S-a tot scris despre acest subiect, dar parcă niciodată nu este suficient. Lumea fizicii cuantice este stranie şi reflectă lumina asupra adevărului despre lumea noastră în feluri greu de acceptat pentru cadrul existent al cunoaşterii actuale.
Ceea ce percepem ca lume materială fizică nu este, de fapt, deloc nici materială şi nici fizică, ci este chiar foarte departe de a fi aşa. Acest fapt a fost dovedit în nenumărate rânduri de mulţi fizicieni laureaţi ai Premiului Nobel (precum şi de alţi oameni de ştiinţă din întreaga lume), iar unul dintre aceştia este Niels Bohr, un fizician danez care a adus contribuţii semnificative la înţelegerea structurii atomice şi la teoria cuantică.
„Dacă mecanica cuantică nu te-a şocat profund, înseamnă că nu ai înţeles-o încă. Tot ce numim real este alcătuit din lucruri care nu pot fi considerate reale.” – Niels Bohr
La începutul secolului al 19-lea, fizicienii au început să exploreze relaţia dintre energie şi structura materiei. Pe parcursul acestor întreprinderi, convingerea unui univers newtonian material, care se află în centrul cunoaşterii ştiinţifice, a fost abandonată şi înlocuită cu înţelegerea că materia nu este altceva decât o iluzie. Oamenii de ştiinţă au început să admită că Universul este făcut în întregime din energie.
„În ciuda succesului empiric de neegalat al teoriei cuantice, simpla sugestie că poate fi efectiv o descriere reală a naturii este încă privită cu cinism, lipsă de înţelegere şi chiar mânie.” – T. Folger, „Quantum Shmantum”; Discover 22:37-43, 2001
Fizicienii de fizică cuantică au descoperit că atomii fizici sunt făcuţi din vortexuri de energie care se învârt şi vibrează în mod constant, fiecare dintre aceştia radiind propria semnătură energetică unică. De aceea, dacă vrem cu adevărat să ne observăm pe noi înşine şi să aflăm ce suntem, suntem fiinţe de energie şi vibraţie, radiind propria semnătură energetică unică – este un fapt pe care fizica cuantică l-a dovedit în mai multe rânduri.
Suntem mult mai mult decât ceea ce ne percepem pe noi înşine a fi şi a venit timpul să începem să ne privim în această lumină.
Cine a observat compoziţia unui atom la microscop a văzut un vortex mic, invizibil, ca o tornadă, cu un număr infinit de vortexuri mici de energie, denumiţi quarci şi fotoni. Aceştia alcătuiesc structura unui atom. Dacă măreşti şi mai mult compoziţia unui atom, nu vei mai vedea nimic, vei observa un gol fizic. Atomul nu are o structură fizică, noi nu avem o structură fizică, lucrurile fizice nu au, de fapt, niciun fel de structură fizică! Atomii sunt făcuţi din energie invizibilă, nu din materie tangibilă.
„Treci peste şi acceptă această concluzie de necontestat. Universul este imaterial – mental şi spiritual.”– Richard Conn Henry, profesor de fizică şi astronomie la Universitatea Johns Hopkins (citat extras din articolul „Universul mental”, apărut în anul 2005 în prestigioasa revistă Nature).
Este o adevărată dilemă, nu? Experienţa ne spune că realitatea noastră este alcătuită din lucruri materiale fizice, şi că este o lume obiectivă independentă. Descoperirea că universul nu este o adunare de părţi fizice, aşa cum sugerează fizica newtoniană, ci provine dintr-o combinaţie holistică de unde energetice imateriale, îşi are originea în lucrările lui Albert Einstein, Max Planck şi Werner Heisenberg, printre alţii.
Rolul conştiinţei în mecanica cuantică
Ce înseamnă că realitatea noastră materială nu este una fizică? Ar putea însemna mai multe lucruri şi concepte, iar unul dintre acestea este că oamenii de ştiinţă nu o pot explora dacă nu reuşesc să depăşească limitele singurei lumi a existenţei pe care o percepem, lumea pe care o vedem. O afirmaţie atribuită lui Nikola Tesla spune: „În ziua în care ştiinţa va începe să studieze fenomenele ne-fizice, va face într-un deceniu mai multe progrese decât a făcut în toate secolele din trecut ale existenţei sale.”
Din fericire, mulţi oameni de ştiinţă au făcut deja pasul şi au pus sub semnul întrebării sensul şi implicaţiile a ceea ce s-a descoperit cu ajutorul fizicii cuantice. Una dintre aceste potenţiale descoperiri este că „observatorul este cel care creează realitatea”.
O concluzie fundamentală a noii fizici recunoaşte că observatorul creează realitatea. Ca observatori, suntem implicaţi personal în crearea propriei noastre realităţi.
Fizicienii sunt obligaţi să recunoască faptul că universul este o construcţie „mentală”.
Fizicianul pionier Sir James Jeans a scris: „Curentul cunoaşterii se îndreaptă către o realitate non-mecanică; universul începe să arate mai mult ca un gând măreţ decât ca o maşinărie imensă. Mintea nu mai pare să fie un intrus întâmplător în domeniul materiei, ci mai degrabă o putem clasifica drept creatorul şi guvernatorul domeniului materialˮ – R. C. Henry, „The Mental Universe”; Nature 436:29, 2005
Un exemplu foarte bun care ilustrează rolul conştiinţei în lumea fizică materială (despre care ştim că nu este chiar atât de fizică) este experimentul dublei fante. Acest experiment a fost folosit în multiple rânduri pentru a explora rolul conştiinţei în modelarea naturii realităţii fizice.
S-a folosit sistemul optic al celor două fante pentru a testa rolul potenţial al conştiinţei în colapsul funcţiei de undă. S-a prezis că proporţia dintre tiparul de interferenţă al puterii fantei duble faţă de puterea spectrului fantei unice se reduce când atenţia este concentrată către fanta dublă, în comparaţie cu îndepărtarea atenţiei de ea. Studiul a descoperit că factorii asociaţi cu conştiinţa, cum ar fi meditaţia, experienţa, markerii electrocorticali ai atenţiei concentrate şi factorii psihologici precum deschiderea şi absorbţia s-au corelat semnificativ în moduri prevăzute cu perturbările din tiparul de interferenţă al fantei duble.
De ce este atât de important?
Semnificaţia acestei informaţii pentru noi este egală cu o trezire şi cu înţelegerea faptului că suntem cu toţii energie, radiind o semnătură energetică unică. Sentimentele, gândurile şi emoţiile joacă toate un rol vital, iar fizica cuantică ne ajută să înţelegem semnificaţia felului în care ne simţim. Dacă suntem cu toţii într-o stare paşnică în interior, aceasta cu siguranţă va avea impact asupra lumii exterioare şi va influenţa şi modul în care se simt alţii.
„Dacă vrei să cunoşti secretele universului, gândeşte în termeni de energie, frecvenţă şi vibraţie.” – Nikola Tesla
Studiile au arătat că emoţiile benefice şi o atitudine paşnică pot duce la o experienţă foarte diferită pentru persoana care emite aceste emoţii, precum şi pentru cei din jur. La nivelul nostru subatomic, frecvenţa vibraţională modifică manifestarea realităţii fizice? Şi dacă da, în ce fel? Ştim că atunci când un atom îşi schimbă starea, absoarbe sau emite frecvenţe electromagnetice, responsabile de modificarea stării sale. Stările emoţionale diferite, percepţia şi sentimentele au şi ele, ca rezultat, diferite frecvenţe electromagnetice? Da! Acest aspect a fost dovedit.
„Spaţiul este o invenţie care ne dă iluzia că există obiecte separate.” – Dr. Quantum
yogaesoteric
26 mai 2019
26 mai 2019
eu sunt lichid
RăspundețiȘtergere