Pentru a ajuta procesul ascensionării, propum cititorilor ca în fiecare DUMINICĂ, ora 22,30, timp de 10 minute, să facem următoarea invocație: Cu credință, umilință și iubire, cer Matricei-Dumnezeu să retragă de pe Pământ toate ființele care, prin alegerile, acțiunile și gândurile lor, se opun ASCENSIUNII planetei și umanității în dimensiuni superioare. Eu sunt pregătit(ă) și vreau să ascensionez. Eu sunt sănătos(-oasă) și plin(ă) de iubire ; eu sunt nemuritor (-are). Amin.


Totalul afișărilor de pagină

luni, 5 octombrie 2015

Rebeliunea lui Lucifer şi manifestul libertăţii.

“The Urantia Book” sau “Cartea Urantiei”

(nota blogger: cele de mai jos reprezintă un comentariu apărut pe 4 feb.2012, în care se face prezentarea CĂRȚII URANTIA, cu o detaliere asupra rebeliunii lui Lucifer, variantă mult diferită de ceea ce se cunoștea până acum de către religii. 
CARTEA URANTIA a început să fie postată capitol cu capitol pe blogul eternulacum.blogspot.ro).
-----------------------------------------------------------------------------------------
 (“The Urantia Book”) este o carte filozofică şi spirituală, în care se discută despre Dumnezeu, Iisus Hristos, ştiinţă, cosmologie, religie, istorie şi destin. Ea a apărut undeva între 1924 şi 1955 în Illinois (Chicago), dar autorii ei rămân necunoscuţi. “Urantia” este numele planetei Pământ, iar scopul acestei cărţi (conform autorilor ei) este acela de a prezenta “concepte şi adevăruri supreme, într-un efort de a mări conştiinţa cosmică şi percepţia spirituală”.
Structura “Cărţii Urantia”
Cartea Urantiei este împărţită în 5 capitole mari:
1) Cuvântul înainte – constituie un ghid pentru terminologia dezvoltată detaliat în Partea I, oferind explicaţii pentru cuvinte şi fraze care “desemnează Divinitatea” şi pentru anumite concepte asociate lucrurilor şi valorilor realităţii universale.
2) Partea I constă din 31 de lucrări, în care sunt prezentate ceea ce sunt considerate a fi cele mai înalte nivele ale Creaţiei, începând cu eternul şi infinitul “Tată Universal”, Trinitatea asociată şi “Insula Paradisului”.
3) Partea II este compusă din 25 de lucrări referitoare la originea, administrarea şi personalităţile “universurilor locale”, în special în universul local al “Nebadonului”, din care face parte şi Urantia. Aici sunt prezentate poveştile locuitorilor din universurile locale, precum şi schema ascensiunii spirituale a diferitelor fiinţe, inclusiv a oamenilor.
4) Partea a III include 48 de lucrări care compilează o istorie amplă a Pământului, prezentând explicaţii pentru originea, scopul, evoluţia şi destinul lumii noastre şi a locuitorilor săi.
5) Partea a IV – are 77 lucrări şi povesteşte “Viaţa şi învăţăturile lui Iisus”. În ea este povestită copilăria, adolescenţa, viaţa de familie, propăvăduirea Mântuitorului, precum şi evenimentele care au dus la crucificarea, moartea, şi învierea Sa.
Conceptele şi cosmogonia din Cartea Urantiei
Cartea Urantiei împrumută foarte mult din conceptele creştinismului. Astfel, Dumnezeu este văzut ca fiind Creatorul omniescent, omniprezent, omnipotent, infinit şi etern. Dumnezeu este conceput, la fel ca în creştinism, ca o Trinitate unificatoare, formată din “Tatăl Universal”, “Fiul Etern” şi “Spiritul Infinit”.
Este foarte interesantă prezentarea structurii Cosmosului conform Cărţii Urantia. Astfel, avem:
* Universul central etern, denumit “Sistemul Paradis Havona”, cu “Insula Paradisului” în mijlocul ei, înconjurat de 21 de lumi enorme, intitulate “Sferele sacre ale Paradisului” şi încă 1 miliard de lumi perfecte, intitulate “Havona”.
* Corpuri cereşti cu “gravitate întunecată” ce înconjoară complet şi învăluie Havona, după care se regăseşte o zonă de mijloc relativ tăcută.
* 7 suprauniversuri, dincolo de această zonă de mijloc, care se rotesc invers acelor de ceasornic, în jurul Universului central. În această zonă se găseşte inclusiv Pământul; zona are un diametru de 400.000-500.000 ani-lumină. Iată care sunt nivelurile de organizare:
– Lumi individuale locuite, cum ar fi Pământul;
– Sistemul local (1.000 de lumi locuite);
– Constelaţia (100 de sisteme locale);
– Universul local (100 constelaţii);
– Sectorul minor (100 universuri locale);
– Sectorul major (100 de sectoare de minore);
– Superuniversul (10 sectoare majore).

Dincolo de cele 7 superuniversuri, s-ar afla spaţii enorme nelocuite. 
Diferenţe între creştinism şi Cartea Urantiei
Totuşi, în Cartea Urantiei se găsesc concepte care sunt total incompatibile cu creştinismul. Dintre acestea, amintim:
* Crucificarea lui Iisus nu este considerată o ispăşire pentru păcatele omenirii. Crucificarea nu ar fi fost decât un rezultat al temerilor liderilor religioşi din acele timpuri, care considerau învăţăturile lui Hristos ca pe o ameninţare asupra poziţiilor lor de autoritate.
* Iisus este întruparea umană a lui “Mihail al Nebadonului”, unul din cei peste 700.000 de “fii creatori” (“fiii Paradisului lui Dumnezeu”). Astfel, Iisus nu este considerat ca a doua persoană a Sfintei Treimi, aşa cum este El conceput în creştinism.
* Iisus ar fi fost născut pe Pământ, prin mijloace naturale de concepţie, şi nu cu ajutorul Sfântului Duh.
* Iisus nu ar fi mers pe apă şi nici nu ar fi efectuat niciunul din miracolele atribuite în Biblie.
* Iisus ar fi avut 12 apostoli femei.
* Iisus s-ar fi întors în lume de mai multe ori, în contrast cu creştinismul tradiţional care spune că Iisus a fost numai o singură dată pe Pământ.
Aşadar, creştinismul nu vede în Cartea Urantiei decât o simplă creaţie eretică, ce nu are nimic de-a face cu valorile fundamentale ale creştinismului.
Lucifer în Cartea Urantiei
În acest articol, vom vorbi despre Lucifer şi rebeliunea luciferică, aşa cum apare în Cartea Urantiei. Viziunea acestei cărţi, în ceea ce-l priveşte pe Lucifer, este una cu totul originală. Aşadar, să citim din Cartea Urantiei:
Lucifer a fost strălucitul fiu Lanonandek al Nebadonului. El a fost în serviciul mai multor sisteme, a fost mare consilier al grupului său, şi s-a distins prin marea sa înţelepciune şi eficienţă. Lucifer era numărul 37 din ordinul său, distingându-se ca fiind unul dintre cele mai mari, capabile şi strălucitoare 100 personalităţi, din cele peste 700.000 de rangul său. De la un astfel de început magnific, prin rău şi greşeală, el a îmbrăţişat păcatul şi acum este indicat ca fiind unul dintre cei 3 de suverani de sistem din Nebadon care au cedat nevoii de sine şi s-au înconjurat de o libertate personală prefăcută – respingerea supunerii universale, desconsiderarea obligaţiilor fraterne şi orbirea faţă de relaţiile cosmice (53:0.1)
Precum se observă, Lucifer este considerat ca fiind unul din cei peste 700.000 de “fii creatori”, fiind pus pe picior de egalitate cu Iisus Hristos.
Cine sunt cei trei luciferi?
Citim mai departe:
În universul Nebadonului, domeniul lui Mihail Hristos, există 10.000 de sisteme de lumi locuite. În toată istoria de Fiilor lui Lanonandek, pe tot parcursul activităţii acestor 10.000 de sisteme, doar 3 suverani de sistem au sfidat guvernarea Fiului Creator (53:0.1)
Aşadar, se pare că Lucifer n-ar fi fost singurul înger care s-a revoltat…au mai fost încă doi îngeri asemănători lui. Oare cine au fost? În plus, Cartea Urantiei se pare că preia ideea unor secte creştine, ca Martorii lui Iehova, care îl consideră pe Iisus ca fiind egalul arhanghelului Mihail, de este numit “Mihail Hristos”.
De ce s-a revoltat Lucifer?
Trecem mai departe şi aflăm cauza rebeliunii lui Lucifer:
Lucifer şi primul său asistent, Satana, au domnit în Jerusem pentru mai mult de 500.000 de ani, până când, în inimile lor, a început să se macine revolta împotriva Tatălui Universal şi a Fiul Său, viceregele Mihail (53:2.1)
Din acest fragment, aflăm că Lucifer şi Satana nu ar reprezenta una şi aceeaşi fiinţă. Mai departe scrie:
Nu au existat condiţii deosebite sau speciale în sistemul Sataniei care să fi sugerat sau favorizat rebeliunea. Este convingerea noastră că ideea a luat naştere în mintea lui Lucifer şi că el s-a gândit la o asemenea revoltă, indiferent unde ar fi stat. Lucifer şi-a anuntat pentru prima dată planurile sale lui Satan, dar au fost necesare mai multe luni pentru a corupe mintea capabilă şi strălucitoare a asociatului său (53:2.2)
Aşadar, ni se spune că Lucifer a fost capul răutăţilor şi nu Satana. Din următorul fragment aflăm că:
Nimeni nu i-a sugerat vreodată lui Lucifer rebeliunea. Ideea de auto-afirmare în opoziţie cu voinţa lui Mihail şi planurile Tatălui Universal, îşi au originea în mintea sa. Relaţiile sale cu Fiul Creator au fost întotdeauna apropiate şi cordiale. În niciun moment, Lucifer nu şi-a exprimat nemulţumirea faţă de guvernarea Universului (53:2.3)
Totuşi, Lucifer, după o anumită perioadă de timp, începu să-şi manifeste insatisfacţia sa faţă de “guvernarea Universului”:
De-a lungul acestei perioade, Lucifer a devenit din ce în ce mai critic faţă de întregul plan de administrare a Universului, dar în acelaşi timp şi-a mărturisit loialitatea pentru conducătorii supremi. Primul său act de nesupunere s-a manifestat cu ocazia unei vizite al lui Gabriel la Jerusem, la doar câteva zile înainte de Declaraţia de Libertate a lui Lucifer. Gabriel a fost atât de sigur de izbucnirea iminentă a unei rebeliuni, încât s-a dus direct la Edentia pentru a se sfătui cu Părinţii Constelaţiei cu privire la măsurile care urmează să fie luate în caz de rebeliune deschisă (53:2.4)
Nici Cartea Urantiei nu ştie exact care este cauza rebeliunii lui Lucifer:
Este foarte dificil să se arate exact cauzele care au culminat în cele din urmă cu rebeliunea lui Lucifer. Suntem siguri de un singur lucru: oricare ar fi aceste începuturi, ele au avut originea în mintea lui Lucifer. Trebuie să fi fost o mândrie de sine, astfel încât Lucifer a crezut că răzvrătirea sa a fost de fapt pentru binele sistemului, dacă nu al Universului chiar (53:2.5)
Declaraţia Libertăţii a lui Lucifer
Iată manifestul lui Lucifer şi al Satanei despre libertate. Cei doi s-au revoltat împotriva:
a) Realităţii Tatălui Universal:
Lucifer a acuzat că Tatăl Universal nu există cu adevărat, că gravitatea fizică şi energia spaţiului au fost inerente în Univers, şi că Tatăl a fost un mit inventat de către Fiii Paradisului pentru a le permite să domnească în universuri în numele Tatălui. El a negat că personalitatea sa a fost un dar al Tatălui Universal. El chiar a sugerat că guvernanţii sistemului erau în complicitate cu fiii Paradisului, creându-se astfel o fraudă în întreaga Creaţie (53:3.2 1)
b) Guvernării universale a Fiului Creator, Mihail (adică Iisus Hristos):
Lucifer susţinea că sistemele locale ar trebui să fie autonome. El a protestat împotriva dreptului lui Mihail, Fiul Creator, de a-şi asuma suveranitatea Nebadonului în numele unui ipotetic Tatăl din Paradis. Lucifer credea că întreg planul a fost un sistem inteligent de premărire a Fiilor Paradisului. Lucifer era dispus să-l recunoască pe Mihail drept tată-Creator, dar nu ca şi Dumnezeul său şi stăpânul său legitim (53:3.2 2)
c) Înţelepţilor Antici:
Lucifer a atacat dreptul “Înţelepţilor Antici” în a interveni în afacerile interne ale sistemelor locale şi universurilor. Aceşti conducători au fost denunţaţi ca fiind tirani şi uzurpatori. Lucifer i-a îndemnat pe adepţii săi să creadă că niciunul dintre aceşti stăpâni nu ar putea face ceva, în cazul în care atât oamenii cât şi îngerii ar avea curajul de a se afirma şi a pretinde cu îndrăzneală drepturile lor (53:3.4)
Lucifer a susţinut că executanţii “Înţelepţilor Antici” ar putea fi îndepărtaţi de la conducerea sistemelor locale, în cazul în care fiinţele şi-ar afirma independenţa lor. Lucifer crede că nemurirea e inerentă tuturor fiinţelor (care vor trăi veşnic) şi că învierea e naturală şi automată (53:3.5)
Aşadar, conform Cărţii Urantia, un înalt ordin de îngeri, denumiţi “Înţelepţii Antici”, prezidează toate chestiunile Universului, ei necunoscându-l pe Dumnezeu-Tatăl. Deci, aceasta era chestiunea principală care îl preocupa pe Lucifer: el credea că Dumnezeu nu există şi că alte fiinţe superioare ar fi creat un “Dumnezeu imaginar”.



Un comentariu:

  1. Site-urile "Fara secrete.ro"/"lovendal".ro sunt site-uri al zice-se reptilienilor Annunaki,din cate stiu astfel ca informatia lor trebuie citita si examinata cu mult discernamant...

    RăspundețiȘtergere