Sine al meu Superior, cu iubire îți cer ca începând din acest moment să mă îndrumi în tot ceea ce fac sau intenționez, pentru a cunoaște cele mai corecte soluții în problemele cu care mă voi confrunta în viitor. Îți cer aceasta pentru binele meu cel mai înalt, pentru evoluția ființei mele în Lumină și în afara oricărei interferențe malefice. Vreau să îmi ridic frecvența de vibrației la nivelul cel mai potrivit pentru evoluția spirituală a ființei mele în Lumină. Așa să fie!” (în sprijinul celor interesați)

Totalul afișărilor de pagină

luni, 21 ianuarie 2019

Analiză a fenomenului OZN


Suntem o rezervație a extratereștrilor ?
Fotografia postată de Mihai Stefan.
Intre 12 si 17 iunie 1992, la Massachusetts Institute of Technology (M.I.T.), una dintre cele mai faimoase universitati politehnice din lume, a fost organizata Conferinta pentru studiul rapirilor efectuate de OZN-uri. Cei doi copresedinti ai conferintei au fost profesorul David E.Pritchard, Ph.D. (51 ani), specialist in fizica atomica si moleculara, laureat al unor prestigioase premii internationale, fizician care lucreaza la M.I.T. din 1968, si profesorul John E. Mack, M.D. (63 ani), profesor de psihiatrie timp de douazeci de ani la nu mai putin faimoasa Harvard Medical School din Cambridge si fost director al sectiei de psihiatrie din spitalul acestei universitati. La aceasta conferinta a participat si David Jacobs, Ph.D., profesor la Universitatea Temple, Thomas Bullard Ph.D., Budd Hopkins, Jenny Randles, John S.Carpenter, ca si alti investigatori de prestigiu ai fenomenului OZN..!
Cercetatorii participanti aveau la activ in total circa 2000 de cazuri, examinate cu rigoare. In rapoartele anexate, victimele afirmau ca au fost rapite de OZN-uri, au fost apoi examinate, de cele mai multe ori de niste creaturi cenusii, inalte de 1‑1,3 metri, cu membre subtiri, insusiri telepatice, cu cranii enorme si ochi negri, hipnotici, imensi. Destul de des se semnaleaza totusi si vizitatori inalti, cu plete blonde sau albe, cu robe albe, lungi si stralucitoare. Ei apar cate doi, trei sau patru, incadrandu-l pe cel rapit. Foarte des se raporteaza si alte elemente bizare, cum ar fi: o raza de lumina care coboara din misterioasa nava si ridica in aer pe cel rapit, examinari medicale, mesaje apocaliptice sau ordinul ca victima rapirii sa uite totul.
Participantii au fost de acord ca extraordinarul mister al fenomenului se gaseste in marea similitudine a istorisirilor celor rapiti. Din peste 40 de elemente semnificative comune tuturor rapirilor, o buna parte se regaseste, sistematic, la fiecare victima. Remarcabila este si consistenta detaliilor din relatari. Aceste persoane, fiecare cu o buna reputatie in comunitatea in care traia, nu se cunosteau intre ele, aparent nu au fost contaminate anterior cu istorii despre OZN‑uri si s‑au decis, de regula ezitant si timid, sa-si expuna incredibilele lor istorii. Cei in cauza aveau o buna reputatie si erau apreciati in mediul in care traiau si lucrau. Ei au fost supusi, in cea mai mare parte, unor teste psihiatrice si psihologice, au fost examinati cu detectorul de minciuni si diverse teste, fara a putea fi dovediti ca mincinosi sau bolnavi.
Multi dintre cei rapiti au afirmat ca-si amintesc ca, pe parcursul rapirii, li s-au introdus in corp sau li s-au extras, implanturi – dispozitive minuscule, menite probabil sa marcheze, sa urmareasca ori sa controleze pe cel in cauza. Cele mai multe s-ar introduce, prin nara, intr-un sinus, in preajma creierului si s-ar extrage de acolo dupa un timp. Dupa rapirile in care se fac astfel de manevre, victima prezinta o hemoragie nazala aparent inexplicabila. Se stie ca noi insine procedam astfel cu animalele, inclusiv cu cele salbatice. La ora actuala, pe glob exista peste trei milioane de animale carora oamenii le-au implantat sau atasat transpondere – dispozitive de dimensiunile unui bob de orez, care transmit, prin radio, un cod propriu al individului, catre centre de urmarire. Se pare ca astfel de implanturi se folosesc si la unii soldati, in zone de risc, si s-a propus folosirea lor si la marcarea criminalilor. Printre cei care au efectuat interventii pentru extragerea unor presupuse implanturi, mentionam pe Dr. Roger Leir, chirurg din Ventura (California), care a extras, pana in februarie 2000, noua astfel de obiecte, ca si altele dupa aceasta data.
Hibridari intre oameni si extraterestrii? Omenirea actuala inlocuita treptat?
S-a apreciat ca in circa 5% dintre rapiri au avut loc contacte sexuale cu entitatile nepamantene, iar in circa 50% dintre cazuri ar avea loc manipulari de natura reproductiva, vizand crearea de hibrizi – fiinte purtand caracteristici atat ale pamantenilor cat si ale vizitatorilor din necunoscut. Inca de la inceputul anilor optzeci a devenit clar ca, aparent, rapirile nu se fac la intamplare ci urmarind anumiti indivizi, selectati dupa criterii stiute doar de vizitatori. Acestia sunt rapiti, fara sa-si dea seama, de zeci sau chiar de sute de ori. De multe ori rapirile continua „in familie”. Daca o persoana a fost rapita sunt sanse mari sa-i fie rapiti copiii, nepotii s.a.m.d. ca si cand cineva ar efectua o cercetare generatie dupa generatie.
Mai multe lucrari ale lui Budd Hopkins, David Jacobs, Raymond Fowler si altii, au sugerat – pe baza a nenumarate marturii – ca secventa operatiilor ar fi urmatoarea: Intr-o prima faza, se recolteaza, cu ocazia unor rapiri, ovule de la femei si sperma de la barbati. Dupa o fecundare in vitro, se realizeaza modificari ale informatiei genetice, utilizand poate si material genetic nepamantean; apoi celula fecundata se introduce, cu prilejul unei alte rapiri, in uterul unei femei, care va constata ca este insarcinata, uneori fara sa inteleaga cum. Dupa cel mult trei luni, sarcina va fi pierduta, la fel de misterios. De fapt a avut loc o noua rapire in care fatul a fost avortat si introdus de rapitori intr-un uter artificial, un soi de „borcan” transparent, unde va sta, scufundat intr-un lichid, legat prin tot felul de tuburi de aparate de intretinut viata, pana va fi capabil „sa se nasca”. Multe persoane rapite spun ca au vazut „la bordul navelor” zeci sau sute de conteinere stravezii in care pluteau astfel de fetusi. Unora li s-a explicat ca hibrizii vor deveni fiinte cu capul prea mare pentru a se putea naste pe cale naturala. Faza urmatoare este nu mai putin bizara si se numeste „prezentarea”. Aceeasi femeie, de la care s-a recoltat ovulul si care a fost si purtatoarea sarcinii pierdute, este rapita din nou, dupa mai multi ani, si este confruntata cu niste fiinte hibride micute si extraordinar de plapande. Femeii i se spune ca acestia sunt copiii ei, pe care trebuie sa-i imbratiseze, pentru a le transmite afectiune si o energie specifica iubirii materne, afectiune pe care nepamantenii nu au cum s-o suplineasca. Totusi, copiii nu pot pleca cu ea, deoarece nu ar putea supravietui pe Pamant.
Ceea ce surprinde in rapoartele aferente este numarul mare de cazuri, de persoane care povestesc aceleasi etape de mai sus, cu aceleasi detalii sau cu mici variatii. De pilda, unele mame au fost incapabile sa imbratiseze micutii, datorita stranietatii lor.
Dupa un numar de astfel de rapoarte a aparut ipoteza ca toate aceste manevre indica faptul ca o inteligenta nepamanteana efectueaza asupra pamantenilor un experiment genetic de proportii inca nebanuite. David Jacobs, profesor la Universitatea Temple, crede ca, dupa un numar de hibridari, se vor obtine specimene care ar avea o infatisare perfect omeneasca. Acestia ar urma sa fie adusi pe Pamant si amestecati printre oameni, pentru a ne controla… Deci rapirile, in general, ar viza inlocuirea speciei umane actuale cu o specie docila, care in viitor sa fie supusa pe deplin unei puteri agresive nepamantene.
Unii incearca sa nuanteze, spunand ca rapitorii ar fi declarat ca de fapt ingineria genetica vizeaza reabilitatea speciei lor, care, din motive necunoscute, nu mai poate avea urmasi, decat cu aport de material genetic uman.
Altii, intre care Leo Sprinkle, sunt convinsi ca dimpotriva – aceste fenomene fac parte dintr-un plan a carui finalitate este transformarea pamantenilor in cetateni ai Cosmosului, plan pus in practica de fiinte in esenta binevoitoare. Experimentele genetice ar viza imbunatatirea calitativa a raselor omenesti, de-a lungul mai multor generatii, folosind succesiv parinti, copii, nepoti s.a.m.d., in vederea generalizarii, in cele din urma, a unui tip uman compatibil cu misiunea integrarii noastre viitoare intr-o fraternitate cosmica.
Ipoteza Zoo.
Prima ipoteza privind finalitatea rapirilor presupunea, inca pe la sfarsitul anilor saptezeci, ca Pamantul, intreaga biosfera, dar si oamenii, suntem de fapt o rezervatie naturala a extraterestrilor. Aceasta ipoteza, a “gradinii zoologice”, prescurtat „ipoteza zoo”, spune ca Pamantul e o insula a Universului pe care viata, dar si civilizatia umana, sunt lasate sa se desfasoare dupa legile lor, sub interdictia oricarui amestec. Ceea ce nu exclude desigur, ca in orice rezervatie, experimente punctuale. “Unii cercetatori sunt convinsi ca umanitatea este o proprietate – ca noi apartinem de ceva care… ne testeaza ca pe niste animale de laborator, comunicand cu noi si controlandu-ne… Recoltarea de material genetic din lumea pamanteana, atat de la oameni cat si de la animale… [dateaza] de la originile omului” scria in acest sens cercetatoarea americana Linda Moulton Howe, devenita celebra mai ales prin investigrea cazurilor de mutilari misterioase de animale. Atat rapirile cat si mutilarile ar putea fi astfel de „experimente” limitate, permise in „rezervatie”.
O persoana rapita afirma ca vizitatorii i-ar fi spus ca ei au ales un numar de indivizi drept cobai; vietile lor sunt urmarite in detaliu, asupra lor se fac anumite experimente, uneori cu rezultate neplacute imprevizibile.
Acceptand ipoteza “zoo”, faptul ca Pamantul este o rezervatie si un imens laborator, stapanit de inteligente superioare, ne putem intreba daca nu este, in principiu, posibil ca sa existe – undeva in preajma – si alte locuri sau alte “rezervatii”, poate pe alte planete, poate intr-o alta dimensiune, poate intr-o alta stare de agregare a materiei etc., locuri in care sa fie transferati permanent oameni, sau alte vietati. Poate aici au fost salvate specii de mult disparute de pe Pamant, poate de aici vin acele aparitii stranii cum este in America de Sud chupacabras, in Himalaia si Pamir yeti (“Omul zapezii”) sau in America de Nord sasquatch ori bigfoot (“Picior Mare”) etc. Aparitiile acestora au fost adesea insotite de OZN-uri aterizate. Poate in astfel de locuri sunt “cultivate” si „rase pure”, inca tinand de specia umana, cum ar fi omuletii cenusii sau uriasii blonzi. Stim ca si plantele de cultura “pure” au nevoie din cand in cand de un aport de gene din specia “salbatica” din care provin. Cumva, la fel, si aceste specii umane perfecte au nevoie uneori de un aport de material genetic pamantean?
Rapiri definitive?
Ipoteza ca exista undeva locuri in care sunt pastrate specimene omenesti pare sa fie sustinuta si de existenta unor „rapiri definitive”, fara intoarcere. Este una dintre acceptiunile propuse (dar nu si unanim acceptate) pentru termenul de intalniri de gradul V.
Mentionam aici un singur exemplu: In seara zilei de 4 iulie 1989 in Hidropark-ul din Kiev, aflat pe o insula a Niprului, pensionara Vera Prokofievna, o prietena a ei – Alexandra Stepanovna, inginera – ca si fiica de sase ani a acesteia, au intalnit pe o alee trei indivizi palizi, cu ochi mari stralucitori si plete lungi blonde, imbracati intr-un soi de camasi de noapte argintii, semanand unul cu altul de parca ar fi fost gemeni. La intrebarea femeilor daca sunt cumva straini, au raspuns, intr‑o ruseasca usor vetusta, ca sunt extraterestri, ca vin in fiecare zi sa ia oameni de pe Pamant, sa-i duca pe planeta lor, aflata intr-un loc care depaseste puterea de intelegere a martorelor, si ca acum ar dori sa le ia pe ele. Ca argument le-au aratat un “butoi” argintiu asezat in tufele de alaturi. Femeile ar fi vrut sa tipe, sa fuga, dar s-au simtit paralizate. In cele din urma au reusit sa spuna ca vor sa ramana pe Pamant, ca au familie, copii, obligatii. Cei trei s-au lasat induplecati usor, adaugand ca „vor lua atunci pe altii”. Au urcat in “butoi”, acesta a decolat, a devenit in cateva secunde o stea pe cer si a disparut.
Interesant ca, in aceeasi seara si o alta familie a raportat, in mod independent, ca a vazut, in acelasi Hidropark, niste aratari cu aceeasi infatisare. Istorii cu astfel de “tentative de rapire” nu sunt rare in zona fostei U.R.S.S.
Ne putem intreba daca in alte cazuri astfel de rapiri n-au avut chiar loc. Exista sugestii in acest sens legate de disparitiile din Triunghiul Bermudelor dar nu numai.
Frederick Valentich, pilota singur, in ziua de 21 octombrie 1978, un mic avion deasupra Marii Tasmaniei. La un moment dat Frederick a anuntat aeroportul de destinatie ca este urmarit de un obiect in forma de tigara de foi, fara aripi, cu patru lumini verzi foarte puternice. Dupa cateva manevre acesta s-a postat deasupra micutului avion. motorul caruia a inceput sa dea rateuri. Valentich si-a semnalat pozitia, a confirmat prezenta in continuare a obiectului, dupa care in microfon s-a auzit, timp de 17 secunde, un sunet metalic ascutit, urmat de tacere. Nu s-a gasit niciodata nici cea mai mica urma a avionului.
Trei veterani de razboi au declarat, la notarul public si sub prestare de juramant, ca in dimineata de 28 august 1915 se aflau pe frontul din peninsula Gallipoli, in dreptul Dardanelelor, unde sub ochii lor, sute de oameni din regimentul britanic Norfolk, au disparut pur si simplu. Un “nor” straniu s-a asezat pe sol in calea lor, oamenii au fost vazuti intrand in acest “nor”, care s-a ridicat apoi si a plecat agale, in urma lui neramanand pe sol nici o persoana. Dupa razboi, partea turca a declarat ca acei soldati nu fusesera nici ucisi nici luati prizonieri. Pur si simplu nimeni nu stia nimic despre ei. Mai tarziu s-a descoperit ca exact in aceeasi zi de 28 august 1915 si in acelasi loc, documente complet independente vorbeau despre doua avioane franceze care au fost vazute intrand intr-un nor din care nimeni nu le-a mai vazut iesind.!
Sa fim oare, intr-adevar, subiectele unui imens experiment? Suntem oare de folos cu ceva ipoteticilor extraterestri? Vor sa creeze ei, aici sau aiurea, rase de supraoameni? Folosesc oare fondul genetic uman pentru alte obiective, pe care nu le-am putea intelege? Si in cele din urma revine intrebarea – daca vizitatorii care vin la noi ar fi rase create din specia umana sau bioroboti antropomorfi, cine este acea alta inteligenta, care se afla in spatele lor??

https://www.facebook.com/groups/100605740525870/badge_member_list/?badge_type=ADMIN 

Un comentariu:

  1. Într-o interpretare geocentrică, da, poate exista și varianta potrivit căreia am fi un soi de rezervație pentru extratereștri. Însă dacă perspectiva e una ”de sus în jos”, adepții acestui set de teorii ar putea avea mari surprize, în sensul în care nu puțini au CONSIMȚIT să aibă parte de un anumit tip de tratament, poate dur, poate nedrept, însă tocmai spre a-și rectifica o anume karmă sau a-și însuși unele lecții, ca antrenament specific. Astfel, multe spirite de actuali extratereștri se află la ora actuală pe Terra, în trupuri biologice umane, după cum destui foști pământeni ocupă actualmente corpuri extraterestre, aflându-se, de pildă, chiar pe unele dintre navele ce patrulează în proximitatea și printre planetele Sistemului Solar, cu misiune precisă pe Terra. Și, pentru ca deruta ”conspiraționiștilor” să fie completă, sunt tot mai multe cazuri de mari spirite, având misiune clară aici, la final de ciclu cosmic, care au SIMULTAN materializate ”extensii de conștiință” cu corpuri umane, extraterestre și ca ”suflete libere”, acționând în caz de necesitate ca mesageri, susținători, protectori, trupe de asalt și/sau de gardare ori acoperire energetică în situații de urgență sau în diverse desanturi cu materializări (proiecții holo) de scurtă durată. Astfel, de ce oare unii dintre noi când vizualizăm diverse ființe de lumină angelice și/sau IT, avem senzația certă de familiaritate? Șansele sunt mari să ne întâlnim chiar cu NOI ÎNȘINE în diverse ipostaze - pentru transfer de informații, protecție, vindecare etc... De unde știm noi cu siguranță că unele dintre așa-zisele răpiri nu s-au petrecut tocmai în acest scop? Perspectiva materialistă asupra spiritualității poate fi una extrem de păguboasă!

    RăspundețiȘtergere