Pentru a ajuta procesul ascensionării, propum cititorilor ca în fiecare DUMINICĂ, ora 22,30, timp de 10 minute, să facem următoarea invocație: Cu credință, umilință și iubire, cer Matricei-Dumnezeu să retragă de pe Pământ toate ființele care, prin alegerile, acțiunile și gândurile lor, se opun ASCENSIUNII planetei și umanității în dimensiuni superioare. Eu sunt pregătit(ă) și vreau să ascensionez. Eu sunt sănătos(-oasă) și plin(ă) de iubire ; eu sunt nemuritor (-are). Amin.


Totalul afișărilor de pagină

vineri, 23 decembrie 2011

”CĂZUT PRIZONIER LA AI NOȘTRI”

 (Sau RISCURILE IMPARȚIALITĂȚII)


Într-un interviu din 21 dec., Președintele Traian Băsescu a făcut unele aprecieri nu tocmai măgulitoare la adresa unor procurori ai DNA. Delcarațiile sale au stârnit multe comentarii, în marea lor majoritate dezaprobatoare. Dacă de la ziariștii și comentatorii opoziției era de așteptat o reacție anti-Băsescu, nu aceleași așteptări le aveam din partea acelei părți a mass-mediei care a dat dovadă până acum de o înțelegere mai clară a realităților românești în contextul mondial, apreciind cum se cuvine eforturile actualei puteri de a lua cele mai necesare măsuri de redresare pe toate planurile (economic, social, politic, juridic etc) și menținere măcar pe linia de plutire, chiar dacă acestea sunt nepopulare.


Sunt dezamăgit că ziariști sau comentatori de marcă, precum Dan Tapalagă și Andreea Pora, nu au reușit să înțeleagă adevăratul mesaj transmis de Președinte, atunci când a criticat DNA-ul.


Cum să nu ai frustrări când justiția, după tergiversări de ani, scoate basma curată un corupt precum Adrian Năstase, chiar la sugestia DNA-ului, care a dat o mână de ajutor, prin procurorul care a sugerat că ar fi mulțumit dacă hoțul ar fi pedepsit cu suspendare!? Este aberant! Pentru toate capetele de acuzare, pentru toate fărădelegile, pentru tot răul făcut acestei țări, acuzatorul, adică cel pus să apere acest popor, a propus ca hoțul, Adrian Năstase, să se aleagă cu un fel de observație. (Eu cred că acel procuror chiar a dorit achitarea inculpatului, dar s-ar fi descalficat complet, dacă ar fi spus-o). Este clar că ceva este neînregulă în DNA. Și Președintele a făcut ceea ce trebuia: a punctat derapajul.
Nu ați sesizat nuanța, d-nă Pora și d-le Tapalagă?

Acolo unde se produc anomalii este necesar ca măcar Președintele să aibă dreptul și curajul să atenționeze. Dacă până acum el a văzut că răul cel mai mare este în justiție, nu înseamnă că trebuia să imaculeze procuratura, dacă și acolo apar nereguli.


Contrar părerii majorității presei, eu cred că poziția imparțială a Președintelui Traian Băsescu va fi apreciată laudativ de UE. Asta înseamnă să dovedești curaj și echidistanță.


Nu ne-a plăcut că Năstase sau alții sunt achitați, dar îl criticăm pe Președinte când acuză un procuror DNA superficial sau răuintenționat. Păi, asta nu este curățenie ci doar o invitație de a ascunde gunoiul sub covor. Pentru ceea ce face sau a făcut bine, DNA-ul trebuie felicitat, dar pentru greșeli trebuie apostrofat.
Realizați, d-nă Pora și d-le Tapalagă?


Dacă marea majoritate a proceselor oamenilor politici, de afaceri, sindicaliști etc., mai importanți, acuzați de procurori, cu tam-tam pe mijloace mass-media, se termină lamentabil, fără pedeapsă, pe diferite motive găsite de avocați și validate de instanță, nu înseamnă că acuzarea, din diferite rațiuni, a întocmit un probatoriu ,,subțiere”, care să poată lăsa instanței posibilitatea de a face diverse interpretări? Eu nu exclud, și nici Președintele nu a făcut-o, incorectitudinea judecătorilor în multe cauze. Asta a vrut să sesizeze Președintele, d-nă Pora și d-le Tapalagă.


Atenționarea făcută de Președinte la adresa lipsei de profesionalism, lipsei de implicare și, poate, de curaj, dovedită de unii procurori în cazurile de mare corupție era necesară, și Președintele nu s-a sfiit să o facă.
Aspectul v-a scăpat, d-nă Pora și d-le Tapalagă!


Am ascultat și eu cu atenție ceea ce a spus Președintele în legătură cu analiza cazurilor și motivarea cererii DNA către parlament, legat de aprobarea cercetării unui demnitar. Nici aici nu cădem de acord, domnilor modelatori de opinie. Și în acest caz, Președintele s-a referit la responsabilitatea și profesionalismul de care trebuie să dea dovadă procurorul, tocmai pentru ca acea comisie parlamentară să nu poată găsi slăbiciuni în argumentarea cererii de suspendare a imunității. Nu a fost de loc vorba că procurorul ar trebui să se teamă de viitorul său, în cazul în care își face datoria cu profesionalism și în spiritul dreptății. Dv. nu ați vrea ca toți cei care sunt implicați în actul de justiție să răspundă pentru faptele lor? Cât va mai trebui să suporte țara aceasta și poporul acesta pentru sentințele sau instrumentarea greșită a cazurilor care se judecă? Apoi, dacă tot nu s-a reușit ca cercetarea unui demnitar să se facă fără aprobarea parlamentului (pe care PDL-ul a încercat s-o legifereze) măcar parlamentarii să-și facă judecățile cinstit, nu din motivații politice, atunci când au o cerere de suspendare a imunității. Deci și parlamentarul trebuie să poată respinge sau aproba cererea în deplină cunoaștere a cazului. Sigur, el nu este instanță de judecată, dar, pentru a vota ’’da’’ sau ‘’nu’’, trebuie să știe despre ce este vorba. Repet: cel mai bine ar fi ca în această chestiune să nu existe imixtiunea parlamentului. Luați însă în considerare situația de fapt.


Eu nu cred că acuzând DNA-ul pentru diferitele greșeli, intenționate sau nu, Președintele a încercat să absolve justiția sau să justifice imixtiunea parlamentului. Fiecare instituție cu ‘’păcatele’’ei. Din nefericire, la acest moment, nici DNA-ul nu este ALBĂ CA ZĂPADA. De acord, este mult mai curățat decât judecătorii, CSM-ul, C.C, Inalta Curte etc. dar mai este mult până la imaculare, și asta este sarcina întregii societăți, inclusiv a Președintelui Tării. Si, nu în ultimul rând a mass-mediei. Procesul trebuie să continuie până la curățarea societății românești de toate tarele trecutului care, iată câți monștri a născut!


Titlul acestui articol este o parafrazare a ceea ce spunea soldatul Sc'vèik al lui Jaroslav Hašek căci este o tragică similitudine cu cazul Președintelui Traian Băsescu care a avut și, din păcate, mai are de pătimit chiar și din partea celor care consideră că luptă pentu aceleași idealuri.


În acest articol, nu mi-am propus să argumentez și eu curajul, spiritul de sacrificiu patriotic al Președintelui Băsescu și al Guvernului Boc, singurul dintre toate guvernele post-decembriste care a făcut ceea ce trebuie pentru această țară. Din păcate, mult a fost și mult a mai rămas de făcut pentru a repara greșelile și măsurile populiste și iresponsabile ale guvernelor anterioare, în special Guvenul Năstase și cel al lui Tăriceanu.


Toate aceste măsuri inevitabile de constrângere se răsfrâng negativ asupra popularității partidelor coaliției de la guvernare, în special a PDL. 
Sunt consternat să constat cât de scurtă este memoria colectivă și individuală, cât de superficiali și lipsiți de realism și de obiectivitate sunt majoritatea dintre noi, atunci când este să găsim vinovați pentru situația în care am ajuns.


1. Lumea a uitat prea ușor un Ion Iliescu, personaj sinistru a politicii post-decembriste, om meschin și ezitant în tot ceea ce a făcut, carierist gata să sacrifice legalitatea și dreapta judecată pentru himerele lui comuniste, pentru a se plasa el cît mai în față și a se menține la putere (Amintiți-vă de rolul jucat de acest individ în evenimente precum: uciderea cuplului Ceaușescu, după un simulacru de proces, evenimentele de la Tg.Mureș, mineriadele, distrugerea CAP-rilor, returnarea fondurilor păților sociale, care ar fi putut fi utilizate judicios pentru redresarea economiei, în folosul românilor, apărarea unor delapidatori precum Nastase, orientarea politicii partidului pe care-l conducea, sau îl influența, spre principii pro-comuniste și anti-occidentale, tratatele păgubitoare cu unele țări din Est etc.). Această tristă figură a politicii românești și-a format prozeliți precum Năstase și Ponta care-i continuă politica profund anti-socială și anti-românească.


2. Cum de am putut uita jaful promovat de Guvernul Năstase, pe timpul căruia au apărut și au proliferat ‘’baronii locali’’ ai PSD? Cel mai mare și mai influent om politic, șeful guvernului, era vârful grupului corupților și prădătorilor. (Amintiți-vă cum Dana Năstase își exprima, în cercul restrâns al prietenilor, că nu se lasă până când nu acumulează măcar un miliard de euro, în timpul mandatului lui Bombonel). Să-i mai amintesc pe Miki Șpagă (distrugătorul Băncii Religiilor și responsabilul cu primirea și distribuirea spăgilor la nivel de guvern), Dan Ioan Popescu, (șpăgar recunoscut), “unsul cu toate alifiile” Hrebenciuc, sforarul Cozmâncă, “milostivul” Miron Mitrea care, în loc să facă drumuri și căi ferate, făcea sponsorizări de milioane de euro unor firme private de prin Constanța, “Abramburica” Andronescu, co-autoare la îngroparea învățământului românesc etc.


3. Am uitat prea ușor de catastrofalul guvern Tăriceanu, care răcea la orice strănut al PSD-ului. Individul acesta n-a avut altă preocupare decât să-l contreze pe Traian Băsescu care încerca să-l scoată din abulia cu care conducea un guvern de incompetenți ca și el (după ce a scos PDL-ul de la guvernare) și să facă sluj în fața PSD-ului, de teama că-l va da jos. 
Chiar am uitat de Ludovic Orban (cu “performanța” istorică de a nu fi facut în tot mandatul decât 5 km. de asfalt), distrugătorul de justiție Chiuariu, “universalul incompetent” Vosganian, contabilul Nioclăescu, dezorientatul David, penibilul Cioroianu, non-cultivatul Adomniței etc., toți niște nulități patentate, “recunoscute ” și la nivel internațional? Dintr-o economie cu creșteri importante, Tăriceanu și-a încheiat mandatul cu mari datorii, pe care le-a lăsat moștenire posterității.


Toate furturile, toate pomenile electorale și din interese, toate costurile incompetenței, corupției, dezorganizării, au fost făcute prin îndatorarea țării cu multe miliarde de euro, care au început să fie achitate după 2008, adică de către blamatul Guvern Boc, căruia societatea îi cere socoteală pentru ceea ce au făcut cei dinaintea lui.


Ghinionul a făcut ca toate astea să vină pe fondul unei crize la nivel mondial, și aceasta face și mai grea misiunea Guvernului Boc.


Cu toate acestea, dacă vrem să vedem realitatea, în chip nepartinic, nu putem să nu constatăm că acest guvern, care s-a sacrificat, are, și continuă să aibe, succese și realizări (poate nu extraordinare, căci resursele sunt puține) mult peste ceea ce au făcut toate celelalte, luate la un loc, și într-o perioadă când se puteau face multe.


Faceți un exercițiu de imaginație: ce s-ar fi întâmplat cu România dacă ar fi fost codusă, mai ales în acestă prerioadă dificilă (nu din cauza actualului guvern ci a celor amintiți mai sus și în actualul context internațional), de un Iliescu, Năstase, Ponta sau Antonescu!!


Sper ca Președintele Băsescu să facă referire la această critică nejustificată, pe care i-o administrează cei care nu înțeleg sau care nu vor să înțeleagă. Pentru aceasta va trebui să coboare ștacheta până la nivelul de înțelegere al mass-mediei actuale și al acelora pentru care un covrig, o bere, un mic, sunt mai convingătoare decât sentimentul de solidaritate și patriotism.


C.M.
Notă: Cer scuze cititorilor apolitici pentru că am înserat acest articol, dar cred că la restabilirea adevărului, toți trebuie să contribuim.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu