Totalul afișărilor de pagină

vineri, 9 februarie 2018

* Încă un răspuns la întrebările cititorilor.


De acord cu totul, in afara punctului 3b. Nu alungăm de lângă noi pe cei care ne iubesc și ne sprijină în momentele dificile ale vieții.
Cât privește tumbele, mi se pare ceva ciudat și ridicol să ceri așa ceva. Dar asta este doar părerea mea
.

Răspuns:
C.M.
Constat că trebuie să nuanțez: ajutorul pe care-l primim sau îl acordăm unor ființe dragi „plecate dincolo” nu trebuie să fie din acela care se „lipește” de corpul energetic, al nostru sau al lor. Este ca și în viața materială, fizică: nu trebuie să „sufocăm” cu iubirea și atenția noastră pe nimeni și nici să ne lăsăm sufocați de alții. Cred că vă este cunoscută, sau ați auzit de acest fel de atitudine. Iubirea care se revarsă asupra cuiva nu trebuie să vină ca un potop, ca o avalanșă. Tot ce este prea mult este dăunător. Fiecare, sau majoritatea dintre noi, s-a întâlnit în viață cu asemenea manifestări, supărătoare. Sunt prietenii, căsnicii care se destramă din cauza acestei atitudini necontrolate și nesăbuite. Acum (și eu m-am lămurit abia recent) aflăm că neplăcerea pe care ne-o provoacă asemenea „lipitori iubitoare”, sau pe care o provocăm noi altora, are și o explicație ezoterică: efectiv energia acestei iubiri (până la urmă, egoiste) se condensează și se depune undeva în corpul eteric provocând disfuncții și îmbolnăviri la nivel fizic, mental, psihic. Aceste situații apar mai ales atunci când cineva drag își părăsește corpul fizic (moare). Cel mai adesea, cel plecat rămâne sechestrat de iubirea și atașamentul celor rămași în viață.
Descumpănit și înfricoșat, acel suflet /spirit acceptă să se cuibărească cât mai aproape, dacă se poate, si…se poate, chiar în corpul fizic sau eteric al celor care-l regretă profound. Pentu el, acest refugiu îi apare ca o protecție, un loc sigur, mai ales că, atunci câd rămâne doar un corp eteric, este mai mult sau mai puțin dezorientat. (în special pentru ființele care nu au ajuns să aibă o cunoaștere asupra realităților universale, ezoterice, spirituale). Această găzduire, aparent benefică se dovedește repede o capcană, o soluție proastă pentru că: 
-) în loc să-și urmeze calea ascensională, evolutivă, spiritul rămâne captiv în corpul celui care-l iubește cu ardoare (ori în proximitate), și nu poate renunța la el. [Aici am un exemplu trist, în cazul lui Iurie Darie care a murit de ani buni dar pe care iubirea exacerbată (eu aș spune, egoistă) a soției sale îl ține sechestrat. Cred că ați văzut cât de distrusă este această femeie care încă suferă și plânge după „copilul”ei iubit (așa cum se exprimă)] 
 -) Așa cum am spus, viața supraviețuitorului rămas în corp fizic devine un calvar căci ființa suferă, nu se poate împăca cu acea „pierdere”. Energia suferinței și a iubirii egoiste, se cristalizează, se pietrifică în corpul suferindului neîmpăcat, provocându-i diverse afecțiuni. Este un cerc vicios alimentat permanent, din care se poate ieși doar prin voință și prin consiliere psihiatrică ori (după caz) psihologică. 
-) Este ușor de imaginat ce se întâmplă cu cele două ființe, unul doar spirit, celălalt și în corp fizic, atunci când sunt atacate de entități întunecate.
În majoritatea cazurilor, aceste suflete se „vând” pe promisiuni deșarte, în final acceptând să fie „ajutate” de aceste entități malefice, care pun stăpânire pe ele. Nimic nu le mai împiedică acum pe aceste entități să pună implanturi și energii de joasă vibrație în aceste corpuri, cu scopul de a le extrage energia cu care se hrănesc. Ființa devine din ce în ce mai epuizată, mai bolnavă, mai nedoritoare de viață căci ea este permanent stoarsă de energii prin acele implanturi. Cu cât suferința e mai mare, cu atât cantitatea de energie negativă, la dispoziția întunecaților, crește.

Deci, ce trebuie făcut, cum ar trebui să ne comportăm în cazul în care cineva drag „pleacă” dintre noi? 
1.- să ne gândim cu drag la el;
2.- mai ales în primele 40 de zile de la moartea corpului fizic, să-l însoțim cu gândul în planurile superioare, acolo unde găsește Lumină divină și iubire.
3.- să-i trimitem Lumină (prin meditații și aprinderea de luminări, cărora să le facem consacrarea); 
4.- să-i amintim (în visele pe care le avem sau în meditații) că moartea este doar o poartă prin care sufletul/spiritul trece în alte planuri, pentru a-și continua existența, cu scopul de a evolua. 
 5.- să-l convingem, atunci când ne apare în vise sau când ne gândim la el, că are încă liber arbitru și poate să decidă asupra existențelor lui viitoare, sfaturile entităților care-l contactează putând fi acceptate sau respinse.
6.- dacă avem posibilitatea, să cerem pentru el sesiuni de hipnoză regresivă, pentru a-l găsi, a afla unde a ajuns, pentru a-i curăța corpul energetic și pentru a-i ridica frecvența de vibrație.

În ceea ce privește tumbele, explicația și justificarea constă tocmai în ridicolul situație, care va jigni și enerva entitatea întunecată: Cum adică, lui, care la el acasă este „cineva”, și care are atâta putere (dovedită prin supunerea și exploatarea multor suflete umane), să i se ceară să facă lucruri caraghioase, de circ, prostești și lipsite de demnitate? Asta e o adevărată obrăznicie, o ofensă pe care nu are de gând s-o lase nepedepsită !
 După asta i se dovedește că, de fapt, nu este așa, nu el deține controlul și că, oricât de înjositor ar fi pentru demnitatea lui, trebuie să execute comanda care i s-a dat, căci se află în spațiul energetic al acelei ființe și nu are cum încălca legile Creatorului, fără a atrage asupra sa grave consecințe. 
Asta îl va trezi pe intrus, care va înțelege că nu este de glumă și că trebuie să se supună și să execute ceea ce i se cere. Sper că ați înțeles rostul acestei „copilării” !

 Pentru că tot vorbim despre această procedură, vreau să asigur cititorii că reușita este garantată, eficiența este sigură, cu condiția SĂ CREZI ÎN EA. Dacă de la primele încercări, n-aveți rezultate, nu vă descurajați și repetați. Eu am repetat asta în fiecare seară, până mi-am convins mintea că nu este o „aiureală”.
Sigur că nu renunț la ideea de a face acea regresie hipnotică la Dragoș (ori la Calogero Grifasi sau Lucio Carsi) dar, se pare, până atunci, trebuie să mai ...stau la coadă.
 Să aveți gândul cel bun.
C.M.


3 comentarii:

  1. Domnule C.M,daca faceti acea sedinta poate ne povestiti si noua cum v-ati simtit in timpul hipnozei.Sunt tare curioasa sa aflu.Mi-ar placea si mie sa intru in hinoza regresiva dar momentan nu se poate.

    RăspundețiȘtergere
  2. Aș vrea eu dar, se pare că va trebui ca altcineva să intre în hipnoză pentru mine. Asta deoarece nu cred că am trecut testul de intrare în (auto)hipnoză (cel oferit ce Calogero Grifsi și pe care-l puteți accesa la https://www.youtube.com/watch?v=zzwQDLajjpU). Probabil voi rămâne un auditor a ceea ce acel mediu îmi va spune că vede în locul meu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Suntem inca,destui curiosi, referitor la astfel de lucruri pentru a afla si cate ceva din noi/despre noi din alte vremuri. Si eu sunt unul dintre cei multi doritori,desigur caci nici putini nu cred ca vor putea fi. Ar fi poate un sambure de speranta spre a afla ceva,ce inca nu avem cum percepe si care pare a se tot indeparta de noi. Chiar daca nu sunt mult mai multe detalii,despre toate specificitatile ,spre a efectua testul ,cu ceva rabdare/intuitie vom fi sper edificati spre a incerca asa ceva.Sper ca voi patrunde cumva amanuntele efectuarii acestui test cu acuratetea suficienta,sau daca nu sa pot avea acces in celalalt mod,prin operatoare.

    RăspundețiȘtergere