Pentru a ajuta procesul ascensionării, propum cititorilor ca în fiecare DUMINICĂ, ora 22,30, timp de 10 minute, să facem următoarea invocație: Cu credință, umilință și iubire, cer Matricei-Dumnezeu să retragă de pe Pământ toate ființele care, prin alegerile, acțiunile și gândurile lor, se opun ASCENSIUNII planetei și umanității în dimensiuni superioare. Eu sunt pregătit(ă) și vreau să ascensionez. Eu sunt sănătos(-oasă) și plin(ă) de iubire ; eu sunt nemuritor (-are). Amin.


Totalul afișărilor de pagină

vineri, 3 iunie 2011

SATURN, planeta giganţilor(15)

(Din cartea SATURN, dictată de Domnul, prin channeling, lui Jakob Lorber)
(continuare)

Animalele domestice de pe Saturn.

Vaca, buka.
Jakob Lorber
Prin importanţa ei pentru saturnieni, buka merită a fi aşezată pe primul loc. Vaca saturniană este un animal uriaş, dar extrem de blând. Nu mănâncă prea mult însă consumă foarte multă apă. Laptele ei este alb-gălbui şi are un gust excelent. Din mulsoarea pe o zi saturniană (cca 30 de zile pământene), de la o vacă, se obţine, în medie, cantitatea 55.000 litri lapte.
Să descriem acest animal blând şi atât de folositor. Seamănă foarte mult cu femela zimbrului pământean. Marimea sa este incomparabilă căci, o vacă pamanteană are, comparativ cu cea saturniană, dimensiunea unei musculiţe. Numai mudul depăşeşte în mărime taurul vacii saturniene. Vaca însa este mult mai mică, deşi gigantică faţă de dimensiunile pamantene. Cea mai mare dintre rasele de vaci saturniene este cea care se întâlneşte pe Herrifa. Inalţimea unei asemenea vaci atinge frecvent 8oo de metri lungimea de la cap la coadă fiind dublă (!). 
Intre picioarele din spate este localizat un uger uriaş, cu opt sfârcuri. Când vaca stă în picioare, ugerul său se afla la 80 de metri de sol. Este normal ca, în aceste condiţii, să întrebăm cum se poate obţine laptele de la o asemenea namilă. Vacile saturniene nu sunt mulse, ele îşi dăruiesc laptele de bunăvoie, momentul când vaca doreşte să cedeze laptele putand fi aflat atât prin forma pe care o ia ugerul cât şi prin manifestarea animalului, care devine foarte tacut. In general, aceste momente sunt cele după adapare. In acele momente de odihnă a animalului, saturnienii se grabesc să plaseze sub ugerul vacii vase de capacitate corespunzatoare. Când operaţiunea de cedare a laptelui s-a încheiat, vaca emite un muget puternic, semn că gospodarii pot lua vasele în care s-a colectat laptele. Manevra trebuie facută în mare grabă, înainte ca animalul să se mişte, situaţie care ar putea deveni periculoasă. Această precauţiune nu mai este necesară la vacile mature sau mai bătrâne care nu se vor mişca până ce vasele cu lapte nu au fost indepărtate.
Laptele se consumă ca atare sau din el se prepară brânză, smântână şi unt. (Mâncarea preferata a saturnienilor este mierea şi untul întinse pe felii de brânză). In legatură cu mierea, trebuie spus ca ea se obţine nu de la albine ci de la o specie de flori cu calice mari si un parfum extraordinar.
Să mai facem câteva referiri la aspectul vacii buka. Culoarea blanii este albastru-cenuşiu, zona abdominală fiind complet albă. De sus în jos, picioarele se închid la culoare devenind bleomarin. Coada, deasemenea albastră, se încheie cu un smoc bogat de păr roşu. Are o coamă roşie pe toată lungimea corpului. Lungimea acestui traseu atinge un km. Capul nu are coarne şi pare destul de mic, în comparaţie cu restul corpului. Taurul are însă două coarne drepte şi scurte, orientate în sus şi înclinate spre spate. Urechile animalului au o lungime de până la 80 metri şi sunt late de cca 25 m. culoarea lor fiind albastră. Fruntea este gri-albăstrui iar ochii sunt mari şi întunecaţi. Botul nu este acoperit cu păr. Tarcurile în care sunt ţinute vacile sunt făcute din arbori-zid, de care am mai vorbit. Un om care are zece vaci şi doi tauri este considerat putred de bogat.

Capra albastră
Este unul dintre animalale cele mai utile şi indispensabile. Ca şi la noi, capra este considerată vaca săracului. Este crescută mai cu seamă în zonele montane unde o vacă este greu, sau imposibil, de ţinut din cauza dimensiunii sale care nu i-ar permite o deplasare în voie şi unde sursele de apă nu sunt atat de bogate. Capra saturniană seamănă mai mult cu elanul de pe Pământ, dar de 100 de ori mai mare. Din ugerul cu şase sfârcuri se mulg zilnic între 560 – 1120 litri de lapte. Laptele acesta este mai aromat şi mai hrănitor decât cel de vaca, dar mai puţin dulce. De menţionat că produsele lactate de capră reprezintă pentru munteni principalul produs de schimb cu cei de la ses (pe Saturn nu exista alt tip de comert decat barterul). Să mai adăugăm că numai în regiunile muntoase se pot întâlni capre, ele nesimţindu-se bine la şes atât din cauza lipsei zonelor mai accidentate, pe care le preferă, cât şi din cauza aerului mai tare şi mai răcoros de la munte, în care se simt perfect. Deşi are o fire mai sperioasă, capra poate fi domesticită, după care se ţine după stăpân precum câinele de la noi. 
Pentru utilitatea lor, caprele sunt extrem de preţuite de munteni, periodic având loc şi zile în care sunt sărbătorite, existând chiar unele ceremonii când lapte de capra, în vase frumos ornamentate, este dus la un templu special construit pentru acel festival. (Sa facem menţiunea că pe Saturn nu există temple construite din zidărie sau acoperite, ca pe Pământ. Templul saturnian este o zonă în aer liber delimitată de arbori/raza-burda-sau arbori/oglindă - ubra- plantaţi după o anumită logică). In timpul acestui ceremonial, cel mai bătrân şi mai onorabil dintre cei prezenţi invocă Marele Spirit şi-l roagă să-şi reverse graţia asupra lor, permiţând coborarea unui Sprit de Lumună care să rosteasca, prin vocea bătrânului, voinţa Marelui Spirit. Un spirit strălucitor de lumină cu o formă umană le apare de fiecare dată şi rosteşte, în faţa mulţimii adunate, mesajul Marelui Spirit. După ce spiritul şi-a încheiat discursul, bătrânul le comunică ceea ce a aflat, cei adunaţi aducând mulţumiri Marelui Spirit pentru ceea ce le-a transmis. Apoi, cei prezenţi se îmbrăţişează şi-şi transmit urări de bine invitându-i să guste din laptele pe care l-au adus şi din bunătăţile cu care au venit. Această sărbătoare se poate numi a recunoştinţei pentru modul cum Divinitatea îi ocroteşte. Ieşiţi din templu, îşi cheamă caprele cu care au venit şi revin la locuinţele lor. 
Trebuie spus că saturnienii nu depun o activitate de pază specială pentru caprele pe care le au, acestea fiind lăsate libere căci în aceste zone nu există prădători. Planeta nu cunoaşte fenomenul hoţiei iar dreptul de proprietate, în privinţa animalelor, deşi există, nu interzice ca atunci când cineva doreşte, să mulgă o capră care nu-i aparţine. Asemenea practici nu sunt sistematice şi sunt justificate de o nevoie de moment. In general, însă, caprele revin la casa stăpânului atunci când este timpul de muls. De la capră se mai foloseşte şi părul care este mai aproape ca textură de lâna oilor noastre decat de părul caprelor pământene. Ca şi la noi, lâna este toarsă şi ţesută pentru diverse nevoi vestimentare sau de utilitate în locuinţă sau gospodărie. Carnea de capră nu este consumată, fapt pentru care, după moartea animalului şi recuperarea blănii, corpul este aruncat într-o groapă adâncă.

Maimuţa fur, servitorul saturnianului.
Este fiinţa cea mai apropiată în ceea ce priveşte muncile în gospodăria unui saturnian. Este un slujitor credincios foarte necesar în majoritatea muncilor care se întâlnesc într-o gospodărie. Astfel, el este cel care ară campul, cară apă, adună lemne, curaţă câmpul de vreascuri, alungă animalele care atacă recoltele, asigură paza în gospodarie sau a recoltelor etc. Dealtfel, numele de ,,fur’’ se traduce prin ’’ slujitorul credincios al casei’’. Acest slujitor este, în fapt, o maimuţă şi semănă destul de mult cu urangutanul. Nu trăieste în sălbaticie ci doar în gospodăriile oamenilor. Deşi este atât de util, furul nu este deloc pretenţios, el mulţumindu-se cu fructele pe care i le ofera stăpânul şi cu locul unde doarme prin gospodărie. Trebuie însă trataţi corect şi fară brutalitate, altfel sunt capabili de razbunări, lipsă de loialitate, refuzul de a munci sau parăsirea definitiva a stăpânului. Un fur nu poate fi reţinut într-o gospodarie împotriva voinţei sale. O asemenea încercare conduce invariabil la declanşarea unui adevarat război de gherilă din care niciodata stăpânul nu va ieşi victorios. Există şi situatii când stapanul reuşeşte să se împace cu furul supărat, pentru revenirea la starea de pace şi înţelegere fiind suficiente manifestările de căinţă ale stăpânului, însoţite de o cantitate corespunzatoare de fructe dintre cele care plac mai mult servitorului. Furul are blană şi, deci, nu necesită îmbrăcăminte. Exceptând palmele, labele şi, parţial, faţa, animalul este acoperit cu o blana deasă. Înălţimea furului este comparabila cu cea a femeilor saturniene.
In afara furului, există şi alte multe specii de maimuţe, dar în sălbăticie. Ele atacă de multe ori livezile pline de fructe ale saturnienilor situaţii în care acest slujitor credincios este de nepreţuit căci acţionează imediat asupra invadatorilor, in majoritatea cazurilor, fară ca gospodarul sa o ştie.

Câinele saturnian
Deşi seamănă cu câinele nostru, nu are aceeaşi utilitate. El este folosit ca animal de povară. Nu este un animal frumos. Raselele cele mai viguroase sunt cam de 500 de ori mai mari decât un câine pământean de talie mare. Cei din rasele mai mici sunt folosiţi pentru paza gospodăriei.
Mai există pe această planetă şi alte animale, unele asemănătoare cu calul, altele cu oaia etc. Acestea, însă, nu pot fi îmblânzite şi nu au prea mare utilitate pentru omul saturnian.
Ne vom opri aici cu prezentarea faunei saturniene, deşi nu am prezentat decât acele animale care, într-un fel sau altul, sunt necesare omului de pe Saturn

Notă : Cartea a apărut la ed. Vydia, în anul 2003.
Pentru conformitate, (C.M.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu