CLINICA EXTRATEREŞTRILOR (28)

Autor Adrian Dvir                

(continuare)                          

MINTEA FIZICĂ, MINTEA VIITORE ŞI MENTALUL ENTITĂŢILOR ALIENS.

Mi s-a întâmplat să tratez medical un tânăr care, în viaţa precedentă, fusese o entitate de pe o altă planetă. În timpul tratamentului a devenit clar că acesta a avut trei minţi distincte.

Mintea fizică, binecunoscută de ştiinţă, este responsabilă de corpul fizic, de conştiinţă, activitatea care pune în mişcare vorbirea, etc. Mintea fizică utilizează cam 8-10% din capacitatea creierului uman.

Mintea viitoare (sufletul; n.m) este cea care se conservă după moartea corpului fizic şi trece de la o reîncarnare la alta. Întregul asnsamblu de memorii, conştienţa şi recunoaşterea identităţii trec în noua entitate care se va naşte. Mintea viitoare  se compune din materie non-fizică şi se regăseşte în orice fiinţă umană. Ea este cam de 4 ori mai mare decât mintea fizică. Şi această minte este utilizată doar în proporţie de maximum 10%.

La Aliens, minţile acumulate în toate vieţile anterioare sunt validate de ultima minte, mintea prezentă. (aceasta însemnând că o fiinţă alien este conştientă de vieţile anterioare şi le cunoaşte conţinutul n.m.)

Adrian: De ce doar un procent de 8-10% din actualele minţi sunt utilizate? De ce mintea umană a trebuit să aibă dezvoltată o capacitate de 10 ori mai mare în decursul timpului, decât cea care este folosită? Nu-i o contradicţie cu legile evoluţiei?

Alien: Este vorba de necesitatea de a dezvolta un plan de priorităţi. Explicaţia o dă existenţa a doi factori: unul evolutiv şi altul reprezentând intervenţia dinafară. A fost dezvoltată capacitatea minţii umane de 10 ori mai mult decât i-ar fi oferit-o evoluţia, prin întervenţia civilizaţiilor extraterestre care au dorit să vă grăbească evoluţia. În viitor, va fi utilizată şi a cea parte de 90%, dar acum asta v-ar dăuna, ar fi chiar periculos.

Adrian: Care parte a creierului este responsabilă cu channelingul?

Alien: Spiritul interior, partea care nu se pierde după dispariţia corpului fizic. Spiritul este capabil să realizeze această canalizare fără ajutorul minţii fizice. Spiritele fără corp comunică între ele şi cu mediuumii. Mediuumul realizează contactul prin intermediul Spiritului său interior.

Informaţia este transferată de la Spiritul său interior la intelect (mintea fizică).

Una dintre metodele care ajută la dezvoltarea capacităţilor extrasenzoriale este practica meditaţiei. Ea stabileşte legătura intre mintea conştientă şi subconştient.

Adrian: Poţi să-mi spui mai multe despre procesul canalizării?

Alien: Este un mecanism simplu. Persoana care trimite în exterior, prin canalizare, o informaţie, propagă energii în toate direcţiile prin unde acustice, calorice, electromagnetice etc, care ajung şi la receptorul vizat, oriunde s-ar afla el. Undele recepţionate crează vibraţii într-o parte specializată a memoriei receptoare. Informaţia este înregistrată de subconştient şi trimisă înapoi ca răspuns. Este, de asemenea, posibilă citirea altor memorii. Pentru aceasta, transmiţătorul trebuie să posede o sensibilitate suficient de mare şi o capacitate de concentrare (focalizare) deosebită. Cu aceste aptitudini, el va putea citi memoria prezentă sau anterioară a altor persoane.

Adrian: Mă gândesc că aţi folosit scanarea computerizată a memoriei.

Alien: Noi folosim un echipament în scopul prelucrării memoriilor şi în căutarea unor informaţii dorite. Fără computer, această muncă ar fi aproape imposibilă, din cauza enormelor cantităţi de informaţie care ar trebui puse în ordine cronologică şi astfel depozitate încât să poţi avea acces la o anume informaţie în timp util.

Adrian: Gândurile imediate ale unei persoane pot fi adunate într-un timp real şi aduse în prezent?

Alien: Mecanismele sunt complexe. Este mai uşor să primeşti sau să transferi memoriile de la o minte subconştientă la alta,tot subconştientă. Memoriile din mintea conştientă a corpului fizic sunt mai greu de adunat deoarece sunt sub formă de impulsuri nervoase. Ele pot fi primite sau transmise în mod direct.

Informaţia sub forma impulsurilor nervoase ale creierului fizic, nu poate fi citită în mod direct.

MEDITAŢIA ŞI CONTACTUL CU SPIRITUL INTERIOR.

Există două metode acceptate pentru dezvoltarea legăturii dintre mintea conştientă şi mintea subconştuientului (Spiritul Interior). Una este prin rechemarea în timpul somnului a unei conexiuni cu ajutorul visului şi cealaltă este meditaţia prin ghidarea imaginaţiei.

MINTEA CONŞTIENTĂ ÎN STARE DE VEGHE ŞI ÎN STARE DE SOMN.

În stare de veghe, mintea conştientă este activă iar subconştientul stă de o parte, ascultă şi îndrumă. În timpul somnului, mintea se odihneşte, controlul luându-l subconştientul care pune în ordine şi selectează ceea ce s-a petrecut în ziua încheiată, ocupându-se şi de soluţionarea problemelor rămase în suspensie (Nota C.M.: Noi spunem că „noaptea este un sfetnic bun”). La trezire vom constata că avem soluţii la multe din problemele nerezolvate în ziua precedentă.

DEZVOLOTAREA CONECTĂRII DINTRE CONŞTIENT ŞI SUBCONŞTIENT.

Din motive legate de evoluţie, este de maximă importanţă ca în prerioada nesomnului mintea conştientă să deţină pe depălin controlul optim pentru a învinge greutăţile mediului fizic înconjurător. Contactul dintre conştient şi subconştient, în perioada de veghe, este limitat. Persoanei angajată în dezvoltarea ei spirituală, acest contact îi permite să crească şi să se extindă în timpul stării de veghe. Bariera psihologică naturală, care împiedică această dezvoltare este teama de a ne pierde controlul asupra subconştientului. Informaţia transferată din mintea suconştientului în mintea conştientă, poate depăşi puterea de absorbţie şi prelucrare a conştientului.

Unele tulburări psihice sunt cauzate de încărcarea excesivă a minţii conştiente cu informaţii trimise de subconştient. În asemenea cazuri, persoana poate auzi voci sau poate primi imagini halucinante. Problemele de acest gen îşi pot găsi mai greu rezolvarea.

Esenţial este ca în procesul extinderii, structura conştientului să se dezvolte progresiv astfel ca informaţiile să poată fi asimilate de conştient fără ca acesta să se sufoce. Dezvoltarea legăturii dintre subconştient şi conştient este un proces specific, şi în acest sens fiecare persoană este un unicat. Sunt şi cazuri când, pentru păstrarea lucidităţii şi discernământului, cel în cauză nu trebuie să încerce această dezvoltare în timp ce altora li s-ar recomanda, mintea lor conştientă având suficientă capacitate de absorbţie. Cei care nu sunt pregătiţi pentru asemenea dezvoltare ar trebui să caute căi alternative de stimulare a procesului, printre care găsirea unor preocupări şi activităţi care să le stârnească interesul, fără efort şi fără stres. Nu oricine este pregătit pentru creştere spirituală, în orice etapă a vieţii.

         

MEDITAŢIA PRIN GHIDAREA IMAGINAŢIEI

Forma acceptată a meditaţiei (asemenea celei Transcedentale), ajută practicantul să obţină odihna cvazitotală a minţii, care este golită de gânduri.

Prin repetarea unei mantre sau prin concentrarea asupra unui singur punct, se poate trece în faza de meditaţie.

Dimpotrivă, intrarea în starea de meditaţie prin ghidarea imaginaţiei, este activă şi plină de pitoresc. În această tehnică se angrenează intens şi intelectul. Cel intrat în meditaţie prin această metodă simte că trece într-o stare onirică, fără a pierde legătura cu realitatea. În această fază, se crează un fel de punte între subconştient şi conştient, iar creierul emite unde Alfa.

Mai există şi procedeul în care o terţă persoană se interferează în acea meditaţie, dirijind desfăşurarea ei.

MEDITAŢIA  ZILINICĂ.

Caracteristic la acest gen de meditaţie este că poate fi practicată zilnic, în scopul ieşirii din situaţii stresante şi obţinerea unei stări de linişte. În timpul activităţii zilnice, mintea se încarcă cu tot felul de situaţii şi probleme care cresc treptat presiunea şi tensiunea asupra intelectului. În mod obişnuit, descâlcirea, clarificarea, sortarea şi chiar rezolvarea multora dintre ele se produce în timpul somnului nopţii care urmeză.

Dacă problemele abundă şi persoana simte că îşi pierde concentrarea, o pauză de câteva minute este foarte indicată. În această scurtă pauză, încercăm să intrăm într-o stare de meditaţie care să ne deconecteze de la realitate. După o anumită perioadă de practică, această deconectare se poate realiza destul de uşor. În fapt, în acele momente de linişte, se crează o punte între subconştient şi conştient care descarcă mintea conştientă, prezentându-i şi unele soluţii. Consecinţa este că individul simte că s-a odihnit şi că-şi poate continua activitatea.

MEDITATIA IN SCOP TERAPEUTIC.

Fiinţa umană este o combinaţie de corpuri (fizic, emoţional, mintal, cauzal), un fel de „sac în sac” fiecare cu conştiinţa sa, precum şi un set de memorii (Nota C:M.: Să ne amintim că fiecare celulă a corpului nostru are memoria sa specializată, fiecare organ de asemenea, ADN-ul, centri de forţă – chakrele etc).

În stare de veghe, mintea conştientă deţine controlul iar contactul ei cu subconştientul este limitat.

În timpul somnului , mintea conştientă îşi pierde treptat controlul. Aceasta se întâmplă când podul către subconştient se deschide şi se face ordine în evenimentele zilei.

În timpul meditaţiei îţi închizi ochii şi te disociezi de tot ceea ce te înconjoară. Încet, te cufunzi într-o stare plăcută de somnolenţă, în care controlul conştiinţei se păstrează la nivel minim, suficient să nu treci în stare de somn.

Poţi fi adus în această stare cu un scop anume, pentru preleva anumite informaţii stocate în memoria subconştientului, informaţii care privesc viaţa actuală sau vieţi anterioare. Prin regresie temporală se pot depista cauzele unor boli sau unor stări de comportament care se cer rezolvate.

MEDITATIE CU SURPRIZĂ.

O femeie de 40 ani, se afla într-un tratament medical. În timpul unei şedinţe, ea a intrat în stare de meditaţie cu ghidarea imaginaţiei. I s-a cerut să închidă ochii şi să intre într-o stare de adâncă relaxare, rămânând concentrată pe trupul interior. Cu ochiul ei spiritual a văzut patul şi cum se plimba în jurul camerei. După o lungă tăcere şi o adâncă concentrare a declarat că vede nişte copii mici raşi pe cap; dar nu le-a putut observa faţa. Copiii mergeau într-un fel de procesiune religioasă. Erau desculţi şi purtau rochii de culoare bej. Şi-au continuat drumul de-a lungul unei străzi înguste cu pereţi de calcar care-i aminteau de pietrele litografice ale Ierusalimului.

Îşi vedea picioarele păroase şi musculoase. A înţeles că era o femeie bătrână cu faţa brăzdată de riduri adânci. Ţinea în mână un băţ de care se sprijinea în timpul mersului. Procesiunea a ajuns pe un teren deschis şi cu verdeaţă. Nu ştia de ce dar se simţea foarte supărată.

În final, au ajuns la o mânăstire şi au intrat într-o cameră mică unde se afla o masă cu bucate. I-am cerut să guste din mâncare. Mi-a răspuns că avea gust dulce, după care a izbucnit în râs. Cauza era apariţia în acea cameră a unui bărbat care se apropia de ea, şi îmbrăcat, de asemenea, în rochie. A fost surprinsă să recunoască în acel bărbat pe soţul ei actual. Această apariţie neaşteptată a deconectat-o şi i-a provocat râsul.

În următoarele şedinţe, alte şcene ditr-un trecut necunoscut i se perindu. A realizt în final că fusese un soldat roman care în timp ce se pregătea să intre în luptă a fost ucis cu o săgeată îl vechea localitate Mesada.

Pentru conformitate,

 (C.M.)