De Sharula Dux
(continuare)
Unele zone ale civilizaţiei, precum Egiptul, au supraviţuit, păstrându-şi atributele civilizaţionale.
Din cauza inutilitaţii de a lucra pământul, devenit neroditor ca urmare a cantitaţii insufuciente de lumină şi căldură solară, parcurile de maşini agricole nu şi-au mai găsit utilitatea.
Multă lume a părăsit oraşele de teama ca locuinţele mari şi greoaie să nu se surpe peste ei, la un eventual cutremur. Dealtfel, clădirile care mai rămăseseră în picioare deveniseră adevarate capcane, din cauza celor 300-400 de cutremure la care fuseseră supuse.
Marea Piramidă din Egipt a rezistat cutremurelor, căci fusese construită după geometria sacră. Cu mici excepţii, cam toate clădirile fuseseră transformate în moloz şi în pulbere. Lipsa de tehnologie, de combustibili şi de mână de lucru au făcut ca tot ceea ce s-a reconstruit să fie de calitate inferioară comparativ cu ceea ce se construise înainte de cataclisme. Şi din acest punct de vedere omenirea care mai rămăsese a regresat foarte mult.
Parte din supravieţuitorii din Atlantida s-au mutat în oraşul subteran, POSID, de sub Mato Grosso (Brazilia), adică într-o zonă care aparţinuse Atlantidei.
Aşa cum am explicat mai devreme, Reţeaua Agharta este o confederaţie formată din peste 120 de oraşe subterane. Unele dintre ele au fost costruite cu mult timp înainte de tragicul şir de evenimente declanşate de coflictul nuclear.
O mică menţiune asupra oraşului Shambhala Lesser, care este populat cu fiinţe din Hiperborea. Acestea sunt fiinţe cu înâlţimea medie de 12 feet (cca 3,7 m). Ei sunt urmaşii unor fiinţe venite din univers, pe planeta lor având înălţimea de cca 12 m.
Când Lemuria şi Atlantida s-au scufundat, oamenii erau înalţi de 12 m. În timp, înălţimea lor s-a diminuat iar astăzi media s-a oprit la 6 m. În doar 10.000 de ani am pierdut din înălţime peste 30 de cm. Însă, tendinţa de scădere s-a oprit şi trendul revenirii la înălţimea iniţială este un fapt cert.
Oraşele primite în Reţeaua Agharta, au fost numai cele care au în componenţă doar fiinţe din lumină, bazate pe dragoste şi non-violenţă.
Oraşele urmaşilor Lemuriei, înafară de Telos sunt:
- Rama, 1 mil.locuitori, amplasat sub continentul indian (vechea denumire sub care era cunoscut este de Arama). Cultura acelor oameni este aproape lemuriană.
- Shonshi (sau Shonshe), 3,4 mil.locuitori, care este sub Tibet, nu prea departe de captitala Tibetului. Intrarea în subteran pentru acest oraş se află în grija lamaseriilor tibetane. Locuitorii acestui oraş sunt de origine Ugler (Uighur), populaţie care a părăsit Lemuria şi s-a retras sub pământ, cu 40-50 de mii de ani în urmă , venind din zona Asia, India şi Europa Centrală.
- Shingla (Shingwa) este situat sub deşertul Gobi, populaţia fiind tot de origine Ugler.
În ceea ce priveşte oraşele subterane atlanteene, amintesc:
- Posedid (Posid), 1,3 mil.locuitori, amplasat sub platoul brazilian Mato Grosso.
- La mică distanţa de acesta, spre nord, se află un oraş mai mic, locuit tot de populaţie atlantă, oraş care este construit sub Oceanul Atlantic şi care depinde administrativ tot de Posid.
Mai sunt şi alte câteva orăşele subterane, identificabile prin satelit.
În plus, există mai multe oraşe independente, care nu au populaţie lemuriană sau atlantă şi care nu depind de Telos sau de Posid. Locuitorii acestor aglomerări urbane provin din oamenii care, pentru a supravieţui evenimentelor de odinioară, s-au retras în subteran.
Oraşul Telos, aşa cum am mai spus, este construit sub baza Mt. Shasta. „Privită” din exterior, partea de sus, sub formă de cupolă, se termină cam la jumătatea Mt.Shasta.
Oraşul este construit pe cinci niveluri, cel mai de jos având „podeaua" la cca o milă sub nivelul mării (Nota C.M.: alte surse spun că până la baza muntelui)
Fiecare nivel are câteva mile patrate.
- Cel mai înalt nivel (primul de sus), adică cel acoperit de cupolă, constituie partea cea mai importantă a metropolei. În el trăiesc cei mai mulţi dintre telosieni. Toate clădirile rezidenţiale, instituţiile, înclusiv de învăţământ, cultură şi artă, precum si Templul se găsesc, de asemenea, la acest nivel. Activităţile comerciale tot în această zonă se desfăşoară.
- Cel de al doilea nivel este rezervat producerii diverselor bunuri manufacturate, prezentării şi desfacerii acestora, inclusiv unele produse alimentare.
- Al treilea nivel de sus în jos este ocupat în totalitate de grădinile hidroponice unde se obţin toate produsele alimentare.
- Al patrulea nivel este jumătate ocupat tot cu grădini hidroponice, iar jumătate de unităţile de producţie pentru prelucrarea alimentelor
- În sfârşit, nivelul cel mai de jos, al cincilea, reprezintă zona noastră de agrement în natură. În unele zone, adâncimea la care se află acest nivel depăşeşte o milă faţă de baza muntelui.
Zona este plină de verdeaţă, copaci înalţi, parcuri şi câteva lacuri cu apă cristalină. Se întâlnesc vieţuitoare asemănătoare celor de la suprafaţă dar şi dintre cele care au dispărut de mult de la voi, ca urmare a exterminării lor de către om sau dispariţiei condiţiilor de viaţă necesare.
Mulţi preoţi şi preotese au lucrat cu aceste animale pentru a le face să-şi recapete încrederea în om şi să se reproducă fără teama că vor fi ucise. Am obţinut astfel animale cu un comportanent neagresiv. Nici-un animal din Telos nu mai consumă carne; toate sunt vegetariene, deşi specia lor de la suprafaţă este prădătoare. Nivelul al cincilea este deci zona de relaxare, de recreere şi cea în care s-a reclădit prietenia între om şi animale. În aceste locuri care reproduc perfect natura, aşa cum am spus, multe specii de plante şi animale au fost conservate şi se regăsesc în Telos, Posedid şi în multe alte oraşe subterane.
Munca de salvare a speciilor de plante şi animale, dispărute sau pe cale de dispariţie la suprafaţă, continuă în lumea interioară. La noi se pot vedea, de ex.tigri sabretooth (dinţi sabie), mastodonţi sau pasărea dodo. E adevărat, nu avem dinozauri; ar fi fost cam dificil să-i păstrăm, din cauza spaţiului limitat. Dar, dacă nu ştiaţi, mai există anumite specii de dinozauri la suprafaţă, în Congo şi în pădurile tropicale amazoniene. Însă mediul care a păstrat cel mai bine dinozaurii este apa unor mări şi unor mari lacuri de pe planetă (de ex.celebrul Nesse, în Lochness).
Se apropie momentul când cele două culturi (din interior şi de la suprafaţă) se vor reuni pentru ca planeta să fie una şi din punct de vedere civilizaţional. Atunci, oamenii vor putea alege unde să trăiască în anumite perioade: în interior sau la suprafaţă.
SURSA : http://www.diannerobbins.com
(C.M.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu