Prin profunda mea prezență EU SUNT, invoc acum Flacara Violet. Eu cer ca FV să curgă acum prin chakra coroanei mele spre inima mea și să se răspândească în fiecare celulă și particulă a corpului meu fizic, mental, emoțional și spiritual. Cer ca toate gândurile, vorbele și faptele mele întunecate să fie transmutate în lumină, indiferent când le-am creat. Așa să fie!” (în sprijinul celor interesați)

Totalul afișărilor de pagină

marți, 27 februarie 2018

Ceremonia de anul acesta de deschidere a jocurilor olimpice de iarnă de la PyeongChang, Coreea de Sud, reiterează un ritual masonic de magie neagră...


... pe care cei naivi și ignoranți s-au obișnuit deja să îl vadă odată la fiecare patru ani



Jocurile olimpice de anul acesta, ce au loc în perioada 9 februarie – 25 februarie 2018 în PyeongChang, Coreea de Sud, au debutat cu o imensă ceremonie satanică ce se integrează în mod viclean în agenda Noii Ordini Mondiale. Ca și în alți ani, flacăra olimpică (despre care este necesar să știm că așa-zișii „iluminați” o folosesc ca fiind un simbol direct al lui Lucifer, pe care ei îl numesc „purtătorul de lumină”) a aprins – nici mai mult, nici mai puțin decât – focul dintr-un cazan! Pe lângă faptul că acest cazan nu poate evoca altceva decât ritualurile sinistre de vrăjitorie, forma pe care amăgitorii „arhitecți” i-au dat-o anul acesta îl înrudește cu un alt simbol favorit al lor: ochiul lui Lucifer. Până și stâlpii care îl susțin evocă în mod frapant dispunerea mușchilor oculari.



Iar pentru a ajunge la acel cazan, doi atleți poartă flacăra olimpică pe treptele „iluminate”, cărora bineînțeles că nu le lipsește întunericul, amintind chiar de modelul în alb și negru al marmurei pe care o vedem până la saturație în filmele de la Hollywood. După cum știm, așa-zisa „iluminare” a păpușarilor satanici ai Umbrei are treptele și rangurile ei. Nu ar fi de mirare ca numărul de trepte ale acestei scări să fie chiar 33!


În centrul spectacolului se află simbolul păsării Phoenix, căci elita satanică a lumii încă mai speră – în zadar – că va reuși să se ridice din cenușă precum mitica pasăre, atunci când va veni și pentru ei Antichristul. De altfel, Phoenixul este un alt simbol pe care aceștia îl folosesc în numeroase locuri din lume. Aceeași formă (a unui imens Phoenix alb) o are stația terminală de transport de la World Trade Center (neîntâmplător numită chiar „Oculus” – ochi) ce a fost reconstruită de aceiași „zidari” care au dărâmat acționând în mod satanic, criminal – din umbră – asupra turnurilor gemene, cu prețul a peste 3000 de vieți omenești!


Așa-zisa ceremonie olimpică – în fapt, un ritual satanic de proporții uriașe, având în vedere numărul imens de ființe umane care iau parte în direct la acest eveniment internațional – abundă de simboluri și conotații masonice: hainele și decorurile în alb și negru, simbol al dualității pe care ei o susțin pentru a-și infiltra insidios otrava în lume; steaua lui Ishtar, care apare și pe capul Statuii Libertății și care o evocă pe zeița despre care se spune că ar fi fost venerată de anumiți practicanți ai unui cult păgân care ar fi coborât în interiorul Pământului și din rândurile cărora s-ar fi ridicat așa-zișii „iluminați”; copiii din cadrul spectacolului, care utilizează magia pentru a iniția un anumit proces de divinație tehnologică actuală, ceea ce face ca tehnologia actuală și magia să ajungă să se confunde în subconștientul publicului, care nu mai este capabil să recunoască semnele în mod vădit vrăjitorești ce îi sunt aruncate cu cinism în față; ființele robotice umanoide care apar în anumite scene și care servesc promovării unui nou curent satanic pe care așa-zișii „iluminați” l-au lansat și care poartă numele aberant de transhumanism, prin care alienarea evidentă a ființei umane de propriul ei suflet este mascată sub mirajul sintagmei demente de conștiință digitală; oglinzile care sunt rotite pe scenă la un moment dat și despre care se știe că sunt folosite în cadrul ritualurilor de magie neagră pentru a invoca spiritele diavolești; cercul vrăjitoresc de foc; luminile din public – un simbol evident al Noii Ordini Mondiale, ce este întruchipată ca un întuneric (abisal) în care strălucesc o mie de puncte de lumină. Este atins aici și un alt element esențial, și anume așa-zisa unitate = uniformitate grețoasă pe care agenda mondializării o invocă drept ideal.

Acum, păcăleala sinistră a păpușarilor satanici ce acționează din umbră a fost „perfect” concertată! Emoția bizară a milioane de spectatori a fost investită în mod pervers într-o caricatură a fraternității: dușmanii de moarte, Coreea de Sud și Coreea de Nord, au intrat în cadrul jocurilor olimpice sub același steag! În fond de ce nu, dacă ei consideră că într-o bună zi, nu vor mai exista atât de multe steaguri, atât de multe limbi, de ce nu ne-am uni cu toții sub un singur Guvern satanic mondial? Această idee ciudată transpare în mod insidios din întreaga ceremonie (a se citi vrăjitorie). Eforturile ce se vor supra-umane și emoțiile a mii de sportivi (dintre care majoritatea și-au sacrificat copilăria și/sau tinerețea și vitalitatea pentru un așa-zis ideal) au fost folosite la fel de abil și cinic pentru a crea un circ modern cu ajutorul căruia mulțimile de naivi letargici îmbătați cu internet și pornografie sunt ținute în adormire!

Chiar și demnitatea și sublimul momentului decernării medaliilor sunt ușor-ușor pervertite. Începând cu olimpiada de vară din 2016, ce a avut loc la Rio de Janeiro, Comitetul Olimpic Internațional a hotărât în mod straniu că faptul de a le oferi flori sportivilor pe podium este „neviabil”, optând în schimb pentru o mascotă sau pentru un mic trofeu. Iar în cadrul olimpiadei de iarnă de la Pyeongchang, s-a trecut la pasul următor, ceremonia de decernare a medaliilor a fost amânată pe seara fiind separată astfel de momentul propriu-zis al urcării pe podium al campionilor în finalul competiției. În schimb, imediat după finalizarea unei competiții sportive, campionii urcă pe podium pentru a primi niște veritabili pockemoni de pluș, ce sunt mascați cu grijă sub denumirea de „mascotă olimpică”. Și ce prilej mai abil pentru a perverti la maxim o tradiție decât aceea de a organiza jocurile olimpice într-o țară „exotică” precum Coreea de Sud, în a cărei mitologie se regăsește un animal păzitor care este tigrul alb. Și astfel se ajunge la situația penibilă în care campionii își ascultă imnul național pe podium ținând în mână o jucărie de pluș! (Întrebându-se probabil și ei cum ar fi necesar să reacționeze în fața unui artificial animăluț din pluș care pentru majoritatea dintre ei nu are nicio semnificație deosebită și nicio valoare emoțională…)


Bineînțeles, ne referim aici la sportivii care încă mai au o conștiință morală, care nu se dopează pentru a obține rezultate, care nu își vând sufletul pentru o medalie și care încă mai întrupează idealul grecesc al armoniei trupești. Mai ales că actualmente există atât de multe sporturi ce frizează imensa, acaparatoarea prostie și ridicolul sau în care agresivitatea și pericolul sunt duse la extrem. Privim șocați câte un astfel de sport și ne întrebăm (cei care nu ne-am pierdut luciditatea și bunul-simț): ce este exemplar, estetic sau util în a lustrui cu un ridicol zel gheața în fața unui disc spre a-i facilita alunecarea către o țintă? Dar chiar și într-un sport cândva frumos și admirabil, cum este patinajul artistic, găsim homosexuali grețoși sau masoni fără perdea. Iată simbolul preferat al unui patinator israelian, pe care acesta îl realizează uneori chiar și în timp ce își așteaptă scorul pe tabela de marcaj, aflându-se în fața camerei de filmat și salutându-i eventual pe cei de acasă prin intermediul televiziunii:

Sperăm (iar vremurile revoluționare pe care le trăim ne arată că aceste speranțe sunt îndreptățite) că în viitorul apropiat jocurile olimpice vor cuprinde discipline elevate și exemplare, cum ar fi anumite arte marțiale, unele forme de gimnastică psiho-somatică sau anumite probe ale rezistenței eroice la frig și ale trezirii armonioase și intense a focului interior. Atunci, olimpiadele vor deveni veritabile sărbători ce vor prezenta inclusiv o orientare spirituală, iar emoțiile și sentimentele înălțătoare pe care starea de victorie le trezește în mod spontan în ființele umane (atât în spectatori, cât și în participanți și în organizatori) vor fi canalizate către anumite idealuri dumnezeiești.
yogaesoteric
26 februarie 2018

Un comentariu: