Pentru a ajuta procesul ascensionării, propum cititorilor ca în fiecare DUMINICĂ, ora 22,30, timp de 10 minute, să facem următoarea invocație: Cu credință, umilință și iubire, cer Matricei-Dumnezeu să retragă de pe Pământ toate ființele care, prin alegerile, acțiunile și gândurile lor, se opun ASCENSIUNII planetei și umanității în dimensiuni superioare. Eu sunt pregătit(ă) și vreau să ascensionez. Eu sunt sănătos(-oasă) și plin(ă) de iubire ; eu sunt nemuritor (-are). Amin.


Totalul afișărilor de pagină

vineri, 25 martie 2011

SATURN, planeta giganţilor (11)


(Din cartea SATURN, dictată de Domnul, prin channeling, lui Jakob Lorber)
(continuare)

Insectele de pe Saturn
Ca şi pe Pământ, pe Saturn traiesc o sumedenie de specii de insecte, în marea lor majoritate diferite de ceea ce cunoaştem noi, pământenii. Cea mai comună este musca, foarte asemănătoare cu cea pământeană. Culoarea ei este alb-albastrui, iar după apusul soarelui devine luminiscentă, traiectoriile descrise de aceste insecte în aer făcând deliciul celor care le urmăresc. 

O altă insectă, proprie acestei planete, este aşa-numita ’’stea zburătoare’’care traieşte pe arborele-piramidă. Ca mai toate insectele, şi aceasta are activitate mai ales nocturnă. Când se lasă seara spectacolul oferit de puzderia de ’’stele zburătoare’’ care decolează de pe arbori în căutatrea hranei este faşcinant pentru privitor. Denumirea îi vine de la forma pe care o ia atunci când cele şase aripi piramidale sunt întinse. Zborul lor in jurul arborelui-piramidă face ca toată noaptea acesta să fie destul de bine luminat. In ce priveşte varietatea fluturilor de aici, există ca şi la noi, numeroase specii. Cel mai mare şi mai interesant este fluturele numit com. Este destul de mare, căci aripile sale întinse acoperă suprafaţa de 1500 metri patraţi, corpul este lung de 40 metri iar diametrul este de 2 metri. Cele doua antene sunt de marimea plopilor de pe la noi, iar picioarele care sunt alcătuite din cate 6 segmente, sunt mai puternice decat ale unui elefant. Dispune de o trompă suficient de lungă şi robustă. Este sfios, rapid in zbor şi greu de capturat. Fetele saturniene sunt cele care au cea mai mare îndemânare în a prinde aceşti fluturi din aripile cărora fac podoabe şi obiecte vestimentare deosebit de frumoase şi apreciate de tineri. Interesant este de spus aici că femeile saturniene au o flotabilitate mai mare decât bărbaţii (densitate mai mică) ceea ce le face mai uşor de plutit şi de înaintat prin aer, mai ales când se folosesc de nişte aripi pe care şi le confecţionează singure. Înafara coloritului şi aspectului general al aripilor, corpului şi antenelor, remarcăm la aceşti fluturi strălucirea orbitoare a celor doi ochi pe care aproape că nu-i poţi privi direct. Din păcate, stralucirea dispare după moartea insectei. Acesta este motivul pentru care, după moartea insectei, ochii sunt goliţi şi din membrana goală femeile îşi fac diverse poşete sau sacoşe transparente, foarte rezistente. 
Toate podoabele si obiectele confecţionate din părti ale acestui fluture sunt rarităţi din cauza puţinelor ocazii când aceşti fluturi minunaţi (dar foarte rari) pot fi capturaţi. Există adevaraţi experţi care ştiu să deosebească penele provenite din aripa unui fluture şi cele de la o pasăre care, deasemenea, are pene foarte frumoase şi asemănătoare, dar mult mai puţin valoroase decât cele de la fluturi. Expertizarea se face cam cum facem noi pentru obiectele din aur, atunci când dorim să evitam surprizele neplăcute.
Cam atât despre fluturii Saturnului.

Păsările Saturnului
Înainte de a discuta despre speciile de păsări propriu-zise, ne vom ocupa de un animal zburător care pe Pământ aparţine clasei liliecilor (chiroptera). Există asemenea mamifere zburătoare şi pe Saturn, şi încă într-o măsură mult mai mare decât pe Pământ. Nu este vorba de lilieci în adevăratul sens al cuvântului, ci de nişte creaturi care au aripi asemănătoare cu cele ale liliecilor.Diversitatea şi particularitatile acestora ar putea fi cuprinse într-o carte cu 10.000 de pagini. Noi ne vom rezuma însă doar la câteva specii din această clasă.
,,Vaca zburatoare ‘’
Este extraordinar de frumoasă, având marimea unui bou de pe la noi, diferenţele constând în coada mai lungă, înlţimea de 1,30 metri si nişte gheare uimitor de albe. Spatele este roşu iar burta verde deschis. Pielea pare a fi de catifea iar capul şi gâtul seamănă cu cele ale unui ogar, numai că albastrul deschis este culoarea acestei zone. Partea inferioară a capului este albastru închis. În locul picioarelor din faţă, animalul are două braţe lungi, dispuse lateral. Braţele întinse ating anvergura de 12 m. Membrele superioare se unesc cu cele inferioare printr-o membrană care se pliază atunci când animalul nu se afla în zbor. Fiecare braţ are trei membre. 

Frumuseţea acestei zburătoare se descoperă când aripile sunt întinse, înainte de decolare. Pielea braţelor este albă. Fiecare braţ se termină cu patru degete prevăzute cu gheare. Membrana care uneşte braţele are culoarea aurului şlefuit şi are un desen format din puncte şi dungi echidistanţate. Membrana este tivită cu o bordură fină de culoarea curcubeului la margine găsindu-se nişte dungi de un alb strălucitor, lungi de 75-80 cm. Când soarele apune, ochii vacii-zburatoare strălucesc ca nişte diamante. Ca să terminam cu descrierea capului, să spunem că botul este de culoare roşu închis, iar gura trandafirie, în ea aflându-se o limba lungă şi colorată în roşu deschis.
I se spune vaca-zburatoare deoarece între picioarele din spate are un uger cu patru sfârcuri. Saturnienii domesticesc uşor acest animal pentru a-i consuma laptele foarte gustos. Femelele nasc cate şapte pui dintre care unul singur va fi mascul. Lipsa ugerului şi existenţa unui mic corn pe cap fac ca masculul să poata fi identificat imediat. Ar mai trebui spus ca animalul este înzestrat cu două urechi clăpăuge.

,,Panglica zburătoare’’
Jakob Lorber
Este o altă zburătoare care seamănă cumva cu o anume specie de maimuţe pământene. Când păşeşte are poziţie verticală; picioarele din faţă sunt prevăzute cu câte o membrană care le unesc cu picioarele posterioare în vederea utilizării ca aripi. În poziţie verticală, animalul atinge înalţimea de 6 m iar când merge pe toate cele patru picioare, are înălţimea de 3 m. Singura menţiune privind coloritul se referă la zona abdominală care este de un albastru deschis, iar pe spate blana este roşie. Când nu este în zbor, coada sa lungă stă perfect încolăcită la partea posterioară. Particularitatea acestei cozi este lungimea sa importantă, de 180-200 m. şi lată de 75 cm. Însă grosimea ei este remarcabil de mică dacă ne gândim că rulată nu depăşeste diametrul de 45 de cm. Tocmai caracteristica acestei cozi a dat numele animalului de ,, panglică zburătoare’’. Saturniencele folosesc aceste cozi pentru a-şi confecţiona un fel de şal (pe care-l poartă în jurul şoldurilor), sau de poşetă. Trebuie însă să adăugăm imediat că această coadă se regenerează la animalul viu.

Pentru că am pomenit de femeile saturniene, să facem menţiunea că gingăşia, hărnicia, modestia şi frumuseţea lor le fac extrem de iubite, respectate şi ocrotite de către bărbaţi care suportă aproape cu plăcere muştruluielile soţiilor sau prietenelor.

Notă : Cartea a apărut la ed. Vydia, în anul 2003.
Pentru conformitate, 
(C.M.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu