întrerupt, aparatura de radio-navigație a murit și nimic nu mai putea fi controlat. Între timp, obiectul misterios s-a îndepărtat rapid, i s-a pierdut urma și aparatura navei și a avioanelor a revenit la normal. Totul a fost mușamalizat, neputându-se da nicio explicație.
Dezastre neelucidate!
Lacul Baikal se află în sudul Siberiei, este cel mai adânc de pe glob, 1.637 metri, este cea mai mare rezervă de apă dulce de pe Terra, 23.000 de kilometri cubi și are o vechime de 20-25 de milioane de ani. În vara anului 1982, în timpul unui antrenament pe care îl efectuau în apele lacului, un grup de scafandri militari au avut o surpriză deosebită: la una dintre scufundări, la 50 de metri adâncime, au întâlnit o altă echipă de „scafandri” necunoscuți.
 
Lacul Baikal

Aceștia aveau 3 metri înălțime, erau echipați cu niște combinezoane argintii, nu aveau niciun fel de aparate de respirat, doar capetele fiindu-le protejate de niște sfere. Militarii au încercat să prindă unul dintre ei, dar lucrurile s-au terminat tragic. Străinii au folosit un fel de raze, trei militari sovietici au murit iar ceilalți s-au ales cu traumatisme severe. Bizarii vizitatori au dispărut fără urmă și toate căutările au rămas fără rezultate.
În martie 1974, un trauler vest-german pescuia în estul Americii de Sud, în Oceanul Atlantic. La un moment dat, ceva s-a înfășurat în jurul elicei și nava s-a blocat. Mecanicul Kurt Schneider s-a echipat în costum de scafandru și a intrat sub apă să vadă despre ce este vorba. A găsit un cablu răsucit în jurul axului central.
A lucrat aproape două ore ca să îl desfacă. Într-un timp i s-a părut că aude zgomotul unui compresor și niște țipete omenești, fapt ce l-a determinat să întrerupă lucrul și să iasă la suprafață. S-a îngrozit de ce a văzut: nava lor era ridicată de la un capăt de un obiect sferic, ieșit din apă.
Acesta era lucios, nu avea geamuri sau alte deschizături și emitea o lumină albastră pulsatorie. Speriat, Schneider s-a scufundat din nou și a așteptat câteva minute. A auzit un zgomot puternic și, temându-se că pescadorul a fost răsturnat de tot, a ieși deasupra. Nava însă era acum pe linia de plutire iar obiectul albastru ieșise din apă și zbura către cer.
Când a reuși să se cațere pe punte, a rămas oripilat: toată puntea era murdară de o substanță maronie, lipicioasă și toți cei 40 de membri ai echipajului dispăruseră. La cercetările ulterioare, mecanicul a declarat că nu știe ce s-a întâmplat și nu își poate explica fenomenul.
O concluzie ciudată!
În februarie 1968, submarinul atomic american Scorpion, comandat de căpitanul-locotenent Francis Slattery, a părăsit baza Norfolk, Virginia, SUA, și s-a deplasat în Marea Mediterană, unde a executat diverse misiuni timp de trei luni.
 
Ultima legătură radio a avut-o pe 21 mai, când se afla la 400 de kilometri nord-vest de Insulele Azore. Din acel moment, submersibilul de 3.100 de tone, cu 99 de oameni la bord, a dispărut. Scorpion a fost căutat de peste 60 de nave, 3 avioane și câteva submarine. Abia la 30 octombrie același an, batiscaful Triest II l-a găsit exact în partea opusă de unde dispăruse, în sud-vestul Insulelor Azore, la 3.047 de metri adâncime.
Era turtit și avea o mare gaură în mijloc. Comisia de anchetă, condusă de vice-amiralul Bernard Austin, a ajuns la un rezultat ciudat: „submarinul a depășit adâncimea maximă admisă de scufundare… din motive necunoscute”.
Nimeni nu a putut explica de ce a pornit acesta în direcția opusă, ce a căutat la o adâncime de cinci ori mai mare decât se putea scufunda și ce i-a provocat gaura din bordaj. Marina americană a dat și ea un comunicat la fel de ambiguu: „Dispariția submarinului «Scorpion» este un mister imposibil de rezolvat cu mijloacele din prezent”.
Acestea sunt doar câteva cazuri din multele care s-au petrecut. După unele statistici, în ultimul secol pe globul pământesc au dispărut fără urmă sau au fost grav avariate peste 230 de submarine de diferite tipuri, sute de marinari pierzându-și viața.
În majoritatea cazurilor, anchetele efectuate au scos la iveală faptul că în producerea acestora au fost implicate și obiecte necunoscute, pentru care nu s-au găsit explicații. De remarcat că din miile de OZN-uri semnalate de-a lungul anilor, doar 30% au fost văzute deasupra uscatului, restul de 70% au fost pe lacuri, mări și oceane: 44% în Oceanul Atlantic, 16% în Oceanul Pacific, 10% în Marea Mediterană.

yogaesoteric 
16 decembrie 2017