SECRETELE ORAŞELOR SUBTERANE (5)

De Sharula Dux

(continuare)

Sharula Dux

Acest proces accelerat de formare este complet chiar mai devreme, în ultima perioadă fiind vorba doar de creştere. Desigur, un copil de trei luni, nu va fi la fel de mare ca unul de nouă luni, dar va fi suficient de dezvoltat pentru a continua procesul de creştere în cele mai bune condiţii.

În Telos, naşterea copiilor are loc sub apă. Cu mult timp în urmă am descoperit că naşterea în apă este net superioară naşterii în aer, din foarte multe puncte de vedere. Avantajele privesc atât copilul cât şi mama. Cada în care urmează să aibă loc naşterea se umple cu apă convenabil de caldă, pentru ca noul născut să simtă cât mai puţin trecerea din sacul uterin la apă. Mama este supusă unui uşor proces de hipnoză pentru a simţi cât mai nedureros travaliul. Sunt foarte rare cazurile când cea care naşte simte ceva durere.

Şi aici, la suprafaţă, a început să se practice naşterea în apă, procedeul fiind din ce în ce mai apreciat. Să enumerăm principalele avantaje ale acestei tehnici de naştere:

- lipsa durerilor la mamă,

- micşorarea duratei travaliului,

- sângerare foarte puţină.

- lipsa stresului pentru noul născut,

- trecerea treptată de la oxigenarea prin cordonul ombilical la oxigenarea din aer, aceasta deoarece, înainte de întreruperea cordonului, fătul este adus de câteva ori la suprafaţa apei pentru a inspira, după care va fi, din nou imersat, timp în care va primi cele necesare, inclusiv oxigenarea, prin cordon. In acest timp, plămânii se vor extinde treptat, nedureros, nu brusc, ca în cazul naşterii în mediu uscat.

- inexistenţa oricărei surprize în legătură cu momentul începerii respiraţiei noului născut.

Între momentul eclozării şi prima respiraţie poate fi o perioadă destul de lungă de timp, aceasta deoarece secţionarea cordonului ombilical poate fi amânată minute bune, copilul putându-şi continua starea de făt, chiar si după naştere, atâta timp cât legătura fizică cu mama nu a fost întreruptă. (Nota C.M.: Naşterea în apă oferă posibilitatea extraordinară de a distanţa momentul naşterii de momentul începerii respiraţiei. Teoretic, starea aceasta poate fi prelungită oricăt, atâta timp cât nu se taie cordonul ombilical. Pentru copil, se poate obţine o stare de calm deplin după şocul eclozării - care, în apă, este mult diminuat. Cea de a doua manevră, secţionarea cordonului, poate fi pregătită în linişte, cu calm şi fără grabă. Pe total, procesul naşterii devine, în acest fel, mult mai puţin stresant şi absolut nepericulos pentru copil şi mamă)

Astfel, primul contact cu viaţa extrauterină nu va fi deloc traumatizant şi noul născut nu va rămâne cu eventuale sechele, provocate de inevitabila schimbare de mediu sau de manevre de resuscitare.

Clipele din timpul naşterii pot fi determinante, uneori, în definirea caracterului şi atitudinii în viaţă a copilului.

Refaceţi pentru un moment scurta dar intensa perioadă dintre începerea travaliului şi prima gură de aer şi veţi înţelege extraordinarul stres prin care poate trece pruncul, dacă este născut in aer, nu în apă :

- presarea sacului amniotic,

- teama mamei în legătură cu actul naşterii, pentru soarta ei şi a copilului, care se transmite şi copilului,

- impactul luminii din sala de naştere,

- impactul celorlalte condiţii de mediu: temperatură, umiditate,

- spaima copilului în momentele de resuscitare (mai ales prin lovire în zona inimii şi a plămânilor),

- “ interminabilele” momente de la secţionarea cordonului ombilical, până la prima gură de aer inspirat.

- durerea atroce pe care o simte copilul la prima gură de aer, care va extinde brusc sacii pulmonari (uneori se pot produce şi leziuni pe plamâni, care vor putea fi cauze ale unor viitoare boli respiratorii)

Nu va fi de mirare că această “primire cordială” nu va fi uitată, la nivel inconştient, niciodată de cel care a trecut prin ea.

Abia atunci când copilul s-a obişnuit cu noul mod de a respira şi l-a adoptat complet, abia atunci, deci, se secţionează cordonul ombilical. Tăierea se face cu o rază laser, operaţiunea fiind instantanee şi nedureroasă.

Imediat după naştere, grija faţă de copil este preluată, înafară de părinţi, de 12 seturi de naşi. Sarcina lor principală este socializarea copilului cu un cerc mai larg de fiinţe umane, decât grupul familial. Mereu câte unul sau mai mulţi dintre naşi vor fi în preajma finului. Evident, naşii pot avea şi ei copii care nu vor întârzia să relaţioneze cu noul născut. În acest fel, experienţa colectivă se va repercuta benefic şi de timpuriu asupra formării copilului

Procesul de învăţământ în Telos, începe pentru copii de la vârsta de trei ani în forme asemănătoare cu grădiniţele din sistemul vostru educaţional. Învăţământul este selectiv, în sensul că un copil dotat nu trebuie să-i aştepte pe ceilalţi cu dezvoltare medie ci va fi plasat la forma de învăţământ care corespunde nivelului sau intelectual, indiferent de vârstă.

Specialiştii noştri sunt cel mai adesea preoţi şi preotese din templu. Formarea unui copil nu cade doar în sarcina profesorului de specialitate ci şi a altor tipuri de cadre didactice care au absolvit un ciclu complet de instruire in Templu. Procesul de învăţământ nu cuprinde doar discipline cu scop pragmatic (cum ar fi matematica, medicina, geologia, călătorii în univers etc.), artistic (muzică, pictură, sculptură), sportiv, dar şi pe cele care se referă la evoluţia spiritului, la cunoaşterea civilizaţiilor universului. Un loc aparte îl ocupă însuşirea metodelor şi tehnicilor de evoluţie spirituală, ezoterism. Tehnicile de meditaţie, contemplaţie, comunicare cu spiritele evoluate din univers sunt cuprinse prioritar în procesul de formare a omului din subteran.

SURSA : http://www.diannerobbins.com

(C .M.)